HARDWARE-UL SISTEMELOR

INFORMAŢIONALE
Un sistem de calcul constă într-un număr de
componente interconectate ce lucrează împreună,
cu scopul de a converti datele în informaţii.
Componentele principale ale unui sistem de
calcul includ hardware-ul (dispozitivele fizice) şi
software-ul (programele).
Termenul de hardware desemnează orice dispozitiv
(majoritatea acestora utilizând circuite electronice
digitale) prin intermediul căruia se desfăşoară
activităţile de introducere, prelucrare, stocare şi
extragere a rezultatelor, în cadrul unui sistem
informatic.
Hardware-ul unui sistem de calcul constă în diferite elemente, a căror
relaţie este prezentată în figura de mai
Dispozitive de jos. Datele sunt introduse în
sistem, prelucrate conform instrucţiunilor software şi apoi afişate
pe ecran, de exemplu, ca comunicaţii
informaţii. Pe de altă parte, datele sau
informaţiile necesare în vederea unor utilizări viitoare sunt stocate.

Procesor
UCC UAL
Registre
Dispozitive Dispozitive
de intrare Memorie de ieşire
(stocare primară)

Memorie
secundară
Principalele componente hardware ale calculatorului
pot fi grupate în:
I. Dispozitivele de intrare, ce sunt utilizate pentru a
capta sau introduce date în sistemul de calcul.
Înainte de a putea fi utilizate într-un calculator,
datele trebuiesc, de regulă, convertite într-un format
ce suportă prelucrarea electronică.
II. Unitatea centrală de prelucrare (UCP) sau
procesorul ce realizează prelucrări prin executarea
instrucţiunilor primite sub forma programelor de
calculator, controlând toate funcţiile principale ale
sistemului de calcul. Conceptual, circuitele unui
procesor pot fi împărţite în două subdiviziuni
majore: unitatea aritmetică şi logică (UAL) şi
unitatea de comandă şi control (UCC).
III. Unitatea de memorie. Funcţia de stocare a unui sistem
de calcul este realizată prin intermediul memoriei interne
(numită şi memorie primară) şi al memoriei externe
(numită şi memorie secundară). Pe de altă parte,
procesoarele includ şi circuite de stocare numite memorie
cache destinată stocării temporare şi cu viteză ridicată a
instrucţiunilor şi datelor.
Memoria internă este utilizată pentru stocarea temporară a:
• datelor în vederea prelucrării
• instrucţiunilor software utilizate pentru prelucrarea
datelor sau controlul sistemului de calcul
• datelor şi informaţiilor procesate
Memoria externă stochează permanent programele, datele
şi informaţiile pentru momentul când vor fi necesare. Un
program stocat pe hard-disc, atunci când este activat, este
transferat în memoria de lucru (RAM).
IV. Dispozitivele de ieşire convertesc rezultatele prelucrărilor
electronice ale calculatorului într-o formă inteligibilă
omului. De pildă, rezultatul unui calcul poate fi afişat pe
ecran sau trimis la imprimantă. Totodată, un echipament
de ieşire poate transmite datele ce necesită prelucrări
ulterioare unui dispozitiv de stocare.
Dacă avem în vedere gruparea dispozitivelor electronice în
carcasa unităţii centrale, identificăm patru categorii:
• placa de bază ce cuprinde: UCP, RAM, cache, ROM BIOS,
cipset-ul (controlere), porturi, magistrale, sloturi, interfeţe
EIDE, SATA, USB, AGP etc.;
• unităţile de discuri: hard-discuri, CD-ROM, DVD-ROM etc.;
• plăcile (card-urile) de extensie: card grafic (adaptor video),
card de reţea, card de sunet, tuner TV, modem sau card
ISDN, controler SATA, SCSI;
• sursa de alimentare.
 Evoluţia calculatoarelor electronice
Istoria tehnicii de calcul este foarte veche şi
este legată de apariţia numerelor şi a primelor
dispozitive de calcul. Chiar termenul de calcul
derivă din cuvântul “calculus” din limba latină
care înseamnă “pietricică”, deci primul
instrument rudimentar de calcul. În
antichitate se folosea abacul, ca instrument
perfecţionat de calcul.
Majoritatea autorilor consideră că secolul XVII este perioada cea mai
reprezentativă pentru începuturile tehnicii de calcul moderne. Prima
maşină de calculat este realizată în anii 1623-1624 de către Wilhelm
Shickart, profesor de astronomie şi matematică la Universitatea din
Tubingen. Din nefericire referinţele la această maşină de calculat
sunt puţine deoarece un incendiu a distrus atât maşina cât şi pe
autorul ei. Au rămas doar câteva schiţe şi note din care aflăm că
această maşină de calcul putea efectua automat adunări şi scăderi,
respectiv înmulţiri şi împărţiri.
 Evoluţia calculatoarelor electronice
A doua maşină de calculat a apărut în anii 1642-1644, fiind realizată de
Blaise Pascal. De obicei acesta este modelul la care se face referinţă în
literatura de specialitate, lucru explicabil deoarece a supravieţuit şi a
fost folosit în următoarele realizări în domeniu.
Maşina de calculat pusă la punct de Blaise Pascal efectua automat
adunări şi scăderi pe principiul roţilor dinţate. De remarcat că Blaise
Pascal a realizat maşina de calculat la vârsta de 19 ani, din dorinţa de a-
şi ajuta tatăl care era perceptor de impozite.
Cea de-a treia maşină de calculat din
secolul XVII aparţine lui Gottfried
Wilhelm Leibnitz şi a fost realizată în
1671. Această maşină de calculat
executa automat toate cele patru
operaţiuni aritmetice. Ea a fost
realizat pentru a uşura calculele
impuse de cercetările sale în
astronomie.
 Evoluţia calculatoarelor electronice
Prima jumătate a secolului XIX este marcată de realizările lui Charles
Babbage de la Universitatea din Cambridge (Marea Britanie). În
1833 el proiectează şi construieşte maşina analitică care conţine
toate elementele fundamentale ale calculatoarelor moderne:
memoria, dispozitivele de intrare şi ieşire, dispozitivul de calcul,
dispozitivul de comandă. Performanţa consta într-o adunare de
numere de 50 de cifre într-o secundă şi înmulţirea lor într-un minut.

