Sistemul de invatamant in

Belgia

Realizat de: Toderas Delia

Școala ca o tortură, școala ca o plăcere. În Belgia, până la 18
ani, copilul trebuie să învețe să devină un cetățean, nu un
geniu. În Belgia, la 12 ani copiii încheie ciclul primar, care a
durat șase ani, și trebuie să se înscrie în ciclul secundar,
care durează și el 6 ani, până la terminarea liceului.
Înscrierea este un proces destul de complex, dar perfect
reglementat, după criterii clare și transparente, stabilite de
autoritățile francofone și neerlandofone. Dintre aceste
criterii fac parte prioritar cele sociale: copiii aflați în
situații familiale dificile ori cei care suferă de anumite boli
ori deficiențe au prioritate în alegerea școlii. De asemenea,
se poate dovedi decisivă și distanța de acasă până la școală:
copiii nu trebuie să facă naveta zi după zi, pe distanțe mari,
ci ei trebuie să locuiască, pe cât posibil, aproape de școală. 
 Structura invatamantului;
Cadre didactice; Psiholog la discretie
Sunt școli primare (clasele 1-6) și școli secundare – colegii-
licee. În școlile primare au un învățător, un asistent care ia
câte 3-4 copii zilnic și lucrează separat ce nu au înțeles
bine, alt profesor pentru ajutor școlar în cazul celor mai
lenți, psiholog, profesor de sport, profesor de înot, care
este pentru toată școala.
La fiecare 2 ani se schimbă învățătorul și se amestecă copiii
între ei de la toate clasele din același an, pentru a apuca să
se cunoască toți între ei până la finalul școlii primare.
Începând cu clasa a 5 – a au de obicei câte 2 învățătoare. Cu
fiecare fac altceva, câte jumătate de zi sau toată ziua.
Psihologul este important și activ. Au 4 săptămâni în care li se
explică schimbările prin care trec la venirea
pubertății. Psihologul merge prin clase, este chemat și de
învățător la nevoie, sau de copiii mai mari care au vreo problemă.
Sunt între 20 și 24 de copii în clasă.  Copiii de clasa I au un elev
de clasa a 6-a care îi ajută în prima lună de școală, apoi câte o zi
pe săptămână, și cu care formează o echipă la evenimentele
școlii. Când au plecat în tabăra de ski au găsit la destinație ,
fiecare din ei, câte o scrisorică de la protejatul lor mai mic. La o
luna de la tabără se face o petrecere în care sunt prezentate
activitățile din tabere (în cea de ski au avut zilnic o activitate cu
componența pedagogică) pe grupuri de 2-3 elevi, fiecare altceva,
se mănâncă se bea, apoi e partea cinema în care e proiectează
pozele și filmele din tabără. Evident că ei sunt foarte încântați de
modalitatea de prezentare.
Programul zilnic
Între 8-8.20 vin copiii, la 8.30 trebuie să fie așezați în bănci și pregătiți să înceapă
școala. Nu au orar. Doar orele de înot  – o data pe săptămâna, cele de sport și de
limbi străine sunt fixe.
8.30-10 cursuri
10-10.30 pauză
10.30-12 cursuri
12-13.30 pauza mare
13.30-15.30 cursuri
Miercurea e zi scurtă, adică programul se oprește la 12. Au voie doar cu fructe la
scoală, pentru pauza de gustare.Nu primesc deloc teme în această zi.
Copiii sunt întâmpinați zilnic de director, care stă la poartă și le zâmbește sau îi
pupă pe cei mai lipicioși. La ieșire profesorii fac , prin rotație, de gardă să nu iasă
vreun copil fără însoțitor. Cei care au legitimație de ieșire (începând cu clasa a IV –
a) ies pe altă poartă, unde sunt verificați cu poza de pe legitimație. Cei care au o
astfel de legitimație își pot lua de la școală și frații mai mici, au menționat și asta pe
legitimație.
În pauze e interzis să stea în școală, sunt scoși în curte indiferent de vreme. În caz
de ploaie au unde să se adăpostească, dar cum nu toarnă cu găleata, niciun copil nu
stă sub copertină.
Sistemul de notare și evaluare
Copiii sunt notați prin testări foarte dese, care se adună
și rezultă punctajul la sfârșitul trimestrului. X
puncte/100. Asta pentru școala primară.
Primesc buletine (carnete de note) la fiecare final de
trimestru apoi părinții sunt chemați la o ședință
individuală de 10 minute. Există câte o petrecere la 2 luni,
