“Plagiatul este una dintre cele mai grave forme de încălcare a normelor academic și este

una dintre cele mai răspândite practici cu care se confruntă învățământul universitar din lumea
întreagă.Indiferent dacă este vorba despre cazuri minore, cum ar fi citarea necorespunzătoare,
sau despre preluări masive și intenționate de paragrafe, pagini sau capitole întregi dintr-o carte,
plagiatul este considerat o abatere academică gravă”1.

DEX-ul Limbii Române definește plagiatul astfel: ” A-și însuși, a copia total sau parțial
ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic
sau științific”.2

Din punct de vedere juridic plagiatul este definit astfel: ”expunerea într-o operă scrisă sau
o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstrații, date,
ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format
electronic, ale altor autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele
originale”3.

Toate definițiile plagiatului au exprimat o singură idee și anume “furt de cuvinte sau idei”4.

Identificarea plagiatului la nivelul unui lucrări realizate de către un student poate părea
unu lucru relativ ușor dacă profesorul acordă atenție maximă în momentul corectării,chiar dacă
acesta nu folosește un program de detectare a plagiatului.

Există numeroase indicii în funcție de care profesorul examinator să-și poată da seama
dacă lucrarea respectivă este sau nu originală.Câteva din aceste indicii sunt:

-în text există mai multe tipuri de caractere,spre exemplu Times New Roman alternat cu Calibri
sau mai multe mărimi ale literelor;
-în text sunt greșeli care nu sunt comune,spre exemplu existența unor cuvinte care sunt traduse
dintr-o limbă străină prin intermediul Google Translate;

1
Emilia Șercan , Deontologie academică,Ghid practic , Ed.Universității din București , pag.21.
2
Dicționarul Explicativ al Limbii Române, https://dexonline.ro/definitie/plagiat%20. Accesat la data de
15 decembrie 2019.
3
Legea 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare,
http://www.lib.ugal.ro/Legislatie/legislatie_resurse_umane/Legea_206_27_mai_2004.pdf. Accesată la
data de 15 decembrie 2019.
4
Emilia Șercan , Deontologie academică,Ghid practic , Ed.Universității din București , pag.21.
-o manieră prea elaborată de exprimare care depășește standardele studentului respective;
-subcapitolele sunt enumerate illogic;
-pe parcursul lucrării sunt întâlnite mai multe tipuri de exprimare,pornind de la unele complexe
și finalizând cu unele foarte simple;
- lipsa referințelor bibliografice în cadrul unor capitole și subcapitole;
-sunt utilizate surse bibliografice foarte vechi față de data la care lucrarea a fost scrisă;
-unele surse sunt atribuite greșit,de exemplu un autor nu este precizat corect în bibliografia
lucrării.
Principala cauză a plagiatului o reprezintă internetul.Dezvoltarea tehnologiei a dus la
comoditatea oamenilor care mai degrabă preferă să dea un search pe Google și să găsească
imediat informația de care are nevoie,decât să stea și să răsfoiască o mulțime de cărți.
Printre metodele cu ajutorul cărora este descoperit plagiatul se află și sistemele
electronice Turnitin și iThenticate.Acestea nu dezvoltă capacitatea de a identifica părțile plagiate
ale lucrării,ci ”verifică asemănarea dintre o lucrare și conținutul tuturor documentelor care sunt
disponibile online, dar și în baza de date proprie,în care au fost înmagazinate toate textele
controlate anterior”5.
Există 10 tipuri de plagiat conform studiului făcut în 2012 de către Turnitin:
1.Clona reprezintă ”prezentarea sau transmiterea lucrării altui autor, cuvânt cu cuvânt, ca fiind
propria lucrare.
2.Copierea sau CTRL-C:o parte din lucrare cuprinde fragmente semnificative de text dintr-o altă
sursă necitată.
3.Find-Replace:schimbarea unor cuvinte și fraze, dar menținerea conținutului esențial/principal
al sursei.
4.Remix:parafrazarea câtorva surse astfel încât conținutul lor să se potrivească.
5.Reciclarea:reutilizarea propriilor lucrări fără citare.Autoplagiatul

6.Hibrid:combinarea unor surse citae corect cu pasaje copiate (fără citare) într-o singură lucrare.
7.Confuzie:o lucrare care reprezintă un mix de materiale copiate din diferite surse fără citare
corectă a acestora.
8.Eroare:o lucrare care include care nu există sau care nu conține informații corecte despre sursă.

5
Emilia Șercan , Deontologie academică,Ghid practic , Ed.Universității din București , pag.46.
9.Agregat:o lucrare care include citări corecte, dar lucrarea este lipsită de contribuții originale.
10.Re-tweet:o lucrare care include citări corecte, dar se apropie prea mult ca formulare și/sau
structură cu textul original”6.
În concluzie plagiatul a devenit o practică des întâlnită care diminuează necesitatea de a
căuta,de a citi cărți pentru a colecta informațiile de care avem nevoie,însă prin această
comoditate a omului este redusă originalitatea,nevoia de a creea singur rândurile si de a-ți exersa
gandirea.

6
A se vedea https://www.administratiepublica.eu/sites/default/files/Ghid%20anti-plagiat.pdf , accesat la
15.12.2019.