Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE
1
Emilian Stancu „Tratat de criminalistică”, Editura Actami, 2001
2. RAMURILE CRIMINALISTICE
Tehnica este produsul ştiinţelor naturale şi, prin urmare orice progres al acestora
duce la crearea unor mijloace tehnice noi, care penetrează impetuos toate domeniile vieţii
sociale. Aceasta ne face să credem că tehnica criminalistică a apărut ca o consecinţă a
pătrunderii realizărilor ştiinţelor naturale în justiţia penală, favorizată, fireşte de
necesitatea perfecţionării a activităţii de urmărire penală.
Preocupările pe parcurs au dus la sistematizarea mijloacelor tehnice şi a
proceselor de utilizare a lor, în funcţie de natura obiectelor şi scopul cercetărilor
criminalistice.
La momentul de faţă tehnica criminalistică reprezintă un sistem argumentat
ştiinţific de mijloace tehnice şi metode privind utilizarea lor de către experţi, în vederea
descoperirii, examinării şi administrării probelor necesare pentru stabilirea adevărului în
procesul judiciar în scopul descoperirii şi prevenirii infracţiunilor.
Mijloacele tehnico-ştiinţifice de care dispune practica criminalistică pot fi
clasificate după diferite criterii. Astfel,
• după provenienţă lor deosebim mijloace şi metode fizice, chimice,
biologice;
• după natura lor – aparate, dispozitive, utilaje, instrumente, materiale;
• după destinaţia funcţională – fotografice , acustice, mecanice, de
modelare şi transferare a urmelor, de căutare a obiectelor ascunse sau
greu perceptibile;
• auxiliare – instrumente, rechizite pentru scris, pentru desenatul grafic,
articole de ambalare etc.
Fără a pune la îndoială însemnătatea clasificărilor menţionate considerăm că,
practic, mai rezonabilă este clasificarea mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice după
scopul preconizat prin folosirea lor. Potrivit criteriului dat mijloacele tehnico-ştiinţifice în
discuţie se împart în trei categorii:
1. de prevenire a faptelor ilicite;
2. folosite în activitatea de urmărire penală în vederea descoperirii şi
ridicării probelor;
3. ale expertizei criminalistice;
Identificarea după urmele lăsate la locul faptei sau în alte locuri este un
procedeu foarte des întâlnit. Urmele lăsate de mâini, de încălţăminte, de instrumente de
spargere, de vehicule pot fi importante pentru identificarea obiectului creator ori fiinţei
care l-a creat în urma comparării care se face între urmele descoperite şi cele create
experimental cu un asemenea obiect.
În criminalistică identificarea se realizează printr-un proces de examinare a
caracteristicilor esenţiale, proces care parcurge de la general spre particular două faze
principale.
Reţinerea iniţială a caracteristicilor generale ale obiectelor fenomenelor sau
fiinţelor, care conduc apoi la gruparea şi delimitarea în tipuri, grupe, subgrupe.
Identificarea şi stabilirea obiectului sau fiinţei care a creat urma. Din grupa sau
subgrupa stabilită pe baza caracteristicilor generale se compară mai multe obiecte
stabilindu-se trăsături care le deosebesc şi care sunt proprii numai unui anumit obiect,
fenomen sau fiinţă. În procesul examinării vom avea aşadar obiecte scop care trebuie
identificate, precum şi obiecte mijloc, care servesc la identificarea primelor.
Într-un proces de identificare există un singur obiect scop şi un obiect sau mai
multe obiecte mijloc. Identificarea se realizează prin examinarea între ele în mod
nemijlocit a obiectelor mijloc care au fost create de acelaşi obiect mijloc. Este necesar ca
obiectele scop şi obiectele mijloc să aibă caracteristici relativ stabile pentru a putea fi
utilizate în procesul identificării. Este important a avea în vedere că obiectele scop, prin
trecerea timpului sunt supuse unui proces de schimbare, transformare sau degradare,
astfel că este nevoie ca în momentul examinării să se ţină seama de elementele care ar fi
putut modifica sau degrada obiectul respectiv (locul unde s-au aflat, condiţiile
atmosferice, intervenţia unor factori externi).
În procesul identificării examinarea obiectelor se face prin aplcarea analizei şi
sintezei.
Prin analiză se stabilesc toate caracteristicile esenţiale ale obiectelor supuse
examinării, iar apoi cu ajutorul sintezei vor fi descoperite aceste trăsături care sunt
caracteristice, proprii mai multora dintre ele.
În procesul examinării pentru a putea realiza identificarea se foloseşte şi metoda
comparaţiei, respectiv anumite trăsături reţinute la unul din obiectele supuse studiului
sunt comparate cu caracteristicile celorlalte obiecte asemănătoare pentru a se stabili care
anume dintre toate caracteristicile reţinute sunt comune obiectelor studiate şi le fac să se
deosebească între ele.
4. MIJLOACE TEHNICO - ŞTIINŢIFICE FOLOSITE ÎN
CERCETAREA CRIMINALISTICĂ