UNIVERSITATEA BIOTERRA FACULTATEA DE DREPT Costache M.

Hilda-Cristina
AN IV F.R.

CRIMINALISTICA "PROCEDEE DE FOTOGRAFIE FOLOSITE

CU OCAZIA CERCETARII LA FATA LOCULUI"

BUCURESTI 2010 Scurt istoric Fotografia judiciara a fost folosita n anul 1840, n nchisoarea din Bruxelles, de politia belgiana, dupa metoda Daguerre. Prima dagherotipie a lusl obtinuta n anul 1822 de catre Louis^Iacques Maude Daguerre si Nicephore Niepce, dar anul oficial al descoperirii fotografiei este considerat 1839 i and marele savant Francois Arago a facut o comunicare n acest sens la Academia de Stiinte din Paris, atribuindu-i meritul doar lui Daguerre. Elementul principal al dagherotipiei este constituit dintr-o foita subtire de argint aplicata pe o placa de cupru; placa astfel combinata se supune unui tratament cu vapori de iod, la o lumina foarte slaba, rezultnd iodura de argint. Placa acoperita cu iodura de argint, sensibila la lumina, este introdusa ntr-un aparat fotografic si impresionat 3,45 minute, obtinndu-se o latenta, care se developeaza cu vapori de mercur. Iodura de argint presionata este eliminata cu hiposulfit de sodiu sau clorura de sodiu de bucatarie). Imaginea se obtine n pozitiv direct, avnd dezavantajul i se pot scoate copii ca dupa negative (Mircea Novac). n majoritatea tarilor anglo-saxone, inventatorul fotografiei este con-at Sir Fox Talbot, care a perfectionat, n 1844, procedeul fotografic iv-negativ prin folosirea unei hrtii translucide. nsemnatatea fotografiei judiciare este subliniata de Camil Suciu: aplicarea metodelor fotografice n diferitele activitati de cercetare criminalistica s-a impus datorita:
rapiditatii cu care se pot fixa imaginile diferitelor obiecte sau persoane ce intereseaza cercetarea; exactitatii cu care sunt fixate detaliile; obiectivitatii cu care este redata imaginea, excluznd eventualele interpretari subiective; oglindirii generale a tuturor obiectelor prinse n cmpul fotografiei, indiferent de gradul de importanta care li s-ar acorda pentru moment si, n sfrsit, evidentei probatorii si caracterului demonstrativ al oricarei imagini fotografice." Sa ne reamintim aprecierea lui Confucius: O imagine valoreaza mai mult dect 10.000 de cuvinte. "

Fotografia este tehnica fixarii imaginilor pe un strat fotosensibil, prihreactiile fotochimice produse n substanta sensibila din acest strat; de la grecescul photos = lumina + graphein = a nregistra " (Mircea Novac). Fotografia judiciara reprezinta totalitatea metodelor fotografice aplicate n cercetarile criminalistice, att n munca de teren ct si n activitatea de laborator, prin adaptarea la necesitatile de cercetare a metodelor folosite n tehnica fotografica" (Camil Suciu), iar profesorul Emilian Stancu o considera ansamblul de procedee tehnicostiintiflce, necesare investigarii, fixarii si redarii rezultatelor cercetarii criminalistice sub forma imaginilor fotografice ". Clasificarea fotografiei judiciare 1. Fotografia judiciara operativa (de fixare): a) fotografia locului faptei; b) fotografia de identificare dupa semnalmente; c) fotografia de fixare a rezultatelor unor activitati de urmarire penala. 2. Fotografia de examinare: a) fotografia de examinare n radiatii vizibile; b) fotografia de examinare n radiatii invizibile; c) microfotografia si holografia. 1. Fotografia judiciara operativa (de fixare). Fotografia judiciara la locul faptei Prin aceste fotografii se fixeaza locul faptei si mprejurimile, precum si probele materiale existente n perimetrul sau. Sub aspect procesual, ele constituie o parte integranta din procesul-verbal de cercetare a locului faptei, bucurandu-se de aceeasi forta probanta " (Ion Mircea). n cazurile deosebite, cum sunt omorul, accidentele rutiere, navale si aeriene, incendiile, exploziile soldate cu victime omenesti, tlhariile s.a., cercetarea locului faptei nu mai poate fi conceputa fara executarea de fotografii, carora li se adauga filmarea sau nregistrarea pe banda videomag-netica, devenite si ele indispensabile fixarii n conditii de maxima operativitate a rezultatului cercetarii" (Emilian Stancu). Fotografia judiciara operativa poate fi realizata prin urmatoarele procedee: Procedeul fotografiei unitare, prin care se nregistreaza locul comiterii faptei pe un singur cliseu, folosindu-se, n raport cu distanta la care se afla subiectul de

