Un istoric al aparitiei calculatoarelor

Calculatoarele electronice sunt urmasele unor dispozitive de calcul mai rudiment

are dar foarte ingenioase, nscute din pasiunea si ambitia oamenilor de a efectua
calcule din ce n ce mai precise. Paradoxal ns, att cei pasionati de calcule, ntre car
e amintim ilustrele nume ale lui Ampere si Gauss, ct si cei crora le displceau calc
ulele (francezul de Condorcet, de exemplu, a mprtit un premiu al Academiei din Ber
lin n 1774 cu astronomul Tempelhoff fiindc avea oroare de calcule) erau interesati
de dezvoltarea dispozitivelor de calcul automate. Primele probleme de calcul er
au exclusiv numerice, dar calculatoarele de astzi pot solutiona probleme complica
te, prelucrnd informatii complexe, de tipuri diverse.
Vom enumera n continuare etapele evolutiei dispozitivelor de calcul pn la aparitia
calculatoarelor moderne, enumernd, cu titlu informativ, si mai ales pentru ingeni
ozitatea lor, cteva dintre acestea [Cam75].
1) Dispozitive de calcul simple
John Napier (1550-1617) a inventat un dispozitiv cu bastonase prismatice pe care
erau nscrise produsele cu 1,2,...,9 ale cifrelor de la 1 la 9 pentru simplificar
ea nmultirii.
E. Gunter (1581-1626) a construit scara logaritmic, reducnd nmultirea a dou numere l
a operatia de adunare a dou segmente prin folosirea formulei log(a x b)=log(a)+lo
g(b).
E. Wingate (1593-1656) a perfectionat scara logaritmic cu dou rigle gradate care p
ot aluneca una de-a lungul celeilalte, crend rigla logaritmic ce se mai foloseste
si astzi.
De remarcat c dispozitivele amintite mai sus nu efectueaz adunri si necesit operare
exclusiv manual.
n 1642, Blaise Pascal (1623-1662) a inventat o masin de adunat mecanic pentru a-si
ajuta tatl, care era administrator financiar. Masina consta din sase cilindri ce
aveau reprezentate cifrele 0,1,...,9 pe cte o band. La fiecare rotatie cu 1/10 din
lungimea cercului corespunztor, se schimba cifra iar fiecare 10 atins de un cili
ndru determina trecerea automat, pe cilindrul urmtor, a unei unitti de ordin superi
or. Astfel, suma a dou numere rezulta n urma rotatiilor succesive fcute pentru prim
ul si al doilea numr. Masina lui Pascal a fost simplificat de Lepine (1725) iar n 1
851, V. Schilt a prezentat la Londra o masin de adunat n care cifrele se nscriau pe
clape.
Gottfried von Leibniz (1646-1716) a construit masini de adunat si nmultit (1694,
1704) inventnd un cilindru suplimentar care permitea repetarea adunrilor n vederea
efecturii unei nmultiri (antrenorul). Dispozitivele de calcul descrise de el pentr
u efectuarea celor patru operatii aritmetice au aplicatii si astzi.
Thomas de Colmar a creat n 1820 prima masin de adunat si nmultit care a intrat n via
ta economic.
Charles Babbage a proiectat, ntre 1834 si 1854, o masin care, folosind rotite de c
alcul zecimal, urma s execute o adunare ntr-o secund dar care n-a fost, din pcate, c
omplet realizat. Munca lui Babbage a fost ncurajat de ideile inovatoare ale Adei By
ron, numele celor doi rmnnd de referint n pionieratul informaticii prin intuirea unor
principii general valabile n informatic, cum ar fi separarea memoriei si unittii d
e executie n construirea unui calculator sau posibilitatea utilizrii acestuia pent
ru rezolvarea unor probleme complexe.
P. L. Cebsev (1821-1894) a construit o masin de adunat si nmultit cu miscare contin

u, care semnala sonor momentul de stopare a manivelei.

Viteza de lucru a acestor masini va creste pn la cteva zeci de operatii pe secund pr
in nlocuirea nvrtirii manuale a manivelei cu operatii electrice.
La expozitia de la Paris din anul 1920, Torres y Quevedo a prezentat o masin care
efectua nmultiri si mprtiri, numerele fiind introduse prin apsarea pe clape.