Dacă această maşină avea

valenţele calculatoarelor de
astăzi înseamnă că ea era şi
programabilă. Primul ei
programator şi primul din
istorie a fost matematicianul
Ada Augusta, contesă de
Lovelace, fiica poetului Byron.
 Evoluţia calculatoarelor electronice
Primul calculator electronic este considerat E.N.I.A.C. (Electronic Numerical
Integrator and Computer) realizat în 1945 la Universitatea din Pennsylvania
(SUA). E.N.I.A.C. era o construcţie impresionantă, cântărind aproximativ 30 tone
şi cuprinzând aproximativ 18.000 de tuburi electronice, 70.000 de rezistori,
10.000 de condensatori şi 60.000 comutatoare. Introducerea programelor se
făcea prin intermediul unor panouri cu fişe, solicitând un timp foarte mare sau
prin intermediul cartelelor perforate. Principala problemă o constituia
fiabilitatea foarte redusă: din cele 18.000 de tuburi electronice trebuiau
înlocuite ca urmare a defecţiunilor cca. 10 tuburi/oră.
 Evoluţia calculatoarelor electronice
De reţinut că aceste prime calculatoare electronice au fost utilizate mai ales în scopuri
ştiinţifice, în universităţile în care s-au realizat sau în scopuri militare. Ca un exemplu
amuzant se poate menţiona prognoza unui comitet al Pentagonului de la sfârşitul anilor
’40, care afirma cu mare convingere că nevoia previzionată de calculatoare la scară
mondială va fi restrânsă la 6 maşini ! De abia în 1951 începe comercializarea
calculatoarelor electronice, UNIVAC I (UNIVersal Automatic Computer) fiind primul
calculator vândut Biroului de Recensământ al SUA pentru suma de 600.000 dolari (vezi
figura). Tot în aceeaşi perioadă a fost produs şi calculatorul IBM 650, succesul acestuia
asigurându-i companiei IBM rolul de lider în domeniul calculatoarelor mari, dominaţie
mondială pe care şi-o menţine în continuare.
 Evoluţia calculatoarelor electronice
Legat de evoluţia microcalculatoarelor, amintim că primul
microprocesor, denumit 4004, a fost realizat în 1971 de către
firma INTEL Corporation din SUA. S-a deschis astfel calea
microinformaticii care s-a impus prin miniaturizare şi costuri
scăzute. Aceste caracteristici au determinat expansiunea pe
piaţă, cu preţuri foarte scăzute a microcalculatoarelor,
contribuind astfel la lansarea şi consolidarea conceptului de
informatică a utilizatorului final.
În 1973 în Franţa se realizează primul microcalculator MICRAL,
construit cu microprocesorul INTEL 8008 (la o frecvenţă de
tact de 0,2 MHz), dar începutul este neconvingător.
Firma MITS lansează în 1975 primul microcalculator de pe piaţa
americană – ALTAIR 8800 – impropriu numit microcalculator,
deoarece se prezenta sub forma unui pachet de componente
(kit), pe care utilizatorul trebuia să le asambleze. Costul era
de 439$ şi s-au vândut 2.000 de kituri în primul an.
 Evoluţia calculatoarelor electronice
În SUA, Steve Jobs şi Stephen Wozniak au construit într-un garaj primul calculator personal
Apple I. Ei înfiinţează firma Apple Computer şi impun pe piaţă în 1977 un nou model
Apple II, care a avut un succes deosebit (vezi figura). Apple II avea unitate centrală Motorola
6502, 4 KB RAM, unitate de disc flexibil de 5.25”, tastatură, monitor cu afişare color,
interpretor BASIC şi costa 1300$. Se marchează astfel era microinformaticii. Următorul
model - Apple IV - este fără succes comercial deosebit. De abia în 1984 firma produce
modelul Macintosh proiectat ca un calculator cu putere mare de calcul, confortabil în
operare, fiabil, într-un cuvânt "cel mai bun calculator personal" (conform creatorilor).
A fost primul calculator cu interfaţă grafică. Modelul Mac 128 se deosebea de toate
celelalte microcalculatoare printr-un mediu de programare "Finder" orientat pe utilizarea
şoricelului (mouse), a pictogramelor (icons) şi a meniurilor derulante (pull-down menus).
 Evoluţia calculatoarelor electronice
În 1980 a intrat în luptă IBM – "big blue" – care începe construirea primului calculator
personal al firmei. În 1981 se impune pe piaţă noul produs IBM PC ce devine, în scurt timp,
un standard în lumea calculatoarelor personale (vezi figura). La aceasta a contribuit şi faptul
că firma a publicat şi specificaţiile tehnice ale sistemului iar multe firme au început să
producă sisteme compatibile IBM PC. Această compatibilitate se va extinde şi la sistemul de
operare sau programele de aplicaţii.
Firme precum Compaq, Toshiba, Hewlett Packard, DEC, DELL ş.a. au realizat
microcalculatoare după aceleaşi principii şi care folosesc acelaşi software. Calculatoarele
compatibile IBM, numite şi clone au reuşit să cucerească piaţa prin trei argumente:
1) performanţe identice, 2) aceeaşi calitate şi 3) preţ cu cel puţin 15% mai mic.

