UNIVERSITATEA „VALAHIA” DIN TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE DREPR ȘI ȘTIINȚE

ADMINISTRATIVE
DREPT, ID

PLAGIATUL

COORDONATOR:
Lect. univ. dr. Nicoleta ENACHE
STUDENT:
Teodor-Romario TUDORACHE

2024

1
 CUPRINS

INTRODUCERE...............................................................................................................3
Fenomenul numit plagiat............................................................…………………..3
Tipuri de plagiat......................................................................................................4
Exemple de personalități care au fost implicate în scandaluri de plagiat..........6
Concluzii.............................................................................................................................7

2
 INTRODUCERE

Plagiatul, o problemă prezentă în diverse domenii ale vieții academice și profesionale,

reprezintă actul preluării sau prezentării ideilor, lucrărilor sau informațiilor altora fără atribuire
corespunzătoare. Acest fenomen nu doar subminează principiile etice, dar afectează și
integritatea procesului de învățare și cercetare.
Conform Dicţionarului de neologisme, a plagia înseamnă „a lua, a fura ideile, expresiile,
invențiile cuiva și a le prezenta drept creații proprii; a publica pe numele său fragmente din
lucrarea altuia; a comite un furt literar”. Cuvântul a pătruns în limba română prin intermediul
franţuzescului plagier.1
Legea nr. 206 din 27 mai 2004 privind buna conduit în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea
tehnologică şi inovare defineşte plagiatul drept „expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare
orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii,
rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor
autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale”.2

Fenomenul numit plagiat

Toate definiţiile recente ale culturii informației fac referire la problematica utilizării
informaţiilor în mod etic și/sau legal.
Chartered Institute of Library and Information Professionals (CILIP) din Marea Britanie
consideră că a fi educat în domeniul informaţiei înseamnă „să ştii când şi de ce ai nevoie de
informaţii, unde să le găseşti şi cum să le evaluezi, să le utilizezi şi să le transmiţi mai departe
într-o manieră etică”.3
O definiţie asemănătoare propune şi Hannelore Rader, care arată că o persoană instruită
în domeniul informaţiei este una care ştie, printre altele, să utilizeze informaţiile în mod etic şi
legal, înţelegându-le aspectele economice şi sociale.4
Conform ghidului intitulat Information Literacy Competency Standards for Higher
Education (2000), elaborat de Association of College and Research Libraries (ACRL) din SUA,
una dintre abilităţile pe care trebuie să le dobândească studenţii este aceea de a folosi informaţia
în limitele eticii şi ale legalităţii.5
Pornind de la cele trei definiţii de mai sus, se poate afirma faptul că prevenirea plagiatului
este unul dintre scopurile educaţiei pentru informare, a procesului de dobândire a culturii
informaţiei. Utilizarea informaţiilor în mod etic şi legal este o competenţă care trebuie dobândită.
Dacă o persoană ştie cum să se informeze, cunoaşte diversitatea surselor de informare, cum să-şi
1
Florin Marcu, Costant Maneca, Dicționar de nelogisme, București, Ed. Academiei Socialiste România, 1986
2
Legea nr. 206 din 27 mai 2004 privind buna conduit îm cercetare științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare
3
Chartered Institute of Library and Information Professionals (CILIP). A definition of information literacy : [online].
[2004]. [Citat 19 februarie 2013]. Disponibil pe Internet la adresa: http://www.cilip.org.uk/get-involved/
advocacy/information-literacy/pages/definition.aspx.
4
Hannelore Rader. Information literacy - a global perspective. In: Allan Martin, Hannelore Rader (eds.).
Information and IT literacy enabling learning in the 21st century. London: Facet Publishing, 2003, p. 27.
5
Apud Angela Repanovici. Ghid de cultura informaţiei. Bucureşti: Asociaţia Bibliotecarilor din România, 2012, p.
19.

