UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

UNIVERSITATEA PENTRU ȘTIINȚELE VIEȚII „ION

IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI
SPECIALIZAREA: TEHNOLOGII AGRICOLE MODERNE

ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ

Coordonator,

Conf. univ. dr. Carmen-Mariana DIACONU

Masteranzi,

Cosmin Ionut UNGUREANU

Cosmin GUZGAN
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

I. CADRUL LEGILATIV

CONCEPTUL DE ETICĂ
Etica este considerată una dintre cele mai vechi științe umaniste. Obiectul de studiu al
Eticii este Morala. Acest sens a fost folosit pentru prima dată de Aristotel- Etica văzută ca
știință a moralei.
În limba română etica este considerată o ştiinţă şi ramură a filozofiei, iar morala
constituie obiectul ei de studiu.
Moralitatea este derivată din latinul moralitas, și semnifică morala în act și exprimă
caracterul, valoarea din punctul de vedere al binelui şi răului, de identificat la nivelul
persoanelor, judecăţilor, actelor.
Etica şi deontologia- ca disciplină de studiu – prezintă o importantă funcţie formativă
asupra personalității umane având un caracter benefic şi util pentru realizarea de sine în
termenii libertăţii şi ai integrării armonioase în mediul natural şi social, ajutand esenţial la
luminarea asupra propriului destin prin interiorizarea unor valori şi principii, ale idealului de
muncă şi de viaţă, respectiv, la asumarea acestora şi la acţiunea în temeiul lor- factor substantial
de progress individual şi social.

PLAGIATUL
Conform https://ro.wikipedia.org/wiki/ plagiatul este definit astfel:
“Plagiatul reprezintă însușirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor,
rezultatelor sau textelor unei alte persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obținute,
prezentându-le drept creație proprie.[1]
Autorul real poate fi o persoană, o organizație, sau poate include mai multe persoane
sau organizații, inclusiv o comunitate de contributori - precum Wikipedia. Indiferent de tipul
autorului real, și de forma de publicare (anonimă, sub pseudonim, sau sub numele real),
preluarea creației acestuia fără specificarea corectă a sursei reprezintă plagiat. De asemenea,
plagiatul este distinct de încălcarea drepturilor morale ale autorului sau de încălcarea
drepturilor de autor. De exemplu, susținerea publică unei lucrări de diplomă cumpărate de la o
firmă specializată în redactarea lucrărilor de diplomă reprezintă plagiat - deși nu încalcă nici
un fel de drept de autor sau de proprietate intelectuală..
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

În zilele noastre, plagiatul este accentuat de internet și de ușurința de a prelua online

lucrări de doctorat, de cercetare, articole, idei, imagini. Plagiatul bazat pe texte din rețea este
denumit în prezent plagiat online.’’
De asemenea se menționează faptul că cuvântul „plagiat“vine din latinescul „plagium“,
care se traduce prin „a vinde altora sclavi furați sau care nu aparțin vânzătorului“. În prezent
termenul și-a păstrat sensul originar, pentru că el este, din punct de vedere semantic, sinonim
cu furt.
Sursa citată aduce clarificări importante regăsite în practica spațiului românesc după
cum urmează:
˝Existența contrafacerii sau a plagiatului se stabilește, în principiu, pe baza de
asemănări și nu de deosebiri. Simpla existență a unor deosebiri nu apără de învinuirea de
plagiat, dacă se dovedește existența și importanța asemănărilor. Stabilirea existenței plagiatului
este, prin urmare, o "problemă de fapt" .
Nu se consideră plagiat, și nici încălcarea drepturilor de autor, următoarele utilizări,
fără consimțământul autorului, și fără plata vreunei remunerații, ale unei opere aduse anterior
la cunoștința publică, cu condiția ca acestea să fie conforme bunelor uzanțe, să nu contravină
exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de
exploatare:(...)
b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori
cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului.
Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare
(CNATDCU) a publicat în aprilie 2016 lista programelor recunoscute și utilizate la nivelul
instituțiilor de învățământ superior organizatoare de studii universitare de doctorat și al
Academiei Române, în vederea stabilirii gradului de similitudine pentru lucrările științifice,
cuprinde:
 iThenticate;
 Turnitin;
 Plagiarism detector + PDAS (PDAS - Plagiarism Detector Accumulator
Server);
 Safe Assign;
 SEMPLAG;
 www.sistemantiplagiat.ro.
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

În septembrie 2016, parlamentarii au aprobat pe articole legea prin care titlurile de

doctor sunt acordate și retrase de universități, nu de Ministerul Educației, iar un plagiator poate
renunța de bunăvoie la doctorat, fără să răspundă pentru frauda intelectuală ˝
Conform DEX, plagiatul este definit ca o “Operă literară, artistică sau ştiinţifică a
altcuiva, însuşită (integral sau parţial) şi prezentată drept creaţie personală”.

PLAGIATUL ACADEMIC

În sfera academică plagiatul reprezintă o formă de fraudă academică şi face parte din
contextul eticii academice, reprezentând o problemă de educaţie etică.
Frauda academică reprezintă un concept mai larg, care cuprinde: falsificarea unor date
sau informaţii provenite din procesul de cercetare; sabotarea lucrărilor altora prin împiedicarea
acestora să-şi finalizeze lucrarea; înşelarea sau coruperea în vederea obţinerii unor avantaje
academice; favoritismul aplicat unei persoane în dauna alteia.
În legislaţia americană referitoare la drepturile de autor, plagiat se consideră utilizarea
repetată a mai mult de 8 cuvinte, fără precizarea sursei originale, considerând că în acest fel,
lucrarea plagiată este prezentată ca o lucrare originală. Plagiatul poate fi involuntar, prin
utilizarea unor idei sau cuvinte, fără a preciza sursa, citarea greşită a sursei, fără intenţie (graba
de a realiza un material nu reprezintă o scuză), sau voluntar, când ideile şi/sau rezultatele
cercetării sau muncii altei persoane sunt însuşite conştient de către plagiator.
Limita dintre plagiat şi o lucrare elaborată de cineva este de multe ori neclară şi nu
întotdeauna se poate judeca plagiatul numai cu DA şi NU.
Inainte de apariţia internetului acest tip de înşelătorie reprezenta mai mult o pierdere de
timp, chiar dacă şi în acea perioadă plagiatul exista, deoarece necesita consultarea unui număr
limitat de resurse, materialul trebuia scris de mână, iar posibilitatea detectarii era mult mai
mare, tocmai din aceste motive.
Odată cu dezvoltarea noilor tehnologii (internetul), numărul cazurilor de plagiat a
crescut brusc. O creştere lentă şi redusă a apărut prin anii 80’, timp de aproximativ 8 ani,urmată
de o creştere bruscă înainte de anul 1990, creştere care a durat timp de aproape 10 ani, după
care a început o scădere a numărului de cazuri, în mare parte datorită şi dezvoltării metodelor
de depistare a plagiatului, prin crearea unor soft-uri specializate, aceasta reprezentând o altă
faţetă a avantajelor şi dezavantajelor internetului.
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

STRUCTURA PLANULUI DE CERCETARE ȘI SURSE

BIBLIOGRAFICE CONSULTATE

Lucrarea îşi propune, prin problematica abordată în cele 4 capitole, evidenţierea

aspectelor particulare, semnificative pentru strategiile de integrare şcolară a elevilor cu cerinţe
educative speciale în școlile cu profil agronomic.
În primul capitol sunt evidenţiate, esenţializat, conceptele de bază cu care s-a operat în
demersurile investigative teoretice şi practice propuse. Se încearcă o cadrare a preocupărilor
pentru educaţia integrată în contextul larg al deschiderii multiculturale, o dată cu aderarea la
comunitatea europeană. Este accentuată, de asemenea, problema perimării şi dinamismului
conceptual în acest domeniu, literatura de specialitate sugerând câteva argumente explicative.
Câteva repere istorice, în evoluţia preocupărilor integraţioniste în abordarea elevilor cu
cerinţe educative speciale, sunt trasate în capitolul 2. Evoluţia mentalităţilor a determinat
creşterea gradului de acceptanţă a mediilor sociale, favorizând schimbări importante atât în
legislaţia specifică cât şi la nivelul formelor de organizare a sistemelor educaţionale. Reuşita
implementării şi generalizării strategiilor de educaţie integrată depinde în mare măsură de
resursele disponibile, formarea resurselor umane fiind de importanţă maximă.
Orice schimbare determină reverberaţii majore la nivelul întregului sistem în care se
angajează schimbarea. Capitolul 3 dezvăluie aspectele intime ale implementării educaţiei
integrate: principii ale integrării, forme şi strategii de educaţie integrată, servicii suport,
avantaje şi limite ale schimbărilor propuse.
Impactul concret, la nivelul realităţilor şcolare, al strategiilor de educaţie
integrată se doreşte a fi reliefat în capitolul 4. Sistemul legislativ actual nu favorizează accesul
elevilor cu cerinţe educative speciale integraţi în învăţământul cu profil agronomic la servicii
suport. Cadrul didactic de sprijin se proiectează într-un instrument flexibil, operaţional în
cadrul unei echipe interdisciplinare, facilitator al integrării elevilor aflaţi în dificultate.
Demersul propus urmărește o investigare în lumea complexă a integrării şcolare
a elevilor cu cerinţe educative speciale, fără pretenţia argumentării exhaustive sau extrapolării
concluziilor la întregul sistem de învățământ dar cu aplicabilitate eficientă în unitățile cu profil
agronomic..
îşi propune, prin problematica abordată în cele 4 capitole, evidenţierea aspectelor
particulare, semnificative pentru strategiile de integrare şcolară a elevilor cu cerinţe educative
speciale în școlile cu profil agronomic.
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