fotografiat, un obiectiv normal (de 50 mm distanta focala), teleobiectiv (cnd nu se poate efectua fotografierea din apropiere), obiectiv superangular (daca subiectul de fotografiat are dimensiuni mari, iar punctul de statie se afla la distanta mica). Daca subiectul are dimensiuni mici, se folosesc inele intermediare. Procedeul fotografierii panoramice se aplica atunci cnd subiectul de fotografiat, de regula locul faptei, are o ntindere mare care nu permite dect o vizualizare partiala prin fotografierea unitara. Se executa, succesiv, fotografii ale portiunilor subiectului, astfel ca fiecare imagine sa contina o zona marginala a celei anterioare. Procedeul se realizeaza prin doua tehnici: a) circulara, cnd se alege un loc de statie care permite rotirea succesiva si n plan orizontal a aparatului fotografic pentru a cuprinde toate portiunile care ulterior se asambleaza si b) liniara, prin care se realizeaza imagini succesive cu aparatul de fotografiat dispus perpendicular si deplasat lateral pe o linie imaginara paralela cu suprafata subiectului. Aparatul se fixeaza pe trepied, la aceeasi distanta de sol si de axa longitudinala a subiectului, respectndu-se, pentru toate imaginile, acelasi timp de expunere si aceeasi deschidere a diafragmei. n laborator, pentru ambele procedee, fotografiile se realizeaza la aceeasi scara, cu acelasi tip de hrtie fotografica si cu acelasi timp de expunere si durata de developare. Procedeul fotografierii la scara, care permite obtinerea imaginii n marime naturala sau la o anumita scara, n raport cu dimensiunile subiectului. Se folosesc rigla sau metrul flexibil, asezate n acelasi plan cu subiectul, iar aparatul de fotografiat va fi dispus perpendicular si la mijloc pe planul subiectului de fotografiat. De asemenea, se pot folosi benzi gradate, fixate sub subiect ori jaloane gradate, colorate n alb si negru din 50 n 50 cm. Fotografia judiciara trebuie sa fie clara, cu o nuanta si tonalitate naturale, bine iluminata, sa redea toate detaliile si sa prezinte subiectul n dimensiuni si perspective corecte. Ea serveste la fixarea de ansamblu a locului faptei, la delimitarea si masurarea acestuia, precum si la fixarea obiectelor purtatoare de urme. Fotografia judiciara a locului faptei cuprinde: fotografia de orientare sau de ansamblu Fixeaza imaginea de ansamblu, pentru identificarea si recunoasterea locului faptei dupa puncte de reper sau de orientare, cum ar fi: pietre kilometrice, poduri, cladiri, copaci

izolati etc, caile de acces catre imobil, intrarile si iesirile. Se recomanda sa cuprinda si o parte din drumul parcurs de infractor (daca este posibil). Tehnica folosita difera n raport cu natura locului cercetat {spatiu n-i Ins sau loc deschis), fotografia putnd fi realizata dintr-o singura imagine sau din imagini succesive, care ulterior se unesc (fotografie panoramica: liniara sau circulara); fotografia schita Priveste, n exclusivitate, locul savrsirii faptei, cu toate caracteristicile sale. Se realizeaza n faza statica a cercetarii locului faptei, cu aparatul situat la naltimea medie a ochilor (circa 1,60 m). Fotografiile schita pot fi: unitare; n serie (mai multe fotografii din pozitii diferite), panoramice (liniare sau circulare); fotografii schita pe secii (care redau portiuni ale locului faptei cu acelasi obiectiv, la aceeasi scara si n conditii similare de iluminare); fotografia schita ncrucisata, care nlatura zonele_ oarbe". Fotografia panoramica liniara se realizeaza deplasndu-se aparatul pe o linie orizontala, iar cea panoramica circulara prin rotirea aparatului pe trepied sau cu aparate speciale care au obiectiv ro-Uitiv. Se recomanda ca obiectele principale, urmele descoperite si corpurile delicte sa fie marcate cu tablite numerotate. De asemenea, cadavrul va fi fotografiat att n contextul obiectelor aflate n imediata apropiere, ct si separat; fotografia obiectelor principale (cadavru, obiecte corp- delict). Se face n faza statica a cercetarii locului faptei, dintr-un plan perpendicular pe obiect, prin iluminare directa sau laterala. Obiectele principale se marcheaza cu numere, iar ntre ele se asaza o rigla, centimetru sau banda gradata, pentru aprecierea dimensiunilor si a distantelor. Fotografiile de interior necesita blitz, lampa, proiector si sursa cu diverse lungimi de unda (polilight). La exterior se foloseste lumina naturala, daca este suficienta. Daca cercetarea s-a facut noaptea, se recomanda reluarea fotografierii ziua; fotografia de detaliu Este specifica fazei dinamice a cercetarii cmpului infractional. Se recomanda sa se execute la o scara ct mai mare, pentru a se evidentia detaliile unor urme cu dimensiuni reduse. Detaliile sunt fotografiate din apropiere, cu sursele de lumina dispuse lateral si n spatele aparatului fotografic. Lnga detaliu se asaza o unitate de masura Ia o scara ct mai mare. Fotografierea se efectueaza nainte de prelevarea urmelor. La

