Începand cu anul 1100 i.e.

n, a fost atestat din punct de vedere istoric cel mai vechi

dispozitiv de calcul numit abac. Abacul era un dispozitiv foarte prețuit atât de negustori cât
și contabili, deoarece era un instrument ușor de folosit și cu căruia puteau fi efectuate cele
mai importante operațiuni matematice.
Totuși, cel mai complex mecanism cunoscut în istoria omenirii este Mecanismul din
Antikythera, care datează înca din secolul II i.e.n.. Acest mecanism aparținea grecilor antici,
fiind un mecanism care afișa atât soarele si luna fazele lunii, eclipsele lunare și solare, cât și.
cele cinci planete vizibile cu ochiul liber.
Anii 1642-1644 au fost anii proiectării și construirii de către Blaise Pascal a primei
mașinării de calcul produsă în masa, numită Pascalina.
Aproximativ treizeci de ani mai tarziu, pe baza mașinăriei de calcul a lui Pascal,
matematicianul si filozof german Gottfried Wilhelm von Leibniz a reușit să creeze o
mașinărie de calcul asemanatoare Pascalinei, căreia i-a adăugat și operația de înmulțire.
Astfel, după descoperirea electricității realizarea circuitelor electrice si a programrilor logice
s-a bazat pe sistemul binar.
Revoluția industriala din secolul XVIII a adus odată cu ea nevoia oamenilor de a face
calculi repetitive într-un mod cât mai eficient. Astfel, în anul 1820, francezul Charles Xavier
Thomas de Colmar a reușit să Arithmometrul, dispozitiv cu care se puteau calcula eficient
operațiile matematice esențiale, fiind si primul dispozitiv comercial de calcul produs în masa
și folosit peste tot timp de un secol.
În anul 1821, un mathematician și inventator englez pe nume Charles Babbage a
construit un dispozitiv revoluționar, și anume Motorul Analitic. Scopul acestei mașinării era
să automatizeze calculele lungi si plictisitoare, mecanizând o întreagă serie de calcule.
Fiind cel mai complex proiect la vremea respective, acesta trebuia sa fie un computer
digital cu u mecanism automat, care sa poată fi complet controlat printr-un program.
Componența acestuia era formată din patru componente, si anume: moara, magazinul, cititoul
și imprimanta. De la aceste patru componente simple, au pornit elementele principale ale unui
calculator modern. Din păcate, Charles Babbage a intenționat să îșî finanțeze proiectul prin
subvenții guvernamentale, dar schimbarea guvernului a pus capăt proiectului lu Charles, care
nu a mai fost niciodată finalizat.

