1.

Plagiatul și formele sale

„În plagiat, ultima mână încearcă s-o ascundă pe prima”

(Mario Postizzi).

Așa cum am văzut scrisul academic autentic presupune raportarea la alții, la

munca și scrierile celorlalți participanți la procesul cunoașterii. Pentru a putea avansa
propriul argument, pentru a susține o idee originală sau pentru a propune o inovație în
domeniu este necesară cercetarea și citarea sau rezumarea punctelor de vedere ale
autorităților sau specialiștilor, adică acel „ei spun”. Astfel, este legitim și etic ca atunci
când ne folosim de munca unei alte persoane să marcam prin ghilimele atunci când
cităm sau să precizăm când rezumăm un fragment de text și să menționăm explicit
autorul, anul apariției cărții sau articolului și pagina sau paginile exacte de unde ne-am
inspirat folosind sistemul autor-an, trimiterile în subsolul paginii sau un alt model
academic acceptat.

1.1. Specificul plagiatului și autoplagiatului

Există autori, printre care trebuie amintit Jean-Luc Henning (2009, 57), care în
cartea Apologia plagiatului aduce argumente în sprijinul ideii că plagiatul este cel mai
răspândit lucru din lume și că în absența plagiatelor originale nu ar exista literatură:
„Plagiatul, să nu uităm, se naște din lectură. Ca și când între carte și cititor s-ar instaura
o prea mare apropiere sau o influență prea puternică. Cititorul nu doar că nu se poate
desprinde de aceasta, dar nu poate schimba o iotă, n-ar ști să reformuleze altfel, este
cuprins de farmecul ei. Actul de a scrie începe cu admirația și tentația furtului.” Pentru
alții, precum William Ralph Inge, originalitatea nu este nimic altceva decât un plagiat
nedescoperit. În Dicționarul diavolului Ambrose Bierce definește plagiatul drept „o
coincidenţă literară compusă dintr-o întâietate compromiţătoare şi o urmare onorabilă”
(http://enciclopedie.citatepedia.ro/index.php?c=plagiat, accesat la 02.09.2018).
Fără a exista o definiție unanim acceptată putem considera că plagiatul se poate
defini, în mod simplu, drept furt intelectual. Astfel, se consideră a fi plagiat orice furt de
cuvinte, idei sau informații. De pildă, în articolul „Spre o diagnoză integrată a
plagiatului”, profesorul Dumitru Sandu (2017), membru în Consiliului Național de Etică
(CNE) propune următoarea definiție cu aplicabilitate în mediu academic: „Plagierea este
preluarea de către un autor a unor elemente din opera de creație intelectuală a altui
autor și prezentarea lor în spațiul public drept componente ale unei opere proprii.
Plagiatul este rezultatul acțiunii de a plagia și se referă la opera generată prin preluarea
ilegitimă, intenționată sau nu, din punct de vedere deontologic.” Conform acestei
definiții, chiar dacă se distinge, în cadrul cercetării științifice, între un plagiat
neintenționat – mai puțin grav (din ignoranță, necunoașterea normelor, neatenție sau
din cauza unor erori de redactare) – și un plagiat intenționat, conștient, cu bună-știință
ambele forme se supun acelorași sancțiuni. Astfel, din perspectivă juridică Legea nr.
206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și
inovare la art. 4, alin. (1), lit. d) prevede că plagiatul este „expunerea într-o operă scrisă
sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei,
demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice extrase din opere
scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menționa acest lucru și fără a
face trimitere la sursele originale”
(http://www.lib.ugal.ro/Legislatie/legislatie_resurse_umane/Legea_206_27_mai_2004.p
df, accesat la 03.09.2018). Cu alte cuvinte, plagiatul cuprinde nu doar formele de furt
intelectual din realitate, ci și pe cele din spațiul virtual.
Din punct de vedere etic autoplagiatul este blamabil la fel ca și plagiatul,
contrafacea sau uzurparea cărților ori a autorilor. Prin noțiunea de autoplagiat se
înțelege, de obicei, „preluarea unui text, a unui fragment sau a unei contribuții
personale, care a fost publicată anterior, într-o altă lucrare sau operă fără a se menționa
faptul că acea creație nu este prezentată public pentru prima oară” (Șercan, 2007a, 23-
24). Atât studenții cât și ceilalți participanți la cercetarea științifică din mediul academic
pot fi acuzați de autoplagiat și sancționați în consecință dacă în scopul unor avantaje
reiau integral sau parțial articole, studii, capitole de carte sau experimente anterior