În primul capitol sunt evidenţiate, esenţializat, conceptele de bază cu care s-a operat în
demersurile investigative teoretice şi practice propuse. Se încearcă o cadrare a preocupărilor
pentru educaţia integrată în contextul larg al deschiderii multiculturale, o dată cu aderarea la
comunitatea europeană. Este accentuată, de asemenea, problema perimării şi dinamismului
conceptual în acest domeniu, literatura de specialitate sugerând câteva argumente explicative.
Câteva repere istorice, în evoluţia preocupărilor integraţioniste în abordarea elevilor cu
cerinţe educative speciale, sunt trasate în capitolul 2. Evoluţia mentalităţilor a determinat
creşterea gradului de acceptanţă a mediilor sociale, favorizând schimbări importante atât în
legislaţia specifică cât şi la nivelul formelor de organizare a sistemelor educaţionale. Reuşita
implementării şi generalizării strategiilor de educaţie integrată depinde în mare măsură de
resursele disponibile, formarea resurselor umane fiind de importanţă maximă.
Orice schimbare determină reverberaţii majore la nivelul întregului sistem în care se
angajează schimbarea. Capitolul 3 dezvăluie aspectele intime ale implementării educaţiei
integrate: principii ale integrării, forme şi strategii de educaţie integrată, servicii suport,
avantaje şi limite ale schimbărilor propuse.
Impactul concret, la nivelul realităţilor şcolare, al strategiilor de educaţie integrată se
doreşte a fi reliefat în capitolul 4. Sistemul legislativ actual nu favorizează accesul elevilor cu
cerinţe educative speciale integraţi în învăţământul cu profil agronomic la servicii suport.
Cadrul didactic de sprijin se proiectează într-un instrument flexibil, operaţional în cadrul unei
echipe interdisciplinare, facilitator al integrării elevilor aflaţi în dificultate.
Demersul propus urmărește o investigare în lumea complexă a integrării şcolare a
elevilor cu cerinţe educative speciale, fără pretenţia argumentării exhaustive sau extrapolării
concluziilor la întregul sistem de învățământ dar cu aplicabilitate eficientă în unitățile cu profil
agronomic..
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

U.S.V. IAȘI
În baza art. 92 alin. 2 din Legea Invăţământului nr. 84-1995, republicată, cu
modificările şi comletările ulterioare, a Ordinului Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 4492
din 6.07.2005 şi a Cartei universităţii, USAMV Iaşi elaborează şi aplică prezentul Cod de Etică
Universitară.
A. Domeniu de aplicare şi obiective
Art. 1 (1) Dezvoltarea şi afirmarea profesională, evoluţia cunoaşterii şi cercetării, prin
respectarea statului de drept şi a drepturilor omului, promovând demnitatea academică, fac
parte din obiectivele strategice ale universităţii.
(2) Codul de etică universitară cuprinde idealurile, principiile şi normele morale pe
care membrii comunităţii academice consimt să le respecte şi să le aplice în activitatea
profesională, de cercetare şi de convieţuire în mediul academic şi în afara lui, stabilind
standardele de etică profesională pe care comunitatea academică îşi propune să le urmeze şi
penalităţile ce se pot aplica în cazul nerespectării acestora.
(3) Codul de etică universitară este un document ce întregeşte Carta universitară.
(4) Pentru aplicarea Codului de etică universitară, se constituie o Comisia de etică
formată din 7 membri, ce funcţionează în baza regulamentului adoptat de către Senatul
Universităţii pentru Ştiinţele Vieții “Ion Ionescu de la Brad” Iași şi se subordonează acestuia.
Art. 2. Codul de etică universitară stă la baza aplicării normelor de conduită
profesională şi socială şi cuprinde idealuri, principii şi standarde morale, responsabilităţi şi
reguli ce privesc comunitatea academică.Art. 3. Normele de conduită promovate prin codul de
etică universitară şi prin regulament sunt obligatorii pentru toţi membrii comunităţii academice
a Universităţii pentru Ştiinţele Vieții “Ion Ionescu de la Brad”.
Art. 4. Codul etic universitar urmăreşte asigurarea responsabilităţii cadrelor didactice,
personalului nedidactic, studenţilor şi a altor categorii care se găsesc în relaţii directe sau
indirecte cu USV Iaşi, contribuind astfel la creşterea calităţii procesului de învăţământ şi a
cercetării ştiinţifice.
Art. 5. Universităţii pentru Ştiinţele Vieții “Ion Ionescu de la Brad” promovează
integritatea academică şi respectă demnitatea membrilor săi, urmărind creşterea prestigiului
universităţii şi formarea unui climat universitar bazat pe cooperare, respect, încredere şi
competiţie după reguli corecte.
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

B. Principii generale şi conduita academică

Art. 6. Principiile de conduită profesională promovate de USAMV Iaşi sunt asigurate
prin : libertatea academică, autonomia personală, dreptatea şi echitatea, meritul,
profesionalismul, onestitatea şi corectitudinea intelectuală, transparenţa, respectul şi toleranţa,
responsabilitatea, bunăvoinţa şi grija.
Art. 7. Libertatea academică
(1) Întrucât Universitatea este un spaţiu în afara constrângerilor şi presiunilor
politice sau de altă natură, membrii universităţii sunt protejaţi faţă de cenzură, manipulări sau
persecuţii, prin respectarea responsabilităţii profesionale şi a standardelor ştiinţifice.
(2) Membrii comunităţii universitare sunt încurajaţi în abordarea critică,
parteneriatul intelectual şi cooperarea indiferent de opiniile politice sau credinţele religioase.
Art. 8. Autonomia personală
(1) USV Iaşi promovează şi oferă oportunitătăţi pentru ca fiecare membru al
universităţii să poată lua şi aplica decizii privind propria carieră profesională şi academică.
(2) USV Iaşi asigură un consinţământ informat în ceea ce priveşte programele,
concursurile, studiul şi cercetarea ştiinţifică.
Art. 9. Dreptatea şi echitatea
(1) USV Iaşi, prin regulamente proprii, adoptă măsuri pentru egalitatea de şanse în
accesul la studii, angajare sau programe, eliminând conflictele de interese, corupţia şi
favoritismul. Pe această bază, membrii universităţii vor fi trataţi echitabil, drept şi corect.
(2) USV Iaşi are obligaţia de a asigura, prin reglementări proprii, egalitatea de şanse
şi oportunităţi privind formarea profesională, dezvoltarea personală a membrilor comunităţii
academice.
(3) Membrii comunităţii universitare au obligaţia evaluării şi aplicării obiective a
criteriilor referitoare la competenţa profesională prin excluderea favoritismului şi a
tratamentului discriminatoriu.
În USV Iaşi este interzisă orice formă de favoritism sau tratament discriminatoriu prin
dezavantajarea persoanelor de un anumit sex, etnie sau legate de relaţiile socio-profesionale,
cum sunt : organizarea concursurilor şi examenelor,selecţia candidaţilor pentru posturile
didactice, de cercetare sau nedidactice, modificarea sau încetarea raportului juridic de muncă,
modificări în fişa postului de încadrare etc.
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

