Logistica transporturilor de mărfuri

Serviciile logistice cuprind un ansamblu de activităţi diverse. Dintre acestea transportul

deţine o pondere semnificativă atât ca prezenţă, cât mai ales din punct de vedere a costurilor.
Opţiunile unei firme faţă de transport sunt numeroase, dar diferite ca implicaţii: să aibă mijloace
proprii de transport, să închirieze, să recurgă la firme specializate, să aleagă o anumită modalitate
de transport etc. Toate acestea trebuie analizate într-un context specific, neputând fi date dinainte
soluţii şablon.

Modalităţi de transport

Transportul poate fi definit ca activitatea prin care se realizează deplasarea mărfurilor pe

diferite distanţe între diverse puncte. Principalele modalităţi de transport sunt: rutier, naval (pe
apă), feroviar, aerian şi prin conductă.
Transportul rutier este o modalitate de transport flexibilă în ceea ce priveşte ruta şi
perioada de operare. Mărfurile pot fi livrate direct la sediul clienţilor sau într-un loc desemnat de
aceştia. Mijloacele de transport rutier sunt eficiente pentru deplasarea pe distanţe scurte a
mărfurilor de valoare ridicată. Între dezavantajele transportului rutier se pot menţiona faptul că
restricţiile la controalele vamale (pentru transporturile internaţionale) pot fi consumatoare de
timp. De asemenea, distanţele lungi şi necesitatea efectuării unor traversări de apă reduc
atractivitatea pentru transportul rutier. În plus, în unele părţi ale globului, în special în ţările slab
dezvoltate, infrastructura rutieră este proastă.
Transportul naval (pe apă) constituie o modalitate de transport foarte ieftină pentru
deplasarea mărfurilor în sistem vrac, a produselor cu valoare unitară mică sau neperisabile (de
exemplu, cărbunii şi ţiţeiul). Transportul naval este lent şi poate fi dependent de starea vremii ( de
exemplu, unele porturi sunt acoperite cu gheaţă în timpul iernii). De obicei, transportul naval se
utilizează în combinaţie cu alte modalităţi de transport pentru a putea realiza livrarea mărfurilor
din „uşă în uşă”.
Transportul feroviar reprezintă o modalitate bună pentru transportul mărfurilor în sistem
vrac pe distanţe mari. Utilizarea în creştere a sistemelor de transport containerizate oferă un

1
mijloc flexibil în ceea ce priveşte folosirea transportului feroviar, cu timp şi costuri de transfer
minime pe încărcătură.
Transportul prin conductă necesită o investiţie iniţială ridicată pentru construirea
conductei, dar reprezintă o modalitate ce permite obţinerea unui cost marginal redus pentru
transportul fluidelor şi a unor produse chimice. Transportul ţiţeiului şi a gazelor naturale este
asociat, în mod obişnuit cu transportul prin conducte.
Transportul aerian este considerabil mai scump pe tonă/km decât oricare altă modalitate
de transport, dar este mult mai rapid. Este de preferat mai ales pentru deplasarea produselor
perisabile, a celor de valoare ridicată şi în cantităţi reduse (de exemplu, diamantele, softurile,
florile naturale etc.). În prezent asistăm la o tendinţă de extindere a pieţei transportului aerian prin
promovarea serviciilor sale, care au la bază conceptul de cost complet al distribuţiei. Astfel,
cheltuielile mai ridicate de transport pot fi compensate prin reducerea altor costuri (ambalare,
asigurare etc.). În plus, realizarea unor aeronave mai mari şi mai flexibile a dus la reducerea
costurilor.
În alegerea modalităţilor de transport se ţine seama de o serie de criterii şi anume: viteza
de deplasare, frecvenţa deplasării, siguranţa pe timpul transportului, capacitatea mijlocului de
transport, disponibilitatea mijlocului de transport, costul transportului, specificul mărfii etc. Sigur
că nu vor putea fi întrunite simultan toate aceste criterii de către un singur mod de transport şi de
aceea, va fi căutată o optimizare între mai multe criterii care să corespundă cel mai bine nevoilor
de transport ale unei firme. Acesta deoarece decizia cu privire la alegerea modalităţii de transport
are o importanţă deosebită. Unii autori susţin că din costul total al distribuţiei fizice costul
transportului reprezintă circa 37 %.
O tendinţă tot mai des întâlnită în legătură cu transporturile o constituie extinderea
transporturilor combinate sau multimodale. Transporturile combinate presupun utilizarea a cel
puţin două modalităţi de transport şi pot fi de tipul:
- piggyback – combină transportul rutier cu cel feroviar;
- fishyback – combină transportul rutier cu cel naval;
- trainship – combină transportul feroviar cu cel naval;
- airtruck – combină transportul rutier cu cel aerian.
Deşi fiecare din aceste combinaţii oferă anumite avantaje transportatorului, utilizarea
sistemului piggyback este mai răspândită, fiind mai ieftin ca utilizarea exclusivă a transportului

2
auto, flexibil, comod, mai puţin dăunător asupra mediului şi contribuie la reducerea gradului de
congestionare a căilor rutiere.
Dificultăţi în calea extinderii sistemului piggyback apar datorită problemelor legate de
transportul feroviar. Aceste probleme sunt legate de conflictele de interese dintre firmele
feroviare aparţinând unor ţări diferite, precum şi de preponderenţa proprietăţii publice asupra
acestor firme. De aceea, în domeniul transportului feroviar, în general şi a celui european, în
special, se impune o reformă care să aibă în vedere acordarea posibilităţii firmelor feroviare
particulare de a concura cu cele din sectorul public, precum şi apariţia unei autorităţi a
transportului feroviar pentru o regiune care să cuprindă mai multe ţări (de exemplu, pentru
întreaga Uniune Europeană). Această autoritate este necesară pentru a se evita diferenţele tehnice
dintre ţări, pentru eliminarea blocajelor reţelei, pentru coordonarea intereselor membrilor.
Dintre aceste modalităţi de transport cea mai largă extindere şi utilizare o are transportul
rutier, datorită mai ales flexibilităţii sale. Această flexibilitate a transportului rutier poate fi privită
prin prisma mărimii şi capacităţii variabile a autovehiculelor, posibilităţii controlului temperaturii
pe timpul deplasării mărfurilor, caracteristicilor manipulării produselor (prin utilizarea unor
echipamente de transport intern), eliminării manipulărilor multiple ale produselor încărcate
(transportul rutier se poate utiliza de la „uşa” furnizorului la cea a cumpărătorului). Ca atare, în
cele ce urmează ne vom referi la transporturile rutiere.