Prima generaţie de IBM-PC se

caracteriza prin următorii parametri:
microprocesor INTEL 8088 cu
frecvenţă de 4,77 MHz, RAM de 128KB
extensibil până la 640KB, ecran
monocrom şi o unitate de disc flexibil
de 160KB, iar preţul era de 3000$.
 Tipuri de calculatoare electronice
Sistemele de calcul acoperă o paletă largă, începând cu calculatoare „de buzunar” până la
supercalculatoare ce necesită amplasarea în încăperi mari. În tabelul de mai jos sunt
prezentate caracteristicile generale ale diferitelor tipuri de sisteme de calcul
Sisteme mono utilizator (microcalculatoare) Sisteme multi utilizator (servere)
de Portabil de Reţea Desktop Staţie de Server Mainframe Super-
Tip
Buzunar lucru calculator
Preţ ($) 200-1.500 1.000- 250-1.000 600-3.500 4.000- 500- > 100.000 > 250.000
3.500 40.000 50.000
Greutate sub 700 g sub 4 sub 7 sub 12 sub 12 peste 12 peste 90 peste 90
(kg)
Mărime cât o palmă
cât o de birou de birou de birou cât un cât un cât un
servietă dulăpior frigider congelator
Viteza > 200 MHz > 2 GHz > 200 MHz > 3 GHz > 3 GHz > 2 GHz > 300 MIPS > 2 Teraflops
UCP
Utilizare organizare creşterea operare, creşterea grafică, aplicaţiistocare date, aplicaţii
date producti- acces producti- CAD, de reţea,prelucrări, ştiinţifice,
personale vităţii Internet vităţii dezvoltare Internet organizaţii calcule
software mari complexe
Exemple PalmPilot Laptop, Network PC, Sun Blade HP 3000 Unisys ES5000 IBM Blue
Tablet computer iMac 2500 AS/400 IBM System Gene/P
z9
 I. Microcalculatoare (Personal Computers)
Reprezentate iniţial de calculatoarele de birou (denumite generic PC-uri),
microcalculatoarele se găsesc astăzi sub mult mai multe forme atât la dispoziţia
firmelor, cât mai ales a utilizatorilor finali, puşi în faţa unei alegeri dificile.
1) PC-uri de buzunar (handheld computers)
Acestea sunt calculatoare de utilizare personală ce asigură o portabilitate
ridicată datorită dimensiunilor reduse, unele având doar dimensiunea
unui card bancar. Aceste sisteme includ frecvent o seamă de aplicaţii
software şi de facilităţi de comunicaţii. Majoritatea sunt compatibile cu
calculatoarele personale, putând comunica cu acestea prin intermediul
unui port USB sau al reţelelor fără fir (wireless).
Unele dispun chiar de un modul GPS încorporat, cu software ce poate
integra date privind locaţia în aplicaţii. De pildă, dacă se activează o
adresă din listă, aparatul afişează o hartă şi traseul plecând de la
locaţia curentă a utilizatorului. Un astfel de calculator poate fi montat şi
în maşină pentru a servi drept sistem de navigaţie. Unul dintre
dezavantajele acestor dispozitive constă în consumul mare de energie
comparativ cu dimensiunea lor.
 I. Microcalculatoare (Personal Computers)
PalmOne a fost firma ce a lansat pe piaţă agenda electronică Palm Pilot în anul 1996.
Asistentul digital personal (Personal Digital Assistant) produs de Palm permitea
ţinerea unei evidenţe a întâlnirilor, sarcinilor şi adreselor.
Ca o consecinţă a popularităţii acestor asistenţi personali digitali ai firmei Palm One, un
calculator handheld era adesea numit Palmtop.
În cazul PDA comunicarea se realiza prin intermediul unei interfeţe tactile (touch-
screen).
PocketPC-ul era un PDA realizat conform specificaţiilor Microsoft, folosind un sistem
de operare Windows Mobile.

