Cursant: prof. Păduroiu N.

Carmen-Olga

TIPURI DE SISTEME DE CALCUL ȘI COMUNICAȚII

1. Noțiuni introductive

Informatica este disciplina care îmbină cultura generală cu cunoștințe de strictă specialitate,
conturând dimensiuni practice cunoștințelor dobândite.

Tehnologia informației și a comunicațiilor (TIC) reprezintă folosirea tehnologiilor moderne în

vederea introducerii, prelucrării, stocării, regăsirii și comunicării informației, în formă numerică,
text, sunet sau imagine.

Calculatorul este aparatul electronic care prelucrează în mod rațional informația.

Un sistem de calcul este un ansamblu de componente hardware (dispozitive) şi componente

software (sistem de operare şi programe specializate), ce oferă servicii utilizatorului pentru
coordonarea şi controlul executării operaţiilor prin intermediul programelor.

Datele sunt mesaje stocate și afișate pe un dispozitiv în vederea transmiterii și prelucrării de către
utilizator.

Dispozitivele pentru lucru cu date sunt : computerul personal staționar, computerul personal
mobil (laptop), proiectorul multimedia, tableta, telefonul mobil inteligent (smartphone),
calculatorul de buzunar, aparatul de fotografiat digital, camera video, navigatorul GPS etc.

Orice sistem de calcul (computer system) pentru a realiza funcţiile sale de bază trebuie să
execute următoarele operaţii:

- introducere date (citire) - I

- memorare date şi instructiuni (reprezentare) - M
- prelucrare date si instrucţiuni (procesare) - P
- ieşire date (scriere) - O

Funcţionarea unui sistem de calcul are loc după următoarea schemă de principiu:

Judetul Argeș - Seria 1, Grupa 2

1
 Cursant: prof. Păduroiu N. Carmen-Olga

2. Evoluţia sistemelor de calcul

De-a lungul istoriei, realizarea calculelor aritmetice era realizată de oameni cu ajutorul minții
umane (calculator mental).Calculele mentale erau anevoioase și erorile erau frecvente. Din această
cauză, oamenii au căutat mereu să găsească dispozitive de calcul care să îi ajute :

 Abacul este un instrument de calcul, utilizat la începuturile civilizației, de popoare aflate la

mare distanță unele de altele – etrusci, egipteni, indieni, chinezi, azteci etc. – ceea ce conduce la ideea
că a fost inventat independent și aproape simultan, din nevoia impusă de viața cotidiană, de a ține
socoteala lucrurilor, mărfurilor, recoltelor, atunci când era vorba de cantități mari. Denumirea
dispozitivului vine din grecescul “abax”/”abakos” – “tabla de desen” sau din cuvantul ebraic
“abhaq” – “praf”.
- În 1945, un concurs între un contabil japonez “înarmat” cu un abac și un operator care s-a
folosit de un calculator, a fost câștigat de primul cu scorul de 4 la 1.

Fig.1 Abacul

 În 1641, Blaise Pascal, la vârsta de optsprezece ani, vine cu o primă soluţie la problema
calculelor numerice extenuante pe care tatăl său le efectua - o maşină de calculat. Aceasta este
perfecţionată continuu, dovedindu-se utilă mai ales celui căruia i-a fost dedicată.

Fig.2 Pascaline unul din primele calculatoare mecanice, lăsat după moartea lui Pascal lui Pierre de Carcavi, unul din
prototipuri aflându-se la muzeul Zwinger din Dresda

 Calculatoarele au evoluat de la ideea lui Charles Babbage , ideea originală este încă baza
tuturor computerelor.Prima „mașină de calcul”, programabilă, analitică, complet automată a fost
creată de acesta în 1822 și urma să calculeze probleme de matematică.

Fig.3 Charles Babbage este creditat ca fiind inventatorul primului computer.

