UNIVERSITATEA DIN PITESTI

Facultatea de Stiinte, Educatie Fizica si Informatica

Departamentul Stiinte ale naturii
Programul de studii universitare de master in domeniul BIOLOGIE

ETICA SI INTEGRITATE
ACADEMICA

Prof. Sutan Anca Masterand: Draghici (Chirita) Denisa

2021
 PLAGIATUL
PROBLEME ETICE ALE CERCETĂRII ȘI PUBLICĂRII

Dicţionarul Explicativ al limbii române arată că “Etica este ştiinţa care se ocupă cu studiul
principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorică, cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa
socială”. Etica reprezintă deasemenea “Totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare
ideologiei unei anumite clase sau societăţi” sau “Morala”. Acelaşi dicţionar arată, referitor la originea
cuvântului “etică”, faptul că acesta provine din limba franceză “etique” sau din latinescul “ethicus”1
În domeniul ştiinţelor şi tehnologiei diversificarea şi detalierea aspectelor etice reprezintă o
caracteristică de bază mai ales în contextul exploziei informaţionale şi al dezvoltării fără precedent a
acestui domeniu, mai ales în ultimele decenii.
Conducerea ştiinţei se bizuie pe principii de bază valabile în toate ţările şi în toate disciplinele ştiinţifice.
Primul dintre aceste principii îl constituie cinstea faţă de sine şi faţă de ceilalţi. Cinstea este atât un
principiu etic cât şi baza tuturor regulilor ale căror detalii diferă în funcţie de disciplină, de
comportamentul profesional în ştiinţă şi anume de buna practică ştiinţifică.
Sistemul de principii morale în ştiinţă este destul de greu de definit. În general, se disting două
noţiuni antonime: “buna conduită” (bunele practici în ştiinţă) şi “conduita incorectă” (relele practici)
în care se include şi frauda. Buna conduită în activităţile de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică
şi de inovare, denumite în continuare activităţi de cercetare-dezvoltare, se bazează pe un ansamblu de
norme de bună conduită şi de proceduri destinate respectării acestora.
Conduita incorectă în cercetare este definită ca fabricarea, falsificarea sau plagiatul în
propunerea, efectuarea sau analizarea cercetărilor sau în raportarea rezultatelor cercetării
Forme ale conduitei incorecte
➢ Fabricarea este confecţionarea datelor sau rezultatelor şi înregistrarea sau raportarea lor.
➢ Falsificarea este manipularea materialelor cercetării, echipamentului, sau proceselor, sau
schimbarea ori omiterea datelor sau a rezultatelor, astfel încât rezultatele cercetării nu sunt
prezentate corect. Frauda în cercetare nu include erorile cinstite sau diferenţele de opinie.2

1
Dictionarul Explicativ al limbii române
2
Ghid practic privind etica în cercetarea științifică, pag 8
 ➢ Dictionarul Explicativ al limbii române arată că Plagiatul reprezintă: „A-și însuși, a copia total
sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt
literar, artistic sau științific3

Plagiatul este una dintre cele mai grave forme de încălcare a normelor academicești, este una dintre cele
mai răspândite practici cu care se confruntă învățământul universitar din lumea întreagă(McCabe et al.,
2001;Simkin&McLeod, 2010). Indiferent dacă este vorba despre cazuri minore, cum ar fi citarea
necorespunzătoare, sau despre preluări masive și intenționate de paragrafe, pagini sau capitole întregi
dintr-o carte, plagiatul este considerat o abatere academică gravă. Etimologia cuvântului plagiat provine
din latinul plagarius al cărui sens inițial era de ̳răpitor, seducător sau ̳tâlhar, cuvânt care a intrat mai apoi
în limba engleză sub forma plagiary, cu înțelesul de persoană care ia în mod abuziv cuvintele sau ideile
altuia (Barnhart apudPark, 2003). La nivelul comunității academice internaționale nu există o definiție a
termenului de plagiat unanim recunoscută și acceptată, ba chiar există mai multe variante elaborate de
diverși autori preocupați de integritatea academică sau chiar de instituții de învățământ.În ciuda
diversității de forme și idei exprimate, toate încercările de definire ale plagiatului s-au concentrat pe
ideea de furt de cuvinte sau idei.
Pentru a exemplifica tipurile de plagiat mai bine , am ales Ghidul practic “Dentologia
Academică” de Șercan Emilia. Pentru , o mai bună exemplificare a situațiilor în care putem vorbi despre
plagiat, autoarea a ales un paragraf din cartea Viitorul puterii, scrisă de Joseph S. Nye.
● Plagiatul de tip copy-paste sau clonă. Înseamnă preluarea și folosirea cuvânt cu cuvânt
(verbatim) a muncii unei alte persoane fără citare corectă, prin atribuirea sursei și utilizarea
ghilimelelor. Este cel mai des întâlnit tip de plagiat, fiind și cel mai simplu, în condițiile
accesului facil la resurse bibliografice online.
● Plagiatul prin citare parțială. Înseamnă preluarea de conținut dintr-o singură sursă, asupra căruia
se fac intervenții minimale. În cazul acestui tip de plagiat sursa originală poate să nu fie indicată
deloc sau poate să fie menționată prin notă de subsol sau paranteze, însă nu și prin plasarea între
ghilimele a textului preluat.Lipsa ghilimelelor, deși s-a făcut trimiterea către autor face ca
respectivul pasaj să fie declarat plagiat.
● Plagiatul prin parafrazare. Apare atunci când cuvintele cheie sau unele porțiuni din propoziție
sau frază sunt înlocuite cu cuvinte sau expresii sinonimice, dar conținutul de bază este păstrat,
sursa originală nefiind menționată. Parafrazarea poate să se rezume la unul sau câteva paragrafe
în care au fost operate modificări și se poate întinde până la rescrierea unei lucrări întregi.