Un loc aparte în cadrul acestor dispozitive de buzunar este

ocupat de telefoanele inteligente (smartphones). Acestea
combină, într-un singur aparat, funcţionalităţile unui telefon
mobil cu cele ale unui PDA, aparat foto sau cameră de filmat,
browser Web, e-mail, player MP3 etc.
 I. Microcalculatoare (Personal Computers)
2) Calculatoare portabile
(portable computers)
Astăzi există o mare varietate de
calculatoare portabile, de la
laptop la tablet PC, ce pot fi
transportate cu uşurinţă. Un
laptop este un calculator personal
ce cântăreşte de obicei sub 4 kg şi
are dimensiunea unei serviete. Un
portabil chiar mai redus ca
dimensiuni şi greutate poartă
numele de notebook şi asigură o
putere de calcul comparabilă. Cele
ultraportabile (sub 1,5 Kg) sunt
identificate prin termenul de
subnotebook sau ultrabook.
 I. Microcalculatoare (Personal Computers)
Un tablet PC a fosts un calculator
ultraportabil, bazat pe specificaţiile
Microsoft (2000) pentru computere
touch screen (cu control prin atingere pe
ecran). Ele se pot prezenta sub două
forme:
• tăbliţă (slate), ce nu au tastatură,
utilizatorii introducând datele prin
intermediul unui „stilou electronic”
direct pe ecranul sensibil
• transformabil (convertible), echipat cu
un ecran rotitor, putând fi utilizat atât
ca un notebook obişnuit cât şi ca o
tăbliţă operabilă cu stiloul electronic.
Aceste dispozitive erau scumpe și
Între producători amintim pe Acer,
aveau o aplicabilitate redusă,
Fujitsu, Toshiba şi alţii, ce ofereau astfel
neajungând la un succes de piață.
de calculatoare cu greutatea sub 2 kg la
preţuri de până la 2.000 $.
 I. Microcalculatoare (Personal Computers)
În aprilie 2010 compania Apple a lansat
pe piață modelul iPad, un calculator
tabletă axat pe consumul de medii
moderne. Această viziune nouă,
eficiența și calitatea produsului au
făcut ca iPad să atingă încă din prima
zi cifre de vânzări respectabile și au
făcut din el un nou gen de aparat
pentru consumatori. Astăzi se găsesc 3
modele diferite (Air Mini şi Pro).
La sfârşitul anului 2021, iPad avea o cotă de
piaţă de 34.6%; în afara uzului personal,
iPad e folosit în business, educaţie,
sănătate şi în diverse alte sectoare din
industrie. Există 2 variante de iPad; un are
doar Wi-Fi şi una ce oferă suport pentru Apple iPad Pro 12.9" (2021), 2TB,
reţelele celulare. Cellular, Silver (11.600 lei eMag)
 I. Microcalculatoare (e-readers)
Barnes & Noble Nook eReader Amazon Kindle Basic with built-in front light

 8 GB of RAM: 6.5GB for NOOK Store content  RAM：512MB

 A 6" high-resolution 300-dpi screen with built-in glare- scratch-  Internal Storage：4GB
and fingerprint-resistant; paper-like reading experience.  A 6" screen, 167-dpi resolution
 $ 120  $ 120
 E-readers

