Tema: Clasificarea calculatorului. Echipamente periferice.

Clasificarea Calculatoarelor
Supercalculatoare

Supercalculatoarele au o memorie internă si o viteză de lucru foarte mare: pot

executa pînă la cîteva sute de milioane de instructiuni pe secundă, fiind cele mai
rapide tipuri de calculatoare. De obicei sunt utilizate pentru aplicatii specifice,
care necesită calcule matematice complexe, mari consumatoare de timp si
memorie, cum ar fi, de exemplu, grafica animată, prognozele geologice sau
meteorologice, probleme complexe de fizică pentru care se doreste aplicarea
unor algoritmi matematici riguroşi – dinamica fluidelor, fizica nucleară. Cel mai
cunoscut tip de supercalculator este CRAY [Cray]. Supercalculatoarele lucrează
pe 32 si 64 de biti si au o arhitectură performantă, neоngrădită de principiile
clasice (de exemplu, sisteme multiprocesor – cu mai multe unităti centrale). În
SUA există un institut specializat pe cercetări în domeniul supercalculatoarelor,
numit NCSA (National Center for Supercomputer Applications).

Pentru arhitectura calculatoarelor multiprocesor se foloseste conceptul de

arhitectură paralelă: mai multe procesoare sunt interconectate pentru realizarea
acelorasi sarcini. Procesoarele pot să realizeze în acelasi timp secvenţe de
operatii independente, pentru ca apoi rezultatele intermediare obtinute să fie
combinate corespunzгtor. În mod obisnuit, există un procesor principal, numit
master, care le coordonează pe celelalte, dîndu-le spre executie sarcini
independente din programul utilizatorului sau punîndu-le în asteptare.
Sistemele proiectate ca arhitecturi paralele pot fi clasificate: 
după fluxurile de date şi de instrucţiuni în sisteme cu: un flux de instructiuni si
un flux de date, un flux de instructiuni si mai multe fluxuri de date, mai multe
fluxuri de instructiuni si un flux de date sau mai multe fluxuri de instructiuni si
mai multe fluxuri de date după numarul de procesoare (granularitatea): zeci de
procesoare autonome conectate ("ferme") sau sute, pвînă la zeci de mii de
procesoare conectate оn paralel ("cuburi")  dupa modul de folosire a memoriei
interne de cгtre procesoare: partajate sau proprii. 

Dezvoltarea algoritmilor paraleli, adică studierea posibilitгtilor de

descompunere a algoritmilor în secvente care să poată fi executate independent
sau chiar conceperea de noi algoritmi paraleli constituie o directie nouă si fertilă
a informaticii. Un algoritm de rezolvare a unei probleme va fi mai rapid dacă
este implementat într-o versiune paralelă si executat pe o masină paralelă
(operatiile independente se execută în paralel, după care rezultatele obtinute se
combină).

Calculatoarele mari

Calculatoarele mari pot executa 1 bilion de operaţii pe secundă, costul lor fiind
de cîteva milioane de dolari.De regulă calculatoarele mari includ zeci de unităţi
de discuri magnetice şi imprimante, sute de console, aflate la diferite
distanţe.Aceste calculatoare se utilizează in cadrul unor mari centre de calcul şi
funcţionează în regim non-stop.

Minicalculatoare
Minicalculatoarele au apărut după 1970, avînd costuri ridicate; numele lor
provine din formularea "configuratie minimă de calcul". Erau sisteme interactive
– utilizatorii aflati în fata unor terminale se aflau în dialog cu calculatorul - şi
multiutilizator: la un moment dat mai multi utilizatori (cîteva zeci sau chiar
cîteva sute) putea folosi calculatorul prin intermediul terminalelor. Această
caracteristică impune un sistem de operare (numit RSX) performant, care să
poată gestiona la un moment dat programele mai multor utilizatori si să ofere
mecanisme de protectie a memoriei 