2) n prima jumtate a secolului al XX-lea au fost inventate masini analogice care t

ransformau o problem matematic (teoretic sau practic) ntr-una bazat pe mrimi fizice (s
gmente, unghiuri, intensitatea curentului electric, variatii de potential) pe ba
za unei analogii. n final se obtinea un rezultat aproximativ dar convenabil din p
unct de vedere practic. Un exemplu de transpunere a unei probleme numerice n term
eni analogici este reducerea nmultirii a dou numere la adunarea a dou segmente folo
sind scara logaritmic.
3) Ctre mijlocul secolului al XX-lea apar calculatoarele electronice (care pot fi
si ele numerice sau analogice), capabile s rezolve probleme complexe. Structura
acestora este prezentat n Arhitectura general a sistemelor de calcul
Pe scurt, orice calculator trebuie s fie capabil s memoreze informatii (date si pr
ograme), deci contine un dispozitiv de memorie, s comande executia operatiilor, d
eci contine un dispozitiv de comand si s le execute (dispozitiv aritmetico-logic).
Aceste componente sunt interconectate pentru buna functionare a calculatorului. n
scopul realizrii legturilor dintre calculator si exterior, apar dispozitive de in
troducere a datelor, respectiv extragere a rezultatelor.
Grigore Moisil spunea: "Calculatorul nu rezolv probleme, cum se spune. Problemele
le rezolv omul, dar n rezolvarea lor omul se serveste nu numai de toc si hrtie, ci
si de calculator", subliniind faptul c un calculator este un instrument de lucru
, nu o "inteligent" de sine stttoare. De altfel, acest principiu nu s-a schimbat ni
ci chiar n noul domeniu al inteligentei artificiale, unde calculatorul poate fi fc
ut s "nvete" lucruri noi pe baza anumitor informatii furnizate, mpreun cu niste regu
li de deductie, dar n ultim instant omul este cel care a implementat aceste mecanis
me. Asadar, un calculator este (deocamdat) att de "inteligent" ct l facem noi s fie.
Dup cum probabil s-a dedus deja, dispozitivul fizic (hardware, din limba englez) r
eprezentat de calculator nu este suficient pentru exploatarea sa eficient; mai es
te nevoie de un sistem de programe (software) care ne permite s folosim resursele
fizice pentru rezolvarea problemelor dorite. n absenta acestora, calculatorul ar
fi, dac nu inutil, n orice caz foarte dificil de folosit (exclusiv n limbaj masin,
precum primele calculatoare aprute). Prtile hard si soft ale unui calculator alctui
esc mpreun sistemul de calcul.
Primul calculator electronic a fost construit n 1943 n Statele Unite (Philadelphia
) si s-a numit ENIAC. Acesta folosea procedeele de calcul aplicate la calculatoa
rele mecanice dar, datorit pieselor electronice, avea o vitez mai mare: 32.000 de
operatii aritmetice pe secund. Era de dimensiuni mari, componentele sale principa
le fiind o memorie pentru date, una pentru instructiuni si o unitate de comand pe
ntru executia instructiunilor.
n 1947, John von Neumann stabileste principiile de baz pentru calculatoarele clasi
ce (arhitectur von Neumann), valabile pn astzi: la un moment dat, unitatea central a
calculatorului execut o singur instructiune, instructiunile programului fiind reti
nute n memoria intern calculatorului.
Evolutia cronologic a calculatoarelor electronice este descris n continuare sub for
ma generatiilor de calculatoare [GEN5]. Se poate remarca faptul c dezvoltarea car
acteristicilor fizice si performantelor calculatoarelor a fost extraordinar de d
inamic; de fapt domeniul calculatoarelor, privit att din punctul de vedere hard, ct

