Plagiatul și dreptul de autor

Coordonator științific: Conf. univ. dr. VOICU Oana-

Luminița

Masterand: MACARIE Anca-Andreea

An de studiu: II
Program de studiu: Managementul resurselor umane
 CUPRINS

1. Definiție plagiat
2. Plagiatul academic
3. Tipuri de plagiat
4. Dreptul de autor
5. Cum putem împiedica apariția plagiatului?
6. Concluzii
7. Bibliografie
 1. Definiție plagiat

Plagiatul se definește, conform DEX, ca fiind o “Opera

literară, artisitica sau științifică a altcuiva, însușită
(integral sau parțial) și prezentată drept creație
personală”.
Originea etimologică a termenului se pare ca provine
de la latinescul plagiarius, care definea pe cei care
răpeau oameni, pe care apoi ii vindeau ca pe sclavi.
Astazi, termenul de plagiat se referă numai la “răpirea”
produsului intelectual al altei persoane, însușirea
bunurilor materiale purtând denumirea de piraterie.
Legea nr. 206 din 27 mai 2004 privind buna conduita
in cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și
inovare definește plagiatul drept “expunerea intr-o opera
scrisă sau o comunicare orală, inclusiv in format
electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstrații, date,
ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice extrase din
opere scrise, inclusiv in format electronic, ale altor autori,
fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la
sursele originale”.
 2. Plagiatul academic

Plagiatul reprezintă o forma de frauda academica și

face parte din contextul eticii academice, reprezentând o
problema de educație etică.
Frauda academica reprezintă un concept mai larg,
care cuprinde: falsificarea unor date sau Informării
provenite din procesul de cercetare, sabotarea lucrărilor
altora prin împiedicarea acestora sa-și finalizeze
lucrarea, înșelarea sau coruperea in vederea obținerii
unor avantaje academice, favoritismul aplicat unei
persoane in dauna alteia.
In legislația americană referitoare la drepturile de
autor, plagiatul se considera utilizarea repetata a mai
mult de 8 cuvinte, fără precizarea sursei originale,
considerând ca in acest fel, lucrarea plagiata este
prezentată ca o lucrare originala.
Plagiatul poate fi involuntar, prin utilizarea unor idei
sau cuvinte, fără a preciza sursa, citarea greșita a
sursei, fără intenție (graba de a realiza un material nu
reprezintă o scuza), sau voluntar, cand ideile si/sau
rezultatele cercetării sau muncii altei persoane sunt
însușite conștient de către plagiator.
 3. Tipuri de plagiat

Plagiatul calificat (cvasitotal)

Autorul prezintă o lucrare (o carte, un articol etc.)
elaborata de altcineva drept propria lui lucrare.
Plagiatul comis prin falsa parafrazare.
Autorul modifica unele cuvinte dintr-o fraza (de
exemplu, înlocuindu-le cu sinonime), dar in rest copiază
integral, fără a menționa sursa din care a preluat-o.
Plagiatul comis prin nerespectarea obligației de a
cita.
Autorul folosește ideile sau formulările altcuiva, fără a
preciza cui aparțin si de unde le-a preluat sau utilizează
citate din lucrările consultate, fără a le pune între
ghilimele (de reținut ca sunt exceptate de la regula
cunoștințele comune, care țin de cultura generală).
Plagiatul comis prin respectarea parțiala a obligației
de a cita.
Autorul citează in mod adecvat sursele consultate, dar
nu pentru toate ideile si argumentele pe care le preia din
sursele respective: pe unele dintre ele le parafrazeaza,
fără a le mai cita, si in acest fel le prezintă, incorect,
drept rezultatul propriei sale analize.
Plagiatul comis prin citarea inexacta.
Autorul furnizează informații incorecte sau incomplete
cu privire la sursa consultată.
Plagiatul comis prin neutilizarea ghilimelelor.
Autorul citează corect o sursa, dar nu pune între
ghilimele textul care a fost copiat integral sau aproape
cuvânt cu cuvânt. In acest fel, deși menționează sursa
consultată, el lasa impresia ca modul de prezentare a
ideilor ii aparține.
 4. Dreptul de autor

