PLAGIATUL - Cea mai gravă abatere de la etica academică

– Studiu de caz -

INTRODUCERE

     ’’Educaţia este arta de a face omul etic’’spunea Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770 –
1831), prin urmare etica poate fi numită știința realității morale sau suma tuturor valorilor morale
(virtuți).
  Hegel este primul care  face distincţie  între etică și morală, şi anume  filozoful tratează 
morala  ca  fiind  felul  în  care  sunt  percepute  acţiunile  de  către  individ, manifestată  prin  trăirea 
vinovăţiei,  iar  moralitatea  felul  în  care  se  manifestă  în realitate faptele omului.
    În sens larg, etica poate fi înțeleasă ca o filosofie asupra binelui și răului, a datoriei, iar în
ceea ce privește acțiunile noastre avem ca repere morala și legea. Legea este impusă și obligatorie, pe
când morala liber asumată și necesară, de altfel mai aproape de nevoile noastre cotidiene. 
Astfel, într-o societate și o cultură în care poate cea mai mare importanță se acordă cinstei și
onestității, oamenii sunt obișnuiți să audă purtătorii de cuvânt spunând în locul liderilor explicații
care sunt în mod intenționat vagi sau care ocolesc adevărul.
În afaceri, acest sistem de valori morale prin care o persoană stabilește ce este drept sau injust
se concretizează sub forma codurilor etice ale companiilor, iar ele diferă în funcție de organizația
care le adoptă. 
Sistemele de valori esențiale, după părerea filozofilor ar fi in număr de trei, și anume,
sistemul absolutist, existențialist și cel situaționist. Absolutistul consideră că o decizie este în sine
’’corectă’’ sau ’’greșită’’, indiferent de consecințe, existențialistul face alegerile fără un sistem de
valori prestabilit și se decide pe baza unei alegeri raționale imediate, iar deciziile situaționalistului se
bazează pe ceea ce ar produce cel mai puțin rău sau cel mai mult bine.

 PLAGIATUL IN MEDIUL ACADEMIC ROMANESC

„Greselile politicianului sunt crime, caci in urma lor sunt milioane de oameni nevinovati, se
impiedica dezvoltarea unor generatii
Plagiatul este o problema serioasa, o greseala foarte grava care poate fi comisa atat
intentionat, cat si neintentionat( din neatentie sau superficialitate).

1
 Astfel, prezentarea surselor are două avantaje benefice. Dacă se face în mod corect, scoate în
evidenţă in primul rand ideile proprii sau chiar originale ale autorului, căci despre pasajele la care nu
se menţionează nicio sursa se consideră că aparţin semnatarului lucrării, iar pe de altă parte il
indruma pe cititor în identificarea scrierilor relevante. 
  Cuvântul ,,plagiat” provine din latinescul  ,,plagium”, care se traduce prin ,,a vinde altora
sclavi furaţi sau care nu aparţin vânzătorului”.      
In acest caz, dacă nu se specifică sursa informaţiilor şi se însuşesc parţial sau în totalitate
ideile ori cuvintele altora prezentându-le ca fiind proprii, se comite furt intelectual. Se
recomanda redarea exactă a citatelor directe intre ghilimele, luare notitelor, folosirea textelor
originale, astfel se evita plagiatul neintentionat si denotă precizie şi exigenţă ştiinţifică.  
Prin urmare, ca definitie, plagiatul reprezinta, conform dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. d) din
Legea nr. 206/2004, „expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format
electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode
ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest
lucru şi fără a face trimitere la sursele originale.
La art. 4 alin. (1) lit. e) din aceeași lege, autoplagiatul este definit ca „expunerea într-o operă
scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, demonstraţii, date,
ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic,
ale aceluiaşi sau aceloraşi autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele
originale
Totodata, plagiatul este o modalitate veche de a pune in scris lucrari originale de catre oameni
care vizeaza o pozitie sociala, politica si incearca prin metode neortodoxe sa obtina rapid un titlu
onorific, beneficii etc. fara a pune pret pe dezvoltarea uor idei noi si pe viziunea proprie in sprijinul
unor teme generoase precum: inovativitate, unicitate si cunoastere.
Schimbarile dese din mediul academic romanesc au la baza unele lacune care nu suporta alt
mod de gandire sau manifestare a creativitatii studentilor si profesorilor, dovada acestui fapt fiind :
accesul dificil la sursele veridice de informare, frecventa cu care ministrii, secretarii de stat,
persoanele cu drept de decizie sunt schimbați din funcții 1, lipsa unor cunostinte elementare de limba
si literatura romana, gramatica, scriere ( ex: „pamblică” in loc de „panglica’’ sau „genuche’’ în loc de
„genunchi”).