3
construiască o strategie de căutare, cum să regăsească informaţiile necesare, să le acceseze, să le
evalueze, să le sintetizeze şi să le organizeze, condiţia pentru a produce o lucrare care să fie
acceptată şi validată de comunitatea ştiinţifică este menţionarea surselor consultate.
Cu alte cuvinte, acel pas înainte, mai mic sau mai mare, faţă de contribuţiile ştiinţifice
anterioare trebuie făcut cu onestitate.
Plagiatul ia multe forme şi nu toate sunt evidente pentru percepţia comună. Mai mult,
legislaţia care face referire la plagiat, în mod direct sau indirect, poate fi ambiguă.
De pildă, dacă în legislaţia americană se consideră plagiat utilizarea repetată a mai mult
de 8 cuvinte, fără precizarea sursei originale 6, legea românească menţionează dreptul de a utiliza
„scurte citate” dintr-o sursă, „în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de
exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului”. 7
,,Cu toate acestea, putem vorbi de o cutumă unanim acceptată în societatea contemporană
cu privire la respectarea proprietăţii intelectuale asupra operelor scrise, de nişte puncte de reper
la care putem să ne raportăm chiar atunci când legislaţia lasă loc unor interpretări nedorite.
Dincolo de aspectul legal, plagiatul este și o problemă de etică ştiinţifică, iar lumea academică şi-
a dezvoltat propriile metodologii şi instrumente care o ajută să lupte împotriva acestui fenomen.
Un autor de literatură ştiinţifică, pentru a nu fi acuzat de plagiat, trebuie să îndeplinească
două condiţii esențiale. Înainte de toate, el are obligaţia de a delimita foarte precis propriile idei,
interpretări şi formulări de cele care aparţin altor autori, ale căror opere le-a consultat în timpul
procesului de documentare. A doua condiţie este cea a originalităţii: lucrarea trebuie să
reprezinte rezultatul unui efort de sinteză şi reflecţie novatoare, nu doar o concatenare de
formulări şi idei preluate din alte surse, chiar dacă acestea sunt citate corect.”8

Tipuri de plagiat

Plagiatul calificat (cvasitotal).

Autorul prezintă o lucrare (o carte, un articol etc.) elaborată de altcineva drept propria lui
lucrare9.
Plagiatul comis prin falsa parafrazare.
Autorul modifică unele cuvinte dintr-o frază (de exemplu, înlocuindu-le cu sinonime), dar
în rest o copiază integral, fără a menţiona sursa din care a preluat-o.10
Plagiatul comis prin nerespectarea obligaţiei de a cita.
Autorul foloseşte ideile sau formulările altcuiva, fără a preciza cui aparţin şi de unde le-a
preluat sau utilizează citate din lucrările consultate, fără a le pune între ghilimele (de reţinut că
sunt exceptate de la regula citării cunoștințele comune, care ţin de cultura generală).11
Plagiatul comis prin respectarea parţială a obligaţiei de a cita.

6
Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova Comisia pentru probleme juridice, etice şi disciplină
universitară. Plagiatul și dreptul de autor :p. 1, http://www.umfcv.ro/files/d/e/Despre%20plagiat.pdf.
7
Lege nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe : [online], art. 33, alin. 1, lit. b.
8
Dr. Coravu R, Revista Română de Biblioteconomie și Știința Informării, Ce este plagiatul și cum poate fi prevenit,
pag. 40
9
What is plagiarism? http://www.plagiarism.org/plag_article_what_is_plagiarism.html.
10
Ibidem
11
Ibidem

