PLAFIATUL ȘI INTEGRITATEA ACADEMICĂ

(PREZENTARE ȘI ANALIZĂ)

Master, TDAC, Anul I

Masterand: Popescu (Luca) Georgiana Adriana

 Plagiatul și integritatea academică
Plagiatul și integritatea academică reprezintă una dintre cele mai mari probleme
dezbătute de-a lungul timpului din mai multe puncte de vedere, cum ar fi din punct de vedere
filosofic, pedagogic sau social.
Cuvântul etică provine din grecescul “ethos” și scoate în evidență caracterul și modul de
viață al indivizilor, conform spuselor lui Platon și Aristotel.
Din punct de vedere pedagogic și didactic, etica și integritatea sunt doua valori
importante care sunt puse în discuție cu scopul de a determina schimbări în modul de viață, a
modela comportamente pozitiv sociale ale persoanelor.
Etica academică reprezintă un concept complex bazat pe codurile morale sau standardele
comune ale unei întreprinderi academic, nucleul și succesul acesteia. Integritatea academică cere
studenților să își facă propria muncă fără ajutorul neautorizat de la alții, înșelând mințind ,
plagiind și furând. (Universitatea de stat Valdosta, 2016).
Integritatea academică este importantă deoarece arată că studentul este suficient de
demn, de încredere și de onest pentru a-și face propria muncă, indiferent dacă cineva privește
sau nu. „ Învățarea modului de exprimare al ideilor originale, de citare a surselor, de lucru
independent și de raportare a rezultatelor cu acuratețe și onestitate sunt abilități care îi duc pe
studenți dincolo de cariera lor academică”. (
Cei mai mulți academicieni serioși consideră onestitatea esențială pentru viața academică.
Potrivit lui Calabrese și Roberts (2004), integritatea se află în centrul tuturor societăților și
organizațiilor care funcționează eficient și este deosebit de importantă în mediul academic. O
societate de auto-guvernare în care discuțiile deschise și democrația ar trebui să prevaleze în
toate aspectele predării, curriculumului și cercetării duc la respectarea integrității academic.
( Gerber 2001, citat în Calabrese și Roberts 2004).
Plagiatul reprezintă un tip de fraudă intelectuală des întâlnită în rândul studenților din
învățământul universitar Românesc și nu numai. Problema plagiatul rămâne în continuare un
subiect des auzit în viata studenților dar și a profesorilor.
Expasiunea mediului electronic, poluarea intelectuală, comoditatea studentului produc
mari schimbări în manieră de realizare a cercetărilor în domenii de nișă și produc apariția
plagiatului universitar. Vremurile pe care le trăim fac posibilă colectarea rapidă a informațiilor
prin utilizarea sistemului tehnic dezvoltat. Aceste informații nu sunt trecute prin filtrul propriei
gândiri, ci sunt pur și simplu culese din diverse surse fără ca acesea să fie citate și introduse într-
un singur document ca fiind tema studentului.
Întreaga esență a integrității academice este concentrată sub forma a două întrebări
esențiale care aduc în evidență aspect reale ale acestei probleme: “Cum am putea aborda
plagiatul?, Cum să decurajăm plagiatul?”
În ceea ce privește răspunsul primei întrebări abordarea nu este una clasică, ea vizează
două aspect principale: o prevenire (Cum anticipăm apariția plagiatului? Cum ne îndepărtăm de
acesta?), o vindecare (Cum reducem acest fenomen?)
Legea privind drepturile autorului și drepturile conexe adoptată de Parlamentul României
la 14 martie 1996 pevede: “Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3
ani sau cu amendă de la 700. 000 la 7 milioane de lei, dacă nu constituie o infracțiune mai gravă,
fapta persoanei care fără a avea consimțământul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta
lege, reproduce integral sau parțial o operă” (Art. 142, litera a). Cunoașterea existenței legii mai
sus menționate presupune o acțiune de prevenire împotriva plagiatului. Cunoscând legea și
consecințele nerespectării acesteia studenții tind a avea o conduită mai responsabilă în elaborarea
lucrărilor proprii, evitând plagiatul și mucind mult mai mult pentru o lucrare proprie și originală.
Posibile măsuri plauzibile care ar putea descuraja plagiatul dunt: profesorii universitari să
își facă cunoscute așteptările, explicarea procesului academic- discutarea ideilor și acordarea
creditului atunci când acestea își au originea în altă parte, citarea corectă , inclusiz explicarea
diferența dintre plagiat și parafrazare.
Puterea exemplului, transpus în viața reală poate convinge studentul la tratarea cu
seriozitate a parcursului educațional în cadrul programului de studiu urmat și în evitarea
plagiaturii. Pentru a oferi un exemplu plauzibil și transpus în viața reală v-aș oferi o simplă
întregare: “Ai vrea săfii operat de un medic care și-a înșelat drumul prin școala de medicină, te-ai