1
https://en.wikipedia.org/wiki/Ministry_of_National_Education_(Romania)

2
 În România, plagiatul a constituit în ultima vreme un subiect de interes public, implicând o
serie de politicieni în scandaluri, dezbateri, polemici dintre care cel mai notoriu a fost cazul
plagiatului lucrării de doctorat de către fostul prim-ministrul Victor Viorel Ponta (in functie in
perioada 2012-2015).
Cu toate acestea, plagiatul nu este definit în legislația română decât într-un scop destul de
restrâns și de către o singură lege – Legea 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică.
In Romania de astazi, unul din 3.728 de romani este absolvent de studii doctorale. Am ajuns
pe locul 6 in Europa la numarul doctoranzilor si am lasat in urma tari cu traditie economica, precum
Franta, Belgia si Austria.
In urma cu 4 ani, prorectorul Universitatii Bucuresti, Liviu Papadima spunea urmatoarele :
„ Doctoratul inseamna un certificat apt pentru cercetare. Dar acel certificat trebuie sa aiba acoperire.
Adica sa demonstreze ca cel care a scris o teza de doctorat a facut cercetare de anvergura timp de
doi-trei ani, patru, cinci si asa mai departe.”
Conform INSS (Institutul National de Statistica) reiese din datele lor ca in anul 1989 in
Romania existau numai 1.429 de intelectuali cu titlu de doctor. In ultimii 30 de ani, numărul
doctoratelor a ajuns la uluitoarea cifră de 67 000.2 Numărul titlurilor de doctorat nu ne spune mare
lucru despre calitatea doctoranzilor și a universităților/facultăților care emit aceste titluri. Dacă
raportăm titlurile la alți indicatori – investițiile din acest domeniu (suntem țara europeană cu cele mai
mici bugete acordate învățământului superior și cercetării) sau la articole științifice în reviste de top
în domeniu,  devine evident faptul că avem o supraproducție de asemenea titluri onorifice.

Numărul absolvenților de studii superioare a scăzut în perioada 2014-2016 cu circa 12 mii de

persoane. În 2016, cele mai recente date detaliate oferite de Institutul Național de Statistică arătau faptul că
cel mai amplu declin a avut loc în privința absolvenților de doctorate, al căror număr a scăzut cu 47,3%
față de 2014. Pe domenii, cifrele Eurostat arată că procentul absolvenților de învățământ superior din
România, în 2016, este mai mare decât media Uniunii Europene mai ales la drept și administrație, științe
naturale și matematică, inginerie și construcții.
În 2014 au absolvit învățământul superior 133.478 de persoane, iar trei ani mai târziu doar
121.250 de persoane. Asta înseamnă o scădere de 10% în doar 3 ani.3

2
https://www.aktual24.ro/numar-impresionant-de-persoane-cu-doctorat-in-romania-intre-1900-si-1990-s-au-acordat-
doar-1-500-de-titluri-de-doctor-cati-sunt-acum/
3
https://www.edupedu.ro/grafic-numarul-absolventilor-de-doctorat-a-scazut-la-jumatate-in-3-ani-educatia-sanatatea-
stiintele-sociale-domenii-cu-mai-putini-absolventi-fata-de-ue/

3
 Cea mai mare scădere, pe nivelurile de pregătire, în rândul absolvenților, a fost pentru
categoria doctorat. Este vorba despre o reducere cu aproape 48% a numărului absolvenților de
doctorat, de la 3.900, la 1.880. Numeric, categoriile licență și marsterat au pierdut și ele câte
aproximativ 5.000 de persoane.

