Cartografie

Cursul nr. 9-10 Primii paşi în cartografia digitală

 Primii paşi în cartografia digitală

Cartografia este o disciplină permanent tânără deoarece a beneficiat permanent

de revoluţiile inovaţiilor tehnologice. Cartografia greacă şi chiar cea romană au
beneficiat de cunoştinţele acumulate în domeniul geometriei, trigonometriei,
astronomiei. Declinul civilizaţiilor antice s-a repercutat şi în cartografie, o serie întreagă
de cunoştinţe fiind date uitării în perioada care a urmat. Numeroase noţiuni şi elemente
cartografice fundamentale ale antichităţii au fost abandonate în evul mediu: forma
sferoidală a globului, proiecţia cartografică ş.a.
Generalizarea tiparului dar în special apariţia calculatorului numeric au făcut ca
disciplina noastră să se afle într-o stare de revoluţie tehnologică aproape constantă.
Sunt unele întrebări care în mod evident trebuiesc lămurite:
Cum s-au adaptat cartografii acestei constante stări de evoluţie tehnologică?
Cum a reuşit acest instrument de calcul să le depăşească pe toate celelalte
de-a lungul evoluţiei cartografiei?
Cum va arăta cartografia prin prisma inovaţiilor tehnologice ale anilor care vor
veni?
Vom încerca să clarificăm modul în care calculatorul a influenţat cartografia clasică dar
în acelaşi timp şi cel în care cartografia a rămas neschimbată.
 Primii paşi în cartografia digitală

Această revoluţie introdusă de calculatorul numeric pare să fi conturat o nouă

cartografie, în cadrul căreia inovaţiile tehnologice sunt copleşitoare.
Revoluţia acestei discipline se caracterizează prin reluarea unor principii
cartografice din diferite perioade istorice, pe care le-a adaptat şi eficientizat prin
capacitatea şi viteza deosebită de efectuare a calculelor numerice.
În prezent este aproape generalizat faptul că producţia de hărţi se confundă cu
cartografia computerizată.
Până recent, hărţile erau realizate prin metode clasice ale desenului tehnic, utilizând
planşeta de desen, instrumente variate de desen în tuş, instrumente variate de
desenare a unor simboluri, a diferitelor categorii de linii drepte sau curbe, a scrierii
hărţii etc.
Primii paşi în cartografia digitală
 În prezent aceste tehnici au dispărut pur şi simplu. Hărţile nu se mai realizează în acest
fel. Primii paşi în cartografia digitală
Cartografii şi-au schimbat atât modul de realizare a hărţilor cât chiar şi rolul pe care îl
are
producţia de hărţi în cadrul cartografiei. Un lucru a rămas însă neschimbat şi anume
ansamblul teoretic al cartografiei, dublat constant de seria de aptitudini ştiinţifice,
tehnice şi
estetice obligatorii în realizarea oricărui produs cartografic. Tehnologia a înlocuit
elaborarea
manuală a hărţilor în totalitate. În acelaşi timp însă, tehnologia are un rol important în
perfecţionarea permanentă cadrului teoretic al cartografiei şi altul fundamental în modul
în
care sunt achiziţionate informaţiile spaţiale în realizarea diferitelor hărţi, atât generale cât
şi a
celor tematice.
Reluând cele 5 ramuri ale cartografiei, constatăm că în cazul cartologiei şi cartografiei
matematice rolul revoluţiei digitale este unul minor (privind în special acurateţea,
precizia
noţiunilor fundamentelor cartografiei) în timp ce pentru următoarele ramuri, întocmirea
hărţilor, cartoreproducerea şi cartometria, mijloacele digitale au introdus schimbări
esenţiale.
Numeroşi autori grupează astfel suportul teoretic şi matematic în cadrul cartografiei
analitice. Aici se regăseşte realizarea hărţilor prin mijloace clasice de desen bazate pe un
suport tehnologic clasic (observaţii şi măsurători de teren, imagini fotogrammetrice,
 Primii paşi în cartografia digitală

