UNIVERSITATEA "NICOLAE TITULESCU", BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT

DISCIPLINA: ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ

PLAGIATUL

Profesor: Student:
Lect. Univ. dr. Joita
Elena Emilia Ștefan Andreea IF gr.7

2023
 PLAGIATUL

Plagiatul, conform DEX, este definit ca fiind ,, Operă

literară, stiinifică sau artistică a altuia, însuită, integral sau parial, de
cineva si prezentată drept creatie proprie. Originea termenului vine din
latinescul plagiarius, al cărui sens era ,,furt de sclavi ori de copii”. O altă definire
a termenului de plagiat, din punct de vedere juridic, este dată de
art.4,alin.1, litera d), din Legea nr.206/2004 privind buna conduită în
cercetarea stiinifică.
Cea mai des intalnita abatere a muncii de cercetare este plagiatul. Prin
plagiat se intelege insusirea partiala sau totala a ideilor, expresiilor,
inventiilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, operelor literare, musicale,
artistice etc., sau a oricarei forme decreatie intelectuala si prezentarea lor drept
creatie proprie.
In “Tresor de la langue française informatisé”, plagiat apare pentru prima
data atestat in 1697, iar plagianisme in 1680. Termenul ar fi format din fr/
“plagiare” (plagiator).
Din punct de vedere moral plagiatul poate produce dereglari in ceea ce
priveste
convietuirea prin respectarea regulilor de respect si buna conduita.Social putem
spune ca plagiatul este un cuect care s-a raspandit in masa asupra
societatii, personalitatii si dezvoltarii mentale ale indivizilor.
Din punct de vedere cultural, plagiatul este o actiune care distruge
originalitatea unui document pentru ca se modifica structura lexicala a unui cuvant
sau a unei idei prin atribuirea acestuia in diferite scopuri.Plagiatul poate avea un
impact negative asupra functiilor gandirii fiind o actiune de copiere, scopul fiind
acela de atribuirea meritelor necuvenite, astfel creierul nu mai stocheaza informatii
noi si nu mai cauta solutii si ipoteze.
Plagiatul muncii intelectuale reprezintă utilizara ideilor despre cum
se desfășoară un proces, rezultatele acestuia sau documentația despre cum
s-a desfășurat munca, nu efortul în sine, pentru că asta ar însemna să se repete tot
procesul din nou. Când vorbim despre plagiat, este important să analizăm valoarea
a ceea ce a fost copiat, maniera în care a fost plagiat, gradul de daune aduse prin
actul de a plagia și câștigurile pe care plagiatorul le are.
Ghidul Harvard (2014) pentru utilizarea resurselor oferă o clasificare pe șase tipuri
de plagiat:
 Plagiatul verbatim (copy-paste sau clonă) – se întâlnește atunci când
scriitorul copiază cuvânt cu cuvânt conținutul altei persoane;
  Plagiatul mozaic – apare atunci când se copiază părți din unul sau mai multe
documente, când se schimbă anumite, cuvinte/fraze/expresii fără a parafraza
sau cita corespunzător sursa;
 Parafrazarea neadecvata – apare atunci când când cuvintele proprii nu sunt
folosite pentru a prezenta informația sau când textul este foarte similar cu sursa
orginală, fără a fi citat în mod corespunzător;
 Parafrazarea fără citare – apare atunci când un autor prezintă în cuvintele sale
ideile altui autor, fără a cita sursa originală;
 Citarea fără menționarea sursei – seîntâlnește atunci când un scriitor utilizează
ghilimelele, dar nu citează sursa originală;
 Utilizarea materialelor din munca altui student – apare atunci când un student
folosește idei care au fost discutate în cadrul unui grup și nu citează studentul sau
grupul într-o notă de subsol.
Plagiatul este considerat abatere gravă de la buna conduită în cercetarea
științifică și activitatea universitară. Plagiatul este definit in Legea nr. 206/2004
privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea –tehnologică și inovare
(...) ca fiind. “Expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în
format 00:05 0 66 electronic a unor texte, expresii, idei, demonstrații, date, ipoteze,
teorii, rezultate, ori metode științifice, extrase din opere scrise, inclusiv în format
electronic, ale altor autori, fără a menționa acest lucru și fără a se face trimitere la
sursele originale”. Autoplagiatul este definit în) Legea nr. 206/2004 privind buna
conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea –tehnologică și inovare (...):
”Expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format
electronic a unor texte, expresii, idei, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate,
