Transportul

Una dintre componentele majore ale sistemului logistic este transportul , datorită

contribuţiei sale la îndeplinirea misiunii logistice.
Spre deosebire de termenul “logistică”, care este relativ puţin cunoscut din punct de
vedere economic de către populaţie, termenul „transport” este unul cunoscut şi utilizat în
viaţa de zi cu zi. Totuşi, există mai multe păreri între specialişti referitoare la cum ar trebui să
percepem activitatea de transport.
O definiţie simplă a transportului este următoarea: transportul este acea activitate
care realizează deplasarea bunurilor materiale, şi / sau a oamenilor. Această definiţie
insistă asupra principalului beneficiu rezultat în urma activităţii de transport, mai exact
transferul bunurilor, respectiv a persoanelor. Totuşi, din punct de vedere managerial,
transportul trebuie perceput ca un sistem şi nu doar rezultatul funcţionării acestuia. Definit
sistemic, transportul reprezintă totalitatea resurselor (materiale, umane, informaţionale,
financiare) utilizate în realizarea tuturor proceselor (compuse din activităţi fizice şi
manageriale), care duc la realizarea transferului de bunuri şi personae.
Transportul de la nivelul firmei poate fi privit ca un sistem, putem identifica intrările,
ieşirile, respectiv procesele din cadrul acestuia :

Figura 1. Transportul ca sistem

Sursa:https://www.researchgate.net/publication/
336677088_Liviu_Ilies_Emil_Crisan_TRANSPORTUL_DE_MARFURI_concepte_internationalizare_si_management
În funcţie de locul realizării transportului, putem vorbi de transport local,
metropolitan, naţional sau international. La aceste nivele există mai multe căi de transport –
infrastructură de transport la care se poate apela :

Figura 2. Infrastructura de transport utilizată în funcţie de locul realizării transportului

Sursa:https://www.researchgate.net/publication/
336677088_Liviu_Ilies_Emil_Crisan_TRANSPORTUL_DE_MARFURI_concepte_internationalizare_si_management
 Vom caracteriza în continuare principalele tipuri de transport în funcţie de mijlocul de
transport: transportul aerian, transportul auto, transportul prin conducte, transportul pe cai
ferate şi transportul pe apa, urmarind realizarea unui profil al modalităţii de transport,
avantajele pe care le are modul de transport în comparaţie cu celelalte, dezavantajele,
respectiv cu ce tip de transport concurează.
Transportul aerian- Este considerat cel mai eficient din punct de vedere al timpului,
diversităţii încărcăturii, accesibilităţii oricărui punct de origine sau destinaţie, lungimii
distanţei, siguranţei transportului. Este considerat modul de transport cu cea mai rapidă
dezvoltare dintre toate., cu toate că este sensibil la schimbările vremii, probleme tehnice şi
chiar blocajelor în trafic pentru că este un mod de transport foarte aglomerat.
El se manifestă actualmente sub trei forme:
 transportul de corespondenţă (mail)
 transportul expres de coletărie gen FedEx
 transportul de mărfuri generale.
Transportatorii aerieni de mărfuri se pot împărţi în trei categorii:
 transportatori integraţi (numiţi şi expres, asigură transportul de mărfuri din poartă în
poartă, exemple: FedEx, DHL, UPS, TNT)
 transportatorii ce combină transportul de mărfuri cu transportul de pasageri (contractează
intermediarilor capacităţile de transport, care le vând mai departe firmelor sau chiar
persoanelor fizice)
 transportatorii aerieni de mărfuri generale (specializaţi pe transportul de mărfuri, pot să
lucreze fie prin intermediari, fie să contracteze direct capacitatea de transport).
Avantaje:
 Cel mai rapid mijloc de transport
 Siguranţă sporită
 Costuri fixe mici de infrastructură în comparaţie cu transportul auto sau cel feroviar
Dezavantaje:
 Costuri variabile ridicate în comparaţie cu celelalte mijloace de transport
 Frecvenţa redusă a realizării transportului în comparaţie cu calea rutieră dacă
transportul se realizează odată cu transporturile de pasageri
 Influenţa vremii poate duce la dereglări serioase ale traficului
 Dependenţa de celelalte mijloace de transport pentru a se putea realiza un transport
din poartă în poartă
În concurenţă cu transportul pe calea rutieră pentru încărcături mici care sunt
transportate pe distanţe medii şi mari.