e doar pentru părinți sau părinți și copii, se face în clasă,
părinții aduc mâncare și băutură (vin sau șampanie de
obicei). Se discută despre ce fac copiii extrașcolar (poți
discuta și cu învățătoarea individual despre copilul tău)
Temele aș zice că nu există. Ce au de făcut acasă sunt 2-3
exerciții pe foi printate, de completat diverse calcule sau
formule, exerciții de gramatică, conjugări. Cam 5-10
minute de muncă individuală și nu zilnică.
În Bruxelles sunt oficiale flamanda și franceza  (și germană,
dar se vorbește în proporție mult mai mică). Școala este în
limba franceză și au ore zilnice de flamandă.
Până în clasa a 6-a nu există copii repetenți. Cei ce nu fac
față primesc ajutor specializat în timpul anului. La sfârșitul
clasei a 6- a există un examen CEB – certificat de studii de
bază, care e obligatoriu de trecut. Nu e dificil, copiii trebuie
să înțeleagă ce li se cere, ce citesc pentru a răspunde corect.
Cei ce nu reușesc CEB- ul pot merge în anumite secundare și
au un an paralel de studiu la finalul căruia îl mai dau o data.
Dacă îl reușesc se alătura celorlalți, dacă nu, merg spre școli
profesionale.  La finalul fiecărui an de secundară au
examene din materiile studiate, un fel de sesiune. Cei care
nu reușesc, le mai dau o data în august. Nu există
bacalaureat.
Aici liceul începe la 12 ani si se termină la 18 ani. În
timpul școlii, copiii sunt notați, dar notele nu se zic în
clasă! Ne sunt transmise nouă, părinților! Nu se fac
diferențe între copii, școala este pe logică, iubire și
colaborare. Copiii sunt copii! Nu există cadouri pentru
profesori, atenții și mai știu eu ce există in România!
Un buchet de flori la sfârșit de an, dar nu este
obligatoriu.
Am uitat, ei merg în excursii sponsorizate de școală,
fără aportul bănesc al părinților! Cel mai important
este că sunt supravegheați, îndrumați, și învățați să
respecte și să fie respectați!
Dezbaterea este recurentă în Belgia, unde “bacalaureatul” nu există şi poate
că el ar trebui introdus. Există doar un aşa numit « mini bacalaureat », susţinut
la 12 ani, la sfârşitul şcolii primare şi care se numeşte « Certificat de studii de
bază ». Acesta le permite elevilor să fie admişi la un liceu sau altul, în funcţie
de media obţinută şi de preferinţele prealabil exprimate.
Majoritatea elevilor trec cu bine acest mini bacalaureat, care anul acesta a fost
absolvit în proporţie de 95%. Studiile secundare, care încep prin urmare  la 12
ani şi se termină la 16 sau 18 ani, sunt încununate cu un simplu certificat de
studii secundare.
Cei care renunţă la şcoala la 16 ani pot trece la 18 ani un examen în faţa unui
« Juriu Central »  pentru a obţine certificatul de studii secundare de şase ani.
Examenul este compus din probe la franceză sau flamandă, matematică, istorie
şi geografie.
Învăţământul belgian prevede ca, din al treilea an de studii secundare, tinerii să
opteze pentru o disciplină tehnică sau artistică. În acest fel, la 18 ani tinerii
belgieni obţin un certificat de sfârşit de studii secundare cu menţiunea « artă »
sau « tehnic ».
Acesta le dă posibilitatea să se înscrie în învăţământul superior, unde nu există
examene de intrare, ci doar o taxă anuală de plătit. Încercarea de a organiza un
examen  de admitere la Facultatea de Medicina s-a soldat cu un eşec.
După primul an de facultate, numit « prima
candidatuă », se face o departajare, în sensul în care,
statistic vorbind, 70% dintre studenţi eşuează. Ei fie
schimbă apoi orientarea, fie abandonează studiile
superioare. Tendinţa a fost observată independent de
orientarea studiilor, fie ele tehnice, literare, artistice
sau medicale.
Sistemul belgian  recunoaşte, în marea lor majoritate,
 diplomele de bacalaureat obţinute în altă ţară, care
permit accesul în învăţământul universitar belgian.
Certificatul de studii superioare belgian nu este însă
recunoscut în străinătate. Tinerii belgieni care doresc
să urmeze studii superioare în Franţa sau în Marea
Britanie fac de obicei ultimii ani de liceu în aceste ţări.