UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE INGINERIE
LOGISTICĂ INDUSTRIALĂ

Forme, metode și tipuri de

autoplagiat

Crivăț Liviu-Valentin
Ghiță Dumitru-Daniel
Gîță Alexandru-Constantin
Popescu Marin-Alexandru

SIBIU, 2021
 Cuprins:

1. Conceptul de plagiat;

2. Tipuri de autoplagiat;

3. Auto-plagiatul în lumea academică

4. De ce trebuie evitat autoplagiatul?

5. Bibliografie.
 1. Conceptul de plagiat

Plagiatul este definit ca fiind acțiunea de a

fura și transmite ideile sau cuvintele altcuiva,
fără a preciza sursa acestora.
 Citarea surselor sau reutilizarea anumitor materiale deja
publicate reprezintă o adevărată provocare pentru un
„cercetător” începător sau pentru un absolvent stagiar.

De fapt, elevii/studenții nu sunt destul de bine îndrumați

în ceea ce privește modul de citare al surselor de informații,
încă de pe băncile școlilor, lucru ce duce la consecințe grave.

Există, bine-înțeles și cazuri în care plagiatul este

involuntar, tocmai din acest motiv, că tinerii nu citează adecvat
referințele bibliografice, neexistând vreo urmă de intenție
frauduloasă.
 NU SE CONSIDERĂ
OK PLAGIAT:
!
• Utilizarea unui „template”;
• Urmărirea stucturii unei lucrări;
 Auto-plagiatul apare
atunci când un autor
reutilizează parțial sau integral
o lucrare deja existentă, și o
prezintă ca fiind una nouă,
fără a cita sursa anterioară de
informație.
 Retragerea articolelor din diferite
publicații ale domeniulului de chirurgie-
ortopedie se datorează:

• 42 % auto-plagiatului;
• 16 % plagiatului.
 2. Tipuri de autoplagiat
a. Publicare duplicat: o lucrare este identic republicată în altă parte, fără
a informa editorul, cititorul, etc., și fără a specifica sursa informațiilor
conținute în lucrarea respectivă.
Se estimează că între 10 și 20% din literatura biomedicală este încărcată
de publicații duplicate.
 b. Fragmentarea datelor (felierea salamului): se evită publicarea
informațiilor într-o singură lucrare, astfel încât numărul de publicări făcute de
un autor să fie unul mai mare. În acest caz, autorul se poate lăuda cu un număr
mare de articole/lucrări publicate de-a lungul timpului, lucru ce în anumite
cazuri este considerat un criteriu de departajare.
 c. Reciclarea textului: reutilizarea unor porțiuni dintr-un text publicat
anterior, sau nepublicat, ale aceluiași autor. Orice reutilizare a propriilor idei
într-o nouă lucrare ar trebui specificată, prin citări adecvate, pentru a informa
cititorii.
3. Auto-plagiatul în lumea academică

Domeniul medical a avut cele mai mari

probleme cu drepturile de autor, datoriată auto-
plagiatului. Unele reviste academice au coduri
de etică care se referă în mod specific la auto-
plagiat, deci acesta poate constitui o încălcare a
drepturilor de autor.
 Scientific
progress

Auto-plagiatul este un impediment al progresului

științific, pentru întreaga comunitate academică. Autorii sunt
îndemnați să adere la spiritul scrierii etice și să evite
utilizarea unui text publicat anterior.
 În mediul academic se reiau adesea idei si texte proprii în lucrările
noi-publicate. Câteva exemple de astfel de situații ce au loc frecvent sunt:

• cei mai mulți autori, după ce prezintă teza de doctorat o publică și

sub formă de carte sau sub forma unuia sau a mai multor articole;
• o lucrare prezentată în cadrul unei conferințe, este trimisă ulterior
spre publicare într-o revistă, jurnal, etc.;
• publicarea unui articol în mai multe locuri, cu scopul de a crește
vizibilitatea textului, mai ales în cazul în care revistele sunt din țări
diferite; publicarea articolului se face în limbi diferite, sau se pot
adresa unui public țintă diferit;
• crearea operelor derivate
 În mediul academic, cele mai frecvente
opere derivate sunt lucrările de tip „cursuri
universitare”, deoarece oferă o analiza mai
globală, incluzând adesea texte din cărți de
specialitate publicate anterior de autor.

În toate aceste situații, se poate vorbi în mod responsabil de auto-plagiat, ca

fraudă academica, doar în situația în care nu există transparență asupra faptului că
materialul prezentat a mai fost expus anterior de același autor.
 4. De ce trebuie evitat
autoplagiatul?
Deși unele forme de auto-plagiat pot părea inofensive, rațiunea pentru
care această practică ar trebui evitate cuprinde 3 aspecte, și anume:

1. Rolul fundamental al lucrărilor de cercetare:

2. Drepturile de autor ale editorului:

3. Riscul de blocare sau respingere a publicării:

 5. Bibliografie

Garcia. (2018). Plagiarism and predatory journals: A threat to scientific integrity. Anales de Pediatria.

Jefferson. (1998). Redundant publication in biomedical sciences: Scientific misconduct or necessity?

Springer.

MacDermit. (2018). Self-plagiarism is not easily defined, but should be avoided. Journal of Hand
Therapy.

Mohapatra. (2014). The ethics of self-plagiarism. Asian Journal of Psychiatry.

Mudrak. (n.d.). Self-Plagiarism: How to Define it and Why You Should Avoid It. AJE Scholar.

Detectare_Plagiat. (n.d.). Anti-Plagiat. Retrieved January 4, 2021, from https://

detectareplagiat.ro/autoplagiatul.php 
Vă mulțumim pentru
atenție!