publicate. Nu doar comunitatea academică sancționează autoplagiatul, ci și Legea nr.
206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și
inovare, care la art. 4, alin. (1), lit. e) menționează că intră sub incidența autoplagiatului
„expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a
unor texte, expresii, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice
extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale aceluiași sau acelorași autori,
fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale”
(http://www.lib.ugal.ro/Legislatie/legislatie_resurse_umane/Legea_206_27_mai_2004.p
df, accesat la 03.09.2018). Evident, trimiterea la sursele originale presupune folosirea
ghilimelelor pentru fragmentele citate sau precizarea celor parafrazate și trimiterea la
autor, titlul lucrării, anul apariției și pagină, precum și trecea sursei în secțiunea finală.
Doar simpla menționare a surselor în secțiunea finală („Bibliografie”, „Surse
electronice”. sau „Webografie”) nu este suficientă pentru a scăpa de acuzația de plagiat
dacă nu s-au făcut trimiteri în corpul textului la acele surse. Scriitorul nu ar trebui să-și
înșele cititorii asupra ideilor care nu îi aparțin, ci ar trebui să le scoată în evidență cu
onestitate, rigurozitate și precizie în text.
Dacă din perspectiva scrierii academice trimiterea la munca celorlalți participanți
la procesul cercetării se face onest prin raportarea la ce spun „ei”, în cazul plagiatului
avem de-a face cu o raportare neonestă: „eu spun” se transformă total în „ei spun”.
Cititorii sunt înșelați cu scopul de a nu putea distinge și identifica cu exactitate cât din
„vocea mea” este, de fapt, „vocea altora”, cât este contribuția mea originală și cât
aparține celorlalți. Această lipsă de onestitate atinge atât persoane individuale (autorul
plagiat, cititorii textului etc.), cât și întreaga comunitate științifică, care poate fi indusă în
eroare prin aceste practici incorecte.
 1.2. Tipuri de plagiat
Pentru conștientizarea, înțelegerea și limitarea plagiatului prezentăm o
ierarhizare a tipurilor de plagiat. Această clasificare a variatelor forme de plagiat a
plecat de la criteriile oferite de platforma electronică a software-ului sau programului de
detectare a plagiatului, care poartă numele Turnitin
(https://www.turnitin.com/static/plagiarism-spectrum/?
_ga=2.215361631.%20994571350.1512570748-1133776615.1507661569; Șercan,
2017a, 29-36). Alte criterii de clasificare interesante sunt oferite de către un alt soft
antiplagiat iThenticate (http://www.ithenticate.com/resources/infographics/types-of-
plagiarism-research). Pentru exemplificarea tipurilor de plagiat oferite de către Turnitin
ne folosim de un fragment adaptat și modificat din cartea Irezistibil: Dependența de
tehnologie și afacerile din spatele ei a psihologului american Adam Alter (2017, 40) și
de modelul autor-an.
1. Plagiatul clonă sau „copy-paste” (italice) este cel mai des întâlnit tip de plagiat și
presupune preluarea cuvânt cu cuvânt, ad litteram, a muncii unei alte persoane
fără folosirea ghilimelelor și atribuirea sursei.
Varianta originală Varianta plagiată
„În afara dependenței de internet, 46%
dintre oameni spun că nu ar suporta să În afara dependenței de internet, 46%
trăiască fără telefoanele lor (unii ar dintre oameni spun că nu ar suporta să
prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât să trăiască fără telefoanele lor (unii ar
le pățească ceva telefoanele) și 80% prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât să
dintre adolescenți își verifică telefonul cel le pățească ceva telefoanele) și 80%
puțin o dată pe oră. În 2008, adulții își dintre adolescenți își verifică telefonul cel
petreceau cu telefoanele, în medie, 18 de puțin o dată pe oră. În 2008, adulții își
minute pe zi; în 2015 își petreceau două petreceau cu telefoanele, în medie, 18 de
ore și 48 de minute pe zi. Această minute pe zi; în 2015 își petreceau două
întoarcere spre dispozitive mobile este ore și 48 de minute pe zi. Această
periculoasă, pentru că un dispozitiv care întoarcere spre dispozitive mobile este
călătorește cu tine este întotdeauna un periculoasă, pentru că un dispozitiv care
instrument mai favorabil dependenței” călătorește cu tine este întotdeauna un
(Alter, 2017, 40). instrument mai favorabil dependenței.
Alter, Adam, 2017, Irezistibil: Dependența de tehnologie și
afacerile din spatele ei, Editura Publica, București.

