Argumente impotriva plagiatului

In opinia unor institutii educationale: Plagiatul este activitatea prin care cineva își
însușește prin copiere, parafrazare sau rezumare o idee, concepție, expresie, text,
schemă, paratură etc., publicate sau nepublicate, aparținând unei alte persoane,
prezentând-o drept a sa, fără a menționa explicit sursa la care a apelat.

“Fara a exista o definitie unanim acceptata putem considera ca plagiatul se poate defini,
in mod simplu, drept furt intelectual.”(Baias, C., Luminosu, C. Si Suciu , S.2018, p). Sunt
de accord cu faptul ca plagiatul poate fi considerat un furt intelectual prin prezentarea
unei idei care nu-ti apartine ca fiind a ta.

Consecința acțiunii unui plagiator este că fapta sa va avea un „impact asupra altuia, fie
că acesta e autorul sau cititorul, dar și asupra unui sistem în care el funcționează.”(
Michelle Bergadaà, Le Plagiat académique. Comprendre pour agir (L’Harmattan, 2015),
p.23). Sunt de acord cu faptul ca plagiatul are consecinte nu doar asupra plagiatorului ci
si asupra celui plagiat cat si acelui care citeste lucrarea. Consecințele sunt mai
numeroase și mai complexe.

O afirmație a autoarei (Michelle Bergadaà), propusă inca de la începutul cartii mi se

pare nu numai precisă, ci și îngrijorătoare:

„Suntem tot atât de dezarmați ca și legiuitorul, căci nu există astăzi nici o cartă
deontologică generică a disciplinelor noastre academice, nici o lege universitară
comună, nici directive explicite pentru integritate în instituțiile și asociațiile noastre, nici
organe de înregistrare a plângerilor și de mediere între plagiatori și plagiați la nivel
național și internațional”. (Michelle Bergadaà, Le Plagiat académique. Comprendre pour
agir (L’Harmattan, 2015), p.29)

Plagiatul poate avea implicatii mult mai grave. O lucrare plagiata de catre un
profesionist pune la indoiala si sub semnul intrebarii credibilitatea Educatiei si
Cercetarii.
Consecințele unui comportament plagiator, în accepția lui Michelle Bergadaà, se referă
la mai multe aspecte. Plagiatul este furtul unei creații originale, este un fals față de
dreptul fundamental al cititorului, atinge dreptul ulterior de a publica al autorului, videază
sensul unei opere (prin bricolare, patchwork), este o fraudare a sistemului, incită la o
cercetare superficială (sloppy research), provoacă disfuncții revistelor științifice, inhibă
cercetătorii competenți, atinge imaginea instituțiilor, provoacă costuri mari în vederea
eradicării. Interesant, autoarea afirmă un adevăr (la care subscriu) ieșit din comun în ce
privește ratingul academic: clasamentele importante, precum Shanghai, nu are „criterii
pentru a recompensa instituțiile care instalează mecanisme solide de prevenție și
sancționare a plagiatului”!

„Răspunsul la întrebările „Cui îi pasă?” și „Ei și ce?” subliniază consecințele mai

largi ale afirmațiilor voastre și scot în relief importanța propriului raționament. Pe de o
parte, „Cui îi pasă?” este o primă întrebare relevantă în măsura în care „vă cere în mod
concret să identificați o persoană sau un grup căruia îi pasă de ceea ce spuneți“(Graff &
Birkenstein, 2015, 94)”.(Băiaș, Luminosu și Suciu, 2018, p.).
In opinia mea una din cele mai importante consecinte a plagiatului, in deosebi al celui
nedemonstrat este impiedicare dezvoltari, prin acceptarea in societate a unor persoane
mai putin pregatite profesional, mai ales in pozitii cheie a unor institutii sau comapnii,
devenind astfel un impediment in fata evolutie si dezvoltarii. O alta consecinta este si
faptul ca acesti profesionisti devin modele pentru noile generatii.

O rata mica a plagiatului in randul studentiilor atrage dupa sine o mai mare stima si
credibilitate a universitatii permitand astfel o dezvoltare fireasca bazata pe criterii de
performanta si principii etice/morale pozitive pentru societate si membrii societatii.

Bibliografie:

1. Băiaș, C., Luminosu, C. și Suciu, S., 2018, Etică și integritate academică –

Note de curs – Universitatea Politehnica Timișoara

2. Michelle Bergadaà, Le Plagiat académique. Comprendre pour

agir (L’Harmattan, 2015)