si soft, a avut cea mai rapid evolutie dintre industriile si tehnologiile secolu
l nostru. Primele sisteme electronice de calcul, de dimensiuni considerabile, er
au departe de performantele calculatoarelor moderne si exist toate motivele s cred
em c aceast evolutie va continua.
Generatia 1 (1943-1956). Principalele componente fizice ale acestor calculatoare
erau tuburile electronice pentru circuitele logice si tamburul magnetic rotativ
pentru memorie. Viteza de lucru era mic: 50-30.000 operatii pe secund iar memoria
intern - 2KO. Aceste calculatoare aveau dimensiuni foarte mari si degajau o cant
itate de cldur destul de mare, deci nu ofereau sigurant perfect n utilizare. Programa
rea acestor calculatoare era dificil, folosindu-se limbajul masin si ulterior limb
ajul de asamblare. Reprezentantul cel mai cunoscut al acestei generatii este cal
culatorul ENIAC. Enumerarea caracteristicilor sale fizice este foarte sugestiv pe
ntru a crea o imagine asupra primelor tipuri de calculatoare: el continea 18.000
de tuburi electronice, 7.500 de relee, 7.000.000 de rezistente si ocupa 145m2,
cntrind 30t.
Este de remarcat faptul c informatica romneasc a demarat cu cteva realizri notabile
, inclusiv din punct de vedere tehnic. Dintre primele calculatoare romnesti amint
im: Calculatorul Institutului de Fizic Atomic din Bucuresti (CIFA), Masina Electro
nic de Calcul a Institutului Politehnic Timisoara (MECIPT), Dispozitivul Automati
c de Calcul al Institutului de Calcul din Cluj (DACICC-1).
Generatia 2 (1957-1963) Principalele tehnologii hard erau reprezentate de tranzi
stori (diode semiconductoare) si memorii din ferite, viteza de lucru atins fiind
de 200.000 de operatii pe secund iar memoria intern - de aproximativ 32KO. Echipam
entele periferice de introducere/extragere de date au evoluat si ele; de exemplu
, de la masini de scris cu 10 caractere pe secund s-a trecut la imprimante rapide
(pentru acea perioad) cu sute de linii pe minut. Programarea acestor calculatoar
e se putea face si n limbaje de nivel nalt (Fortran, Cobol) prin existenta unor
programe care le traduc n limbaj masin (compilatoare). Apare un paralelism ntre act
ivitatea unittii de comand si operatiile de intrare-iesire (dup ce unitatea de coma
nd initiaz o operatie de intrare-iesire, controlul acesteia va fi preluat de un pr
ocesor specializat, ceea ce creste eficienta unittii de comand). n memoria calculat
orului se pot afla mai multe programe - multiprogramare - desi la un moment dat
se execut o singur instructiune.
Dintre calculatoarele romnesti ale generatiei a doua, amintim DACICC-200, CIFA 10
1 si 102.
Generatia 3 (1964-1971) Principala tehnologie hard era reprezentat de circuitele
integrate (circuite miniaturizate cu functii complexe), memoriile interne ale ca
lculatoarelor fiind alctuite din semiconductoare. Apar discurile magnetice ca sup
orturi de memorie extern iar viteza de lucru creste la 5 milioane de operatii pe
secund. Cel mai cunoscut reprezentant al generatiei este IBM 360 iar dintre calcu
latoarele romnesti - familia FELIX, calculatoare universale realizate sub licent f
rancez.
Generatia 3.5(1971-1981) Cresc performantele circuitelor integrate si se standar
dizeaz. Apar circuitele cu integrare slab (SSI
Simple Scale of Integration) si med
ie (MSI
Medium Scale of Integration), echivalentul a 100 de tranzistoare pe chip
. Viteza de lucru este de 15.000.000 de operatii pe secund iar memoria intern ajun
ge la 2MO. Se folosesc limbaje de nivel nalt (Pascal, Lisp).
Generatia 4 (1982-1989) Se folosesc circuite integrate pe scar larg (LSI Large Sca
le of Integration) si foarte larg (VLSI Very Large scale of Integration) (echival
entul a 50.000 de tranzistoare pe chip), memoria intern creste la 8MO iar viteza
de lucru - la 30.000.000 de operatii pe secund. Apar discurile optice si o nou dir
ectie n programare: programarea orientat pe obiecte [Par92].

Calculatoarele generatiilor I-IV respect principiile arhitecturii clasice (von Ne