2. Plagiatul prin citare parțială înseamnă modificarea minimală a textului (bold)

dintr-o singură sursă, cu trimitere la autor (prin folosirea parantezei / a notelelor
de subsol etc.), dar fără trecerea ghilimelelor.
Varianta originală Varianta plagiată
„În afara dependenței de internet, 46% Cu excepția dependenței de internet,
dintre oameni spun că nu ar suporta să
trăiască fără telefoanele lor (unii ar
prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât să
le pățească ceva telefoanele) și 80%
dintre adolescenți își verifică telefonul cel
puțin o dată pe oră. În 2008, adulții își
petreceau cu telefoanele, în medie, 18 de
minute pe zi; în 2015 își petreceau două
ore și 48 de minute pe zi. Această
întoarcere spre dispozitive mobile este
periculoasă, pentru că un dispozitiv care
călătorește cu tine este întotdeauna un
instrument mai favorabil dependenței”
(Alter, 2017, 40).
46% dintre oameni spun că nu ar suporta
să trăiască fără telefoanele lor (unii ar
prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât să
le pățească ceva telefoanele) și 80%
dintre adolescenți își verifică telefonul cel
puțin o dată la 60 de minute. În 2008,
adulții își petreceau cu mobilele, în
medie, 18 de minute pe zi; în 2015 își
petreceau două ore și 48 de minute pe zi.
Această întoarcere spre dispozitive
mobile este riscantă, pentru că un
dispozitiv care călătorește cu tine este de
obicei un instrument mai favorabil
dependenței (Alter, 2017, 40).

3. Plagiatul prin parafrazare se întâlnește atunci când se înlocuiesc cuvinte cheie

cu sinonime sau părți din propoziții cu expresii similare (bold), dar fără să se
modifice în mod esențial substanța mesajului, iar sursa originală nu este
precizată.
Varianta originală Varianta plagiată
„În afara dependenței de internet, 46% Cu excepția dependenței de internet,
dintre oameni spun că nu ar suporta să patruzeci și șase la sută dintre oameni
trăiască fără telefoanele lor (unii ar spun că nu ar suporta să trăiască fără
prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât să aparatelele lor telefonice lor (unii ar
le pățească ceva telefoanele) și 80% prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât să
dintre adolescenți își verifică telefonul cel le pățească ceva telefoanele) și 4 din 5
puțin o dată pe oră. În 2008, adulții își tineri își verifică telefonul cel puțin o dată
petreceau cu telefoanele, în medie, 18 de pe oră. Dacă în anul 2008, adulții își
minute pe zi; în 2015 își petreceau două petreceau cu mobilele, în medie, 18 de
ore și 48 de minute pe zi. Această minute pe zi, în schimb în 2015 își
întoarcere spre dispozitive mobile este petreceau 2 ore și 48 de minute pe zi.
periculoasă, pentru că un dispozitiv care Această întoarcere spre aparate mobile
călătorește cu tine este întotdeauna un este periculoasă, pentru că un dispozitiv
instrument mai favorabil dependenței” care călătorește cu tine este întotdeauna
(Alter, 2017, 40). un mijloc propice dependenței.