Judetul Argeș - Seria 1, Grupa 2

2
 Cursant: prof. Păduroiu N. Carmen-Olga

 În 1692, filozoful şi matematicianul Gottfried von Leibniz a a pus la punct o maşină de calcul
mai avansată. Aceasta putea efectua înmulţiri prin adunare repetată. Putea face şi împărţiri, pe lângă
adunările şi scăderile de care era capabilă maşina lui Pascal. Leibniz a utilizat un tambur în trepte
pentru a mecaniza calculul tabelelor trigonometrice.

Fig.4 Gottfried von Leibnitz

 Cea mai importantă dintre mașinile de tabulat de la sfârșitul secolului al XIX-lea a fost cea
construită de Herman Hollerith (1860-1929). Aceasta era utilizată pentru codificarea și compilarea
datelor de la recensmântul din SUA, în anul 1890. Recensmântul s-a încheiat într-un timp record,
acest fapt crescând averea și reputația acestui inventator. Hollerith a înființat Tabulating Machine
Company, cea care va deveni mai târziu International Business Machines (IBM). Cartela perforată
cu 80 de coloane, cartela Hollerith, avea să fie folosită pentru prelucrarea automată a datelor pentru
o perioadă de 50 de ani.

Fig.5 Mașina Herman Hollerith

 Războiul de ţesut Jacard a fost inventat în 1801 de Joseph Maric Jacquard.De fapt, era o
modernizare adusă războiului de ţesut al lui Vaucanson din 1740. Perfecţionarea a venit odată cu
folosirea cartelelor perforate ca suport de memorare a comenzilor maşinii.
Sistemul cu cartele perforate utilizat la războiul de ţesut Jacard a pregătit terenul pentru producţia de
masă a textilelor cu model. Producţia a ieftinit şi a oferit clienţilor o mare varietate. Războaiele jacard
moderne sunt controlate de calculatoare electronice, nu de cartele perforate, noua tehnologie a permis
introducerea unei varietăţi şi mai mari de modele.

Fig.6 Războiul de ţesut Jacard

Judetul Argeș - Seria 1, Grupa 2

3
 Cursant: prof. Păduroiu N. Carmen-Olga
În istoria sistemelor de comunicații s-a trecut de la telegraf la telefonul analogic și acum,
la era digitală, respectiv, la telefoanele inteligente.
3. Generaţii de sisteme de calcul
 Următorul pas în evoluția calculatoarelor a fost apariția calculatorului electronic.
 Calculatorul este, în esenţă, un ansamblu de componente cu funcţionare specifică având ca scop
prelucrarea datelor.
 Clasificarea calculatoarelor după mărimi şi putere duce la următoarele categorii, destinate
unor activităţi specifice:

• calculatorul personal (Personal Computer, PC):

- un ansamblu de dimensiuni mici, destinat unui utilizator singular;
- funcţionarea sa se bazează pe un microprocesor;
- cuprinde următoarele componente minimale:unitatea centrală, tastatura pentru
introducerea datelor, monitorul pentru vizualizare şi un dispozitiv de stocare pentru salvarea
datelor;
- este utilizat pentru activităţi curente care nu vehiculează cantităţi mari de date şi nu pretind o
rapiditate deosebită.

• staţia de lucru (Workstation):

- este un calculator performant destinat unui utilizator singular;
- este asemănătoare calculatorului personal, însă dispune de unul sau mai multe
microprocesoare puternice şi de un monitor performant;
- este utilizată pentru proiectarea asistată de calculator, prelucrare grafică şi dezvoltare de
software, în general pentru aplicaţii care necesită o putere de calcul şi o viteză de lucru
moderate, cu capabilităţi grafice relativ mari.