Dreptul de autor reprezintă ansamblul prerogativelor,

inclusiv dreptul exclusiv de a reproduce, distribui,
executa, afișa sau de licența, de care se bucura autorii
ca rezultat al unui efort creativ independent cu referire la
operele create; instituția dreptului de autor este
instrumentul de protecție a creatorilor și operele lor.
Dreptul de autor apare automat odată cu Creația sau
opera, dar in cazul unei valorificări comerciale sau a
unor dispute trebuie furnizate dovezi legale certe asupra
momentului creației.
Copywrightul da proprietarului dreptul exclusiv asupra
proprietarii intelectuale de a reproduce, distribui sau
executa, afișa, sau de licența de munca sa ca rezultat al
unui efort creativ independent.
Dreptul de autor protejează orice tip de design, opere
literare, artistice, dramatice, muzicale sau documente,
muzica site-uri web, logo-uri, opere de arta, etc, dar
exista și excepții:
- Ideile și descoperirile in sine nu sunt protejate de
legea dreptului de autor. Doar modul in care
acestea sunt exprimare este subiect al dreptului de
autor.

Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile

conexe, cu modificările și completările ulterioare,
definește clar conținutul dreptului de autor sub aspectul
drepturilor morale pe care trebuie sa le dețină autorul
unei opere, acestea constând in:
- Dreptul de a decide dacă, in ce mod și când va fi
adusă opera la cunoștința publica
- Dreptul de a pretinde recunoașterea calității de
autor al operei;
- Dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera
la cunoștința publica;
- Dreptul de a pretinde respectarea integrității operei
și de a se opune oricărei modificări, precum și
oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază
onoarea sau reputația sa;
- Dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este
cazul, pe Titularii drepturilor de utilizare, prejudiciati
prin exercitarea retractarii.
 5. Cum putem împiedica apariția plagiatului?

In primul rând, trebuie sa ne gândim dacă termenul

plagiat este cunoscut și înțeles in comunitatea noastră
academica. Este ușor de sancționat un plagiat, dar in
acest caz trebuie sa fii sigur ca autorul respectiv știe ce
înseamnă acest lucru. Bineînțeles ca și acest lucru este
greu de demonstrat, cele mai multe cazuri de plagiat
involuntar având drept cauza ignoranța in acest
domeniu. Cea mai simpla metoda este de a începe
educația etica cât mai devreme, încă din primii ani de
studiu.
Din păcate, plagiatul nu este detectat in toate cazurile.
Uneori poate fi remarcat atunci când se face o
documentare asupra unei teme și acest lucru se poate
întâmpla după câțiva ani de la publicare.
Așa cum dezvoltarea Internetului a permis o creștere a
plagiatului, fiind la un moment dat vorba de un fenomen,
la ora actuala tot el este cel care limitează aceasta
frauda. Exista website-uri care sunt dedicate studierii
acestui fenomen, precum și împiedicarii răspândirii lui.
(www.plagiarism.org; www.turnitin.com)
In privința revistelor, primul contact, și posibila
evaluarea a unei plagiat, îl constituie procesul de peer
review, care dacă suspiciuni, poate verifica prin
intermediul Internetului, confirmarea sau infirmarea
plagiatului.
 6. Concluzii

Pentru a preveni plagiatul este necesar sa se

cunoască cât mai multe lucruri referitoare la acest
subiect și sa se respecte o serie de reguli simple: citirea
textuală a cuvintelor exprimate de altcineva se va pune
întotdeauna între ghilimele și va fi însoțită de o referință
completa, relatarea ideii altei persoane va fi însoțită de o
referință completa. Chiar dacă un test este prelucrat și
cuvintele sunt înlocuite prin sinonime, citarea sursei esre
obligatorie. Dacă exista dubii in privința sursei, a originii
ei, chiar dacă citatul sau idea ar fi utila, recomandarea
este de a renunța la ea.
Nu constituie plagiat folosirea unor sintagme sau
definiții scurte considerare ca aparțin noțiunilor de baza
din specialitatea respectiva, sau folosirea unor noțiuni de
cultura generală.
Plagiatul reprezintă o forma gravă de frauda
academica, soluția in majoritatea cazurilor fiind foarte
simpla și se referă la recunoașterea paternității lucrărilor
originale care au constituit baza documentării, prin
specificarea exactă a sursei, recunoscând astfel, onest,
meritul autorilor lucrărilor studiate.
 Bibliografie

1. Bodoasca, T.; 2010, Dreptul proprietații intelectuale,

București: Universul Juridic
2. Bogdan D., Matei O.S., Roș V.; 2005, Dreptul de
autor și drepturile conexe. Tratat, București: Editura
All Beck
3. Roș V.; 2001, Dreptul proprietații intelectuale- curs
universitar, București: Editura Global Lex
4. Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și
drepturile conexe
5. Ionescu și colaboratorii, Dreptul de autor in RSR,
Editura Academiei, București