4. Plagiatul prin mixare sau juxtapunere face trimitere la folosirea mai multor surse
prin utilizarea de propoziții sau fraze într-o îmbinare „muncită” cu scopul de a le
face să se potrivească, fără precizarea autorilor și fără folosirea ghilimelelor.
Varianta originală
„În afara dependenței de internet, 46%
dintre oameni spun că nu ar suporta să
trăiască fără telefoanele lor (unii ar
prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât să
le pățească ceva telefoanele) și 80%
dintre adolescenți își verifică telefonul cel
puțin o dată pe oră. În 2008, adulții își
petreceau cu telefoanele, în medie, 18 de
minute pe zi; în 2015 își petreceau două
ore și 48 de minute pe zi. Această
întoarcere spre dispozitive mobile este
periculoasă, pentru că un dispozitiv care
călătorește cu tine este întotdeauna un
instrument mai favorabil dependenței”
(Alter, 2017, 40).
Varianta plagiată
Nu doar internetul provoacă
dependență, ci și interacțiunea noastră
cu telefoanele poate conduce la efecte
nefaste. Astfel, 80% dintre adolescenți
își verifică telefonul cel puțin o dată pe
oră. Dacă acum un deceniu cetățenii
statelor își petreceu doar puțin peste
un sfert de oră, în 2015 își petreceau
două ore și 48 de minute pe zi. Suntem
convinși că, în prezent, oamenii stau și
mai mult conectați în față aparatelor
lor inteligente.

5. Plagiatul prin reciclare este sinonim cu autoplagiatul, adică folosirea muncii și a

unei lucrări a autorului anterior publicată, cu modificări minimale (bold), dar fără a
se preciza sursa și fără folosirea ghilimelelor.
Varianta originală Varianta plagiată
„În afara dependenței de internet, 46% În afara dependenței de net, 46% dintre
dintre oameni spun că nu ar suporta să oameni spun că nu ar suporta să trăiască
trăiască fără telefoanele lor (unii ar fără telefoanele lor (unii ar prefera să fie
prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât să ei înșiși răniți fizic decât să le pățească
le pățească ceva telefoanele) și 80% ceva telefoanele) și 80% dintre
dintre adolescenți își verifică telefonul cel adolescenți își verifică telefonul cel puțin
puțin o dată pe oră. În 2008, adulții își o dată pe oră. În 2008, adulții își
petreceau cu telefoanele, în medie, 18 de petreceau cu telefoanele, în medie,
minute pe zi; în 2015 își petreceau două optsprezece de minute pe zi; în 2015 își
ore și 48 de minute pe zi. Această petreceau două ore și patruzeci și opt
întoarcere spre dispozitive mobile este de minute pe zi. Întoarcerea spre
periculoasă, pentru că un dispozitiv care dispozitive mobile este periculoasă,
călătorește cu tine este întotdeauna un pentru că un dispozitiv care călătorește
instrument mai favorabil dependenței” cu tine este întotdeauna [ ] mai favorabil
(Alter, 2017, 40). dependenței.
 6. Plagiatul hibrid este un tip de plagiat perfid, întrucât reaua-intenția este evidentă,
deoarece se combină unele părți de text citate cât se poate de adecvat cu
fragmente copiate (bold) fără folosirea ghilimelelor și a sursei autentice.
Varianta originală Varianta plagiată
„În afara dependenței de internet, 46% În afara dependenței de internet, 46%
dintre oameni spun că nu ar suporta să dintre oameni spun că nu ar suporta
trăiască fără telefoanele lor (unii ar să trăiască fără telefoanele lor (unii ar
prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât să prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât
le pățească ceva telefoanele) și 80% să le pățească ceva telefoanele) și 80%
dintre adolescenți își verifică telefonul cel dintre adolescenți își verifică telefonul
puțin o dată pe oră. În 2008, adulții își cel puțin o dată pe oră. În 2008, adulții
petreceau cu telefoanele, în medie, 18 de își petreceau cu telefoanele, în medie, 18
minute pe zi; în 2015 își petreceau două de minute pe zi; în 2015 își petreceau
ore și 48 de minute pe zi. Această două ore și 48 de minute pe zi. (Alter,
întoarcere spre dispozitive mobile este 2017, 40). Această întoarcere spre
periculoasă, pentru că un dispozitiv care dispozitive mobile este periculoasă,
călătorește cu tine este întotdeauna un pentru că un dispozitiv care
instrument mai favorabil dependenței” călătorește cu tine este întotdeauna un
(Alter, 2017, 40). instrument mai favorabil dependenței.