Cartografia digitală reprezintă cartografia care este realizată prin intermediul celor mai
recente instrumente, anume calculatorul numeric. Este evident că utilizarea acestuia nu
afectează deloc fundamentele teoretice şi care au stat în permanenţă la baza
cartografiei şi mai curând au putut rezolva numeroase probleme apărute în timp şi care
au fost mult mai greu de abordat prin tehnologiile mai vechi.
De exemplu, proiecţiile cartografice sau ecuaţiile de transformare ale proiecţiilor
cartografice au rămas aceleaşi. Ele au fost elaborate până la perfecţiune în etapele
anterioare ale cartografiei. Aceste ecuaţii sunt valabile şi astăzi fie că vom produce
manual sau automat reţelele de meridiane şi paralele.
În prezent laboratoarele de cartografie sunt diferite faţă de cele acum două decenii. În
locul aparatelor de fotointerpretare au apărut reţele de calculatoare, scannere,
imprimante şi plottere. Însă natura revoluţiilor ştiinţifice şi tehnologice va face ca în
următorii ani aceleaşi laboratoare sa arate altfel în următoarea perioadă de timp. Teoria
şi principiile pe care le studiem astăzi vor fi aplicate la fel de bine utilizând tehnologia
de anul viitor sau de peste un deceniu, la fel cum aceleaşi principii şi teorii au
funcţionat şi acum un secol sau jumătate de secol în urmă.
Sunt recunoscute trei stadii în adaptarea şi implementarea noilor tehnologii.
 Primii paşi în cartografia digitală

Întru-un prim stadiu, se înregistrează o rezistenţă, uneori dublată chiar de repulsie

faţă de noile tehnologii. Spre exemplu,Într-un
în anii al
80doilea
şi chiar anii 90,
stadiu, celcând încă erau generalizate
de reproducere,
maşinile de scris sau planşetele detehnologia
desen, lumea era foarte convinsă că după zeci de ani de
utilizare, nu există motive ca altceva săîncearcă
le înlocuiască. Era osărutină,
să copieze, maşina de scris
imită tehnologiile îşi făcea
anterioare.
treaba şi, în plus, calculatoarele erau mult
Dacă prea
ne scumpe.
întoarcem la exemplul cu maşina de scris,
găsim
că maşinile electronice aveau o memorie redusă, un
ecran
cu un singur rând şi unele capacităţi minimale de
efectuare
a unor corecturi ale textului. Aceasta utilizează într-
adevăr
o nouă tehnologie însă doar la nivelul de a o imita pe
cea
veche. Vom scrie la această maşină tot în maniera pe
care
am făcut-o până acum, vom scrie rând cu rând,
evident cu
marele avantaj de a putea modifica o parte a
caracterelor
 Primii paşi în cartografia digitală

Plotterele sunt pur şi simplu nişte braţe mecanice care împrăştie cerneala pe foaia de
hârtie. De asemenea, în loc să folosim un instrument de desen, am folosit un cursor pentru
a desena linii. Am reprodus tehnologia anterioara, realizând hărţi în acelaşi mod în care
eram obişnuiţi, cu ajutorul altei tehnologii.
Cel de-al treilea stadiu este implementarea totală a noilor tehnologii, în care
precedentele sunt eliminate şi înlocuite complet. Noua tehnologie devine tehnologia
curentă. Iniţial cartografii au avut reţineri în a utiliza calculatorul în realizarea hărţilor.
„Nu poate nici un calculator să deseneze o hartă aşa cum o fac eu”. A urmat apoi etapa de
reproducere a tehnologiilor premergătoare, în special în etapa de înlocuire a scrierii
clasice a hărţii (cu ajutorul şabloanelor).
 Primii paşi în cartografia digitală