Transportul auto - acest mod de transport este preferat pentru deplasarea produselor
finite şi semifabricate ambalate în încărcături relativ mici faţă de încărcăturile preferate de
alte moduri de transport.
 Transportatorii rutieri sunt specializaţi în mai multe categorii:
 Transportatorii de încărcături complete (TL), înţelegând prin această denumire
transportatori pe distanţe mari;
 Transportatorii de încărcături parţiale (LTL), respectiv transportatori pe distanţe
reduse;
 Transportatorii de încărcături mici – firmele de curierat de genul DHL, UPS, Fast
Courrier, Cargus. Aceşti transportatori pot fi confundaţi cu transportatorii de încărcături
parţiale, dar au anumite caracteristici specifice, inclusiv servirea directă a consumatorilor,
operarea unor linii de transport pe cale rutieră şi uneori chiar aeriană. Sunt mult mai mari
decât transportatorii ce activează pe distanţe reduse;
 Transportatorii de containere, specializaţi în transportul containerelor de la şi la
porturi sau terminale feroviare. În SUA transportul containerelor pe uscat este o adevărată
piaţă separată de celelalte transporturi, datorită caracteristicilor acesteia: tarife extrem de
stabile, rată de câştig redusă pentru transportatori.
O altă clasificare care se mai poate face pentru transportatorii rutieri este în funcţie de
bunurile pe care le pot transporta: ei pot fi transportatori generali (pentru orice tip de
încărcătură), transportatori specializaţi (pentru diferite categorii de mărfuri, cu dimensiuni
specifice, caracteristici specifice).
Avantaje:
 Flexibilitate ridicată;  Posibilitatea transportării unor
bunuri variate de la bunuri refrigerate până
 Accesibilitate datorită reţelei de la utilaje, maşini;
drumuri dezvoltată la nivel internaţional;
 Pierderi şi degradări reduse;
 Cheltuieli reduse la punctele
iniţiale şi finale ale procesului de transport,  Costuri reduse legate de
pentru operaţii de garare, încărcare – realizarea infrastructurii – de cele mai
descărcare şi livrare; multe ori statul este cel care realizează
infrastructura – taxele de drum putând fi
 Viteză mare de servire, siguranţă, considerate costuri cu infrastructura pe
pierderi şi pagube reduse în timpul care le suportă transportatorii;
deplasării;
Dezavantaje:
 Poluarea, consumul de carburanţi ridicat raportat la cantităţile transportate;
 Influenţa vremii poate duce la dereglări serioase;
 Costuri variabile pe kilometru mai mari decât în cazul transportului feroviar datorită
existenţei unei singure unităţi de tracţiune, respectiv a unui sigur şofer;
În concurenţă cu transportul pe calea ferată pentru încărcături vagonabile care sunt
transportate pe distanţe mici şi medii si transportul aerian pentru încărcăturile mici de valoare
pe distanţe medii.
Transportul prin conducte - transportă un număr limitat de produse: gaze naturale,
ţiţei brut, produse petroliere, apă, chimicale etc. În multe ţări prin conducte se transportă şi
cărbunii, care sunt transportaţi într-o pudră amestecată cu apă, iar la destinaţie sunt readuşi la
forma iniţială pentru folosire. Având în vedere dependenţele crescânde ale ţărilor lumii de
produsele energetice, conductele vor rămâne şi în continuare o modalitate importantă de
transport.
Avantaje:
 Transportul prin conducte se  Pierderi şi degradări rare a
realizează 24 de ore din 24, 7 zile pe materialelor transportate;
săptămână, neexistând întreruperi;
 Nu există restricţii climatice în
 Costuri reduse de transport ceea ce priveşte transportul produselor; 
(costuri iniţiale conducte, costuri utilizare); Nu necesită forţă de muncă intensivă
 Siguranţă sporită;
Dezavantaje:
 Costuri ridicate pentru investiţiile iniţiale în dezvoltarea sistemului de conducte;
În concurenţă cu transportul feroviar şi cel maritim.