4
 Autorul citează în mod adecvat sursele consultate, dar nu pentru toate ideile şi
argumentele pe care le preia din sursele respective: pe unele dintre ele doar le parafrazează, fără
a le mai cita, şi în acest fel le prezintă, incorect, drept rezultatul propriei sale analize.12
Plagiatul comis prin citarea inexactă.
Autorul furnizează informaţii incorecte sau incomplete cu privire la sursa consultată: de
exemplu, menţionează cine a elaborat-o, dar nu furnizează informaţii care să permită localizarea
precisă a pasajului folosit (nu precizează la ce pagină se găseşte, ceea ce face dificilă sau
imposibilă identificarea lui în interiorul sursei) 13 sau nu include referinţa imediat după citatul sau
ideea pe care a preluat-o.
Plagiatul comis prin neutilizarea ghilimelelor.
Autorul citează corect o sursă, dar nu pune între ghilimele textul care a fost copiat
integral sau aproape cuvânt cu cuvânt. În acest fel, deşi menţionează sursa consultată, el lasă
impresia că modul de prezentare a ideilor îi aparţine.14
Plagiatul comis prin neîndeplinirea condiţiei de originalitate.
Autorul copiază numeroase paragrafe sau idei din sursele consultate, astfel încât acestea
alcătuiesc majoritatea lucrării redactate.15 Aici nu se mai ia în discuţie citarea surselor consultate,
deoarece ea este o condiţie necesară, dar nu suficientă. Întrebarea care apare, în această situaţie,
este următoarea: care e contribuţia personală a autorului lucrării?
Se poate spune că a creat o operă originală? Acest tip de plagiat poate fi greu de
descoperit, deoarece se prezintă sub forma unei lucrări bine documentate.16
După cum remarcă Rodica Zafiu, folosirea abundentă a ghilimelelor nu transformă un
asemenea text într-o lucrare ştiinţifică, ci „într-o ciudăţenie, într-o succesiune de lungi citate
preluate dintr-o singură sursă, întinse pe pagini în şir, cuprinzând mai multe paragrafe identice,
juxtapuse fără comentariu, fără evaluare şi punere în ramă”.17
Autoplagiatul.
Legea nr. 206/2004 defineşte autoplagiatul drept „expunerea într-o operă scrisă sau o
comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, demonstraţii, date, ipoteze,
teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale
aceluiaşi sau aceloraşi autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele
originale”.18
Definiţia din codul de etică al Universităţii de Medicină şi Farmacie din Cluj-Napoca face
trimitere la motivaţia autoplagiatului, explicând implicit de ce acest procedeu este blamat în
mediul academic: „prezentarea sau publicarea aceluiași material personal publicat anterior,
având modificat titlul, pentru evaluări diferite”19.
12
Types of plagiarism: http://www.plagiarism.org/plag_article_types_of_plagiarism.html.
13
Ibidem
14
Ibidem
15
What is plagiarism?: http://www.plagiarism.org/plag_article_what_is_plagiarism.html.
16
Types of plagiarism : http://www.plagiarism.org/plag_article_types_of_plagiarism.html.
17
Rodica Zafiu. Stilistica plagiatului. În: Dilema veche : http://dilemaveche.ro/sectiune/dilemeline/ articol/stilistica-
plagiatului.
18
Lege nr. 206 din 27 mai 2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare :
art. 4, lit. e : http://www.ancs.ro/uploads/legislatie/legislatie-aferenta-ancs-mects/lg-206.doc.
19
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca. Anexa 1 la Codul de Etică al Universităţii
de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca. Aspectele legate de plagiat , p. 1:
http://www.umfcluj.ro/Document_Files/Rectorat-Structuri de-conducere-ale
Universitatiii/00000071/mna0c_4.%20Anexa_1_la_Codul_de_Etica_plagiatul2008_2.pdf.

5
 Aşadar, un autor se face vinovat de autoplagiat atunci când publică din nou, sub alt titlu
sau într-un alt context, un text sau fragmente dintr-un text care a văzut deja lumina tiparului,
prezentându-le drept creaţii inedite. Scopul acestui procedeu este de a obţine, fără un efort
suplimentar, o creştere a prestigiului ştiinţific, în condiţiile în care, în lumea întreagă, nu doar
calitatea, ci şi numărul contribuţiilor ştiinţifice sunt importante criterii de evaluare a activităţii
cercetătorilor şi cadrelor didactice universitare.