(4) De asemenea, sunt interzise favoritismele în evaluarea performanţelor

profesionale, stabilirea recompenselor, a măsurilor disciplinare etc.
(5) Hărţuirea, sub orice formă, nu este permisă în mediul academic. Sunt
condamnate misogismul, rasismul, şovinismul, xenofobia, hărţuirea sexuală sau
comportamentul de corupere sexuală.
(6) Este intolerabilă orice activitate/acţiune sau aspect comportamental, din
mediul academic sau din afara lui, care aduce atingere demnităţii umane sau deontologiei
universitare.
(7) În USV Iaşi traficul de influenţă, orice formă de corupţie, degradarea morală
sunt incompatibile cu calitatea de membru al comunităţii academice.
Art. 10. Responsabilitatea profesională şi socială
(1) Programele şi activităţile USV Iaşi sunt şi vor fi orientate către nevoile societăţii,
stimulând personalul universitar în activităţi şi implicare sub aspectul profesional şi public,
respectând standardele etice şi profesionale.
Art. 11. Meritul
(1) Împlinirea scopului instituţional este asigurat
prin recunoaşterea, diseminarea, cultivarea şi recompensarea meritelor colective
şi personale.
(2) Sunt apreciate ataşamentul faţă de profesie şi studiu, faţă de instituţie,
dezvoltarea talentului şi creativităţii, performanţa, eficienţa şi eficacitatea.
Art. 12. Profesionalismul
(1) USV Iaşi asigură menţinerea unui mediu favorabil pentru învăţământ, cercetare
şi competitivitate. În acest scop, dezvoltă programe academice la standarde capabile să conducă
la dezvoltarea cunoaşterii, la formarea specialiştilor competitivi şi creşterea prestigiului în
cercetare.
(2) Profesionalismul universitar este promovat de USV Iaşi prin mai multe
atribute :
a) autoritate şi competenţă în exercitarea profesiei.
b) lipsa oricăror forme de amatorism, diletantism sau impostură.
c) dedicarea faţă de cariera academică, întrucât prestigiul se dobândeşte în timp
fără a depinde esenţial de vechime.
d) necesitatea de a lucra în folosul studenţilor, evitând arbitrariul sau tratamentul
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

preferenţial nejustificat.
e) respectarea standardelor şi exigenţelor profesionale.
f) Competiţia loială şi colegială.
(3) Nerespectarea codului de norme aduce prejudicii prestigiului profesiei şi
comunicării ştiinţifice.
(4) În USV Iaşi este garantat accesul şi dreptul la studii de calitate.
(5) Personalul didactic, studenţii şi doctoranzii au obligaţia profesională de a
cunoaşte evoluţia domeniului în care lucrează şi cercetarea aferentă.
(6) Universitatea facilitează şi încurajează carierele academice
şi descurajează „turismul instituţional”.USV Iaşi stimulează schimburile academice ale
cadrelor didactice şi studenţilor, ca element al perfecţionării profesionale.
(7) Etica cercetării uiversitare se ghidează după principii internaţionale, din care nu
lipsesc: originalitatea, competenţa, cooperarea, integritatea şi examinarea critică.
(8) În USV Iaşi se stimulează menţinerea standardelor profesionale şi recunoaşterea
contribuţiei profesionale a altor persoane în cadrul cooperării în echipe de cercetare, precum
şi respectarea consimţământului celor implicaţi în cercetare, în baza cerinţelor legale şi morale.
Art. 13. Corectitudinea intelectuală şi onestitatea
(1) USV Iaşi apără dreptul la proprietatea intelectuală, iar toţi cei care participă şi
obţin rezultate notabile trebuie menţionaţi în spiritul recunoaşterii acestora.
(2) Onestitatea academică – implicată în activitatea educaţională şi dezvoltarea
cunoaşterii – facilitează evaluarea corectă a performanţelor studenţilor, cadrelor didactice,
doctoranzilor sau a altor angajaţi, evitându-se înşelăciunea, fabricarea datelor, autoplagiatul şi
plagiatul voluntar sau involuntar, includerea unor informaţii profesionale false şi în final,
crearea unor avantaje obţinute fără justificare.
Art. 14. Transparenţa
(1) USV Iaşi asigură principiul transparenţei tuturor categoriilor de informaţii care
se referă la membrii comunităţii universitare, fiind puse la dispoziţie de către conducerea
Universităţi.
(2) În preocupările Universităţii se înscriu :
a) – Transparenţa la admitere, evaluare, angajare şi promovare. Acestea se fac pe
baza meritelor candidaţilor pentru postul respectiv, cu respectarea nediscriminării şi egalităţii
de şanse.
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

b) Transparenţa în utilizarea resurselor materiale şi financiare. Fondurile destinate

pentru învăţământ, cercetare, administrare şi alte activităţi, obţinute din diverse surse legale,
vor fi utilizate în concordanţă cu legea şi destinaţia lor.
Art. 15. Bunăvoinţa şi grija
(1) USV Iaşi promovează încurajarea şi recunoştinţa faţă de cei merituoşi, precum
şi sprijinul faţă de cei aflaţi în dificultate, amabilitatea şi optimismul faţă de membrii
comunităţii academice.
(2) În USV Iaşi sunt descurajate comportamentele de invidie, cinism, vanitate, lipsă
de amabilitate şi dezinteres.
Art. 16. Respectul şi toleranţa
(1) În cadrul Universităţii se promovează respectarea demnităţii fiecăruia într-un
climat liber, în care sunt excluse umilirea, dispreţul, ameninţarea sau intimidarea.
(2) Universitatea aderă la valoarea toleranţei faţă de diferenţele între oameni, între
opinii sau credinţe.
C - Sancţiuni
Art. 17 (1) Sancţiunile vor fi aplicate de către Biroul Senat-Senat, la propunerea
Comisiei de etică, în conformitate cu prevederile Codului de etică, diferenţiat, funcţie
de gravitatea abaterii:În cazul personalului administrativ, cadrelor didactice titulare,
consultante sau asociate se pot aplica următoarele sancţiuni:
- avertisment scris;
- interzicerea înscrierii la concursuri pentru promovare, gradaţie/salariu de merit
timp de 1 – 3 ani;
- ridicarea gradaţiei/salariului de merit;
- suspendarea contractului de muncă pe o perioadă până la 10 zile;
- reducerea salariului de bază pe 1-3 luni cu 5-10%;
- desfacerea contractului individual de muncă.
2. În cazul studenţilor se pot aplica următoarele sancţiuni:
- mustrare scrisă;
- ridicarea bursei pe o perioadă 10-30 zile;
- eliminarea din cămin;
- interzicerea accesului în căminele studenţeşti;
- exmatricularea (cu sau fără drept de înmatriculare).
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

D - Dispoziţii finale
Art. 18. Codul de etică universitară este însoţit de Regulamentul Comisiei de
etică.
Art. 19. Codul de etică universitară şi aplicarea sa nu exclud şi nu înlocuiesc
obligaţiile legale care revin membrilor comunităţii academice.
Art. 20. Codul de etică universitară este instituţional şi nu se poate substitui codurilor
pentru cercetarea ştiinţifică de profil şi nici nu le suplineşte.
Art. 21. Senatul universităţii poate propune şi include pe parcurs şi alte prevederi
specifice ale codului etic propriu.

U.S.A.M.V. BUCUREȘTI
1. NORME PRIVIND RESPECTAREA VALORILOR ŞI A
PRINCIPIILOR ETICE.
Art. 1.
(1) Structura și componența comisiei de etică universitară este propusă de consiliul de
administrație, avizată de senatul universitar și aprobată de rector. Membrii comisiei sunt
persoane cu prestigiu profesional și autoritate morală. Nu pot fi membri ai comisiei de etică
universitară persoanele care ocupă vreuna dintre funcțiile: rector, prorector, decan, prodecan,
director administrativ, director de departament sau de unitate de cercetare-dezvoltare,
proiectare, microproducție.
(2) Comisia de etică universitară propune un regulament de funcţionare care va fi
validat de senat în termen de şaizeci de zile de la numirea comisiei.
(3) Comisia de etică universitară realizează un raport anual referitor la situația
respectării eticii universitare și a eticii activităților de cercetare, care se prezintă rectorului,
senatului universitar și constituie un document public.
Art. 2.
Universitatea din Bucureşti asigură membrilor săi libertate academică deplină,
protejându-i împotriva ingerinţelor, presiunilor şi constrângerilor politice, religioase,
economice etc, precum şi împotriva cenzurii, manipulărilor şi persecuţiilor, în condiţiile în care
aceştia respectă standardele ştiinţifice, legale şi etice, dând dovadă de responsabilitate
profesională.
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

a. Rezultatele cercetărilor întreprinse de membrii Universităţii nu trebuie modificate,

ascunse ori negate, nici chiar atunci când ele lezează unele ideologii şi credinţe, provocând
reacţii adverse şi presiuni din partea reprezentanţilor acestora.
b. Datoria morală a obiectivităţii ştiinţifice îi obligă pe membrii Universităţii să
respingă ideea „fabricării" sau denaturării rezultatelor cercetării, chiar dacă aceasta le-ar fi
sugerată de finanţatorii direcţi reprezentaţi prin puterea de stat sau diverse structuri private.
c. Libertatea academică nu trebuie folosită, însă, drept argument pentru respingerea
criticilor ştiinţifice şi etice, îndreptăţite şi necesare în evoluţia activităţilor de cercetare ale
oricărei ramuri de ştiinţă.
d. În spaţiul intelectual laic, care este Universitatea din Bucureşti, nimeni nu are dreptul
să impună altora, sub nici o formă, credinţe religioase, ataşamente politice sau alte categorii de
convingeri, care pot constitui doar probleme private ale fiecăruia dintre membrii instituţiei.
e. Universitatea din Bucureşti protejează dreptul la confidenţialitate al membrilor săi
(studenţi, profesori, personal tehnic etc), în toate problemele ce ţin de viaţa lor privată,
furnizând informaţii referitoate la aceasta, doar cu aprobarea decanatului şi a rectoratului şi
numai când cererile sunt îndreptăţite.
Art. 3.
Universitatea din Bucureşti recunoaşte dreptul membrilor săi la autonomie personală,
asigurând în acest sens condiţiile necesare pentru ca aceştia să-şi aleagă în mod liber
programele de studiu şi de cercetare, oportunităţile şi nivelurile de pregătire pe care le consideră
adecvate pentru carierele academice şi profesionale proprii.
a. Pentru ca autonomia personală să fie reală, Universitatea pune la dispoziţia publicului
larg şi a membrilor comunităţii academice proprii toate informaţiile importante privind
programele de studii şi de cercetare, structura instituţiei, standardele universitare, concursurile
de admitere, competiţiile de obţinere a grant-urilor, concursurile de ocupare a posturilor
vacante, corpul profesoral, baza materială, serviciile sociale etc.
b. Informaţiile specifice, menţionate la aliniatul a., se publică în timp util, sub diverse
forme, incluzând şi paginile web ale Universităţii.
Art. 4.
Dreptatea şi echitatea constituie valori pe care Universitatea din Bucureşti le
promovează cu consecvenţă, adoptând întotdeauna, pentru toţi membrii săi, atitudini corecte şi
respingând cu hotărâre discriminarea şi exploatarea, indiferent de caracterul mai direct sau mai
subtil în care s-ar produce acestea.
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

