Corupția în mediul academic

Termenul de “corupție” provine din latinescul “coruptia-onis”, care semnifică o stare

de abatere de la moralitate, datorie, lege. (def. DEX)
În dicționarul juridic online, corupția este “stare de abatere de la normalitate, de la
datorie; înseamnă folosirea abuziva de către o persoană a funcției de intermediar sau de
decizie pe care o îndeplinește, pentru a-i acorda celui care corupe sau comunității de interese
pe care acesta o reprezintă, un avantaj economic sau administrativ, în schimbul unei sume de
bani, a unor cadouri, a unor deplasări, excursii, concedii sau distracții sau a primirii unor
proprietăți.” (https://legeaz.net/dictionar-juridic/infractiuni-de-coruptie , accesat la data
09.01.2020)
Corupția, ca act antisocial, este frecvent întâlnită în societate și este deosebit de
contagioasă pentru că favorizează interesele unor oameni, afectând interesele colective prin
comiterea unor fapte, cum ar fi: însușirea, deturnarea și folosirea resurselor publice în interes
personal, ocuparea unor funcții publice prin relații preferențiale, încheierea unor tranzacții
prin încălcarea normelor morale și legale. Corupţia vizează un ansamblu de activităţi
imorale, ilegale realizate atât de indivizi cu funcţii de conducere sau care exercită un rol
public, cât şi de diverse grupuri şi organizaţii, publice sau private, în scopul obţinerii unor
avantaje materiale sau morale sau a unui statut social superior prin utilizarea unor
forme de constrângere, şantaj, înşelăciune, mituire, cumpărare, intimidare.
“Printre cauzele care favorizează apariţia corupţiei se numără următoarele:
 slăbirea autorităţii statului datorită ineficienţei instituţiilor acestuia;
 degradarea nivelului de trai al populaţiei;
 lipsa unor valori sociale, însoţită de alterarea respectării principiilor morale;
 lipsa reformelor, la nivel instituţional şi legislativ, care să fie în concordanţă cu
evoluţiile socio-economice.” (Ș. Daniela, P. Delia, N. Aurel, C. Violeta, 2011, pag.
20)
Fenomenul de corupție este răspândit în toate domeniile de activitate, iar educația nu
este exclusă, fie că vorbim de învățământul pre-școlar, pre-universitar sau universitar. Există
mai multe forme de corupție în mediul academic. O primă formă de corupție este reprezentat
prin micile cadouri de 1 martie, 8 martie și alte sărbători. La prima vedere aceste cadouri nu
par a fi ceva grav, dar de multe ori intenția în această situație este de a primi ceva în schimb.
Pe lângă asta, datul și primitul de cadouri favorizează apariția unei alte forme de corupție,
cum ar fi cumpărarea notelor și examenelor. Sunt destul de multe cazuri când studenții își
cumpără examenele și răspunsurile de la profesor înainte de a da examenul pentru a-și asigura
o notă bună. O altă formă de corupție în mediul academic este compromiterea obiectivității
sistemului de notare. Unii profesori dau note mai bune elevilor care au părinți cu poziții înalte
în societate sau care le oferă cadouri. Și ultima formă care vreau să o amintesc este așa numita
mafie a meditațiilor. De multe ori profesorii obligă elevii să facă meditații cu ei, câștigând
sume considerabile. Cei care nu își permit să plătească aceste meditații sunt sancționați cu
note slabe. Această formă de corupție este încurajată prin faptul că evaluările proferosilor
depind de numărul de promovări a elevilor. Cu cât numărul de promovări este mai mare cu
atât este mai cotat profesorul respectiv.
Studiu de caz
Elevul Popescu din clasa a VII-a B este un elev mediocru, dar destul de silitor. Se
străduieşte să-şi pregătească temele pentru acasă şi să nu lipsească de la cursuri. Toceşte
conştiincios lecţiile, fără a pricepe mare lucru, în speranţa că va împuşca cinciul „salvator”.
Elevul Ionescu din aceeaşi clasă este un copil deştept, dar delăsător. Acasă nu deschide
niciodată caietul de teme şi chiuleşte cât poate, petrecându-şi timpul pe gard în curtea şcolii
sau în toalete, fumînd.
Ambii elevi au probleme la matematică, iar profesoara, o individă scorţoasă, hârşâită
de meserie, îi ameninţă mai întâi pe cei doi că-i va lăsa „pe vară”, după care le sugerează să
vină cu taţii lor la şcoală. Tatăl lui Popescu este şomer, dar părinţii lui locuiesc la ţară, așa că
omul se pregăteşte şi el cu ce poate: o gâscă, un vin, o bucată de caş. Profesoara acceptă
„cadoul ”cu zâmbetul pe buze, după care îl întreabă pe tatăl lui Popescu dacă n-ar fi de acord