Dovezile trecerii la etapa finală, de implementare a noilor

tehnologii sunt numeroase. În primul rând considerăm cu
toţii că modalitatea curentă de obţinere a hărţilor este
inseparabilă de utilizarea calculatorului.
Probleme specifice doar acestei perioade sunt de interes esenţial. Ne întrebăm astăzi dacă
hărţile trebuie să fie tipărite pe hârtie. La nivelul imens de mare de informaţii spaţiale ale
multor hărţi este greu de crezut că pot fi tipărite. Noile mijloace permit însă stocarea
informaţiei cartografice, la orice nivel de detaliere. După o pregătire serioasă în cartografia
clasică mulţi se pot întreba, şi pe bună dreptate, ce este de fapt o hartă actuală.
Caracteristica unei tehnologii în dezvoltare este aceea că noi parcurgem aceste trei etape.
De asemenea, putem constata că în permanenţă ne găsim în proporţii diferite, evident, în
toate cele trei stadii concomitent. Avem încă anumite reţineri în a folosi noile tehnologii,
avem numeroase activităţi prin care noile tehnologii le reproduc pe cele vechi şi de
asemenea, avem implementate deja total noile tehnologii. Sunt cazuri în care unii
utilizează integral noile tehnologii, nemaiştiind practic de cele care au trecut recent. Unii
cartografi susţin chiar că impactul calculatorului a dus chiar la recalibrarea
comportamentului instituţional în producţia şi utilizarea produselor cartografice.
 Primii paşi în cartografia digitală

Flexibilitatea transmiterii informaţiilor prin reţele de calculatoare, creşterea colaborării

instituţionale, a universităţilor, administraţiei comerţului şi a producătorilor industriali,
precum şi noile tehnologii portabile au dus la situaţia ca instituţiile cartografice să fie
învechite. Apare însă problema inevitabilă că disponibilitatea datelor spaţiale, accesul la
programe specializate, duc la un grad extraordinar de mare de „alfabetizare spaţială”.
Această realitate este însă dublată în prezent de o expertiză deficientă, astfel încât
calitatea cartografică este în numeroase cazuri afectată.
Influenţa revoluţiei digitale în cartografie

Schimbările tehnologice au avut efecte în toate domeniile activităţii societăţii

omeneşti. Vom încerca să vedem însă care au fost implicaţiile acestor schimbări
tehnologice şi ce s-a petrecut în domeniul cartografiei.
Un aspect deosebit de important este că în prezent realizarea hărţilor este mult mai
rapidă.Campania iozefină de ridicare a hărţii Imperiului Habsburgic, prima campanie de
realizare a unei hărţi la aceeaşi scară (1:28.800) la nivelul unei însemnate părţi a Europie
Centrale a durat nu mai puţin de 25 de ani (1763-1787).
 Primii paşi în cartografia digitală

Prin metode clasice de efectuare a ridicărilor topografice, prin parcurgerea

terenului şi calcularea coordonatelor punctelor topografice de diferite ordine şi a
punctelor de detaliu, metodologie generalizată la nivelul anilor 40-50, realizarea hărţilor
la scări mari (1:25.000 – 1:50.000) se extindea pe perioade care durau în medie 5 ani.
Prin exploatarea fotogrammetrică a imaginilor aeriene, realizarea aceloraşi hărţi s-a
redus la o perioadă medie de 2 ani, utilizând aproximativ acelaşi nivel al resurselor
umane. Prin utilizarea tehnologiei digitale, utilizând şi un număr mult mai redus de
tehnicieni, aceleaşi teritorii sunt în prezent cartografiate sau reambulate (recartografiate)
în intervale de ordinul a 2-3 luni.
La cealalaltă extremă se pot menţiona aplicaţiile noilor tehnologii în oferirea unor
imagini ce redau starea instantanee a numeroaselor aspecte dinamice. De asemenea,
deosebit de utile sunt aplicaţiile în domeniul traficului rutier prin intermediul unor
senzori ce detectează viteza medie de deplasare a autovehiculelor şi transmiterea acestor
informaţii în timp real prin intermediul internetului.
Prin intermediul telefonului mobil cu acces la internet putem alege în timp real
rutele de deplasare.Viteza de achiziţie a informaţiilor spaţiale a crescut şi în consecinţă
şi realizarea hărţilor prin utilizarea sistemelor digitale.
 Primii paşi în cartografia digitală