simți confortabil să treci pe un pod proiectat de un inginer care și-a înșelat drumul prin școala de
ingineri, ai avea încredere în declarația fiscal a unui contabil care a copiat documentele de
examen de la alt coleg?”
Răspunsurile la această întrebare sunt multiple. Toate exemplele de mai sus reflect
conceptual numit “INTEGRITATEA ACADEMICĂ”. Cinstea, corectitudinea, studiul
aprofundat aduc după sine urmări pozitive și cariere demne de invidiat.
 Definiția plagiatului ne lasă să credem că plagiatul s-ar reduce doar la preluarea în
propria operă (semnată, asumată) a unor elemente intelectuale (de la text integral la concepții,
teorii sau rezultate), fără a recunoaște în totalitate sau adecvat că provin dintr-o lucrare sau dintr-
o operă a unui alt autor. Acest lucru lăsând portițe deschise unor forme mult mai complexe de
plagiat, care se pot realiza cu recunoașterea adecvată a contribuției altcuiva. Nimic nu este ușor
dar nici imposibil! Prin plagiat memoria adoptă o stare lentă, pe plan secund , întrucât creierul nu
stochează informații noi, doar le copiază pe cele existente deja. Astfel informația nu se mai
șlefuiește prin funcțiile gândirii, nu mai caută noi soluții sau ipoteze pentru rezolvarea problemei.
Trăim într-o eră a tehnologiei care nu este utilizată doar de studenți sau doar de profesori.
La îndemâna oricui sunt astăzi programele de detectare a fraudei intelectuale, a plagiatului.
Studenții ar trebui să dea dovadă de corectitudine și realism atunci când aleg să-șî însușească fără
prea mult efort truda altuia. Dacă fiecare student, autor ar utvilize plagiatul ca principală sursă de
realizare a lucrării bibliotecile, librăriile ar fi pline de copii fără valoare ale unor lucrări identice
care nu contribuie la dezvoltarea societății actuale.
Mergând după clasicul proverb “După faptă și răsplată” studenții ar trebui să fie învățați
cum să învețe , cum să se inspire fără să copieze integral conținutul citit, cum să creeze un
conținut original și propriu și cum să utilizeze în mod adecvat ideile și opiniile altor persoane.
În mitea fiecărui student răsună puternic faptul că și marii scriitori de valoare ai lumii au
avut o sursă de inspirație însă aceștia nu reușesc să facă diferența între două verbe fundamentale:
“a copia” și “ a te inspira”. Astfel consider de o mare importanță implementarea unor cursuri
academice de etică obligatorii destinate tuturor studenților prin care aceștia devin conștienți și
reușesc să-și însușească diferențele dintre cele două activăți.
Totodată, personal consider integritatea academică o provocare intelectuală cu care ne
confruntăm atât în activitatea academică cât și în viața de zi cu zi: depășirea a ceea ce am studiat
în manual, cărți, prelegere și în bibliotecă pentru a evalua, regândi, sintetiza și a ne face noi
înșine informații pe care le putem aplica și adapta situațiilor neprevăzute întâmpinate în viață.
Cea mai mare satisfacție a activității academice provine din realizarea unui material
original, autentic și nou, care a fost studiat în cursurile noastre, în cercetarea noastră, a
fiecăruia. A face lucrări originale reprezintă atât o provocare intelectuală cât și o satisfacție
profesională.
 Problema plagiatului nu este de ieri, de azi. Nenumărați specialiști, cercetători și
academicieni au încercat să aducă în prim plan această veche problemă și să-i aducă cât mai
multe variante de rezolvare. “Deontologia academică”, este un ghid practice, o lucrare utilă
realizată de Emilia Șercan și apărută în anul 2017 la Editura Universității din București.
Principalul scop al acestui ghid a fost de oferire a direcției în prevenirea și dovedirea, iar în cele
din urmă pedepsirea încălcării a unor norme sau principii academice. Partea remarcabilă a
ghidului atât pentru “vânătorii” de note mari folosind plagiatul cât și pentru studenții care vor să
păcăleacă sistemul este taxonomia formelor sau speciilor de plagiat (pag. 29/38)
În această lucrare am încercat să prezint cele mai importante norme de integritate
academică și am încercat să prezint plagiatul ca o eroare majoră și des făcută de către studenți.
Plagiatul se află în “zona gri” motiv pentru care mi-a trezit interes acest subiect.
 Bibliografie

 Prof.univ. Butucea Marioara, Curs II;

 Constituția României, Legea 206/ 17.05.2004
 Aasheim, C.L., Rutner, P.S., Li, L. and Williams, S.R., 2019. “Plagiarism and
programming: A survey of student attitudes”. Journal of information systems education,
23(3), p.5.
 https://www.comsoc.org/publications/ieee-communications-society-policy-plagiarism-
and-multiple-submissions
 Etică și integritate academică, Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian Mihailov,
Toni Ghibea, Valentin Mureșanu, Mihaela Constantinescu, Editura Universității din
București