a. Discriminarea sau tratarea inegală a persoanelor, bazată explicit ori implicit pe criterii
extraprofesionale precum rasa, etnia, religia, convingerile politice etc, aduce atingeri
inacceptabile drepturilor acestora şi perturbă grav egalitatea de şanse, motive pentru care este
interzisă, indiferent de formele în care se manifestă.
b. Principiul dreptăţii şi echităţii presupune, de asemenea, că dreptul nediscriminării pe
criterii rasiale, etnice, religioase, politice etc., nu poate şi nu trebuie folosit astfel încât să
provoace discriminări inverse.
c. Toţi membrii Universităţii, indiferent de poziţia pe care o ocupă în ierarhia acesteia,
sunt obligaţi să adopte, în orice împrejurare, atitudini adecvate pentru eliminarea conflictelor
de interese, care pot afecta sensibil judecăţile, evaluările şi deciziile diverselor persoane şi
structuri organizatorice, ducând la practici inavuabile precum favoritismul şi nepotismul, pe de
o parte, şi persecuţia şi răzbunarea, pe de alta.
Conflicte de interese care constituie încălcări ale eticii universitare pot apărea în
situaţiile: când printre membrii comisiilor de admitere, licenţă, disertaţie, doctorat, acordare de
granturi, angajare, promovare etc., există şi evaluatori care sunt rude de gradul I sau II cu unii
dintre candidaţii evaluaţi; când o persoană are roluri multiple susceptibile de a-i altera
obiectivitatea fiind de exemplu, în acelaşi timp, membru al unei echipe de cercetare care solicită
finanţare şi evaluator al proiectului respectiv; când un membru al Universităţii participă la
negocieri comerciale cu firme sau organizaţii în care are interese materiale; când colaborările
şi angajamentele externe ale unor membri ai corpului didactic şi administrativ al Universităţii
împiedică îndeplinirea în bune condiţii a sarcinilor înscrise în statele de funcţii şi fişele
posturilor pe care le ocupă etc. În asemenea situaţii şi în altele de natură să ducă la conflicte de
interese, membrii Universităţii din Bucureşti se vor recuza din respectivele roluri şi funcţii.
d. Toţi membrii Universităţii au obligaţia morală de a preveni şi combate, în toate
împrejurările, corupţia care, generând favoritism, inechitate, nedreptate, suspiciune,
neîncredere şi adversitate, slăbeşte coeziunea şi sentimentul apartenenţei, viciază climatul
universitar în ansamblul său şi aduce prejudicii grave imaginii instituţiei. Universitatea, ca
instituţie, sancţionează sever darea şi luarea de mită (în bani, servicii etc.), traficul de influenţă
şi orice alte acţiuni care duc la obţinerea unor avantaje nemeritate de către unii candidaţi la
concursurile de admitere în facultăţi, la concursurile de ocupare a posturilor didactice, de
cercetare şi tehnice, la competiţiile de obţinere a granturilor de cercetare etc.
e. Universitatea adoptă, prin structurile şi membrii săi, o atitudine fermă de prevenire
a abuzului de putere, pe de o parte şi a abuzului de încredere, pe de alta.
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

f. Pentru ca principiul dreptăţii şi echităţii să-şi păstreze validitatea şi eficienţa este

necesar ca prezumţia de nevinovăţie să nu fie niciodată înlocuită cu opusul ei, prezumţia de
vinovăţie.

II. RESPECTAREA PROPRIETĂŢII INTELECTUALE,

A DREPTURILOR DE AUTOR, A STANDARDELOR DE INTEGRITATE
ACADEMICĂ

Art. 8.
Onestitatea şi corectitudinea intelectuală sunt valori etice promovate cu fermitate de
Universitatea din Bucureşti, întrucât în absenţa lor, dreptul la proprietate intelectuală şi
evaluarea corectă a performanţelor studenţilor, cadrelor didactice şi tuturor celorlalţi angajaţi
ar avea de suferit din cauza unor practici inacceptabile precum copiatul, plagiatul, „fabricarea"
rezultatelor cercetărilor, tentativele de corupere etc.
a. Codul deontologic al activităţilor academice, standardele de bună practică
universitară şi normele morale în vigoare protejează proprietatea intelectuală şi drepturile de
autor; încălcarea acestora este blamată, indiferent dacă ea este voluntară sau involuntară.
b. Apreciind că aceste drepturi sunt esenţiale pentru prestigiul şi performanţele
instituţiei, pentru reputaţia membrilor ei şi pentru desfăşurarea unei vieţi academice normale,
Universitatea din Bucureşti aderă necondiţionat la principiile respectării depline a proprietăţii
intelectuale şi asigurării integrităţii academice; ea face din promovarea lor un element central
al activităţii proprii şi al politicii sale de dezvoltare instituţională.
c. Respectarea proprietăţii intelectuale şi a drepturilor de autor este o obligaţie
profesională fermă a tuturor membrilor comunităţii noastre academice. Încălcarea dovedită a
acestei obligaţii este o culpă gravă şi ea va fi sancţionată sever, cu pedepse ce pot merge pînă
la exmatriculare, demitere, întrerupere a colaborării etc.
Art. 9
Definirea încălcării proprietăţii intelectuale şi a drepturilor de autor. Orice
reproducere completă sau incompletă a unor contribuţii intelectuale trebuie să
fie atribuită adecvat, prin specificarea autorului ei, a operei etc. Neatribuirea corespunzătoare
creează confuzii şi poate genera lezarea drepturilor morale ale autorilor; ea constituie o
încălcare a deontologiei academice şi o deficienţă (în cel mai bun caz) sau o culpă (în cazurile
grave) în ceea ce priveşte integritatea academică. Totodată, ea constituie o încălcare serioasă a
obligaţiilor profesionale.
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

a. Încălcarea proprietăţii intelectuale şi a drepturilor morale ale autorilor se

concretizează prin:
- copierea sau parafrazarea necreatoare a unui text preexistent fără
specificarea autorului
- citarea neatribuită a unor idei, argumente, date, rezultate etc. într-o manieră care
lasă impresia că acestea ar aparţine celui care citează
- prezentarea publică de către cineva a unor idei, rezultate de cercetare, ipoteze,
date, reprezentări (vizuale, auditive, obiectuale), formule, algoritmi, demonstraţii, secvenţe de
program etc. ale altor autori ca fiind ale sale proprii
- însuşirea contribuţiilor intelectuale (traduceri, sistematizări, tabele, figuri etc.) ale
altor autori şi prezentarea lor public, fără menţionarea explicită a surselor acestor contribuţii.
b. Cel care reproduce materialele trebuie să precizeze explicit cui aparţine paternitatea
acestora (sau, cel puţin, să precizeze că aceasta nu îi aparţine lui personal), astfel încît să fie
evitată orice confuzie şi orice atribuire nelegitimă a paternităţii şi a creativităţii. În cazul
reproducerii unor materiale pentru care drepturile de autor nu au fost revendicate sau nu au fost
rezervate, ori în cazul în care autorii au renunţat deliberat la orice drepturi de proprietate,
integritatea academică este afectată chiar dacă nu sunt lezate anumite drepturi de autor bine
determinate şi bine protejate.
c. (1). Lezarea proprietăţii intelectuale sau a integrităţii academice înseamnă că o
prestaţie intelectuală (text scris sau vorbit, material audio sau video etc.) produce o confuzie
(sau un fals) cu privire la proprietatea intelectuală, confuzie ce persistă şi după parcurgerea
întregii prestaţii (a întregului text sau material) astfel că cititorii, auditorii sau spectatorii nu
pot, în final, atribui corect paternitatea operei.
(2). În cazurile în care nu persistă o confuzie de acest fel, reproducerea neatribuită a
contribuţiilor altor autori nu este, în genere, considerată culpabilă.
d. Nu se consideră reprobabilă citarea neatribuită a unor contribuţii intrate în sfera
culturii generale sau a cunoaşterii comune, a căror paternitate, fiind larg cunoscută, nu poate
crea confuzie sau o arogare frauduloasă de merite.
e. Dacă persoana care citează (fără a atribui corespunzător) specifică explicit faptul că
citatul aparţine altcuiva, precizînd astfel că nu îşi arogă în nici un fel paternitatea sa (pe baza
unor formulări ca: «se afirmă adesea că...», «s-a mai afirmat uneori şi că...», «unii autori au
susţinut că...»), ea nu poate fi acuzată de folosire frauduloasă a surselor sau de încălcare a
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