Un alt salt evident al hărţilor digitale este reprezentat de creşterea preciziei şi a

acurateţii, a exactităţii hărţilor. Avem acum capacitatea de a stoca şi folosi numere mult
mai multe, cu o precizie deosebită decât înainte. De asemenea, determinarea unor
lungimi sau suprafeţe sunt în prezent o operaţiuni care se realizează pe de o parte mult
mai repede, dar şi cu precizii mult mai mari. În prezent calculul parcelelor de teren se
realizează cu precizii care urcă până la nivelul miimilor de hectar. Este clar însă că în
prezent sunt preluate o parte a cauzelor clasice ale inexactităţii: trasarea neclară a
liniilor hărţilor clasice este azi înlocuită cu trasarea inexactă sau tremurândă cu ajutorul
planşetei sau mouse-ului. Totuşi, în ansamblu, computerele au făcut hărţile mai exacte.
Mai important este însă că nivelurile de precizie ale hărţilor sunt măsurabile
atât faţă realitatea terenului cât şi faţă de hărţile care îl reprezintă. Utilizarea
programelor specializate, inclusiv cu opţiuni de evaluare statistică a incertitudinilor pot
cuantifica în prezent gradul de acurateţe a hărţilor.
O inovaţie majoră în monitorizarea suprafeţei terestre, cu largi aplicaţii a
fost reprezentată de generalizarea la scară planetară a Sistemului de Poziţionare Globală
(GPS) . Prin utilizarea modului diferenţial, precizia de determinare a latitudinii,
longitudinii şi altitudinii a ajuns la nivelul a 10 milimetri.
 Primii paşi în cartografia digitală

Sistemul GPS este în prezent atât de exact încât permite măsurarea mişcării plăcilor
tectonice sau a nivelului Oceanului Planetar. Acest sistem are avut un rol deosebit în
reprezentarea exactă a mişcării continentelor precum şi la calcularea vitezei de deplasare a
acestora. Această nouă tehnologie ne-a permis să reconsiderăm din temelii anumite
reprezentări care în numeroase cazuri, prin tehnologii clasice au dat rezultate cu erori
deosebit de importante. Un exemplu elocvent este reprezentat de recalcularea
coordonatelor insulelor din Oceanul Pacific care pot fi determinate prin metode
astronomice. Deoarece nu sunt situate în apropierea unor zone de uscat, coordonatele
acestor insule erau calculate cu totul greşit, din cauza metodelor clasice de determinare a
coordonatelor. În consecinţă şi amplasarea lor pe hărţi era eronată. Prin utilizarea
sistemului de poziţionare globală au fost identificate cazuri în care anumite insule erau
amplasate pe hărţi la distanţe care ajungeau la nivelul zecilor de kilometri faţă de poziţia
lor corectă. În multe cazuri, istoria unor insule a fost asociată tehnicilor de cartografiere.
Unele dintre ele au apărut, şi-au modificat poziţia sau chiar au dispărut în funcţie de
tehnologiile folosite. Hărţile Antarcticii a fost refăcute. Un exemplu elocvent asupra
dinamicii tehnologiei asupra măsurătorilor este reprezentat de faptul că pentru o scurtă
perioadă de timp, vârful Everest s-a regăsit pe poziţia a doua ca înălţime, fiind depăşit de
vârful K2 (Khogori) după nişte măsurători din anul 1986.
 Primii paşi în cartografia digitală

Este cert că utilizarea calculatorului a permis o creştere substanţială a preciziei şi