Transportul feroviar - este relativ mai lent decât cel auto şi este preferat mai ales
pentru deplasarea pe distanţe mari a unor încărcături din materii prime brute: cărbune, lemn,
substanţe chimice, cereale, etc. In acest mod de transport se pierde timp din cauza încărcării-
manipulării – descărcării materialelor de mai multe ori, la diverse terminale.
În general, produsele transportate nu au o valoare foarte mare dar au volum sau
greutate mari pentru a se echivala, cel puţin, încărcătura unui vagon. În acest mod de
transport se folosesc: vagoane de marfă acoperite pentru cereale şi alte produse mai puţin
perisabile ce pot fi transportate în vrac, vagoane izoterme pentru fructe, legume, etc., vagoane
refrigerante pentru carne şi peşte, etc.
Avantaje:
 Costuri mai mici decât transportul rutier sau aerian;
 Costuri de operare reduse;
Dezavantaje:
 Flexibilitate redusă;  Costuri fixe ridicate datorită
costurilor de achiziţie a echipamentelor,
 Ponderi relativ mari ale amenajare a terminalelor – există la nivel
pierderilor şi degradărilor de mărfuri faţă internaţional acuzaţii din partea firmelor
de celelalte modalităţi de transport; private de transport feroviar înspre firmele
 Timp de tranzit mai mare decât la de transport rutier referitoare la subvenţiile
transportul pe calea rutieră si frecvenţa indirecte pe care statul le face în
redusă a realizării transportului transportul rutier prin subvenţionarea
construcţiei de autostrăzi.
 Utilizarea mai redusă a
mijloacelor de transport decât în  Infrastructura învechită;
transportul rutier;  Control redus asupra desfăşurării
 Neoferirea serviciului din poartă activităţii de transport de către expeditor
în poartă pentru majoritatea clienţilor; sau destinatar;
 În concurenţă cu transportul pe calea rutieră pentru încărcături vagonabile care sunt
transportate pe distanţe mici şi medii si transportul maritim pentru distanţe mici şi medii,
încărcături mari.
Transportul pe apă - transportul este cel mai vechi mod de transport, împărţindu-se
în două categorii distincte, si anume transport fluvial (râuri, canale, lacuri) si transport
maritim (mări şi oceane). Este considerat cel mai ieftin dar mai lent chiar decât cel pe calea
ferată. Valoarea mică a pagubelor din deprecieri contribuie la costul redus al acestui tip de
transport folosit mai ales pentru materii prime brute şi mai puţin pentru produse finite
ambalate. Pentru a se diminua şi mai mult deprecierile datorate manipulării se folosesc
vapoare containerizate în care mărfurile (închise în containere) nu sunt afectate de eventuale
încărcări-descărcări la terminale.
Pentru acest mod de transport se folosesc - vasul cargo pentru transport în vrac sau cu
compartimente frigorifice pentru produse perisabile, barjele de până la 40000 tone trase de
remorchere, vase containerizate dotate cu macarale pentru încărcare- descărcare şi chiar cu
sisteme de navigaţie prin satelit.
Avantaje:
 Cel mai mic cost de transport;  Siguranţă sporită;
Capacitate de transport mare;  Poluare redusă.
Dezavantaje:
 Viteză de transport redusă;  Costuri ridicate fixe;
 Realizarea acestui tip de transport  Frecvenţa redusă a realizării
depinde într-o măsură mai mare de factorii transportului în comparaţie cu calea
geografici decât mijloacele de transport rutieră;
rutiere şi ferate;
În concurenţă cu transportul feroviar şi cel prin conducte si transportul aerian pentru
distanţe mari pentru produse finite.
Există mai multe comparaţii între modalităţile de transport la nivel internaţional. Vă
prezentăm în continuare un grafic referitor la utilizarea modalităţilor de transport în funcţie
de două variabile: mărimea încărcăturii transportate şi distanţa pe care trebuie să fie
transportate bunurile, conform detaliilor menţionate mai sus pentru fiecare modalitate de
transport:

Figura 3. Utilizarea modalităţilor de transport în funcţie de distanţă şi mărime

 O evaluare a mijloacelor de transport din punctul de vedere al costurilor fixe şi
variabile pe care le au în Sursa:https://www.researchgate.net/publication/
realizarea transportului este prezentată în tabelul următor:
336677088_Liviu_Ilies_Emil_Crisan_TRANSPORTUL_DE_MARFURI_concepte_internationalizare_si_management

Tabelul 1. Comparare modalităţi de transport în funcţie de costurile fixe şi variabile

Sursa:https://www.researchgate.net/publication/
336677088_Liviu_Ilies_Emil_Crisan_TRANSPORTUL_DE_MARFURI_concepte_internationalizare_si_management
Serviciile de transport intermodale - au apărut o odată cu crearea unor echipamente
care să permită schimbul liber de încărcături între diferitele moduri de transport. Astfel,
datorită utilizării containerelor se poate transporta marfa pe calea apei după care se poate
reîncărca în vagoane-platformă pentru a se continua deplasarea în modul cale ferată, etc.
Acelaşi scenariu e valabil pentru transportul pe apă continuat cu cel rutier sau cu cel
pe calea aerului. Acest gen de servicii au dus la dezvoltarea rapidă a comerţului internaţional
prin dotarea porturilor şi aeroporturilor internaţionale cu terminale extrem de sofisticate din
punct de vedere logistic, tehnologic şi informatic.
Factorii care au impus apariţia şi dezvoltarea transporturilor intermodale sunt:
 factorii geografici – unele mijloace neputând asigura transportul din poartă în
poartă, transportul intermodal contribuie la realizarea servirii adecvate a clienţilor. Utilizarea
mijloacelor de transport rutier în transportul intermodal este un lucru care a sporit nivelul de
accesibilitate al mărfurilor transportate;
 cooperarea rutieră – feroviară impusă de necesitatea rentabilizării căilor ferate.
Datorită diminuării continue a cantităţilor transportate pe calea ferată, s-a încercat revigorarea
acestui sistem ţinând cont de principalele avantaje pe care le are în comparaţie cu transportul
rutier: o eficienţă mai ridicată, respectiv un nivel de poluare mai redus;
 utilizarea mijloacelor de transport ţinând seama de sfera economică de utilizare a
lor şi de volumul de transport (exemplu: transporturile auto sunt rentabile pe distanţe scurte şi
medii sau transporturile pe apă sunt rentabile pe distanţe lungi şi foarte lungi, pentru volume
importante de mărfuri);
 apariţia şi dezvoltarea tehnologiilor de transport standardizate , bazate pe utilizarea
mijloacelor de grupaj, de forma paletelor şi marilor containere (dimensiunile standardizate ale
containerelor de mare capacitate stau la baza proiectării şi construcţiei mijloacelor de
transport şi manipulare specializate cum ar fi: vagoane portcontainer; semiremorci
portcontainer, transtainere şi portainere), dezvoltarea tehnologică a echipamentelor de
manipulare, de transport, spre exemplu realizarea semi-remorcilor capabile să transporte câte
două containere standard (TEU) a permis dezvoltarea transportului intermodal;
 dezvoltarea sistemelor informaţionale care au permis colaborarea între membrii
aceluiaşi lanţ de transport intermodal şi rezolvarea problemelor legate de transport în timp
real;
 legiferarea transportului unei încărcături pe baza unui singur conosament pe mai
multe mijloace de transport – în SUA această legiferare s-a realizat în anul 1984;
 apelarea la transportul intermodal datorită faptului că duce la reducerea aşa-
ziselor efecte externe ale transportului clasic, poluarea. Unul din beneficiile pe care le aduce
transportul intermodal este apelarea la mijloacele de transport mai puţin poluatoare
(transportul feroviar în locul celui rutier, transportul maritim în locul celui rutier);
În alegerea unui mod de transport sau altul, întreprinderea va trebui să ia în calcul
următoarele aspecte:
 tipul de produse ce urmează a fi transportate;
 volumul de resurse materiale ce trebuie transportate;
 condiţiile de servire cerute de client;
 echipamentul şi tehnicile de manipulare implicate de activitatea de transport;
 numărul de depozite şi suprafaţa de depozitare;
 poziţia faţă de piaţa furnizorilor sau clienţilor, etc.
În funcţie de unităţile de transport intermodal utilizate în realizarea transportului,
putem vorbi de următoarele tipuri de transport intermodal:
 Transport intermodal containerizat – standardizarea containerizării prin utilizarea
containerelor ISO (Organizaţia Internaţională de Standardizare) standard TEU şi FEU
permite actualmente transferul uşor şi rapid al bunurilor de pe un mijloc de transport pe altul.
Transportul cu ajutorul TEU şi FEU se mai numeşte şi transport containerizat de mare
capacitate, utilizat pentru toate modurile de transport. Tot transport containerizat este
considerat şi transportul în cadrul căruia sunt utilizate containere mai mici sau de alte
dimensiuni;
 Transport intermodal cu utilizarea semiremorcilor (utilizate în transportul auto) pe
vagoane platformă (utilizate în transportul feroviar) sau pe nave – un mod de a evita
utilizarea containerului, utilizat în combinaţia auto-feroviar, dar şi împreună cu transportul
aerian. În funcţie de adaptările pe care le suferă semiremorcile, există mai multe tipuri;
 Transportul intermodal cu utilizarea paletelor – fie doar pe baza utilizării paletelor,
fie în combinare cu transportul containerizat sau cu utilizarea semiremorcilor, transportul
paletelor este întâlnit la toate mijloacele de transport;
 Transportul altor unităţi de transport intermodal (ITU). În funcţie de necesităţile
fiecărui încărcător sau transportator se poate apela la orice alt mod de realizare a transportului
intermodal. În principiu, aceste noi modalităţi se bazează pe utilizarea unei unităţi de
transport intermodal, altfel scăzând prea mult eficienţa realizării transferului de pe un mijloc
de transport pe altul.
 Figura 4. Sistemul de transport intermodal
Sursa:https://www.researchgate.net/publication/
336677088_Liviu_Ilies_Emil_Crisan_TRANSPORTUL_DE_MARFURI_concepte_internationalizare_si_management