ori metode științifice, extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale
aceluiași sau acelorași autori, fără a menționa acest lucru și fără a se face trimitere
la sursele originale”
Ghidul Harvard (2014) oferă exemple de plagiat pentru fiecare categorie în
parte și indică metode de evitare a acestuia.
Tari precum China, Marea Britanie, Australia sau America Nord au efectuat
diverse studii pe tema plagiatului constatandu-se ca mai mult de 30% dintre
studentii acestor tari au plagiat fara sa-si dea seama de acest lucru, iar 20% dintre
student au admis ca plagiaza in cantitati semnificative.
In Romania si in tarile est-europene, plagiatul este mai ridicat comparative
cu stateste din vestul Europei. In 2018 a fost efectuat un studiu privind perceptiile
studentilor asupra politicii plagiatului in invatamantul superior in Marea Britanie,
Cehia, Polonia si Romania. S-a analizat relatia dintre cultura nationala
si perceptia studentilor privind accesul la politica de plagiat.Rezultatele
au aratat o diferenta semnificativa intre Marea Britanie si cele trei tari
este-europene in cee ace priveste constientizarea mult mai ridicata asupra
politicilor de plagiat (83%-93% Marea Britanie respective 47% in Polonia si
Romania).
România a avut cel mai scăzut scor național pentru individualism și s-a anticipat că
acest lucru ar însemna că studenții s-ar baza mai mult pe instituție pentru a le oferi
sprijin. Constatările au confirmat acestă ipoteză, cea mai mare parte a
stundeților din România (86%) spun că ar dori mai multă instruire pentru a putea
evita plagiatul. Pe lângă nivelurile mai scăzute ale individualismului, poate
că nevoie de instruire mai mare a studenților din România ar putea fi
atribuită nivelurilor ridicate de corupție percepută în România și practicile zilnice
asociate care, fără pregătire și modelare a practicilor adecvate, pot continua să se
perpetueze (Glendinning și colab., 2013, 2018 citat în Mahmud și colab.,2018). In
Romania au fost reglementate diverse aspecte de etica si integritate
academica printr-o serie de normative precum reglementări privind plagiatul și
falsificarea de date, codul de etică universitară, înființarea de comisii șiconsilii de
etică universitară, asigurarea calității învățământului universitar sau
introducerea cursurilor de etică și integritate academică în curricula
universitară.
Legea nr 206/2004 privind buna conduitaîn cercetarea ştiinţifică,
dezvoltarea tehnologică şi inovare – definește abateri precum plagiatul și
autoplagiatul, confecționarea și falsificarea de date.
Ordinul nr. 4492/2005 privind promovarea eticii profesionale în
universități – introduce obligația instituțiilor de învățământ superior acreditate sau
autorizate să funcționeze provizoriu de a adopta propriul Cod de etică universitară,
care să cuprindă formularea explicită a idealurilor,principiilor și normelor
morale pe care consimt să le respecte și să le urmeze membrii comunității
academice în activitatea lor profesională.
Programele recunoscute de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor,
Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi utilizate la nivelul instituţiilor de
învăţământ superior organizatoare de studii universitare de doctorat şi al Academiei
Române, în vederea stabilirii gradului de similitudine pentru lucrările ştiinţifice
O posibila rezolvare a acestui fenomen ar fi incurajarea elevilor si
studentilor de a creea continut original, sa fie instruiti cum sa invete si cum sa
utilizeze in mod correct ideile altor persoane prin cursuri obligatorii de etica si
integritate academica in cadrul liceului.
Bibliografie generala
1. Elena Emilia Stefan, “Etica si Integritatea academica”, Editura Prouniversitaria,
Bucuresti, 2018, cota biblioteca [174/S81].
2. Legea educatiei nationale nr.1/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.
3. Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică,
dezvoltareatehnologică şi inovare, cu modificarile si completarile ulterioare..
4. Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, cu
modificarile si completarile ulterioare.
5. Ordinul M.E.N.C.S. nr. 3485/2016 privind lista programelor recunoscute de
Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor
Universitare şi utilizate la nivelul instituţiilor de învăţământ superior organizatoare
de studii universitare de doctorat şi al Academiei Române, în vederea stabilirii
gradului de similitudine pentru lucrările ştiinţifice.