drepturilor de autor – dar, în funcţie de context, i se poate reproşa imprecizia, lipsa de acurateţe,
neglijenţa etc. Abuzul de citate neatribuite este inacceptabil şi blamabil profesional.
Art. 10
Caracterul textului în care apare problema atribuirii este relevant pentru concluziile
privind prezenţa sau absenţa unei culpe şi gravitatea ei. Deşi obligaţia atribuirii precise a
paternităţii rămîne mereu valabilă, în manuale, tratate cu caracter didactic şi alte materiale
destinate pregătirii de specialitate, există presupoziţia tacită că autorii transmit, cel puţin în
parte, stocul de rezultate intelectuale deja acumulate în ţară sau în lume; ca atare, în aceste
cazuri, există o mai mare libertate de a cita sau reproduce rezultatele altor autori, de a le lista
sau sintetiza etc., cu precizarea surselor folosite, conform practicilor uzuale. Scopurile specifice
prestaţiilor didactice fac ca reproducerea rezultatelor obţinute de alţi autori nu numai să nu fie
automat culpabilă, dar să fie chiar încurajată (între anumite limite). Dar rămâne şi aici valabilă
obligaţia profesională ca materialele didactice să conţină şi un aport personal, distanţându-se
astfel de simpla compilaţie a rezultatelor altor autori.
Art. 11.
a. În cazul prestaţiilor didactice orale (cursuri vorbite, seminarii, expuneri etc.), în
care nu se folosesc ghilimelele, notele de subsol şi toate celelalte mijloace ce uşurează
atribuirea exactă în scris, fiecare cadru didactic are obligaţia de a evita orice confuzie între
rezultatele altor autori şi aportul său personal, de a nu crea auditoriului impresia falsă că i se
comunică idei absolut originale, când, de fapt, ceea ce se transmite este doar o reproducere de
rezultate ale altor autori.
b. Cadrele didactice au datoria de a face specificarea de principiu că fac apel la, şi/sau
reproduc, contribuţii ale altor autori, chiar dacă, date fiind condiţiile specifice procesului
didactic, ele nu pot atribui foarte precis fiecare enunţ citat sau pasaj reprodus dintr-un anumit
autor.
c. În toate situaţiile de acest tip, nu trebuie să existe nici neglijenţă (omisiune
accidentală culpabilă a atribuirii), nici intenţia de a mistifica (de a-şi aroga paternitatea unor
contribuţii străine), chiar dacă atribuirea precisă nu este posibilă în absolut toate cazurile şi
pentru toate unităţile de discurs.
Art. 12
Existenţa unor contribuţii originale într-o anumită operă sau lucrare nu absolvă de
răspundere morală şi profesională pe autorul acesteia, dacă, pe lângă aceste contribuţii, el a
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

inclus în lucrare şi anumite fragmente (neatribuite corespunzător) a căror prezenţă constituie o

încălcare a proprietăţii intelectuale.
Art. 13
Preluarea într-o carte a unui text sau fragment de text propriu apărut anterior în
periodice, reluarea într-o publicaţie de mai mare tiraj a unei contribuţii personale apărute deja
într-o publicaţie de mică circulaţie (revistă de specialitate, acte ale unui congres etc.), reluarea
într-un manual sau material didactic a unei contribuţii proprii publicate anterior într-o lucrare
de cercetare, republicarea aceluiaşi text personal într-o altă limbă şi alte autoreproduceri
similare nu sunt, considerate culpabile. În toate cazurile (inclusiv în acela al unor lucrări
elaborate de studenţi), autorul are însă datoria morală de a preveni explicit cititorul că reia un
text sau material deja publicat (în cazul lucrărilor studenţeşti: material deja prezentat),
precizând unde anume a apărut acesta iniţial (respectiv, la ce curs sau seminar a fost deja
prezentat).

U.S.A.M.V. CLUJ – NAPOCA

CODUL DE ETICĂ AL UNIVERSITĂȚII DIN CLUJ

A. Libertatea academică
Art.7. Libertatea academică presupune dreptul fiecărui membru al comunităţii
academice de aşi exprima deschis opiniile ştiinţifice şi profesionale, în cadrul cursurilor,
seminariilor, conferinţelor, dezbaterilor, dar şi al lucrărilor elaborate şi susţinute sau publicate.
Art. 8. (1) Membrii comunităţii universitare trebuie să evite lezarea libertăţii celorlalţi,
să manifeste respect mutual, imparţialitate şi colaborare în mediul lor de activitate, să dea
dovadă de integritate, onestitate şi responsabilitate în toate acţiunile lor.
(2) Este încurajată abordarea critică, parteneriatul intelectual şi cooperarea, indiferent
de opiniile politice sau de credinţele religioase.
Art. 9.
(1) Libertatea academică nu poate fi îngrădită decât în condiţiile legii.
(2) Se interzice manipularea, îndoctrinarea, educarea dogmatică în interiorul spaţiului
universitar şi, prin aceasta, încălcarea dreptului studenţilor, al cadrelor didactice sau al
cercetătorilor la libertatea de gândire şi la formarea ştiinţifică.
Art. 10.
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

Contravin principiilor Codului etic al Universităţii:

a) orice discriminare bazată pe sex, religie, origine, naţionalitate, rasă etc.;
b) propaganda cu caracter politic desfăsurată în interiorul sau în legătură cu acţiuni ale
Universităţii;
c) prozelitismul religios;
d) promovarea unor doctrine sau idei cu caracter rasist, xenofob, naţionalist, fascist,
comunist;
e) defăimarea Universităţii de către membrii comunităţii academice;
f) atacurile personale sau afirmaţiile defăimătoare la adresa membrilor comunităţii
academice.
g) încercarile de rezolvare prin mass media a conflictelor sau nemulţumirilor personale,
înainte de demersurile de rezolvare a lor în cadrul comunităţii academice.
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

C. Dreptatea, echitatea şi onestitatea intelectuală C.I. Activitatea didactică Art. 16. (1)
Integritatea relaţiei cadru didactic – student este fundamentul misiunii educaţionale a
Universităţii de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca.
(2) Cadrele didactice demonstrează respectul pentru studenţi ca indivizi şi aderă la
propriile roluri de formatori intelectuali şi consilieri, prin cultivarea unui comportamant
academic, asigurând evaluarea corectă a studenţilor, în raport cu adevăratele merite ale
acestora.
(3) Membrii corpului academic trebuie să evite orice exploatare, hărţuire sau
discriminare a studenţilor şi trebuie să protejeze libertatea academică a acestora.
Art. 17. Membrii comunităţii universitare trebuie să promoveze egalitatea de şanse
privind accesul la studii şi la programele de studiu, la angajare şi promovare, să contribuie la
eliminarea conflictelor de interese, prin prevenirea şi combaterea oricărei forme de corupţie,
favoritism şi nepotism, precum şi a persecuţiei de orice fel.
Art. 18. Comportamentul studenţilor în cadrul procesului de învătământ, ca şi în afara
acestuia, trebuie să fie decent, politicos şi respectuos, atât faţă de colegi, cât şi, mai ales, faţă
de cadrele didactice.
Art. 19.Constituie încălcări ale Codului etic orice acţiune sau faptă a studenţilor care
aduce prejudicii imaginii şi prestigiului Universităţii şi ale corpului său profesoral.
Art. 20.În sfera relaţiilor cadru didactic – student constituie încălcări ale obligaţiei de
integritate următoarele fapte:
a) condiţionarea sau influenţarea evaluării studentului prin orice alte mijloace sau
criterii decât cele profesionale, prevăzute de regulamente;
b) comportamentul inadecvat, hărţuirea pe motive politice, de rasă, religie, sex,
orientare sexuală, origine naţională, statut marital, handicap şi/sau condiţie medicală, vârstă,
cetăţenie sau alte motive arbitrare sau personale;
c) abuzul de putere sau autoritate al cadrului didactic pentru a influenţa raţionamentele
sau conştiinţa unui student din motive arbitrare sau personale;
d) existenta unei relaţii extraprofesionale, de orice tip, care periclitează integritatea
procesului educaţional.
Art. 21.Integritatea academică a studenţilor presupune evitarea oricăror fapte sau
acţiuni care ar prejudicia evaluarea corectă şi riguroasă a cunoştinţelor (fraudarea sau
încercarea de fraudare de orice tip a examenelor) sau ar împiedica buna desfăşurare a procesului
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

de învăţământ, prin deteriorarea, distrugerea deliberată, înlocuirea materialelor didactice sau a