corectitudinii datelor pe baza cărora se realizează hărţile. Nu însă întotdeauna aceasta fost
însă dublată şi de o creştere a calităţii produselor cartografice rezultate în urma achiziţiei
datelor. Se păstrează de multe ori o serie de erori specifice în timpul tranziţiei de la date
la cartografierea lor.
Avantajele automatizării în cartografie
Utilizarea calculatorului a făcut ca producţia cartografică să devină mult mai eficientă. În
toate etapele însă realizarea hărţilor a implicat resurse financiare importante. Odată cu
implementarea tehnologiilor digitale, s-a considerat că acestea vor scădea considerabil.
Însă dinamica deosebită a noilor tehnologii a făcut ca aceste costuri să se situeze la
niveluri comparabile cu etapele precedente, evident cu unele excepţii. Pe de altă parte,
probabil că situaţia se va schimba. Dacă facem referire la etapele de adoptare a noilor
tehnologii, o mare parte a costurilor cartografiei digitale se datorează copierii vechilor
tehnologii. Încă se mai utilizează costurile specifice digitizării foilor de hartă, evident
pentru o singură etapă de digitizare. Costurile vor scădea odată cu utilizarea bazelor de
date care au în prezent o circulaţie mult mai largă.
 Primii paşi în cartografia digitală

În prezent, costurile cele mai ridicate ale cartografiei digitale sunt reprezentate
de realizarea bazelor cartografice. După acest pas, costurile realizării hărţilor devine din
ce în ce mai redus. De exemplu, realizarea hărţilor unui recensământ presupune costuri
mari pentru realizarea cadrului specific marii majorităţi a hărţilor care vor fi realizate
pentru fiecare indicator în parte. Toate hărţile vor conţine o bază unitară, schimbându-se
doar datele de intrare, simbolurile folosite şi eventual metoda de reprezentare.
Acest lucru indică faptul că producţia cartografică a beneficiat de un constant
potenţial de creştere. Eficientizarea realizării şi generalizării unor importante părţi ale
realizării hărţilor au dus la o ieftinire constantă a costurilor de realizare a acestora. De
asemenea a devenit o realitate posibilitatea utilizării unor produse semifinite realizate şi
distribuite prin intermediul internetului.
Calculatorul în cartografie a avut un impact global. De la simplul statut de
tehnician, cartograful a devenit un realizator de sisteme de producţie a hărţilor. De la un
statul de anexă a altor discipline în mediul academic, în prezent cartografia are un
caracter distinct având un rol foarte clar definit.
Un aspect important al folosirii calculatorului este acela că el permite o permanentă
îmbunătăţire a produsului final. Cu tehnologia clasică schimbarea unor elemente se
realiza prin reproiectarea şi redesenarea întregii hărţi.
 Primii paşi în cartografia digitală

Dacă se greşea dimensionarea scrisului sau o anumită culoare, harta trebuia

refăcută. Astăzi intervenim doar asupra acelor elemente care pot creşte atât valoarea
ştiinţifică dar şi valoarea estetică, în orice etapă a realizării hărţii, inclusiv după ce
aceasta a căpătat statutul de original al hărţii.
Caracterul interactiv al desenării hărţii a creat un concept nou, cel de hartă
experimentală. Aceste hărţi au un rol deosebit în perfecţionarea continuă a hărţilor
finale. Ele ajută în a ne ilustra de ce anumite dimensiuni ale scrierii hărţii sau utilizarea
anumitelor palete cromatice diminuează substanţial aspectul unei hărţi. Avem
posibilitatea de a selecta automat aceste componente importante ale unei hărţi, până
ajungem la un rezultat superior. Alte facilităţi oferite de tehnica digitală sunt
reprezentate de posibilitatea de a vizualiza tridimensional harta, de a o afişa prin noile
tehnici multimedia, posibilitatea de a crea straturi care duc în final la animarea hărţii în
vederea identificării dinamicii fenomenului reprezentat.
De asemenea, o serie întreagă de achiziţii ale cartografiei digitale sunt folosite în
reprezentarea unor spaţii bi şi tridimensionale de diferite ordine de mărime, de la
reprezentări ale altor aştri cereşti la reprezentări atomice şi moleculare.
 Primii paşi în cartografia digitală
Tehnologia în Cartografie