umann) si au fost construite pentru a realiza n general operatii numerice. Calcul
ele matematice complicate, dup algoritmi complecsi care s furnizeze rezultate exac
te (de exemplu integrare, limite, descompuneri de polinoame, serii), numite calc
ule simbolice, au aprut doar n ultimele decenii si nu au fost favorizate de constr
uctia calculatoarelor, ci de un soft puternic, bazat pe algoritmi performanti [A
nd97].
Pn n jurul anilor '80, evolutia calculatoarelor a fost preponderent bazat pe salturi
tehnologice. Constatndu-se ns c majoritatea programelor nu folosesc n ntregime posibi
littile calculatoarelor dintr-o generatie, s-a ncercat cresterea performantelor ac
tivittii de creare a soft-ului, urmrind principiul evident c activitatea uman nu se
bazeaz pe prelucrri de date, ci de cunostinte ntre care apar operatii logice de ded
uctie. Ulterior, se va pune chiar problema gsirii unor arhitecturi performante ca
re s sustin noile concepte si cerinte de prelucrare a cunostintelor. Arhitectura u
rmtoarei generatii de calculatoare nu va mai respecta n mod necesar principiile vo
n Neumann.
Generatia 5 (1990-) este generatia inteligentei artificiale, fiind n mare parte r
ezultatul proiectului japonez de cercetare pentru noua generatie de calculatoare
. Principalele preocupri ale cercettorilor din domeniul inteligentei artificiale s
e suprapun n cea mai mare parte cu functiile noii generatii de calculatoare, care
sunt prezentate mai jos. Aceste calculatoare sunt bazate pe prelucrarea cunosti
ntelor (Knowledge Information Processing System - KIPS), n conditiile n care acest
e prelucrri devin preponderente n majoritatea domeniilor stiintifice. Din punct de
vedere tehnic, se folosesc circuite VLSI (echivalentul a peste 1 milion de tran
zistoare pe chip), atingndu-se o vitez de lucru foarte mare, pentru care apare o n
ou unitate de msur: 1LIPS (Logical Inferences Per Second) = 1000 de operatii pe sec
und). Astfel, viteza noilor calculatoare se estimeaz la 100 M LIPS pn la 1 G LIPS. A
pare programarea logic, bazat pe implementarea unor mecanisme de deductie pornind
de la anumite "axiome" cunoscute, al crei reprezentant este limbajul Prolog.
Functiile de baz ale noii generatii de calculatoare sunt:
interfata inteligent ntre om si calculator: Se urmreste implementarea unor func
tii similare celor umane (auz, vz, folosirea limbajului) prin mecanisme de recuno
asterea formelor, exprimare prin imagini si studiul limbajului natural (directie
important a inteligentei artificiale). Astfel, utilizatorii calculatoarelor, mai
ales nespecialisti, vor avea la dispozitie un instrument de lucru mult mai agre
abil.
gestiunea cunostintelor: Cunostintele trebuie s poat fi memorate sub forme car
e s permit un acces optim la bazele de cunostinte (asociativ) si ntretinerea bazei
de cunostinte prin introducerea de cunostinte noi, eliminarea inconsistentelor,
chiar nvtare de cunostinte (caracteristic inteligentei artificiale).
realizarea de inferente (deductii) si predictii: Acestor actiuni, similare gn
dirii umane, li se poate asocia n mod cert atributul de inteligent. Problemele de i
nteligent artificial se vor rezolva uzual folosind bazele de cunostinte asupra cror
a se aplic regulile de deductie. Se folosesc metode si tehnici care permit genera
rea automat a unor programe si testarea corectitudinii programelor. Omul va fi as
istat n obtinerea de cunostinte noi prin simularea unor situatii concrete, necuno
scute nc. Aceste tipuri de probleme sunt foarte complexe si necesit instrumente de
abordare adecvate: programare logic, metode de programare euristice care s furnize
ze solutii bune (chiar dac nu optime) ntr-un timp scurt; tehnicile enumerate, care
permit gsirea solutiei ntr-un spatiu de cutare de dimensiuni foarte mari, sunt dez
voltate tot n cadrul inteligentei artificiale [Lug97]. Un caz special de deductie
este predictia (prevederea unor evolutii pe baza anumitor cunostinte date), car
e se implementeaz folosind mecanisme ce ncearc s simuleze functionarea creierului um
an prin intermediul retelelor neuronale. O alt tehnic inspirat din lumea biologicul
ui n inteligenta artificial o constituie algoritmii genetici, care au caracteristi
ci de adaptabilitate la context, similar cu adaptarea la mediu a populatiilor bi

ologice.
Generatia 6 apare deocamdat doar n literatur, sub forma conceptului ipotetic de calc
ulator viu , despre care se filozofeaz si despre care oamenii se ntreab dac va putea f
i obtinut n viitor prin atasarea unei structuri de tip ADN la un calculator neuro
nal.