cărţilor şi revistelor de specialitate sau a informaţiilor din calculator
Art. 22. (1)Conflictul de interese apare atunci când interesele personale, directe sau
indirecte, ale unui membru al comunităţii academice intră în conflict cu obligaţiile care decurg
din statutul său ori sunt de natură să afecteze independenţa şi imparţialitatea necesară
îndeplinirii acestor obligaţii.
(2) Persoanele care se află în relaţie de soţi, afini şi rude până la gradul III, inclusiv, nu
pot ocupa concomitent funcţii astfel încât unul sau una să se afle faţă de celălalt sau cealaltă
într-o poziţie de conducere, control, autoritate sau evaluare instituţională la orice nivel în
aceeaşi universitate şi nu pot fi numiţi în comisii de doctorat, comisii de evaluare sau comisii
de concurs ale căror decizii afectează soţii, rudele sau afinii până la gradul III inclusiv.
Art. 23. Conflictul de interese poate exista atât în relaţiile cu studenţii (examene,
premii, burse de orice fel), cât şi în relaţie cu alţi membri ai comunităţii academice: comisii de
promovare, activitate de cercetare (doctorat, granturi etc.), premii, burse, angajări, mobilităţi
naţionale sau internaţionale.
Art. 24. În orice situaţie de conflict de interese, persoana în cauză are obligaţia de a
aduce aceasta la cunoştinţa conducerii structurii universitare implicate şi de a se abţine de la
implicarea în luarea oricărei decizii în care ar avea sau ar putea crea aparenţa conflictului de
interese.
Art. 25. Se consideră forme grave de corupţie:
a) traficarea examenelor de orice fel (admitere, licenţă, absolvire, rezidenţiat, examene
de discipline, doctorat etc.);
b) vânzarea, cumpărarea sau substituirea de lucrări scrise, proiecte etc.; c) solicitarea
de către membrii personalului universitar de bani sau bunuri, mituirea sau tentativa de mituire,
precum şi cointeresarea sub orice alte forme;
d) solicitarea unor servicii personale, de orice tip, de la persoane care sunt sau urmează
să fie în proces de evaluare, angajare sau promovare, precum şi oferirea unor astfel de servicii
în schimbul bunăvoinţei.
Art. 26. (1) Sunt interzise: dezinformarea, calomnierea, denigrarea publică a
programelor şi persoanelor din Universitate de către membrii propriei comunităţi academice.
(2) Sunt descurajate şi considerate indezirabile comportamentele care denotă invidie,
cinism, vanitate, lipsa de amabilitate, dezinteres, indiferenţa sistematică faţă de cererile
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

studenţilor, ale cadrelor didactice şi ale personalului administrativ sau auxiliar, nepăsarea, în
cazuri în care aceasta afectează major desfăşurarea procesului de învăţământ, de cercetare etc.

ACTIVITATEA DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ

Art. 27. (1) Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” promovează

cercetarea ştiinţifică de calitate şi onestă, cu respectarea tuturor normelor naţionale şi
internaţionale, care asigură recunoaşterea meritelor, prioritatea şi probitatea oricărei cercetări.
(2) Universitatea încurajează şi sprijină activitatea de publicare şi popularizare a
rezultatelor valoaroase obţinute în cercetarea ştiinţifică.
Art. 28. (1) Prin structurile sale cu rol în evaluarea şi supravegherea eticii în cadrul
proiectelor de cercetare, Universitatea este responsabilă de dimensiunile etice ale activităţilor
de orice fel şi ale cercetărilor efectuate în cadrul său.
(2) Universitatea asigură respectarea normelor speciale de etică în activitatea de
cercetare efectuată pe subiecţi umani sau prin experimente desfăşurate pe animale.
(3) Cercetările întreprinse respectă principiul beneficiului imediat sau potenţial pentru
pacienţi, principiul bunăstării colective şi individuale, tinând însă cont de eventualele
repercursiuni asupra mediului, indivizilor şi societăţii.
Art. 29. (1) Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” apără dreptul de
proprietate intelectuală.
(2) Toţi cei care au participat la diferite stadii ale cercetării, ale cărei rezultate devin
publice, trebuie menţionaţi, în spiritul onestităţii profesionale, al recunoaşterii şi al
recunoştinţei. Universitatea trebuie să asigure tuturor cercetătorilor, inclusiv studenţilor
implicaţi în activitatea de cercetare, recunoaşterea dreptului de proprietate intelectuală.
(3) Beneficiile şi recompensele trebuie acordate tuturor celor care se află la originea
proprietăţii intelectuale.
Art. 30. (1)Constituie abateri grave de la buna conduita in cercetarea stiintifica si
activitatea universitara: a) plagierea rezultatelor sau publicatiilor altor autori b) confectionarea
de rezultate sau inlocuirea rezultatelor cu date fictive; c) introducerea de informatii false in
solicitarile de granturi sau de finantare.
(2)Constituie încălcări ale eticii cercetării ştiinţifice: a) frauda în ştiinţă: acţiunea
deliberată de confecţionare, falsificare, plagiere sau înstrăinare ilicită a rezultatelor cercetării
ştiinţifice;
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

b) confecţionarea de date: înregistrarea şi prezentarea unor date imaginare, care nu sunt

obţinute prin metodele de lucru folosite în cercetare;
c) falsificarea: măsluirea materialelor de cercetare, a echipamentelor, proceselor sau
rezultatelor, omiterea unor date sau rezultate de natură a deforma rezultatele cercetării;
d) plagiat: însuşirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau
textelor unei persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obţinute, prezentându-le
drept creaţie proprie; e) conflict de interese: situaţia de incompatibilitate în care se află o
persoană care are un interes personal, ce influenţează imparţialitatea şi obiectivitatea
activităţilor sale în evaluarea, monitorizarea, realizarea şi raportarea activităţilor de cercetare;
interesul personal include orice avantaj pentru persoana în cauză, soţul/soţia, rude ori afini până
la gradul al patrulea inclusiv sau pentru instituţia din care face parte.

II. DREPTURILE ȘI OBLIGATIILE ACTORILOR IMPLICAȚI ÎN

ACTUL DE EDUCATIE

Art. 9. Drepturile şi obligaţiile părţilor contractante decurg din Legea educaţiei

naţionale nr. 1/2011, Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, cu
modificările şi completările ulterioare, HG nr. 1011/08.10.2001 privind organizarea şi
funcţionarea învăţământului la distanţă şi a învăţământului cu frecvenţă redusă în instituţiile de
învăţământ, Ordinul MECTS nr. 3666/2012 privind Codul drepturilor şi obligaţiilor
studentului, alte acte normative specifice învăţământului superior, Carta Universitară, precum
şi din regulamentele specifice ale USV din Iaşi
Art. 10. USV din Iaşi are dreptul:
a. să monitorizeze modul în care studentul îşi respectă toate îndatoririle universitare;
b. să stabilească criteriile şi standardele de performanţă pentru activităţile curriculare
din ciclul de licenţă, cu consultarea studenţilor;
c. să stabilească şi să aplice sistemul de evaluare a cunoştinţelor, condiţiile necesare de
promovare şi de întrerupere medicală sau din alte motive a studiilor;
d. să stabilească structura anului universitar şi modul de desfăşurare a activităţilor
didactice şi extracurriculare;
e. să modifice curriculum-ul programului de studiu.
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

Art. 11. USV din Iaşi are obligaţia:

a. să asigure condiţiile materiale şi logistice de derulare a activităţilor didactice conform
planurilor de învăţământ;
b. să informeze studenţii în primele două săptămâni ale anului universitar în legătură cu
criteriile şi standardele de performanţă stabilite de Senatul universităţii;
c. să urmărească modul în care studentul îndeplineşte criteriile şi standardele de
performanţă stabilite;
d. să încheie anual cu fiecare student un act adiţional cu precizarea modului de
parcurgere a programului de studiu;
e. să asigure condiţiile de exercitare a drepturilor studentului, în concordanţă cu
legislaţia în vigoare şi regulamentele specifice USV din Iaşi şi a Codului drepturilor şi
obligaţiilor studentului; 3
f. să aplice condiţiile de promovare şi să respecte condiţiile de întrerupere medicală
şi/sau din alte motive a activităţii didactice;
g. să respecte modalităţile de recunoaştere a creditelor transferabile şi de certificare a
examinării;
h. să asigure condiţiile de protecţia muncii conform Legii 319/2006 şi HG 1425/2006.
Art. 12. Studentul are dreptul:
a. să beneficieze de servicii educaţionale cu taxă, în baza rezultatelor concursului de
admitere şi a condiţilor de îndeplinirii a criteriilor şi standardelor de performanţă stabilite de
Senatul universitaţii;
b. să participe la formarea/instruirea în sistem I.D. prevăzută în curriculum şi la
activităţi didactice suplimentare organizate la cerere, în conformitate cu prevederile Cartei
Universitare şi regulamentelor specifice de la USV din Iaşi;
c. să utilizeze baza materială şi logistică, având acces, inclusiv pe platforme online, la
toate serviciile legate de procesul de învăţământ sau de activitatea sportivă, culturală, socială,
de orientare profesională şi consiliere în carieră, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi
regulamentele specifice din USV Iaşi;
d. să primească la începutul anului universitar (după achitarea primei tranşe din taxa de
şcolarizare) materialele de studiu realizate pentru forma de învăţămât la distanţă;
e. să aleagă, conform planului de învăţământ, disciplinele sau pachetele de discipline
opţionale pe care le studiază;
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