• minicalculatorul:
- destinat utilizării multiple, este capabil să deservească simultan un număr de până la 200 de
utilizatori.
• mainframe: calculator destinat utilizării multiple, este capabil să deservească simultan un
număr de utilizatori de ordinul miilor.
• supercalculatorul :
- un calculator multiprocesor extrem de rapid, capabil să execute sute de milioane de
instrucţiuni pe secundă;
- este utilizat pentru aplicaţii care necesită un număr foarte mare de calcule matematice (de
exemplu, grafică animată, calcule de dinamica fluidelor şi propagări, previziuni
meteorologice);
- diferenţa între supercalculator şi mainframe, respectiv minicalculator, constă în faptul că
acestea din urmă sunt capabile să execute mai multe programe în mod concurent (în acelaşi
timp), în timp ce supercalculatorul execută foarte rapid mai puţine aplicaţii.
 Calculatoarele electronice au evoluat în mai multe generații:
În timpul dezvoltării sistemelor de calcul s-au remarcat câteva caracteristici care au determinat
clasificarea acestora în câteva grupuri numite generaţii, în perioade de timp care nu sunt strict
delimitate şi se suprapun.
Clasificarea sistemelor de calcul în generaţii este determinată de tehnologia folosită, arhitectura
sistemului, modul de prelucrare a datelor şi limbajele utilizate. Aceste generaţii de calculatoare sunt
următorele:

Judetul Argeș - Seria 1, Grupa 2

4
 Cursant: prof. Păduroiu N. Carmen-Olga

Generaţia I - tuburile cu vid (1945-1955) se caracterizează prin:

 calculatoare cu relee electromagnetice şi tuburi electronice, tuburi ce implicau un
consum mare de putere;
 viteza de calcul mică
 utilizarea limbajelor binare de programe programele fiind scrise direct în cod maşină.

Fig.7 Prima generație de calculatoare

Judetul Argeș - Seria 1, Grupa 2

5
 Cursant: prof. Păduroiu N. Carmen-Olga

Generaţia II -tranzistoarele (1955-1965), fiind determinată de o tehnologie şi o structură

organizatorică nouă, ceea ce a condus la mărirea performanţelor. Principalele caracteristici sunt:
 calculatoare cu diode şi tranzistoare cu Si şi Ge interconectate prin cablaj imprimat;
 echipamente periferice simple : tambur magnetic, banda magnetică, disc magnetic,
dispozitive de imprimare, echipamente de trasare şi echipamente de afişare pe tub catodic;
 utilizarea limbajelor de programare mai evaluate cum era FORTRAN şi COBOL

Fig.8 A doua generație de calculatoare

Judetul Argeș - Seria 1, Grupa 2

6
 Cursant: prof. Păduroiu N. Carmen-Olga
Generaţia III-circuitele integrate (1965-1980) avea următoarele caracteristici:
 utilizarea circuitelor integrate pe scară simplă (până la 10 tranzistoare pe cip)
 creşte viteza de calcul
 utilizarea limbajelor de programare evaluate, utilizarea multiprocesării , apariţia
sistemelor de operare şi a memoriilor virtuale.

Fig.9 A treia generație de calculatoare

Judetul Argeș - Seria 1, Grupa 2

7
 Cursant: prof. Păduroiu N. Carmen-Olga
Generaţia IV -circuite VLSI (1980-1990) a cărei principale caracteristici sunt:
 utilizarea circuitelor integrate pe scară largă LSI (“Large Scale Integration”) şi a
circuitelor integrate pe scară foarte largă VLSI (“Very Large Scale Integration”), în care
un cip conţine mii de tranzistori pe un cm3 de siliciu; a început era calculatoarelor
personale;
 utilizarea limbajelor de programare de nivel înalt orientate pe prelucrarea vectorilor de
date;
 apariţia conceptelor de multimedia şi de programare orientată pe obiecte.