Pentru structurarea informatiilor utilizatorilor aflate sub formă de fisiere pe

suporturile magnetice, apare notiunea de director (repertoar de fisiere). Existau
doar două niveluri de directoare, spre deosebire de directoarele arborescente din
UNIX si DOS.
Programarea pe minicalculatoare era mai anevoioasă decît pe
microcalculatoarele care au apărut ulterior din cauza unei insuficiente dezvoltări
a produselor soft destinate programării: procesele de editare, compilare, link-
editare si executie a programelor erau realizate separat, prin aplicatii
independente, care necesitau adesea o cantitate destul de mare de memorie
disponibilă iar această conditie putea fi adesea mai dificil de îndeplicit în
condiţiile în care multi utilizatori exploatau simultan sistemul de calcul. Mediile
de programare, specifice diverselor limbaje, care înglobează facilităti pentru
toate etapele de realizare a programelor, inclusiv cea de depanare (corectare a
erorilor de conceptie) au apărut mai tîrziu, pentru microcalculatoare.
         Din punctul de vedere al arhitecturii, caracteristică pentru minicalculatoare
este existenta unei "magistrale de informatii", numite BUS, prin intermediul
căreia se realizează comunicarea între procesor, memorie, terminale (un rol
special îl are terminalul operatorului) si alte periferice. Comunicările sunt
arbitrate de controler-ul de BUS, care preia astfel functiile canalului de intrare-
iesire. Acesta dă dreptul de initiere a unei comunicări de către o entitate
conectată la BUS cu o alta, în functie de proritatea asociată primeia.
        Minicalculatoarele lucrau pe 16 si 32 de biti. Dintre reprezentantii lor
amintim: VAX 8600, VAX 8650, PDP 11 .
Evolutia minicalculatoarelor a condus la sisteme multiutilizator mai
performante, care pot fi exploatate simultan de mai multe sute sau chiar mii de
utilizatori . Din punctul de vedere al performantei, ele se apropie cel mai mult de
supercalculatoare, la celălalt pol găsindu-se calculatoarele personale. Totusi, se
poate spune că diferentele între minicalculatoarele mari si mainframe-urile mici
nu sunt sesizabile .
Microcalculatoare
Microcalculatoarele sunt calculatoare a căror unitate centrală este un
microprocesor. Primele microprocesoare au apгrut în anii '70 dar s-au dezvoltat
mai ales оn anii '80 si continuă să evolueze; ele lucrează pe 8, 16 sau 32 de biti
(cazul calculatoarelor folosite în prezent). Sunt sisteme interactive,
monoutilizator (la un moment dat sunt exploatate de un singur utilizator).
Microcalculatoarele s-au răspîndit curînd ca urmare a evolutiei tehnologiei care
a redus foarte mult costurile lor de fabricatie. De alftel, aceste costuri sunt în
continuă scădere iar performantele evoluează tot mai mult.

Primele microcalculatoare au fost calculatoare personale familiale: Sinclair

Spectrum, Commodore . Aceste calculatoare puteau lucra direct în limbajul
Basic fiindcă memoria lor internă cuprindea o parte care nu se stergea în absenta
curentului electric si în care utilizatorul nu putea scrie (ROM), unde era
înregistrat din fabricatie un interpretor Basic (un program care traduce în limbaj
masină si execută fiecare instructiune, o dată ce aceasta a fost scrisă). Cel mai
uzual periferic al acestor calculatoare era casetofonul, a cărui fiabilitate lăsa
uneori de dorit.

Ulterior au apărut calculatoarele personale (PC) profesionale. Pe plan mondial

amintim calculatoarele Apple MacIntosh, cu o interfată foarte prietenoasă cu
utilizatorul, create mai ales pentru neprofesionisti si calculatoarele de tip IBM
PC, care au înregistrat o evolutie tehnologică de-a dreptul spectaculoasă, bazată
în principal pe evolutia microprocesoarelor (cele mai cunoscute sunt realizate de
firma Intel). Cresterea performantelor tehnice a fost îndeaproape urmată de
evolutia soft-ului, într-o spirală din ce în ce mai dinamică.
     
Cel mai răspîndit sistem de operare al microcalculatoarelor este DOS, care are
la bază primul sistem de operare al microcalculatoarelor, CP/M, оmbunătătit cu
principii din UNIX (cum ar fi structura arborescentă a directoarelor). Datorită
mediilor de programare, calculatoarele personale au devenit instrumente de
lucru mai convenabile pentru informaticieni. În plus, mai ales în ultimul
deceniu, produsele soft au evoluat foarte mult, dezvoltîndu-si o interfată din ce
în ce mai accesibilă, care a atras tot mai mult si utilizatorii neprofesionisti. În
acest sens, exemplul sistemelor Windows, devenite si ele din ce în ce mai
performante, este foarte concludent. Astfel, calculatoarele personale au devenit
un instrument de prelucrare a informatiei larg utilizat atît pentru prelucrări de
birotică, cît si pentru aplicatii profesionale. Adesea, pentru crearea de sisteme de
calcul cu performante mai ridicate si un cost relativ redus, se opteazгă pentru
conectarea calculatoarelor personale în retele de calculatoare.

Echipamente periferice
          Echipamentele periferice asigură comunicarea dintre om și mașină la
intrarea și ieșirea informațiilor din unitatea centrală și stocarea unui volum
important de date care pot fi reutilizate ulterior.De asemenea echipamentele
periferice asigură comunicațiile cu alte rețele de calculatoare,Internet.

          Ele pot fi clasificate:

 Echipamentele periferice de intrare

 Echipamente periferice de ieşire
 Echipamente periferice de intrare
          Sunt echipamente al căror rol este de a capta şi colecta informaţii cu
scopul de a le supune prelucrărilor necesare de către sistemul electronic de
calcul. Cele mai uzuale echipamente periferice de intrare sunt: tastatura
calculatorului (keyboard), microfon captator de sunete şi dispozitivele pentru
citirea informaţiilor (cititoare, scannere ş.a.m.d.)