f. să solicite cadrelor didactice, în timpul activităţilor desfăşurate, clarificarea

problemelor din programele analitice ale disciplinei, inclusiv pe platforme online, email;
g. să participe la activitatea ştiinţifică, la activităţile formaţiilor artistice, ale cenaclurilor
literare, a cluburilor şi la activitatea sportivă universitară; h. să beneficieze de asistenţă gratuită
oferită prin Centrul de Consiliere şi Orientare în Carieră (C.C.O.C.);
i. să solicite USAMV din Iaşi retragerea definitivă de la cursuri sau întreruperea
studiilor universitare;
j. să participe, prin libera exprimare a opiniilor, la evaluarea activităţii disciplinelor
frecventate, respectând reglementările Senatului Universităţii;
k. să facă propuneri pentru îmbunătăţirea criteriilor şi standardelor de calitate din
universitate;
l. să ia masa, contra cost, la restaurantul Universităţii în condiţiile regulamentelor de
funcţionare a cantinelor.
Art. 13. Studentul se obligă:
a. să respecte reglementările legislaţiei în vigoare şi cele specifice USV din Iaşi, în
derularea activităţilor curriculare şi extracurriculare;
b. să se încadreze în normele de disciplină şi etică universitară, în conformitate cu
regulamentele proprii ale USV din Iaşi;
c. să depună toate eforturile pentru îndeplinirea criteriilor şi standardelor de
performanţă stabilite de Senatul universităţii şi să efectueze toate activităţile asistate (AA, AT)
prevăzute în planul de învăţământ;
d. să încheie la începutul fiecărui an universitar un act adiţional, cu precizarea modului
de parcurgere a programului de studiu şi a taxelor de şcolarizare stabilite de Senatul
universităţii;
e. să folosească cu grijă bunurile materiale existente în spaţiile de învăţământ, cantină,
bibliotecă etc. şi să le păstreze în bună stare. Contravaloarea prejudiciilor rezultate din
degradarea 4 sau distrugerea de bunuri se va recupera de la cel care le-a produs, conform
procedurilor legale în vigoare;
f. să achite taxele stabilite de Senatul Universităţii în cuantumul, modul şi la termenele
stabilite şi anunţate prin afişare la fiecare facultate;
g. să comunice toate datele personale de identitate solicitate de către conducerea
facultăţii, pentru gestionarea şcolarităţii şi facilitarea drepturilor studenţeşti, având obligaţia de
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

a anunţa la secretariatul facultăţii, în termen de 7 zile lucrătoare, orice schimbare a adresei sau
a datelor personale;
h. să cunoască conţinutul Regulamentelor universitare şi să se informeze prompt asupra
a ceea ce li se aduce la cunoştinţă prin avizierul facultăţii, pagina web/portalul facultăţii;
i. să folosească poşta electronică, internetul şi platforma e-learning numai în legătură
cu activitatea de pregătire şi cu alte probleme ale procesului de învăţământ.
j. să respecte prevederile Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006.

III. FORME DE RĂSPUNDERE JURIDICĂ:

RĂSPUNDERE DISCIPLINARĂ CONTRACTUALĂ

În materia răspunderii disciplinare există o vastă literatură de specialitate, cu abordări

mai mult sau mai puțin nuanțate, care încearcă să explice tipul și locul răspunderii disciplinare
în cadrul răspunderii juridice – formă a răspunderii sociale, natura, funcțiile ei, modul în care
ea intervine, efectele sale etc. De asemenea practica judiciară a avut un rol însemnat la
înțelegerea și modul de aplicare a răspunderii disciplinare, unele din soluțiile de speță fiind
analizate, preluate și teoretizate de doctrinarii dreptului muncii.
Răspunderea disciplinară este singura formă de răspundere reglementată de codul
muncii specifică pentru această ramură de drept. Celelalte forme ale răspunderii de dreptul
muncii (răspunderea patrimonială, răspunderea contravențională și cea penală) caracterizează
alte ramuri ale dreptului (dreptul civil, dreptul administrativ și dreptul penal).
În literatura de specialitate există opinia unanimă că răspunderea disciplinară este de
natură contractuală: sursa răspunderii disciplinare este contractul de muncă și mai concret
raportul de subordonare care ia naștere prin încheierea contractului de muncă, în temeiul căruia
salariatul intră sub incidența autorității angajatorului.
Totuși răspunderea disciplinară nu este o răspundere contractuală tipică, aceasta
neangajându-se în condițiile și formele răspunderii contractuale de drept comun pentru
neexecutarea totală sau parțială a obligațiilor contractuale sau executarea acestora cu întârziere.
Pentru a evidenția câteva deosebiri între răspunderea civilă contractuală de drept comun
și răspunderea disciplinară vom face o analiză în antiteză, în câteva puncte, a acestora:
a) răspunderea disciplinară se poate angaja (poate interveni) numai în sarcina
salariatului (nu și a angajatorului), în timp ce răspunderea civilă contractuală, aplicabilă
contractelor civile, poate interveni în egală măsură în sarcina ambelor părți;
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

b) răspunderea disciplinară este un gen de răspundere mai largă, care se angajează nu

numai în situația neexecutării totale sau parțiale, ori a executării necorespunzătoare a
obligațiilor contractuale, ci și în situația încălcării normelor de disciplină a muncii ( noțiune
asupra căreia vom insista într-o secțiune următoare);
c) legea (Codul muncii) stabilește în concret, imperativ, condițiile și formele în care
intervine răspunderea disciplinară, în timp ce în materia răspunderii civile contractuale de drept
comun părțile au libertatea (nu absolută) de a stabili condițiile și formele în care aceasta
intervine;
d) proba vinovăției în materia răspunderii disciplinare aparține angajatorului care
trebuie să facă dovada că „salariatul a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul
individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale
conducătorilor ierarhici”; în cazul răspunderii civile contractuale, în special în cazul obligațiilor
de rezultat care sunt cele mai numeroase, culpa debitorului este prezumată de lege din faptul
neexecutării, „lato sensu” a obligațiilor contractuale de către debitor.

RĂSPUNDERE PATRIMONIAL CONTRACTUALA

Art. 253 .
(1) Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile
contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu
material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in
legatura cu serviciul.
(2) In cazul in care angajatorul refuza sa il despagubeasca pe salariat, acesta se poate
adresa cu plangere instantelor judecatoresti competente.
(3) Angajatorul care a platit despagubirea isi va recupera suma aferenta de la salariatul
vinovat de producerea pagubei, in conditiile art. 254 si urmatoarele.
Art. 254 .
(1) Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile
contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca
lor.
(2) Salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze
neprevazute si care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal
al serviciului.
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

(3) In situatia in care angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina
si in legatura cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o nota de constatare si evaluare
a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va
putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii.
(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul partilor, conform alin. (3), nu poate
fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.
Art. 255 .
(1) Cand paguba a fost produsa de mai multi salariati, cuantumul raspunderii fiecaruia
se stabileste in raport cu masura in care a contribuit la producerea ei.
(2) Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata,
raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei
si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar.
Art. 256 . [restituirea sumelor nedatorate şi bunurilor necuvenite]
(1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
(2) Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite
în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptăţit, este obligat să suporte
contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabileşte potrivit
valorii acestora de la data plăţii.
Art. 257 . [reţinerile din salariu]
(1) Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile
salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată în
muncă.
(2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăşi
împreună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauză, jumătate din salariul respectiv.
Art. 258 . [reţinerile după încetarea contractului de muncă]
(1) În cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl
fi despăgubit pe angajator şi cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine funcţionar
public, reţinerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituţie ori autoritate
publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul
păgubit.
(2) Dacă persoana în cauză nu s-a încadrat în muncă la un alt angajator, în temeiul unui
contract individual de muncă ori ca funcţionar public, acoperirea daunei se va face prin
urmărirea bunurilor sale, în condiţiile Codului de procedură civilă.
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

Art. 259 .[executarea silită de drept comun]. În cazul în care acoperirea prejudiciului
prin reţineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la
care s-a efectuat prima rată de reţineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc
în condiţiile Codului de procedură civilă.

RĂSPUNDERE PENALĂ

De regulă, realizarea ordinii de drept penal are loc prin conformare. Există însă
întotdeauna un anumit număr de persoane care nu se conformează exigenţelor legii penale şi
săvârşesc infracţiuni. În această situaţie, realizarea ordinii de drept penal este posibilă numai
prin constrângere, adică prin aplicarea sancţiunilor prevăzute de normele încălcate faţă de cei
care au săvârşit fapte interzise. Necesitatea elaborării ştiinţifice şi a definirii răspunderii penale
ca noţiune juridico-penală de sine stătătoare a apărut după anii 1958-1961, când noţiunea
răspunderii penale (alin.(1) art.48 C.pen. RM din 1961 şi articolele corespunzătoare ale
Codurilor penale ale celorlalte republici unionale din ex-URSS) a început să fie considerată ca
ceva distinct de noţiunea pedepsei penale (alin.(2) art.48 C.pen. RM din 1961 şi articolele
corespunzătoare ale Codurilor penale indicate).2 O primă încercare de a defini noţiunea
răspunderii penale a fost cea potrivit căreia răspunderea penală şi pedeapsa penală ar reprezenta
laturi diferite ale aceluiaşi fenomen, alcătuind în acest sens un tot unitar.3 Această opinie, însă,
a fost criticată de majoritatea specialiştilor în drept penal, fapt pe deplin înţeles, deoarece însuşi
legiuitorul delimita clar răspunderea penală de pedeapsă.