obiectivul aparatului se adauga inele intermediare pentru o apropiere ct mai mare de urmele de dimensiuni mici. La aparatele modeme, inelele sunt nlocuite cu obiectivul zoom". Aparatul trebuie plasat perpendicular pe urma. Fotografia de detaliu se poate interfera cu macrofotogrqfia (mariri pna la 10 x). Fotografia digitala (Vasile Berchesan) Aparatul de fotografiat digital functioneaza ca un aparat clasic, cu deosebirea ca lumina este transformata n energie electrica ntr-un senzor (cip de silicon), dupa care energia electrica este transofimata n format digital si stocata pe un card de memorie. Rezolutia senzorului este listata n puncte de imagine denumite pixeli. Principala caracteristica a unui aparat de fotografiat digital consta n aceea ca ofera posibilitatea setarii calitatii imaginii nainte de realizarea fotografiei. Un aparat de fotografiat digital poate fi folosit si n mediu acvatic si poate realiza fotografii n cascada si chiar secvente video cu sunet. Valorificarea fotografiilor se face prin conectarea aparatului de fotografiat la un computer sau prin folosirea unui cititor de crduri iK memorie. Avantajele fotografiei digitale: calitatea imaginilor; transmiterii rapida prin Internet la un laborator; stocare pe hard disk-ul unui computer, proiectarea imaginilor pe un ecran sau perete. Fotografia digitala poate fi transmisa, de la locul faptei aflat la distanta considerabila de sediul politiei, pentru ca suspectul sa fie dat imediat n urmarire locala sau generala, cstigndu-se astfel un timp pretios pentru reusita investigatiei criminalistice. Reguli speciale de fotografiere Fotografierea cadavrelor Urmele sunt fotografiate dupa relevarea lor, cu aparatul de fotografiat n pozitie plan paralela cu mijlocul material de proba. Cadavrele vor fi fotografiate n pozitia si n starea n care au fost gasite (Emilian Stancu), cu aparatul dispus deasupra cadavrului ntr-o pozitie plan paralela. Nu se recomanda fotografierea de la un cap la altul, pentru a se evita deformarile datorate perspectivei. Cadavrele necatilor se vor fotografia mai nti n apa si apoi pe mal.

Cadavrele spnzuratilor sunt fotografiate din fata, din spate si din partile laterale. Cadavrele nghetate vor fi fotografiate n starea initiala si apoi dupa dezghetare. Cadavrele carbonizate vor fi fotografiate pe o suprafata alba. Fotografia de fixare a rezultatelor perchezitiei Sub raport tehnic, fotografia poate fi: de orientare, schita, a obiectelor principale si de detaliu. Distingem, astfel, fotografia locului perchezitionat (de orientare), fotografia locului unde au fost ascunse obiectele descoperite (se aseamana cu fotografia obiectelor principale) si fotografia obiectelor descoperite (va reda fiecare obiect n mod izolat). n cazul obiectelor mari se face cte o fotografie separata, iar pentru cele mici se pot face si fotografii comune, daca nu si pierd detaliile. Obiectele vor fi fotografiate n locurile cele mai iluminate pentru a pune n evidenta toate detaliile vizibile cu ochiul liber. Fotografiile fac parte integranta din procesul-verbal. ntocmit pentru efectuarea perchezitiei. Fotografia de fixare a rezultatelor reconstituirii Fotografia de fixare se foloseste pentru a ilustra constatarile din procesul-verbal. Locul reconstituirii, n ansamblul sau, nu va fi fotografiat dect daca prezinta interes pentru interpretarea unor detalii. Fotografia va surprinde numai momentele esentiale: patrunderea infractorului n locul comiterii faptei, activitatile concrete executate, momentul iesirii etc. Pe imagine nu trebuie sa apara dect persoanele implicate n cauza. Daca reconstituirea se repeta, nu este necesar sa se execute de fiecare data fotografii. Fotografia de fixare a rezultatelor prezentarii pentru recunoastere Prezinta caracteristicile unei fotografii schita unitara, combinata cu o fotografie de detaliu, executata cu aparatura normala. Fotografia judiciara de examinare
Se executa numai n conditii de laborator, de catre experti crimina-listi, cu aparatura speciala. Fotografia judiciara de examinare se clasifica n:

Fotografia de examinare n radiatii vizibile, care, dupa metoda folosita, se clasifica astfel: - fotografia de ilustrare; - fotografia de comparare; - fotografia de umbre; 7

- fotografia de reflexe; - fotografia de contrast; - fotografia de separare a culorilor. Fotografia de examinare n radiatii invizibile: - fotografia de examinare n radiatii ultraviolete; - fotografia de examinare n radiatii infrarosii; - fotografia de examinare n radiatii Roentgen, gamma, beta si neutronice.

BIBLIOGRAFIE

1. Camil Suciu Criminalistica, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti,1972 2. Colectiv ,Curs de Criminalistic, Edit. M.I. Bucureti, 1975 3. Emilian Stancu , Tratat de criminalistic, Editura Universul Juridic, Bucureti 2002 4. Ion Mircea , Criminalistica, Editura Lumina Lex, Bucureti, 1998 5. N. Vduva ,Criminalistica-Curs de Tactic i Metodic, Editura Universitaria, Craiova, 2002 6. Richard Saferstein, Criminalistics: An introduction to forens science, New York, Prentice-Hall, 1995