Știința a câștigat astfel foarte puțin de pe urma acestor teze, iar singurul beneficiu pare să fie
de partea deținătorilor acestor titluri. Testele PISA și rezultatele de la bacalaureat demonstrează că în

4
România nu a crescut exponențial calitatea învățământului preniversitar, deși exact acolo ajung cei
mai mulți dintre cei cu doctorate.
Conform analizei efectuate de Asociatia „ Grupul pentru Reforma si Alternativa Universitara,
de la Elena Ceausescu si pana in prezent numarul romanilor suspectati ca si-au plagiat tezele de
doctora depaseste zece mii. Peste o suta sunt dovediti ca plagiatori, iar aici amintim teza intitulata
„ Curtea Penala Internationala” a fostului premier Victor Viorel Ponta, care s-a dovedit a nu fi
autentica.
CNATDCU4 (Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor
Universitare ) din Romania, prin presedintele Viorel Barbu declara cu privire la teza de doctorat a
acestuia de sus : „ Comisia a analizat ca teza de doctorat nu respecta standardele de etica ale
cercetarii stiintifice si propune retragerea titlului de doctor in drept.”
Prin acest titul de doctor, fostul premier a beneficiat de numeroase beneficii cum ar fi : faptul
ca a devenit membru al Baroului Bucuresti, fara examen, a putut profesa ca lector si conferentiar in
cadrul Departamentului de Drept Penal al Universitatii Romano-Americane si i-a permis sa incaseze
onorariu ca avocat, plus 15% salariu majorat aflandu-se in sectorul bugetar.

Liviu Papadima, prorectorul Universitatii din Bucuresti afirma faptul ca “societatea nu ia act
de gravitatea unei asemenea situatii” si ca lumea considera ca tot ce este pe net, e la liber, din contra
“e un gest care te descalifica intelectual, sa faci lucurile astea!.”
Dupa acest demers, verificarea tezelor de doctorat s-a facut mai aspru, respectandu-se toate
standardele academice, consecinta fiind panica declansata in randul mai multor personalitati publice
si fosti ministrii care au decis sa renunte benevol la titulatura de doctor. Printre acestia amintim :
Radu Stroe(fost ministru al Apararii), Mihai Tudose(fost ministru al Economiei), Neculai
Ontanu(fost primar al Sectorului 2), Petre Toba (fost ministru de interne) etc. Intamplator sau nu, o
parte dintre cei care au dorit sa renunte benevol la titlu de doctor l-au avut coordonator pentru
lucrarile lor pe generalul Gabriel Oprea, acuzat si el de plagiat.
Pe toată durata studiilor doctorale, toti cei mentionati mai sus au obtinut vechime în muncă,
asistenţă medicală gratuită, exonerarea de la plata contribuţiilor la asigurările sociale de stat, la
asigurările pentru şomaj, ori la asigurările sociale de sănătate. 

4
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2016 privind modificarea și completarea Legii Educației Naționale nr.1/2011
și  Hotărârea de Guvern nr. HG 134/2016 privind modificarea și completarea Codului studiilor universitare de doctorat,
aprobat prin HG nr. 681/2011

5
 In concluzie, CNATDCU ar trebui sa ia in calcul evaluarea si excluderea din mediul
academic a celor ce au avizat si coordonat teze plagiate, elita universitara autentica ar trebui sa faca
presiuni pentru ca statul roman sa lase universitatile sa ia decizii oficiale si sa intervina oricand exista
cazuri de evaluare prin Comisii de etica specializate pe fiecare domeniu de obtinere a titulaturii de
doctor.
In incheiere, plagiatorii care beneficieaza de calitatea de detine functii de conducere si care
primesc oportunitatea de a lucra in cercetare sau, mai mult, lucreaza ca profesor universitar in urma
obtinerii unui titlu fals, ar trebui pedepsiti conform unei legi care sa evalueze prejudiciile create
statului roman pe perioada in care i-a fost atribuita diploma. Pana la suportarea consecintelor faptelor
lor de drept, ar mai trebui sa treaca cateva generatii care sa invete sa puna pret pe etica, valori si
virtuti fara sa urmarească interesul propriu în limitele impuse de lege.

BIBLIOGRAFIE

CURSURI, TRATATE ȘI MONOGRAFII

1.
2.
LEGISLAȚIE

ARTICOLE DIN REVISTE DE SPECIALITATE

RESURSE WEB