Reglementările de transport
Reglementările privind activitatea de transport pot fi grupate din punctul de vedere
al conţinutului lor ca: reglementări economice, reglementări referitoare la siguranţa
transporturilor.
Desigur, pentru firmele expeditoare cele mai importante sunt reglementările
economice cuprinse în legi şi regulamente care afectează deciziile de business ale firmelor,
cum ar fi: selecţia modalităţilor de transport, a transportatorului; tarifele percepute de
transportatori; nivelul serviciilor; stabilirea rutelor de transport.
Reglementările referitoare la siguranţa transporturilor conţin: standardele de
muncă şi condiţiile de muncă pentru angajaţii din domeniul transporturilor; reglementările
privind transportul mărfurilor periculoase; mentenanţa mijloacelor de transport; asigurarea
mijloacelor de transport şi a mărfurilor ce trebuie transportate. La acestea se adaugă şi alte
elemente legate de securitatea publică.
Reglementările economice privind executarea transporturilor, sunt revizuite periodic,
ţinând seama de dereglările din această ramură, respectiv de impactul acestora asupra
celorlalte activităţi economice.
O mare parte a responsabilităţii managerilor logistici (executivi), este să ţină pasul cu
schimbările acestor reglementări (regulamente), datorită impactului lor potenţial asupra
activităţilor logistice ale firmei. Recomandăm consultarea continuă a acestor reglementări,
ţinând cont mai ales de schimbarea deasă a acestora în România.
 Bibliografie :
1. https://www.researchgate.net/publication/
336677088_Liviu_Ilies_Emil_Crisan_TRANSPORTUL_DE_MARFURI_concepte_inter
nationalizare_si_management

2. https://conspecte.com/logistica/modurile-de-transport-in-logistica.html