O abordare generală a istoriei cartografiei, întâlnită în majoritatea tratatelor de cartografie

presupune cunoaşterea şi înţelegerea legăturilor strânse dintre stadiile de dezvoltare a
societăţii şi dezvoltarea conceptuală a cartografiei.
În acest capitol vom încerca să ne axăm pe impactul pe care l-au avut inovaţiile tehnologice
în modalităţile de realizare a hărţilor, cu deosebire a celor din momentul de faţă.
În sens clasic, istoria cartografiei se poate sintetiza în următoarea succesiune de perioade:
Începuturile reprezentării suprafeţei terestre – legătura evidentă cu resursele spaţiului
cunoscut;
Antichitatea – sfericitatea globului terestru, proiecţia cartografică
Perioada medievală – declin iniţial; renaşterea – marile descoperiri geografice
Perioada modernă: harta topografică – măsurători topografice, aerofotogrammetrice;
cartografia tematică;
Perioada contemporană – cartografia digitală, teledetecţia satelitară, GPS, geovizualizarea.
Este cunoscut faptul că de-a lungul timpului a existat o strânsă legătură între cartografie şi
curentele predominante ale dezvoltării tehnologice. De-a lungul secolelor cartografii au fost
printre cei care au împrumutat şi adoptat repede inovaţiile tehnologice.
 Primii paşi în cartografia digitală

Fiecare achiziţie tehnologică adoptată de cartografie a fost influenţată de:

 modul de achiziţie şi de selectare a informaţiilor cartografice;
 modul de concepere şi proiectare a hărţilor;
 modul de producţie şi de reproducere a hărţilor.

Unul din motivele acestei strânse relaţii dintre avansul tehnologic şi cartografie a
fost că fiecare generaţie succesivă de cartografi s-a confruntat cu aceleaşi două obiective:
cererea permanentă a societăţii de a avea hărţi durabile, precise şi cât mai complete şi în
acelaşi timp nevoia continuă de hărţi cât mai accesibile şi mai ieftine. Acest două cerinţe
au jucat un rol important independent de progresele cartografiei în perioadele precedente.
Într-adevăr într-o mare măsură, a fost un efort constant pentru atingerea acestor două
obiective care au stat la baza modului în care ni se înfăţişează cartografia în prezent.
 Primii paşi în cartografia digitală
Rolul progreselor tehnologice în cartografie

În evoluţia cartografiei au fost importante o gamă foarte largă de inovaţii tehnice.

Cunoştinţele avansate ale principiilor mecanicii, opticii, chimiei, metalurgiei,
electromagnetismului şi electronicii şi-au găsit aplicaţii în producţia cartografică. Într-o
mare măsură, aceste cunoştinţe din diferite domenii au putut fi aplicate printr-un progres
continuu al inginerie şi al sistemelor de producţie. Aceste două elemente au fost strâns
legate una de cealaltă. Un progres al uneia atrăgea întotdeauna, în scurt timp, dezvoltarea
celeilalte. Această evoluţie strâns legată dintre cunoaştere şi tehnologie a permis
cartografilor ca fiecare nouă generaţie să beneficieze de instrumente, maşini şi materiale
mai bune decât înainte. Astfel, în prezent, produsele tehnologiilor care îşi găsesc aplicaţii
în cartografie prezintă un grad mare de precizie, viteză şi durabilitate, sunt uşor de
manipulat şi utilizat, fiind în general de o calitate mult mai mare de cât au fost înainte. În
acest fel, cartografii ultimelor decenii au putut să se bucure de o flexibilitate fără precedent
în efortul lor de creare a hărţilor.
Deşi, adaptarea constantă la schimbările tehnologice a fost o caracteristică definitorie
a cartografului, se pot remarca două tendinţe fundamentale:
în primul rând magnitudinea schimbărilor fiecărei schimbări tehnologice noi a avut
întotdeauna un impact mai mare decât cea precedentă;
 Primii paşi în cartografia digitală