7. Plagiatul prin confuzie este o modalitate care combină diverse cuvinte, propoziții
sau fraze din multiple surse fară a respecta formele de citare; au fost puse în
bold părțile din textul-sursă, iar prpozițiile intermediare au fost plagiate după alte
două surse: http://www.sfatulmedicului.ro/Educatie-pentru-sanatate/dependenta-
de-smartphone_10954 și http://www.sfatulmedicului.ro/Educatie-pentru-
sanatate/dependenta-de-smartphone_10954.
Varianta originală Varianta plagiată
„În afara dependenței de internet, 46% În afara dependenței de internet, 46%
dintre oameni spun că nu ar suporta să dintre oameni spun că nu ar suporta
trăiască fără telefoanele lor (unii ar să trăiască fără telefoanele lor (unii ar
prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât să prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât
le pățească ceva telefoanele) și 80% să le pățească ceva telefoanele) și 80%
dintre adolescenți își verifică telefonul cel dintre adolescenți își verifică telefonul
puțin o dată pe oră. În 2008, adulții își cel puțin o dată pe oră. Multe persoane
petreceau cu telefoanele, în medie, 18 de spun în glumă că sunt dependente de
minute pe zi; în 2015 își petreceau două telefonul mobil, dar sunt puţine cele care
ore și 48 de minute pe zi. Această conştientizează cu adevărat că au
întoarcere spre dispozitive mobile este această problemă. Această întoarcere
periculoasă, pentru că un dispozitiv care spre dispozitive mobile este
călătorește cu tine este întotdeauna un periculoasă, pentru că oamenii
instrument mai favorabil dependenței” păstreaza smartphone-urile lânga ei, de
(Alter, 2017, 40). când se trezesc până merg la culcare, iar
aceste dispozitive oferă un flux aproape
continuu de mesaje și alerte.

8. Plagiatul mascat este o formă de plagiat la „a doua mână”, care se referă la

folosirea unor informații inexistente sau eronate despre autori sau materiale; în
cazul textului nostru sursă am trecut și notele originale, care cu bună-știință au
fost omise, iar în varianta plagiată surse fictive (în bold).
Varianta originală Varianta plagiată
„În afara dependenței de internet, 46% În afara dependenței de internet, 46%
dintre oameni spun că nu ar suporta să dintre oameni spun că nu ar suporta să
trăiască fără telefoanele lor (unii ar trăiască fără telefoanele lor (unii ar
prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât să prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât să
le pățească ceva telefoanele [22]) și 80% le pățească ceva telefoanele, după
dintre adolescenți își verifică telefonul cel Scott, 2013) și 80% dintre adolescenți își
puțin o dată pe oră [23]. În 2008, adulții verifică telefonul cel puțin o dată pe oră
își petreceau cu telefoanele, în medie, 18 (Sussman, 2018, 345). În 2008, adulții își
de minute pe zi; în 2015 își petreceau petreceau cu telefoanele, în medie, 18 de
două ore și 48 de minute pe zi [24]. minute pe zi; în 2015 își petreceau două
Această întoarcere spre dispozitive ore și 48 de minute pe zi. Această
mobile este periculoasă, pentru că un întoarcere spre dispozitive mobile este
dispozitiv care călătorește cu tine este periculoasă, pentru că un dispozitiv care
întotdeauna un instrument mai favorabil călătorește cu tine este întotdeauna un
dependenței” (Alter, 2017, 40). instrument mai favorabil dependenței
22. Toate statisticile de aici pot fi găsite în Rosenberg și Feder, (Musto, 2016, 30).
Behavioral Addictions. Vedeți și Aaron Smith, „U.S.
Smartphone Use in 2015”, PewResearchCenter, 1 aprilie
2015, www.pewInternet.org/2015/04/01/us-smartphone-use-in-
2015/; Ericsson Consumer Lab, „TV and Media 2015: The
Empowered TV and Media Consumer’s Influence”, septembrie
2015.
23. Kelly Wallace, „Half of Teens Think They’re Addicted to
their Smartphones”, CNN, 3 mai 2016,
www.cnn.com/2016/05/03/health/teeens-cell-phone-addiction-
parents/index.html.
24. Kleiner Perkins Caulfield & Byers, „Internet Trends Report
2016”, SlideShare, 26 mai 2015,
www.slideshare.net/kleinerperkins/internet-trends-v1/14-
14Internet_Usage_Engagement_Growth_Solid11.