          1. Tastatura sau keyboard-ul este principalul echipament periferic de

introducere a datelor in calculator. Din punct de vedere functional aceasta are o
activitate care se bazeaza pe interpretarea unor semnale electrice.Tastatura are la
baza urmatoarele principii de functionare: fiecare tasta are asociat un numar de
identificare care poarta denumirea de cod de scanare.Tastatura retine nu numai
apasarea unei taste, dar si eliberarea acesteia, fiecare actiune fiind inregistrata
separat.Exista doua categorii de taste: 

 taste comutatoare –au efect indiferent daca sunt apasate sau eliberate
 taste de control    -au efect numai atunci cand sunt actionate
Tastaturile calculatoarelor personale pot fi impartite in patru mari categorii:

 tastaturi standard
 tastaturi ergonomice
 tastaturi fara fir.
          2. Mouse-ul este un dispozitiv de intrare care controlează deplasarea
cursorului pe ecranul monitorului.Rolul lui este selectarea unor comenzi în
programele conduse prin meniuri.Această selectare se realizează prin
poziționarea unor comenzi în programele conduse prin meniuri.Această
selectare este realizată prin poziționarea cursorului de mouse în locul dorit și
efectuarea unui click.Mouse-ul este un echipament care poate fi deplasat pe o
suprafață plată.El conține 2 sau 3 butoane,cele mai moderne fiind prevăzute și
cu o rotiță utilizată pentru rularea informațiilor afișate pe ecran.Exista 3 tipuri de
bază pentru mouse:
 mecanic-are o bilă metalică sau de cauciuc ce se poate roti în toate
direcțiile mutînd corespunzător indicatorul pe ecran,sensul de mișcare fiind
detectat prin senzori incorporați;
 optic-pentru detectarea mișcării se folosește un laser;deplasarea se face
folosind o suprafață specială,dotată cu o grilă.Acest tip de mouse răspunde mai
rapid și mai precis decît cele mecanice,dar sunt și mai scumpe.
 optomecanic-folosește o combinație de tehnologii mecanice și optice,dar
nu necesită suprafețe speciale.
              3. Scanner-ul poate converti orice imagine de pe hârtie - sau de pe o
altă suprafaţă plană - într-o formă electronică acceptată de calculator . Punct cu
punct, scannerul poate reproduce fotografii, desene formate din linii şi chiar
colaje cu detalii mai fine decât pot fi reproduse de imprimanta cu laser. Mai
mult, dacă este instalat pe calculator un program de recunoaştere optică a
caracterelor (OCR), textele citite de scanner ca imagini pot fi convertite în
fişiere  pentru un procesor texte, o bază de date sau un sistem de editare a
publicaţiilor.

          4. Tableta grafică are un mod de utilizare similar cu mouse-ul, însă este

mult mai precisă. Se compune dintr-o suprafaţă plată denumită planşetă şi un
digitizor, conectat la calculatorul personal. Digitizorul (pointing device) este
asemănător mouse-ului şi este numit "puck". El este un dispozitiv indicator cu
funcţii similare mouse-ului. Principiul de bază privind funcţionarea tabletei
grafice constă în dispunerea în interiorul planşetei a unei reţele de fire fine,
perpendiculare care sunt parcurse secvenţial de pulsuri de curent electric foarte
rapide. Un electromagnet şi un amplificator amplasate în puck sau stilou vor
sesiza aceste pulsuri comunicând calculatorului poziţia curentă.
          5. Monitorul este un suport de ieșire pe care calculatorul scrie rezultatele
prelucrărilor,mesajele pentru utilizator și informațiile despre starea
sistemului.Acesta face parte dintr-un dispozitiv numit display sau monitor care
este format și din circuite necesare obținerii imaginii pe ecran.Monitorul este
conectat la o placă video(adaptorul video) din calculator care prelucrează
semnalele primite de la procesor pentru a le transforma în imagini grafice.
 Echipamente periferice de ieşire
          Rolul acestei categorii de echipamente periferice este acela de a genera
informaţiile prelucrate de către sistemul de calcul, sub o formă inteligibilă
utilizatorului uman. De asemenea, ele asigură afişarea sau tipărirea informaţiilor.
într-o formă solicitată. Cele mai utilizate echipamente periferice sunt
monitoarele şi imprimantele.

          1. Display-ul (monitorul). Numit şi ecran, video-terminal, display video

etc, acest periferic reprezintă una dintre componentele de bază ale configuraţiei
oricărui calculator personal. Destinaţia sa este aceea de reprezentare a diferitelor
elemente informaţionale în format alfanumeric sau grafic prin puncte aprinse pe
ecran denumite pixeli. Un pixel are o serie de atribute, cum ar fi: aprins/stins,
culoare, clipire (blinking), strălucire etc.     

              2. Imprimanta face parte din categoria perifericelor de ieșire, aceasta

fiind utilizată pentru transpunerea informației din calculator pe hârtie (un
document, o poză sau orice altfel de fişier grafic, un e-mail, un articol
etc.).Imprimantele se clasează după mai multe criterii, de exemplu în funcție de
scop (imprimare/tipărire) și de rapiditate, de procedeu, de dimensiunile maxime
ale hârtiei pe care se imprimă și altele.

Tipuri de imprimante:
 imprimantă matriceală
 imprimantă cu jet de cerneală
 imprimantă laser
 imprimantă cu imprimare termică