3
Dictionarul Explicativ al limbii române
 ● Plagiatul prin mixare. Apare atunci când porțiuni de propoziție sau frază sunt preluate din mai
multe surse și sunt folosite în așa fel încât să se potrivească. Acest tip de plagiat este unul
„muncit, însă riscul de a fi depistat nu merită efortul de a combina texte diferite.
● Plagiatul prin reciclare. Sub această denumire avem de-a face, de fapt, cu autoplagiatul.
Înseamnă utilizarea propriei munci a autorului, folosită anterior într-o altă lucrare publicată, la
care au fost aduse modificări minimale, fără a se specifica (cita) faptul că respectivul text a mai
fost publicat anterior.
● Plagiatul hibrid. Este modalitatea prin care se combină surse citate corect cu propoziții, fraze sau
paragrafe copiate fără referire la sursa originală. Și în acest caz intenția este una evidentă, având
în vedere faptul că autorul demonstrează, fără echivoc, că și-a însușit modalitățile de citare
impuse de regulile academice.
● Plagiatul prin confuzie. Este tipul de plagiat care combină propoziții, fraze sau paragrafe întregi
din surse diferite care nu sunt atribuite. Acest tip de plagiat combină propoziții sau fraze, una
câte una, în așa fel încât conținutul să fie din cât mai multe surse, chiar dacă de multe ori acesta
nu se potrivește și nu are cursivitate sau logică.
● Plagiatul mascat. Este tipul de plagiat mascat prin folosirea unor referințe inexistente sau
inexacte despre autorii lucrărilor sau materialele de proveniență a datelor. Autorul încearcă să
dezinformeze și oferă informații eronate cu privire la sursa folosită, scopul fiind, de fapt, de a
ascunde faptul că a plagiat. Aceste situații pot să apară atunci când se încearcă acoperirea
plagiatului nu prin citarea autorului din care au fost preluate informațiile sau textele în mod
fraudulos, ci prin citarea autorului citat de acesta.
Pentru ca cercetarea ştiinţifică să fie etic acceptabilă şi sigură iar hotărârile ei credibile,
comportarea în cercetare trebuie să fie conformă unei bune practici ştiinţifice. Buna practică ştiinţifică
atrage cercetătorii şi experţii în ştiinţă:
● să urmeze moduri de acţiune aprobate de comunitatea ştiinţifică, adică integritate, meticulozitate
şi acurateţe în conduita în cercetare şi prezentarea rezultatelor cât şi în judecarea cercetării şi a
rezultatelor ei;
● să folosească colecţii de date etic confirmate, metode de cercetare şi de evaluare conforme cu
criteriile ştiinţifice şi să practice o deschidere proprie cunoaşterii ştiinţifice la publicarea rezultatelor;
● să ia în considerare munca şi realizările altor cercetători, respectându-le munca şi acordându-le
creditul şi greutatea cuvenite realizărilor lor în ducerea la bun sfârşit a cercetărilor proprii şi în
publicarea rezultatelor.
BIBLIOGRAFIE
● Dicționarul Explicativ al Limbii Române, https://dexonline.ro/definitie/plagiat%20.
● Emilia Șercan, Deontologie academică,Ghid practic, Universitatea din București, Anul 2017
● Legea 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și
inovare,
http://www.lib.ugal.ro/Legislatie/legislatie_resurse_umane/Legea_206_27_mai_2004.pdf.
● Ghid practic privind etica în cercetarea științifică