ca odrasla sa, să facă o „pregătire suplimentară” la matematică. Tatăl nu are bani; se înroşeşte,
se bâlbâie, după care promite că fiul său se va strădui singur să-şi însuşească materia.
Profesoara e rezervată.
Tatăl lui Ionescu lucrează la o firmă. Se înfiinţează în cancelarie, doar cu un buchet de
flori, pregătit „să negocieze”. E încântat de propunerea cu „meditaţiile”. Sigur pe sine, afirmă
că el însuşi se gândise la o astfel de soluție, „dacă nu cumva doamna profesoară ar avea ceva
timp liber ca să se ocupe mai mult de elevul Ionescu, care în fond şi la urma urmei nu-i un
băiat rău, doar că e un pic cam leneş! Desigur, nici nu se pune problema ca meditaţiile să fie
pe gratis!”. Profesoara zâmbeşte larg, apoi cei doi se înţeleg cât va costa „şedinţa ”.
După câteva săptămâni, cei doi elevi sunt la acelaşi nivel la matematică. Popescu s-a
pus cu burta pe carte, dar n-a izbutit „să aprofundeze”, Ionescu e „bâtă” în continuare pentru
că teoremele i-au intrat pe-o ureche şi i-au ieşit pe cealaltă. Profesoara îl lasă corigent pe
Popescu şi-l trece pe Ionescu.
Această profesoară nu refuză din principiu un cadou sau o “atenție”, în schimb nu
primește bani în plic pentru a nu fi acuzată că ia mită. Elevul Ionescu reprezintă o investiție pe
termen lung, de aceea nu își poate permite să îl lase corigent. Însă elevul Popescu poate umple
frigiderul profesoarei la răstimpuri și în anumite momente-cheie din viaţa şcolară a acestuia.
Dacă l-ar fi trecut clasa, după ce ar fi acceptat gâsca, vinul şi toate celelalte, foloasele căpătate
de pe urma lui Popescu s-ar fi oprit aici. De aceea nu și-a “permis” să îl treacă asigurându-și
frigiderul plin pe următoarea perioadă. Aşadar, din păcate, unii elevi pot reprezenta pentru
profesori investiţii sigure şi pe termen lung, alţii nu le pot aduce foloase decât în anumite
momente-cheie.
Se poate numi acest caz corupție? Eu spun că da. Atunci când se încalcă anumite
principii morale, neținând seama de urmările lăsate, doar pentru obținerea unor avantaje,
pentru îmbogățirea pe o anumită perioadă, se poate numi act de corupție.
Corupția în mediul academic este una din distorsionările sociale cu cele mai severe
consecințe pe termen lung, deoarece compromite sistemele de valori, denaturează modelele
sociale, legitimează impostura și furtul prin actele săvârșite. De la învățământul preșcolar la
cel primar, de la cel liceal/profesional la cel superior, până la studiile doctorale și
postuniversitare, actele de corupție sunt prezente, iar aceasta poate conduce la o slabă
dezvoltare a educației.
“Pornind de la tânăra generație, integritatea ar trebui dezvoltată din copilărie,
dezvoltarea sentimentelor etice, o cultură civică și morală fiind necesară oricărei societăți
normale. Lupta împotriva faptelor de corupției trebuie să pornească vârstele primare și să
continue până la maturitate, în toate mediile sociale, instituții de învățământ, mediul de
afaceri, instituții publice. Atitudinea fiecăruia dintre noi în fața faptelor de corupție, trebuie să
fie fermă, puterea exemplului personal prin contagiune nu poate eradica fenomenul, dar îl
poate diminua, astfel încât integritatea să devină virtute. O societate naște comportamente,
pervertește sau nu caractere, oferă modele, iar modelele trebuie construite, bazate pe atitudini
etice, pe integritate și competență, fie că vorbim de instituții de formare, fie că ne referim la
societatea civilă.re a educației.” (http://www.aos.ro/wp-
content/anale/RSMVol18Nr2(51)Art.13.pdf , accesat la data 09/01/2020)
În concluzie, consider că orice act imoral care îl facem cu bună știință sau fără știință,
atrage după sine niște consecințe mai grave sau mai puțin grave. De aceea e important să fim
responsabili de alegerile care le facem în situații poate mai critice, pentru că oricare poate fi
un model bun sau rău de urmat pentru următoarea generație. Și cred că fiecare vrea să lase
ceva bun în urmă.

Bibliografie

1. Ș. Daniela, P. Delia, N. Aurel, C. Violeta, 2011, Standarde de integritate în învățământul

universitar, editura Copyright, București;
2. https://dexonline.ro/definitie/corup%C8%9Bie , accesat la data 09.01.2020, ora 11:45;
3. https://legeaz.net/dictionar-juridic/infractiuni-de-coruptie , accesat la data 09.01.2020, ora
12:00;
4. http://www.aos.ro/wp-content/anale/RSMVol18Nr2(51)Art.13.pdf , accesat la data
09.01.2020, ora 13:00.