Fig.10 A patra generație de calculatoare

Judetul Argeș - Seria 1, Grupa 2

8
 Cursant: prof. Păduroiu N. Carmen-Olga
Generaţia V - prelucrare masivă paralelă (după 1990) are următoarele caracteristici:
 grad mare de modularizare şi densitate ridicată de integrare şi “împachetare”; utilizarea
circuitelor realizate în tehnologie ULSI şi 3D;
 evoluţia procesoarelor ia un avânt puternic, frecvenţa de lucru creşte de la 100MHz la
peste 3 GHz, arhitectura microprocesorului este îmbunătăţită prin specializare,
 apariţia şi dezvoltarea serviciului www (Wold Wide Web) iniţiat de Laboratorul CERN
din Geneva în colaborare cu mai multe universităţi americane;
 arhitectura de bază a acestor calculatoare cuprinde trei componente:
1. interfaţa inteligentă permite dialogul pe bază de limbaj natural, voce, imagini,
informaţie grafică;
2. componenta pentru rezolvarea de probleme(inferenţă) realizează raţionamente logice
cu ajutorul cărora descoperă cunoştinţele utile noi şi relevante, construind astfel o
secvenţă a raţionamentului ce conduce la soluţia problemei;
3. baza de cunoştinţe cu un volum imens în care căutarea se va face extrem de rapid.

Etape de referință din istoria calculatoarelor :

 1946 – ENIAC, primul computer complet digital, electronic, care ocupa o suprafață
de 167 m2 și cântărea 27 de tone

 1961 – primul computer construit în România, de dimensiuni foarte mari

 1977 – în SUA a fost comercializata Apple II, primul computer personal pentru
publicul larg

Judetul Argeș - Seria 1, Grupa 2

9
 Cursant: prof. Păduroiu N. Carmen-Olga
4. Structura von Neumann a sistemelor de calcul secvenţiale

Fig.11 Matematicianul austro-ungar John von Neumann

Deşi design-ul şi performanţele calculatoarelor s-au îmbunătăţit enorm în comparaţie cu anii
1940, principiile arhitecturii von Neumann sunt în continuare la baza aproape tuturor maşinilor de
calcul contemporane.
Structura de bază a calculatorului stabilită de John von Neumann în 1945, este reprezentată în
figura 12 şi cuprinde cinci unităţi funcţionale:
 unitatea de intrare ( UI );
 unitatea de memorare ( M );
 unitatea de ieşire ( UE );
 unitatea aritmetico-logică ( UAL );
 unitatea de comandă ( UC ).
Acest model defineşte calculatorul ca pe un ansamblu format din două componente centrale:
unitatea de comandă şi memoria internă.
Unitatea de memorie reprezintă unitatea funcţională a unui calculator în care se stochează
informaţia (date şi programe). Memoria unui calculator este formată din:
 memoria internă (principală) păstrează programele şi datele ce se utilizează la un moment
dat şi este realizată cu circuite electronice de memorie;
 memoria externă (secundară) păstrează toate celelalte programe şi date ce trebuie să se
afle la dispoziţia sistemului de calcul, iar implementarea memoriei externe se face prin
echipamente fizice (periferice) de memorie, cum ar fi de exemplu banda magnetică,
discuri magnetice de diferite tipuri, unităţi de casetă magnetică.

UI UAL UE

UC
Flux de date şi instrucţiuni
Fluxul de comenzi şi stări

Fig.12 Structura von Neumann

Unitatea de comandă (UC) este cea responsabilă cu administrarea şi prelucrarea informaţiilor în
timp ce memoria internă serveşte la depozitarea acestora.
Unitatea aritmetico-logică (UAL) realizează prelucrarea informaţiei preluate din memorie, iar
rezultatele se depun din nou în memorie sau sunt furnizate în exterior. UAL realizează două categorii
de operaţii:
 aritmetice (adunare, scădere, înmulţire, împărţire);
 logice ( ŞI logic, SAU logic, SAU-EXCLUSIV, NEGAŢIE ).
Unitatea de intrare permite introducerea informaţiei în calculator. UI realizează totodată
conversia reprezentării informaţiei din forma externă accesibilă omului (numere, texte, imagini) în
format intern binar.
Unitatea de ieşire realizează trimiterea, în exteriorul sistemului de calcul, a rezultatelor
prelucrărilor efectuate de unitatea de comandă.
Judetul Argeș - Seria 1, Grupa 2
10