Exemple de personalități care au fost implicate în scandaluri de plagiat

Iată câteva exemple notorii de persoane care au fost implicate în scandaluri de plagiat:
1. Joe Biden: În 1987, Joe Biden, în acel moment candidat la președinție, a renunțat
la cursa electorală din cauza acuzațiilor de plagiat în discursurile sale și în lucrarea sa de drept.
2. Jayson Blair: Jurnalist la New York Times, Blair a fost demis în 2003 pentru
plagiat și fabricare de informații în articolele sale.
3. Helene Hegemann: Scritoaarea germană a fost acuzată de plagiat în 2010 în
legătură cu romanul său „Axolotl Roadkill”, unde a folosit fragmente considerabile din alte
lucrări fără atribuire.
4. Annette Schavan: În 2013, ministrul Educației al Germaniei și-a dat demisia după
ce a fost găsită vinovată de plagiat în teza sa de doctorat.
5. Melania Trump: În 2016, soția președintelui Donald Trump, Melania Trump, a
fost acuzată de plagiat pentru discursul său de la Convenția Națională Republicană, care părea să
fie inspirat din discursul precedent al primei doamne Michelle Obama.
6. Victor Ponta: În 2012, fostul premier Victor Ponta a fost acuzat de plagiat în teza
sa de doctorat. A demisionat din funcția de prim-ministru în 2015, în contextul unor proteste
masive, dar și din cauza acuzațiilor de plagiat. În cele din urmă, Universitatea București a retras
titlul de doctor în 2016.
7. Elena Udrea: În 2016, fosta ministra a Turismului, Elena Udrea, a fost acuzată de
plagiat în teza de doctorat. Universitatea din București a deschis o anchetă, iar în 2018 a decis să-
i retragă titlul de doctor.
8. Vasile Blaga: În 2015, Vasile Blaga, fost lider al Partidului Democrat-Liberal, a
fost acuzat de plagiat în teza sa de doctorat. Universitatea din Sibiu a decis ulterior să-i retragă
titlul de doctor.
9. Sebastian Ghiță: Om de afaceri și fost politician, Sebastian Ghiță a fost acuzat de
plagiat în teza sa de doctorat la Universitatea din Pitești. În urma anchetei, universitatea a decis
să-i retragă titlul de doctor în 2017.
10. Ioan Mang: Fost ministru al Educației, Ioan Mang a fost acuzat de plagiat în
lucrarea sa de doctorat în domeniul sociologiei. Universitatea din Oradea a decis să-i retragă
titlul de doctor în 2018.
11. Liviu Dragnea: Fost lider al Partidului Social Democrat și fost președinte al
Camerei Deputaților, Liviu Dragnea a fost acuzat de plagiat în teza sa de doctorat la Academia
de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”. În 2019, universitatea a decis să-i retragă titlul de doctor.
Aceste exemple evidențiază diversitatea domeniilor în care plagiatul poate apărea și
impactul său asupra reputației persoanelor implicate.

6
 Concluzii

Plagiatul, în toate formele sale, reprezintă nu doar o încălcare a normelor etice și

academice, ci și o amenințare la adresa integrității educaționale și a încrederii în procesul de
cercetare și creație. Actul de a prelua idei, texte sau creații fără a le atribui corespunzător nu doar
că subminează originalitatea și contribuția individuală, dar erodează fundamentul unei societăți
bazate pe cunoaștere și înțelegere autentică.
Impactul plagiatului se resimte în mediul academic, unde încrederea în meritocrație și
evaluarea justă sunt fundamentale. Instituțiile de învățământ și organizațiile profesionale au
adoptat politici stricte împotriva plagiatului, impunând sancțiuni pentru cei care încalcă aceste
reguli. Avertizările, retragerea diplomelor și exmatricularea sunt măsuri menite să sublinieze
gravitatea faptei și să descurajeze comportamentul necorespunzător.
Într-un context mai larg, plagiatul amenință integritatea în domenii precum jurnalismul,
creația artistică și politica, unde încrederea publicului în autenticitate și originalitate este
esențială. Combaterea plagiatului nu se limitează doar la sancțiuni, ci necesită eforturi
sustenabile pentru educarea și conștientizarea tuturor actorilor implicați în procesul de creație și
comunicare a informațiilor.
În concluzie, lupta împotriva plagiatului nu este doar o chestiune de respectare a
regulilor, ci o expresie a angajamentului față de valorile fundamentale ale onestității intelectuale
și contribuției autentice la progresul societății.