o a doua, derivată într-o oarecare măsură din prima este că rata acestor schimbări a avut
un ritm permanent accelerat.
Astfel simplele instrumente de desen, însoţite de manuale tehnice de utilizare au dominat
producţia cartografică mii de ani. Apoi odată cu apariţia şi dezvoltarea tiparului în sec al
XII-lea şi China şi în cel de-al XV-lea în Europa, tehnologia optico-mecanică devine
dominantă în realizarea hărţilor. Pentru ultimii 150 de ani, este caracteristică integrarea
tehnologiei fotochimice în cartografie. Pentru ultimii 50 de ani se detaşează tehnologia
electronică, care schimbă fundamental modul gândire şi de lucru al cartografului.
Cartograful devine prin definiţie astăzi utilizatorul înaltei tehnologii, fiind în rândul celor
care se pare că nu vor epuiza posibilităţile oferite de aplicaţiile acestora. Cartograful este în
prezent un explorator al aplicaţiilor tehnologice de cea mai recentă vârstă.
La o analiză sumară, pe termen scurt, adoptarea tehnologiei electronice pare a avea un
caracter divergent, dicotomic. Astfel, adesea este preferată o distincţie între cartografia
manuală, aici incluzându-se şi tehnologiile optico-mecanică şi foto-chimică şi cartografia
automată sau cea asistată de calculator.
Această divizare ar presupune că cele două activităţi ar fi destul de diferite. Însă, o analiză
mai detaliată relevă faptul că acest tip de schimbare s-a mai petrecut de câteva ori în trecut.
 Primii paşi în cartografia digitală

Într-adevăr, maşinile, electronice în ultimul caz, au introdus întotdeauna posibilitatea

atingerii unor noi performanţe în ceea ce priveşte timpul, precizia şi efectuarea
operaţiunilor repetitive alocate realizării hărţilor.
Merită de subliniat faptul că, în acest caz, ca şi înainte, când au fost introduse noile
tehnologii, procesele cartografice de bază nu au fost substanţial schimbate. Ceea ce s-a
întâmplat este că modul în care aceste procese se realizează, au fost schimbate în multe
privinţe pentru a beneficia de tehnologia computerizată. Aparenta dar falsa această
dicotomie este intensificată, uneori exagerată, deoarece cunoştinţele din domeniul
informaticii aparţin, în mare măsură, diferitelor segmente de specialişti din acest
domeniu. Astfel, ceea ce ar fi putut părea pentru unii să fie o nouă ramură, nu este
nimic altceva decât o etapă de dezvoltare a unor proceduri, rezultată în urma
introducerii acestei noi tehnologii într-un domeniu deja existent.
Este, de asemenea important să subliniem faptul că arareori o anumită tehnologie a avut
capacitatea de a o înlocui total pe una precedentă. De-a lungul timpului, cartograful a
avut de ales din mai multe opţiuni din care să îşi selecteze pe cea mai avantajoasă.
Astfel, cartograful modern are privilegiul de a alege din gama completă a tehnologiilor
elaborate până în prezent.
 Primii paşi în cartografia digitală

Cartografii au de asemenea marele avantaj de a putea adopta orice combinaţie sau de

a crea proceduri hibride bazate pe componente ce aparţin diferitelor tehnologii. Deoarece
acest lucru însemnă că există numeroase posibilităţi alternative de a crea o hartă,
cartograful poate adopta în permanenţă variante diferite, în funcţie de situaţiile concrete
cu care se confruntă. Modalitatea particulară adoptată pentru realizarea unui anumit
proiect cartografic trebuie să îmbine echilibrat timpul alocat, costuri acceptabile ale
efortului, echipamentelor şi materialelor avute la dispoziţie cu tipul şi calitatea dorită a
produsului final. Din acest motiv, există şi marile diferenţe între practicile cartografice
utilizate în prezent.
În mod clar, apariţia noilor tehnologii a uşurat mult luarea deciziei de către
cartograful specialist, îngustând mult spectrul metodologic pentru cartograful nespecialist.
Valoarea adevărată a achiziţiilor tehnologice este că fiecare a mărit spectrul opţiunilor sau
alternativelor, care pot sta la baza unei mai eficace şi eficiente realizări a hărţilor.
Însă, pentru a profita de potenţialele beneficii ale noii tehnologii, este necesară o
înţelegere profundă a rolului pe care îl joacă tehnologia în ansamblul procesului
cartografic.