E–readerele oferă un număr de avantaje în raport cu

citirea cărţilor electronice pe o tabletă sau telefon:
1. Au ecrane proiectate pentru citit îndelungat, care
rezistă la strălucirea soarelui şi astfel cauzează mai
puţin stres ochilor
2. În al doilea rând, nu au atâtea “bells and whistles”
inutile, precum o tabletă, astfel încât sunt mult mai
uşoare, ieftine şi bateria durează mult mai mult
(chiar săptămâni)

https://www.pcmag.com/roundup/294182/the-best-ebook-readers
The Best E-Readers to Buy in 2019
 I. Microcalculatoare (Personal Computers)
3) Calculatoare de reţea (Network Computers / Thin Clients)
Un calculator de reţea este un calculator cu preţ mic, cu administrare
centralizată şi care nu dispune de unitate de dischetă, DVD sau slot-uri
de extindere şi, de regulă, nici de hard disk. Un astfel de calculator are
posibilităţi limitate şi execută doar aplicaţii esenţiale, rămânând astfel
redus ca performanţe şi aplicaţii executabile, de unde şi denumirea de
client „subţire”. Se regăseşte în configuraţiile sistemelor informaţionale
din firme.
Neavând hard-disc aceste calculatoare nu riscă o „prăbuşire” a acestuia şi
nu pot fi nici infectate de viruşi. Spre deosebire de calculatoarele
desktop, software-ul necesar este descărcat, la nevoie, prin
intermediul reţelei, astfel că şi întreţinerea, distribuţia şi actualizarea
aplicaţiilor este mult mai uşoară şi mai puţin costisitoare. Ca atare,
unul dintre avantajele majore ale calculatorului de reţea este
reprezentat de costul total de exploatare (Total Cost of Ownership –
TCO) mult redus în comparaţie cu un desktop complet echipat.
 I. Microcalculatoare (Personal Computers)
4) Calculatoare de birou (Desktop Computers)
Acestea sunt sisteme de calcul mono-utilizator de dimensiuni relativ
reduse şi dispunând de o mare versatilitate, la preţuri rezonabile.
Denumite astfel datorită mărimii lor (componentele lor fiind destul
de mici ca să încapă pe sau lângă birou), calculatoarele desktop
oferă suficientă putere de calcul, memorie şi capacitate de stocare
pentru majoritatea activităţilor de prelucrare a datelor dintr-o
organizaţie.
Calculatoarele de birou au devenit instrumente standard pentru
afaceri, fiind nelipsite în marile corporaţii. Există o multitudine de
producători la nivel mondial, majoritatea PC-urilor în utilizând
procesoare Intel sau AMD şi software Microsoft. Există însă şi alte
opţiuni, cea mai populară alternativă fiind calculatoarele Apple
MacIntosh sau iMac, utilizate frecvent pentru aplicaţiile
profesionale de editare (desktop publishing), precum producţia de
ziare, reviste şi cărţi ilustrate.
 I. Microcalculatoare (Personal Computers)

5) Staţii de lucru (Workstations)

Sunt mai puternice decât calculatoarele desktop dar, în acelaşi
timp, suficient de mici pentru a încăpea pe un birou. Ele sunt
folosite pentru a sprijini activităţile de proiectare şi, cu
precădere, de către utilizatorii cu profil tehnic ce realizează
calcule matematice complicate, proiectare asistată de
calculator (Computer Aided Design – CAD), analiza investiţiilor
şi portofoliului în domeniul titlurilor de valoare, precum şi alte
activităţi ce necesită putere ridicată de prelucrare. În
consecinţă o staţie de lucru trebuie să dispună de un procesor
extrem de puternic, o mare cantitate de memorie şi un
monitor de rezoluţie foarte înaltă.
 Global market share held by the leading PC vendors
from 2006 to 2019