Anii 1930 s-au marcat urmarirea a oua ramuri de cercetare importante pentru
domeniul informaticii, prin implicarea a doua universitati din Statele Unite. Aceste doua
ramuri au insemnat crearea a doua dispozitive, Analizatorul Diferential si Harvard Mark.
Astfel, Analizatorul Diferential, dezvoltat e un inginer de la Institutul de Technologie din
Massachusetts, a fost primul calculatoru analogic care se baza pe rezolvarea anumitor ecuatii
diferentiale si a unor probleme in aplicatiile fizice si de inginerie cu o dificultate ridicata.
Anii 1940 au fost marcati de aparitia primului calculator complet functional, de
proportii uriase, dezvoltat de Aiken in colaborare cu cei de la IBM, cunoscut sub numele de
Harvard Mark. Dispozitivul celor de la Aiken, care au fost creditati cu dezvoltarea primului
calculator complet functional, a fost urmat de inca trei astfel de dispozitive, de la Mark II la
Mark IV.
 Bazele dezvoltării computerului modern au fost puse de proiectul Colossus. Astfel, în
timpul războiului din germania s-a pus accent pe nevoia de spargere a codurilor mașinilor de
scris germane Enigma, fapt ce a dus la realizarea proiectului Colossus. Acesta, deși a fost
conceput pentru a realiza calcule criptografice specifice, putea fi folosit si in alte scopuri mai
generale.
În tot acest timp, în Statele Unite a fost susținut prin fonduri guvernamentale un
proiect de mare amploare, condus de John Mauchy și Presper Eckert. Obiectivul proiectului
era realizarea unui calculator complet electric, ce a rezultat in realizarea calculatorului
ENIAC, de dimensiuni urișe, fiind și unul dintre cele mai puternice dispozitive ale vremii.
Ulterior, aceeași doi fizicieni au proiectat Computerul Automat Universal sau UNIVAC cu
scopul sa înlocuiască mașinile de contabilitate.
Anii 1960 au fost marcați de apariția unui nou tip de computer, numit
minicomputerul. Acestea fiind de dimensiuni mici, necostisitoare și cu o arhitectura simplă
aveau scopul de a realiza conectarea la instrumente științifice cât și la alte dispozitive de
intrare/ieșire. Astfel, unul dintre primele minicomputere cu procesor de date programate,
numit si PDP-1, a fost realizat in 1959 de către firma Digial Quipment Corporation fondată
de Kenneth Olsen și Harlan Anderson. Ulterior lui PDP-1, a fost creat modelul PDP-8, lansat
în anul 1965 odata cu primele computere IBM 360, fiind primul computer vândut în masă.
Doi ani mai târziu de la apariția primului minicomputer, în anul 1961, și-a făcut
debutul primul calculator din România realizat ]n mediul universitar, conceput și pus în
funcțiune la Timișoara de către echipa condusă de Iosif Kaufmann. Predecesorul acestuia era
CIFA-1, care a fost primul calculator din România realizat la Institutul de Fizică Atomică din
București.
Înainte de anii 1970, computerele erau niște mașinării de proporții mari sau chiar foarte
mari, pana la apariția microprocesorului care revoluționat technologia informației. Astfel, Stephen G
Wozniak Si Steven P. Jobs, au colaborat și au transformat Apple in cea mai importanta companie de
calculatoare din lume. Totuși, anul 1984 a fost anul exploziei companiei Apple pe piața, prin lansarea
unui computer numai Macintosh care a fost un success extrardinar pentru firmă.

Un an mai târziu, compania Microsoft a lansat sistemul de operare numai Windows, sistem
de operare complet diferit de al celor de la Apple, care peste ani și ani a reușit să obțină monopol in
această industrie.

Supercomputerul este cel mai mare si mai rapid model de computer care este
disponibil pe piață. Datorită performanțelor pe care acesta le poate atinge, supercomputerele
sunt folosite în domenii de prelucrare complexă a datelor, precum reactoarele nucleare,
seismologie, proiectarea aeronavelor, meteo etc.
Computerul mainframe reprezinta o categorie mai specială de calculatoare, situată
între supercalculatoare si un alt tip de calculator numit minicalculator. Acestea proceseaza
datele la o viteză foarte ridicată, capabil să suporte sute de utiliatori în același timp șă să
administreze un volum foarte mare de date. Computerele mainframe sunt utilizate în spitale,
bănci etc.
Minicomputerul este un computer mainframe dar la o scară mai mică, fiind capabil să
efectueze aceleași operații ca și mainframe-ul. Totuși, mini computerul a fost creat pentru a
executa unele funcții specializate, precum automatizările inustriale, transmisii de date între
sisteme dispersate geografic și aplicații multi-utiliator.
Microcalculatoarele sunt calculatoarele personale (PC), și pot fi clasificate în funcție
de dimensiune și portabilitate. În ceea ce privește portabilitatea acestora, există calculatoarele
portabile ce pot fi transportate cu ușurință, numite laptop, iar cele ce pot încăpea în buzunar
sunt numite computere de buzunar. Calculatoarele personale care nu sunt suficient, precum
cele menționate mai susdeportabile sunt numite computere desktop.
Stația de lucru reprezintă un computer cu un singur utilizator, folosit în efectuarea
unor activități specifice cu o mare precizie. Acest dispozitiv a fost proiectat pentru aplicații
științifice sau tehnice, fiind alcătuit din componente de înaltă performanță. Stațiile de lucru
sunt de mai multe tipuri, precum stațiile de lucru grafice, stațiile de lucru de proiectare
inginerească sau stațiile de lucru muzicale.
Orice sistem de calcul, indiferent de tipul acestuia, este alcătuit din două părți
esențiale, partea hardware și partea software.
Partea hardware reprezintă toate componentele fizice ale unui calculator, cât și
elementele tehnice folosite pentru utilizarea datelor.
Partea software reprezintă totalitatea programelor utilizate buna funcționare a unui
sistem de calcul, cea mai importanta componenta softare a unui PC fiind sistemul de operare.
Astfel, un calculator este alcătuit din mai multe compenente esențiale, în lipsa cărora
sistemul nu poate funcționa.
Placa de bază este componenta principală a unui caculator. Fiind o componenta
esențială, placa de bază definește catacteristicile unui computer, toate componentele
sistemului unui calculator conectându-se la aceasta.
Procesorul reprezintă creierul oricărui computer, fara de care acesta nu poate
funcționa. Totodată, procesorul efectuează toate calculele și efectuează toate comenzile către
toate celelalte elemente componente ale unui calculator. Deoarece se ocupă de majoritatea
proceselor și comenzilor in sistemul unui claculator, acesta este dotat cu un cooler.
În compenenta unui calculator, pot fi întâlnite în acelasi timp doar doua tipuri de memorii Ș
memoria ROM si memoria RAM.