IV. EXISTĂ SAU NU O CONEXIUNE ÎNTRE FORMELE DE

RĂSPUNDERE JURIDICĂ PREZENTATE MAI
SUS ȘI AUTONOMIA UNIVERSITARĂ?

De la început, este esențial a preciza că ”autonomia universitară” reprezintă o

dimensiune constituțională a dreptului la învățătură, potrivit fizionomiei juridice atribuite
acestui din urmă drept de către legiuitorul derivat în articolul 32, prin Legea de revizuire a
Constituției nr. 429/2003. Textul constituțional se limitează la a preciza, în alineatul (6) al
articolului 32, faptul că ”Autonomia universitară este garantată”, neexistând nicio deosebire,
nici sub aspectul conținutului, nici sub aspectul formei, față de reglementarea trasată de puterea
constituantă originară. Analizând acest text, observăm că autonomia universitară este tratată la
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

nivel de principiu fundamental, revenind legiuitorului organic sarcina de a defini și de a

dezvolta conținutul său, astfel încât să fie garantate instrumente juridice și administrative în
vederea realizării ei efective.
Cu privire la modalitatea de explicitare și concretizare a conceptului de autonomie
universitară, doctrina s-a pronunțat în sensul în care ea se referă la ”posibilitatea acestor
instituții [instituțiile de învățământ superior – adăugarea noastră] de a stabili propriile standarde
de calitate, desigur, în condițiile și în temeiul legii. Curtea Constituțională a stabilit într-o
decizie de referință în domeniu (Decizia nr. 72/1995), unele elemente de conținut al principiului
autonomiei universitare: înscrierea în exigențele principiului egalității, posibilitatea de
completare a finanțării publice cu venituri provenite din alte surse, alegerea rectorului de către
Senatul universitar și confirmarea acestuia prin ordin al ministrului învățământului, aceasta din
urmă având drept scop verificarea condițiilor de formă și de fond în care au avut loc alegerile
universitare.”[1]
Într-adevăr, Decizia Curții Constituționale nr. 72/1995 este prima decizie care definește
principiul autonomiei universitare, având în vedere raporturile care trebuie stabilite între
universități, pe de-o parte, și Ministerul Educației, pe de altă parte. Contextul în care a fost
pronunțată această decizie constă în criticarea unor prevederi ale Legii învățământului nr.
84/1995, sub aspectul modalității de admitere a candidaților la studii și al modalității de
gestionare a fondurilor publice, ambele subscriindu-se unor criterii stabilite de Ministerul
Învățământului – fie singur, fie de comun acord cu universitățile. În plus, se critică modalitatea
de confirmare a rectorului – prin ordin al ministrului Învățământului. Cu acest prilej, Curtea a
statuat că niciuna dintre prevederile criticate nu înfrânge principiul autonomiei universitare[2],
pentru rațiunile pe care urmează să le expunem succint:
1. Cu privire la ”admiterea candidaților la studii, pe baza criteriilor generale stabilite de
Ministerul Învățământului”, precum și prin „stabilirea, împreună cu Ministerul Învățământului
și cu alte autorități publice, agenți economici, organizații profesionale și patronale recunoscute
la nivel național, a domeniilor în care se utilizează diplomele și certificatele proprii emise”,
Curtea a reținut faptul că aceste exigențe au în vedere apartenența tuturor unităților și
instituțiilor de învățământ la ”un sistem național de învățământ”, respectiv ”finalitatea comună
întregului sistem de învățământ”. Aceste aspecte trebuie să respecte principiul egalității,
consacrat prin articolul 16 din Constituție, astfel încât criteriile de admitere nu pot fi decât
unitare, stabilite de autoritatea publică centrală competentă, autonomia universitară neputând
să excedeze aceste rigori.
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

2. Cu privire la dimensiunea financiară a autonomiei universitare, art. 92 alin. (4) din

Lege prevedea faptul că, „În plan financiar, autonomia universitară se realizează ca drept de
gestionare, potrivit legii și răspunderii personale, a fondurilor alocate de la buget sau provenite
din alte surse, inclusiv a veniturilor realizate din taxele în valută de la studenți și cursanți străini,
potrivit criteriilor stabilite de comun acord cu Ministerul Învățământului”. Curtea a analizat
conjugarea principiului sistemului unitar de finanțare, de la bugetul de stat, a unităților de
învățământ, cu principiul descentralizării gestionării fondurilor alocate, apreciind că stabilirea
unor criterii unitare este în măsură să prevină discriminările dintre cursanți, iar faptul că acestea
au la bază un acord presupune concordanța unor manifestări de voință în acest scop.
3. Cu privire la confirmarea rectorului prin ordin al ministrului, Curtea s-a pronunțat în
sensul în care această confirmare are dubla rațiune de a garanta respectarea procedurilor
democratice de alegere, dar și de a asigura verificarea îndeplinirii condițiilor necesare pentru
alegere.
4. Cu privire la posibilitatea acordată ministrului de către legiuitor de a-l suspenda din
funcție pe rector, din motive justificate, instanța de contencios constituțional a constatat
respectarea principiului autonomiei universitare, arătând că măsura suspendării poate fi
contestată în fața instanței de judecată de către cel care se consideră vătămat în drepturile sale,
revocarea din funcție rămânând oricum o prerogativă exclusivă a forului care l-a ales, respectiv
senatul universității.

V. CONCLUZII PERSONALE.STUDIU DE CAZ

Universitățile preiau funcții de educatie, în afara celor de studiu, mai extinse față de
trecutul apropiat. Educatia superioara devine continua, se prelungeste de-a lungul vietii. Și
aceasta este o provocare nouă. Învățatul în cyber-spațiu este nou. Presupun ca cea mai dificil
este pentru universitarii maturi și vârsnici. Cei tineri mai ales studenții, nu au un trecut față de
care trebuie sa devina amnezici. Ei empatizează cu prezentul și viitorul. Nu au traditii
academice, nici bune, nici rele. Iau lumea academica asa cum o gasesc atunci cand intra pe
portile ei. Tinerii sunt in etapa in care principala responsabilitate este față de propria dezvoltare
si afirmare. Profesorii raspund in priul rand de ceilalti, cei pe care ii formează, indiferent ce
varstă au acestia.
Nici una din categoriile implicate in comunitatea universitară nu poate sa fie tratată
drept avangardistă sau expirata. Singurele judecăți corecte sunt despre ceea ce am facut deja,
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

în contextul în care ne-am aflat. Viața publică, inclusiv cea universitară operează într-o lume
relativă, încărcată cu valori contextuale. Acceptăm o constantă etico-politică: aderența la
Drepturile omului, apararea demnitatii și libertatii umane, la dreptul de autoafirmare.
În educatie prima sarcina a unei instituții este aceea de a asigura dreptul elevilor sau studentilor
la invatare si formare profesionala.
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢELE VIEȚII „ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITY OF LIFE SCIENCE -

BIBLIOGRAFIE

1. https://www.academia.edu/9012299/Ce_este_etica
2. https://www.google.ro/search?ei=1kyvXJGAOpDqrgTNpLnoCg&q=Codul+d
e+etic%C4%83+al+Univesit%C4%83%C8%9Bii+din+Cluj+umf&oq=Codul+de+etic%C4%
83+al+Univesit%C4%83%C8%9Bii+din+Cluj+umf&gs_l=psyab.3...6079.7083..7735. 0.0..0
.151.540.0j4......0....1..gws-wiz ........ i71j33i160j33i21.-LowUfRy9SI
3. https://www.uvt.ro/files/c508b1ca9c5b73dc42afd458775b8484226f0d49/
4. http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_educatiei_nationale_lege_1_2011.p
hp?fbclid=IwAR3bLYqBtw7ZqOvJ8GmNRMjifwrN8ER7aXYanQFPkMw-
Ks6SzN3tUGu5l8o
5. https://www.academia.edu/5749307/Obiectul_func%C5%A3iile_%C5%9Fi_p
roblematica_ETICII?fbclid=IwAR2XGngnB4OFh2qaqhelVe77OfCvzpExvEQRCWrwB_U8
7OiPYKNTRQ9PmLw
6. https://www.academia.edu/1227426/Etica_universitara._Cercetare_si_cod
7. http://www.uaiasi.ro/ro/files/management/2012/Cod-etica.pdf
8. http://www.uaiasi.ro/ro/files/DID/Contract-studii_ID_21-22.pdf