As of 2012, Hewlett-Packard was the leading PC vendor with a 16 percent share of

total global shipments.
In 2013, Lenovo overtook Hewlett-Packard as the market leader by a slim margin.
Global market share held by the leading PC vendors
from 2006 to 2019
II. Servere (Midrange Computers / Midrange Systems)
Serverele sau sistemele midrange reprezintă o clasă de calculatoare ce se înscriu între
microcalculatoare şi calculatoare mari (mainframe). Ele au apărut în anii ’60, fiind
denumite la acea vreme minicalculatoare şi folosite în aplicaţii specializate de
cercetare, proiectare şi control al proceselor industriale.
După răspândirea pe scară largă a arhitecturii client-server, începând cu anii ’80,
sistemele de acest tip au căpătat denumirea de servere pentru a sublinia faptul că
ele „servesc” utilizatorii prin intermediul calculatoarelor „client”. Ele au devenit
sisteme universale utilizabile în multe domenii de activitate, precum producţia
asistată de calculator (Computer Aided Manufacturing – CAM), proiectarea asistată
de calculator (CAD) şi alte aplicaţii cu cerinţe foarte mari vis-à-vis de resursele de
calcul şi posibilităţile grafice.
Azi, sistemele midrange se regăsesc în calitate de calculator central al întreprinderilor
mici şi mijlocii, ori al sucursalei / departamentului, în cadrul marilor organizaţii.
Dispunând de multă memorie internă şi capacităţi sporite de stocare, precum şi de
facilităţi de comunicaţii rapide şi eficiente, sunt utilizate de regulă, ca servere de
reţea (calculatoare care coordonează comunicaţiile şi gestionează partajarea
resurselor în reţea).
Primul sistem comercial PDP-1 a fost produs în anul 1959 de către firma Digital Equipment
Corporation (DEC) la preţul de 20.000 $ – relativ mic pentru un calculator la vremea aceea
II. Servere (Midrange Computers / Midrange Systems)
De pildă, un server Web este utilizat pentru a gestiona traficul şi comunicaţiile pe
Internet sau în cadrul Intranetului şi Extranetului firmei. Un server de Internet
caching stochează site-urile Web utilizate frecvent de o companie pentru a
uşura accesarea acestora. Un server de întreprindere (Enterprise server)
stochează şi oferă acces la programele ce răspund nevoilor întregii organizaţii.
Un server de fişiere (file server) stochează şi coordonează fişierele cu date şi
programe. Un server de tranzacţii (transaction server) este utilizat pentru
prelucrarea activităţilor şi proceselor operaţionale de bază ale firmei.
Ca exemple de calculatoare midrange amintim DEC (linia PDP), Data Range,
Hewlett-Packard (linia HP3000), IBM (System/3, AS400, Blade) şi Sun
Microsystems (SPARC Enterprise).
Atuurile sistemelor midrange/serverelor sunt: conectivitatea, stabilitatea,
toleranţa la erori, raportul preţ/performanţe foarte bun. De asemenea,
acestea asigură o scalabilitate ridicată, adică posibilitatea de a creşte
capacitatea de prelucrare a sistemului de calcul în vederea gestionării unei
cantităţi mai mari de date, mai multor tranzacţii sau utilizatori într-o perioadă
de timp dată. Scalabilitatea este mărită prin adăugarea mai multor procesoare
sau a unor procesoare mai puternice.
 IV. Calculatoare mari (Mainframe Computers)
Un calculator mainframe desemnează un sistem de calcul mare, rapid şi puternic
ce poate suporta de la câteva zeci până la mii de utilizatori concurenţi
conectaţi on-line prin intermediul terminalelor, fiind capabil a executa mii de
milioane de instrucţiuni pe secundă (Million Instructions Per Second – MIPS).
Ele dispun, totodată, de cantităţi mari de memorie internă, ajungând la sute
de Gigaocteţi sau chiar la teraocteţi.
Un mainframe trebuie amplasat într-un centru de date prevăzut cu sisteme
speciale de încălzire, ventilaţie şi aer condiţionat (Heating, Ventilating and Air-
Conditioning – HVAC) care să controleze temperatura, umiditatea şi nivelul de
praf. Mai mult, centrul de date este, de obicei, securizat şi cu acces limitat.
Construirea şi întreţinerea unei astfel de încăperi cu acces controlat şi HVAC
poate adăuga câteva sute de mii de dolari la cheltuielile cu achiziţia şi
operarea unui sistem mainframe.
Trebuie să menţionăm totuşi că, în ultimii ani, dimensiunile acestor sisteme s-au
redus drastic, în acelaşi timp diminuându-se substanţial necesităţile privind
HVAC, consumul de energie electrică, cerinţele de spaţiu necesar şi, drept
urmare, costurile totale cu întreţinerea şi operarea lor (cu peste 30%). Mare
parte a acestor îmbunătăţiri sunt rezultatul trecerii de la sistemul complicat de
răcire pe bază de apă la o nouă tehnologie pentru răcirea sistemelor
mainframe pe bază de aer.
IV. Calculatoare mari (Mainframe Computers)
 IV. Calculatoare mari (Mainframe Computers)
Astfel, sistemele mainframe continuă să asigure nevoile de prelucrare a informaţiilor în
cadrul marilor organizaţii şi agenţiilor guvernamentale, în domenii ce presupun volume
foarte mari de tranzacţii zilnice sau calcule deosebit de complexe. De exemplu, marile
bănci internaţionale, liniile aeriene, lanţurile hoteliere, companiile petroliere, producătorii
de automobile, bursele de valori şi alte corporaţii multinaţionale prelucrează, zi de zi,
milioane de tranzacţii şi interogări ale clienţilor cu ajutorul acestor sisteme.
Totodată, calculatoarele mainframe sunt utilizate:
• pentru aplicaţii ce presupun calcule numeroase şi complexe, precum cele de analiză a
datelor seismice din explorările petroliere sau simularea condiţiilor de zbor la
proiectarea unei aeronave
• ca şi „superservere” în cadrul reţelelor mari de tip client-server sau pentru site-urile
Internet de trafic ridicat ale marilor organizaţii;
• drept platformă pentru aplicaţiile de magazine şi depozite de date (data mining and
warehousing), suport decizional, precum şi de comerţ electronic (electronic
commerce);
• pe post de video computer ce oferă imagini video full-motion unui mare număr de
utilizatori conectaţi simultan
Aceste sisteme de calcul execută, deci, acele sarcini prea dificile pentru alte
calculatoare, stochează fişiere şi baze de date prea mari pentru a fi stocate pe alte
computere sau asigură stocarea copiilor de siguranţă a fişierelor şi bazelor de date create
în altă parte.
IV. Supercalculatoare (Supercomputers)
 IV. Supercalculatoare (Supercomputers)

