Un istoric al aparitiei calculatoarelor

Calculatoarele electronice sunt urmasele unor dispozitive de calcul mai rudimentare dar foarte ingenioase, nscute din pasiunea si ambitia oamenilor de a efectua calcule din ce n ce mai precise. Paradoxal ns, att cei pasionati de calcule, ntre care amintim ilustrele nume ale lui Ampere si Gauss, ct si cei crora le displceau calculele (francezul de Condorcet, de exemplu, a mprtit un premiu al Academiei din erlin n !""# cu astronomul $empel%off fiindc avea oroare de calcule& erau interesati de dezvoltarea dispozitivelor de calcul automate. Primele probleme de calcul erau exclusiv numerice, dar calculatoarele de astzi pot solutiona probleme complicate, prelucrnd informatii complexe, de tipuri diverse. 'om enumera n continuare etapele evolutiei dispozitivelor de calcul pn la aparitia calculatoarelor moderne, enumernd, cu titlu informativ, si mai ales pentru ingeniozitatea lor, cteva dintre acestea (Cam")*. !& Dispozitive de calcul simple +o%n ,apier (!))-.!/!"& a inventat un dispozitiv cu bastonase prismatice pe care erau nscrise produsele cu !,0,...,1 ale cifrelor de la ! la 1 pentru simplificarea nmultirii. 2. Gunter (!)3!.!/0/& a construit scara logaritmic, reducnd nmultirea a dou numere la operatia de adunare a dou segmente prin folosirea formulei log(a x b&4log(a&5log(b&. 2. 6ingate (!)17.!/)/& a perfectionat scara logaritmic cu dou rigle gradate care pot aluneca una de. a lungul celeilalte, crend rigla logaritmic ce se mai foloseste si astzi. 8e remarcat c dispozitivele amintite mai sus nu efectueaz adunri si necesit operare exclusiv manual. 9n !/#0, laise Pascal (!/07.!//0& a inventat o masin de adunat mecanic pentru a.si a:uta tatl, care era administrator financiar. ;asina consta din sase cilindri ce aveau reprezentate cifrele -,!,...,1 pe cte o band. <a fiecare rotatie cu !=!- din lungimea cercului corespunztor, se sc%imba cifra iar fiecare !atins de un cilindru determina trecerea automat, pe cilindrul urmtor, a unei unitti de ordin superior. Astfel, suma a dou numere rezulta n urma rotatiilor succesive fcute pentru primul si al doilea numr. ;asina lui Pascal a fost simplificat de <epine (!"0)& iar n !3)!, '. >c%ilt a prezentat la <ondra o masin de adunat n care cifrele se nscriau pe clape. Gottfried von <eibniz (!/#/.!"!/& a construit masini de adunat si nmultit (!/1#, !"-#& inventnd un cilindru suplimentar care permitea repetarea adunrilor n vederea efecturii unei nmultiri (antrenorul&. 8ispozitivele de calcul descrise de el pentru efectuarea celor patru operatii aritmetice au aplicatii si astzi. $%omas de Colmar a creat n !30- prima masin de adunat si nmultit care a intrat n viata economic. C%arles abbage a proiectat, ntre !37# si !3)#, o masin care, folosind rotite de calcul zecimal, urma s execute o adunare ntr.o secund dar care n.a fost, din pcate, complet realizat. ;unca lui abbage a fost ncura:at de ideile inovatoare ale Adei ?ron, numele celor doi rmnnd de referint n pionieratul informaticii prin intuirea unor principii general valabile n informatic, cum ar fi separarea memoriei si unittii de executie n construirea unui calculator sau posibilitatea utilizrii acestuia pentru rezolvarea unor probleme complexe. P. <. Cebsev (!30!.!31#& a construit o masin de adunat si nmultit cu miscare continu, care semnala sonor momentul de stopare a manivelei.

'iteza de lucru a acestor masini va creste pn la cteva zeci de operatii pe secund prin nlocuirea nvrtirii manuale a manivelei cu operatii electrice. <a expozitia de la Paris din anul !10-, $orres ? @uevedo a prezentat o masin care efectua nmultiri si mprtiri, numerele fiind introduse prin apsarea pe clape. 0& 9n prima :umtate a secolului al AA.lea au fost inventate masini analogice care transformau o problem matematic (teoretic sau practic& ntr.una bazat pe mrimi fizice (segmente, ung%iuri, intensitatea curentului electric, variatii de potential& pe baza unei analogii. 9n final se obtinea un rezultat aproximativ dar convenabil din punct de vedere practic. Bn exemplu de transpunere a unei probleme numerice n termeni analogici este reducerea nmultirii a dou numere la adunarea a dou segmente folosind scara logaritmic. 7& Ctre mi:locul secolului al AA.lea apar calculatoarele electronice (care pot fi si ele numerice sau analogice&, capabile s rezolve probleme complexe. >tructura acestora este prezentat n Ar%itectura general a sistemelor de calcul Pe scurt, orice calculator trebuie s fie capabil s memoreze informatii (date si programe&, deci contine un dispozitiv de memorie, s comande executia operatiilor, deci contine un dispozitiv de comand si s le execute (dispozitiv aritmetico.logic&.Aceste componente sunt interconectate pentru buna functionare a calculatorului. 9n scopul realizrii legturilor dintre calculator si exterior, apar dispozitive de introducere a datelor, respectiv extragere a rezultatelor. Grigore ;oisil spuneaC DCalculatorul nu rezolv probleme, cum se spune. Problemele le rezolv omul, dar n rezolvarea lor omul se serveste nu numai de toc si %rtie, ci si de calculatorD, subliniind faptul c un calculator este un instrument de lucru, nu o DinteligentD de sine stttoare. 8e altfel, acest principiu nu s.a sc%imbat nici c%iar n noul domeniu al inteligentei artificiale, unde calculatorul poate fi fcut s DnveteD lucruri noi pe baza anumitor informatii furnizate, mpreun cu niste reguli de deductie, dar n ultim instant omul este cel care a implementat aceste mecanisme. Asadar, un calculator este (deocamdat& att de DinteligentD ct l facem noi s fie. 8up cum probabil s.a dedus de:a, dispozitivul fizic (hardware, din limba englez& reprezentat de calculator nu este suficient pentru exploatarea sa eficientE mai este nevoie de un sistem de programe (software& care ne permite s folosim resursele fizice pentru rezolvarea problemelor dorite. 9n absenta acestora, calculatorul ar fi, dac nu inutil, n orice caz foarte dificil de folosit (exclusiv n limba: masin, precum primele calculatoare aprute&. Prtile %ard si soft ale unui calculator alctuiesc mpreun sistemul de calcul. Primul calculator electronic a fost construit n !1#7 n >tatele Bnite (P%iladelp%ia& si s.a numit 2,FAC. Acesta folosea procedeele de calcul aplicate la calculatoarele mecanice dar, datorit pieselor electronice, avea o vitez mai mareC 70.--- de operatii aritmetice pe secund. 2ra de dimensiuni mari, componentele sale principale fiind o memorie pentru date, una pentru instructiuni si o unitate de comand pentru executia instructiunilor. 9n !1#", +o%n von ,eumann stabileste principiile de baz pentru calculatoarele clasice (ar%itectur von ,eumann&, valabile pn astziC la un moment dat, unitatea centra