- Memoria ROM (Read Only Memory) – este un tip de memorie nevolatilă, care poate fi
doar citită și care nu se pierde la inchiderea sistemului. Această memorie nu poate fi
rescrisă sau stearsă, marele saă avantaj fiind faptul ca nu este influențată de curentul
electric. În general, aceasta este folosită pentru a stoca BIOS-ul unui calculator.
- Memoria RAM ( Random Access Memory) – este un tip de memorie volatile, care face ca
informația să se piardă la decuplarea calculatorului de la curent. Memoria RAM este
memoria de lucru a unui calculator, folosindu-se pentru prelucrarea temporară a
datelor, fiind necesar ca aceste date să fie salvate înainte de inchidere sau decuplare de
la curent pentru a nu fi pierdute.
Placa video este una din componentele principale care determină performanța unui calculator. Rolul
acesteia este de a procesa atât datele cât și informațiile legate de elementele vizuale, pe care apoi să
le redea pe ecranul monitorului. Placile video sunt de două tipuri, placi video integrate, și plăci video
dedicate care sunt utilizate pentru editare video, design graphic sau randare 3D.

O altă component esențială a unui calculator este mediul de stocare, mai exact hard disk-ul (HDD)
sau solid state disk-ul (SSD). Deoarece memoria RAM nu poate stoca informații decât pe un timp
scurt atunci cand dispozitivul este pornit, mediul de stocare este cel care păstrează datele pe termen
nelimitat, chiar dacă dispozitivul este oprit. Diferența între HDD și SSD este viteza acestora de citire și
scriere a datelor.

Unitățile optice de stocare a datelor sunt unitățile CD (compact Disc) și unitățile DVD (Digital
Versatile Disc). Acestea pot fi e tip Read, care pot doar citi datele, câtși de tip Read Write, Re-write
care le pot citi, scrie și rescrie. Unitățile DVD pot lucre si cu CD-uri, dar cele CD nu pot lucre cu DVD-
uri.

Sursa de alimentare este acea componentă a unui calculator care alimentează cu energie electrică
toate componentele unui PC, și fară de care acesta nu ar putea funcționa. De asemenea, este
necesară alegerea unei surse de alimentare de o putere superioară consumului avut, pentru a
asigura o funcționare optimă a calculatorului.

Monitorul este elementul periferic al unui calculator care are rolul de a afișa informații precum
texte, imagini și materiale video. Monitoarele moderne au un cosum redus de energie, fiind de tip
LED

Tastatura reprezintă modul de comunicare dintre om și calculator. Utilizarea tastelor transmite

anumite date pe care calculatorul le preia si le utiliează în diferite feluri.

Mouse-ul, elementul pereche al tastaturii, asigură utilizarea unui cursor virtual pe ecranul
montiorului pentru a ușura utiliarea calculatorului. De asemenea, mouse-ul dispune și el de cateva
butoane, în genral trei, care exercită diferite comenzi la apasare.

Imprimantele sunt acele dispozitive periferice care au rolul de a imprima pe un suport de hârtie
informațiile sau imaginile trimis de calcualtor, utilizând tușul sau laserul.

În comparație cu imprimanta, scanner-ul funcționează exact invers acesteia. Scanner-ul preia

informațiile sau imaginile de pe un suport fizic și le transmite calculatorului în suport digital.

În concluzie, lista elementelor software, hardware sau periferice ale unui calculator poate conține
mai multe elemente decât cele prezentate mai sus, dar cunoașterea acestor elemente esențiale este
suficientă pentru a înțelege modul de funcționare al unui calculator.