Acestea sunt cele mai puternice sisteme de calcul, cu cele mai mari
viteze de prelucrare şi cele mai ridicate performanţe, fiind special
proiectate pentru aplicaţii ştiinţifice, de proiectare şi economice,
care necesită viteze foarte ridicate în efectuarea de calcule
numeroase şi complexe. Iniţial, supercalculatoarele au fost
utilizate de către agenţiile guvernamentale la efectuarea cu viteză
ridicată a calculelor necesare în astronomie, prognozarea vremii
globale şi în aplicaţiile sistemelor militare.
În urma recentelor reduceri ale preţurilor acestor sisteme, ele au
început să fie folosite şi pentru scopuri comerciale mai generale,
cum ar fi cercetarea şi proiectarea microprocesoarelor, aplicaţiile
complexe de data mining etc. Piaţa supercalculatoarelor include
azi agenţii de cercetare guvernamentale (NASA, Centrul de
cercetări ştiinţifice în domeniul energiei din S.U.A., Oficiul
Meteorologic al Marii Britanii), mari universităţi şi corporaţii
multinaţionale.
 IV. Supercalculatoare (Supercomputers)
Primul supercalculator (Cray-1) a fost construit în 1976 de firma Cray Research,
iar succesul acestuia a determinat lansarea de noi serii de astfel de sisteme (1985
– Cray-2, 1988 – Cray Y-MP, 1989 – Cray-3).
Supercalculatoarele se bazează pe arhitectura de prelucrare paralelă de către
microprocesoare interconectate, ce pot executa, în paralel, mai multe instrucţiuni
în acelaşi timp. Ele pot efectua cu uşurinţă calcule matematice la viteze de ordinul
miliardelor de operaţii în virgulă flotantă pe secundă - gigaflops (Floating-Point
Operations Per Second – FLOPS).
Astăzi sunt în uz deja sisteme ce pot calcula cu viteze exprimate în teraflops şi
care folosesc arhitectura de prelucrare paralelă masivă (Massively Parallel
Processing – MPP) a mii de procesoare, având preţuri cuprinse între 5 şi 50
milioane dolari.
Totuşi, utilizarea unei noi arhitecturi, bazată pe multiprelucrarea simetrică
(Symmetric Multiprocessing – SMP), ce interconectează un număr mai mic de
microprocesoare a determinat apariţia unei noi „rase” de minisupercalculatoare
cu preţuri pornind de la câteva sute de mii de dolari. De exemplu, preţul unui IBM
RS/6000 SP începe de la 150.000$ pentru un calculator cu un singur nod de
procesare SMP. Acesta poate fi însă extins la sute de noduri de procesare, ceea ce
poate urca preţul la zeci de milioane de dolari.
 IV. Supercalculatoare (Supercomputers)
Sisteme de operare pentru supercalculatoare