9. Plagiatul agregat este un tip de plagiat care nu aduce nici un plus cunoașterii,
întrucât nu adaugă nicio contribuție originală cu toate că respectă normele de
citare a surselor în corpul textului (bold).
Varianta originală Varianta plagiată
„În afara dependenței de internet, 46% Adam (2017, 40) susține că „În afara
 dintre oameni spun că nu ar suporta să
trăiască fără telefoanele lor (unii ar
prefera să fie ei înșiși răniți fizic decât să
le pățească ceva telefoanele) și 80%
dintre adolescenți își verifică telefonul cel
puțin o dată pe oră. În 2008, adulții își
petreceau cu telefoanele, în medie, 18 de
minute pe zi; în 2015 își petreceau două
ore și 48 de minute pe zi. Această
întoarcere spre dispozitive mobile este
periculoasă, pentru că un dispozitiv care
călătorește cu tine este întotdeauna un
instrument mai favorabil dependenței”
(Alter, 2017, 40).
dependenței de internet, 46% dintre
oameni spun că nu ar suporta să trăiască
fără telefoanele lor (unii ar prefera să fie
ei înșiși răniți fizic decât să le pățească
ceva telefoanele) și 80% dintre
adolescenți își verifică telefonul cel puțin
o dată pe oră. În 2008, adulții își
petreceau cu telefoanele, în medie, 18 de
minute pe zi; în 2015 își petreceau două
ore și 48 de minute pe zi.” Același autor
e de părere că „Această întoarcere spre
dispozitive mobile este periculoasă,
pentru că un dispozitiv care călătorește
cu tine este întotdeauna un instrument
mai favorabil dependenței” (Adam, 2017,
40).

O altă taxonomie a procedeelor de plagiat a fost creată de către cercetătoarea

de origine germană Debora Weber-Wulff (apud Șercan, 2017a, 36-38): plagiatul prin
traducere (fără precizarea sursei), plagiatul peticit sau mozaic (forma a plagiatului prin
parafrazare prin înlocuirea unor cuvinte sau expresii similare cu sau fară precizarea
sursei originale), plagiatul structural (copierea structurii ideatice a unei lucrări, plecând
de la obiective, teorii, până la surse note de subsol sau metode de cercetare) și
plagiatul prin manipularea surselor (doar o parte din textul copiat este corect citat între
ghilimele cu precizarea sursei în paranteza sau în notele de subsol ori autorul apare
doar în bibliografie fără să fie citat exact și în corpul textului).

