Mi-e dor de veşnicie,

Mi-e dor de Canaan,

Şi-n inima-mi pustie,
Vreau pacea Ta s-o am.
 Tânjesc de dor... mi-e sete de izvor...
De aceea vreau să plec, când toate trec în
zbor;
Departe-n zări, pe-a-veşniciei mări,
Cu luntrea vieţii vreau să mă predau.
N-am patrie, sub soare,
Cât sunt pe-acest pământ
Povara mea e mare
Şi vreau s-o port cântând
 Tânjesc de dor... mi-e sete de izvor...
De aceea vreau să plec, când toate trec în
zbor;
Departe-n zări, pe-a-veşniciei mări,
Cu luntrea vieţii vreau să mă predau.
 Dar totuşi, am o ţară,
Un plai strălucitor,
Iar doru-mi creşte-n suflet:
Un foc mistuitor.
 Tânjesc de dor... mi-e sete de izvor...
De aceea vreau să plec, când toate trec în
zbor;
Departe-n zări, pe-a-veşniciei mări,
Cu luntrea vieţii vreau să mă predau.