• Linux might be struggling for a decent desktop market share but it is definitely ruling the
world of supercomputers. Linux is the supercomputer operating system by choice.
• As per the latest report from Top 500 (2020), Linux now runs on all of the fastest 500
supercomputers in the world. The previous number was 498 as remaining two
supercomputers ran Unix.
• Top500 is an independent project that was launched in 1993 to benchmark supercomputers.
It publishes the details about the top 500 fastest supercomputers known to them, twice a
year. You can go the website and filter out the list based on various criteria such as country,
OS type, vendors etc.
• Linux rules supercomputers because of its open source nature
• 20 years back, most of the supercomputers ran Unix. But eventually, Linux took the lead and
become the preferred choice of operating system for the supercomputers.
• The main reason for this growth is the open source nature of Linux. Supercomputers are
specific devices built for specific purposes. This requires a custom operating system
optimized for those specific needs.
• Unix, being a closed source and propriety operating system, is an expensive deal when it
comes to customization. Linux, on the other hand, is free and easier to customize.
Engineering teams can easily customize a Linux-based operating system for each of the
supercomputers.
 IV. Supercalculatoare (Supercomputers)
• 2000 IBM ASCI White 7,23 TFLOPS DoE-Lawrence Livermore National Laboratory,
California, US
• 2002 NEC Earth Simulator 35,86 TFLOPS Earth Simulator Center, Yokohama, Japan
• 2004 SGI Columbia 51,87 TFLOPS Ames Research Center (NASA), US
• 2007 IBM Blue Gene/L 478,2 TFLOPS DoE/U.S. National Nuclear Security
Administration, US
• 2008 IBM Roadrunner 1,11 PFLOPS DoE-Los Alamos National Laboratory, New
Mexico, US
• 2009 Cray XT5 Jaguar 1,76 PFLOPS DoE-Oak Ridge National Laboratory,
Tennessee, US
• 2010 Tianhe-1A 2,507 PFLOPS National Supercomputing Center, Tianjin, China
• 2011 Fujitsu K computer 8,16 PFLOPS Advanced Institute for Computational
Science, RIKEN, Kobe, Japan
• 2012 IBM Sequoia 16,32 PFLOPS DoE-LLNL, California, US
• 2013 Cray Inc. Titan 17,59 PFLOPS DoE-Oak Ridge National Laboratory, US
• 2014 Tianhe-2 33,86 PFLOPS Université chinoise de technologie de
défense, China
• 2016 Sunway TaihuLight 93 PFLOPS National Supercomputing Center in Wuxi , China
• 2019 IBM Summit 148,6 PFLOPS DoE-Oak Ridge National Laboratory, US
• 2020 Fujitsu Fugaku 415.53 PFLOPS RIKEN Center for Computational Science, Japan
GFLOPS 1.000.000.000 (109 FLOating Point operations per Second)
TFLOPS 1.000.000.000.000 (1012)
PFLOPS 1.000.000.000.000.000 (1015)
https://www.datacenterknowledge.com/supercomputers/world-s-10-fastest-supercomputers-pictures/gallery?slide=9
China builds world’s fastest supercomputer without U.S. chips
 Top 6 positions of the TOP 500 in June 2020
Rmax Power
Rank System Cores Rpeak (TFlop/s)
(TFlop/s) (kW)
Supercomputer Fugaku - Supercomputer Fugaku, A64FX 48C 2.2GHz, Tofu
interconnect D, Fujitsu
1 7,299,072 415,530.0 513,854.7 28,335
RIKEN Center for Computational Science
Japan
Summit - IBM Power System AC922, IBM POWER9 22C 3.07GHz, NVIDIA Volta
GV100, Dual-rail Mellanox EDR Infiniband, IBM
2 2,414,592 148,600.0 200,794.9 10,096
DOE/SC/Oak Ridge National Laboratory
United States
Sierra - IBM Power System AC922, IBM POWER9 22C 3.1GHz, NVIDIA Volta GV100,
Dual-rail Mellanox EDR Infiniband, IBM / NVIDIA / Mellanox
3 1,572,480 94,640.0 125,712.0 7,438
DOE/NNSA/LLNL
United States
Sunway TaihuLight - Sunway MPP, Sunway SW26010 260C 1.45GHz, Sunway, NRCPC
4 National Supercomputing Center in Wuxi 10,649,600 93,014.6 125,435.9 15,371
China
Tianhe-2A - TH-IVB-FEP Cluster, Intel Xeon E5-2692v2 12C 2.2GHz, TH Express-2,
Matrix-2000, NUDT
5 4,981,760 61,444.5 100,678.7 18,482
National Super Computer Center in Guangzhou
China
HPC5 - PowerEdge C4140, Xeon Gold 6252 24C 2.1GHz NVIDIA Tesla V100, Mellanox
HDR Infiniband, Dell EMC
6 669,760 35,450.0 51,720.8 2,252
Eni S.p.A.
Italy
Selene - DGX A100 SuperPOD, AMD EPYC 7742 64C 2.25GHz, NVIDIA A100,
Mellanox HDR Infiniband, Nvidia
7 272,800 27,580.0 34,568.6 1,344
NVIDIA Corporation
United States
Frontera - Dell C6420, Xeon Platinum 8280 28C 2.7GHz, Mellanox InfiniBand HDR, Dell
EMC
8 448,448 23,516.4 38,745.9
Texas Advanced Computing Center/Univ. of Texas
United States
Marconi-100 - IBM Power System AC922, IBM POWER9 16C 3GHz, Nvidia Volta V100,
Dual-rail Mellanox EDR Infiniband, IBM
9 347,776 21,640.0 29,354.0 1,476
CINECA
Italy
Piz Daint - Cray XC50, Xeon E5-2690v3 12C 2.6GHz, Aries interconnect , NVIDIA Tesla
P100, Cray/HPE
10 387,872 21,230.0 27,154.3 2,384
Swiss National Supercomputing Centre (CSCS)
Switzerland
Frontier, the world’s largest supercomputer, relies on a cooling system that uses 6,000
gallons of water a minute. Image: Oak Ridge National Laboratory/HP Enterprise
Japan's Fugaku supercomputer goes fully live to aid COVID-19 research