1.3. Atenționări și recomandări

Profesorul Dorin Isoc, autorul unei cărți cu titlul Prevenitor de plagiat (2014), este
și inițiatorul unui proiect de demascare a tezelor de doctorat plagiate pe site-ul
www.plagiate.ro. Se pleacă de la următoarea definiție sintetizată și se explică situațiile
în care putem vorbi de o astfel de acuză în orice operă academică (temă de seminar,
proiect scris, teză de licență sau disertație la masterat): „În esenţă, plagiatul reprezintă
fapta prin care cititorul este indus în eroare cu privire la autorul autentic al operei care i
se prezintă prin publicare. Forma de manifestare a plagiatului este o operă sau părţi ale
acesteia despre care cititorul nu poate decide cine este autorul şi este lăsat să creadă
că cel care se intitulează autor este cel care a creat opera. Pentru evitarea plagiatului
prin preluare (prin citare, rezumare sau parafrazare) este necesar ca în mod explicit să
se identifice volumul preluării, prin ghilimele sau alte forme specifice, şi să se facă
atribuirea, adică să se indice în mod explicit cine este autorul şi care este opera din
care s-a efectuat preluarea. Ca analiză:
a) Dacă «se preiau pagini întregi fără a se folosi ghilimele şi fără să se facă trimitere
către autor» plagiatul este argumentat prin lipsa delimitării volumului preluării.
b) Dacă «se preiau paragrafe ad litteram fără a fi folosite ghilimele, dar la final se pune
nota de subsol. Precizez că aceste paragrafe nu sunt însoţite şi de o analiză critică»
plagiatul este argumentat în mod multiplu. Cum delimitarea explicită a preluării repre-
zintă o condiţie esenţială pentru identificarea contribuţiei reale a oricărui autor, absenţa
delimitării nu este o simplă scăpare ci în contextul preluării dintr-o anumită operă, a unui
anumit autor, a unui anumit volum, se prezumă o intenţie bine motivată. Chiar dacă se
fac preluării Legea dreptului de autor precizează că volumul preluării este cât se poate
de redus şi textul preluat trebuie tratat în mod explicit de cel care face preluarea.
c) Dacă «se preiau pagini întregi fără a se folosi ghilimele, însă din loc în loc, anumite
paragrafe au trimitere prin nota de subsol către autor» se constată că: c1) plagiatul
apare fiindcă se preiau pagini adică volume semnificative din opera autentică; c2)
fiecare preluare, fiecare paragraf preluat este o contribuţie a autorului operei autentice.
Cel care preia trebuie să semnaleze cititorului ce a preluat (volumul, paragraful, textul
cuprins între ghilimele) şi de la cine a preluat. Precizarea întâmplătoare a numelui
autorului autentic sau cuprinderea numelui acestuia într-o listă de bibliografie nu este
suficientă pentru a identifica în mod explicit contribuţia fiecăruia dintre autori” (apud
Șercan, 2015). De pildă, precizarea numelui autorului, ar trebui să apară, de fiecare
dată când este citat sau parafrazat, precum și trecerea lui în lista bibliografică de la
sfârșitul lucrării. Aceste aspecte tehnice ar trebui cunoscute, conștientizate și
interiorizate de fiecare dintre membri comunității științifice.
În final, există înformații care țin de sfera cunoașterii comune, care pot fi folosite
fără a exista riscul de plagiat. Cu toate că nu are contururile clar delimitate cunoașterea
comună sau universală se referă la acele informații cunoscute de către majoritatea
oamenilor: evenimente istorice (”Proclamația de la Alba Iulia a avut loc la 1 decembrie
1918”), date geografice („Județul Timiș este cel mai întins județ al României”) sau alte
forme de cunoaștere „populară”. În restul cazurilor se impune citarea adecvată.
Septimiu Chelcea (2007, 46), în secțiunea „Să nu plagiezi!” din lucrarea Cum să
redactăm o lucrare de licență, o teză de doctorat, un articol științific în domeniul
științelor socioumane, recomandă pentru evitarea plagiatul involuntar:
 „Să închidem între ghilimele orice text care aparține altora.
 Să menționăm autorul, titlul lucrării, locul de apariție, editura, anul, pagina.
 Să fim atenți la distincția dintre cunoștințe comune, care au intrat în patrimoniul
științei, și informațiile din sfera dreptului de proprietate intelectuală.
 Să reproducem cu cuvintele noastre ideile centrale ale unui text, menționând
corect autorul și opera care ne-au inspirat.
 Să prescurtăm textul original, exprimând într-o manieră proprie ideile de bază din
opera citată.
  Să învățăm să luăm «notițe inteligente», nu copiind propoziții și fraze din
prelegerile profesorilor.
 Să ne obișnuim să lucrăm cu fișe de lectură, în care să sintetizăm ideile autorilor,
nu doar să le reproducem între ghilimele.”
Altfel spus, studentul-masterand poate evita plagiatul prin cunoașterea normelor
de redactarea ale unei lucrări științifice în funcție de cerințele și metodologia fiecărui
program universitar, dar o autentică evitare a căilor neoneste presupune o asiduă
muncă individuală și o gândire critică vigilentă cu privire la ideile și argumentele citite.