De la abac

La
Telefonul mobil
 De-a lungul istoriei, realizarea calculelor
aritmetice era făcută de oameni cu ajutorul minții
umane (calculator mental).Calculele mentale erau
anevoioase și erorile erau frecvente. Din această
cauză, oamenii au căutat mereu să găsească
dispozitive de calcul care să îi ajute.
Abacul este un instrument de calcul, utilizat la
începuturile civilizației, de popoare aflate la mare
distanță unele de altele – etrusci, egipteni, indieni,
chinezi, azteci etc. – ceea ce conduce la ideea că a fost
inventat independent și aproape simultan, din nevoia
impusă de viața cotidiană, de a ține socoteala
lucrurilor.
 Denumirea dispozitivului vine din grecescul
“abax”/”abakos” – “tabla de desen” sau din cuvantul
ebraic “abhaq” – “praf”.
Din punct de vedere tehnic, reprezintă un ansamblu
de diagrame elementare, fiecare reprezentând grafic
variația unei mărimi scalare în funcție de doi
parametri variabili. Servește la determinarea unor
mărimi scalare, când se cunoaște dependența lor de
alte mărimi scalare cu valori cunoscute.
Abacul era folosit pentru calcule aritmetice încă din
2400 î.H.
 Matematicianul și fizicianul scoțian John Napier a
notat că înmulțirea și împărțirea numerelor se pot
efectua prin adăugarea, respectiv prin scăderea
logaritmilor acestor numere. La generarea primelor
tabele de logaritmi, Napier a avut nevoie să efectueze
multe înmulțiri și în acest punct a proiectat oasele lui
Napier, un dispozitiv similar abacului, utilizat pentru
înmulțire și împărțire. Întrucât numerele reale pot fi
reprezentate ca distanțe sau intervale pe o dreaptă, în
anii 1620 a fost inventată rigla de calcul, pentru a mări
semnificativ viteza de efectuare a operațiilor de
înmulțire și împărțire.
 Omul de știință german Wilhelm Schickard a
construit primul calculator numeric mecanic în 1623.
Întrucât calculatorul său folosea tehnici cum ar fi
roțile dințate, dezvoltate inițial pentru ceasuri, acest
calculator a fost denumit „ceas calculator”.
Pe la 1820, Charles Xavier Thomas a creat primul
calculator mecanic produs în serie, aritmometrul
Thomas, care putea efectua adunări, scăderi, înmulțiri
și împărțiri. Calculatoarele mecanice, ca Addiator
(zecimal), comptometrul, calculatoarele Monroe,
Curta și Addo-X au continuat să fie folosite până în
anii 1970.
 În Japonia, un calculator mecanic denumit
aritmometru Yazu în 1903. Acesta consta dintr-un
singur cilindru și 22 de roți dințate, și folosea
sistemele mixte în bază 2 și 5, bine cunoscute de
utilizatorii abacului japonez. Transportul și sfârșitul
calculului se determinau automat.
 În 1948, a fost introdus Curta, un calculator
mecanic mic, portabil de dimensiunea unei râșnițe de
piper. În anii 1950 și 1960 au apărut pe piață mai
multe mărci de mașini de calcul.
 Konrad Zuse a demarat în 1936 construcția primului
calculator din seria Z, calculatoare cu memorie și
programabile. Calculatorul Z1, pur mecanic, dar care
lucra în binar, a fost finalizat în 1938 și nu a funcționat
niciodată corect din cauza unor probleme în ce
privește precizia unor piese.
Mașina ulterioară a lui Zuse, Z3 ,a fost terminată în
1941. Ea se baza pe relee telefonice și nici ea nu
funcționa satisfăcător.
Colossus Mk I a fost construit între martie și
decembrie 1943 de Tommy Flowers și colegii săi de
la Post Office Research Station de la Dollis Hill din
Londra.
Ea era prima mașină de calcul complet electronică.
George Stibitz a realizat un calculator pe bază de
relee, denumit de el Model K. A fost prima mașină de
calcul folosită vreodată la distanță.
 ENIAC, construit în SUA, a fost primul calculator
electronic generic. El combina, pentru prima dată,
viteza mare a componentelor electronice cu
posibilitatea programării pentru probleme mai
complexe. Putea efectua 5000 de operații de adunare
și scădere pe secundă, fiind de o mie de ori mai rapid
decât alte mașini care efectuau aceste operații. Avea și
module pentru înmulțire, împărțire și rădăcină pătrată.
 S-au făcut de asemeni multe alte invenții, care au
dus la îmbunătățirea tehnologiei, în cele din urmă
apărând și telefoanele mobile, unele dintre cele mai
avansate tehnologii.
Un telefon mobil sau telefon celular este un aparat
electronic portabil care funcționează fără fir (prin
radio) pe baza rețelelor GSM sau CDMA și este folosit
în general pentru comunicații personale la distanță
mare. Miniaturizarea continuă a permis ca în zilele
noastre în telefoanele mobile să se mai integreze o
serie întreagă de funcțiuni suplimentare, ca de
ex. dictafon, aparat de fotografiat și filmat, aparat de
accesat Internetul și webul, GPS, radio, calculator și
multe altele.
 La 3 aprilie 1973, Martin Cooper, un inginer
electronist care fusese angajat în trecut pentru AT &
T, dezvoltă sub brandul Motorola, compania pentru
care lucra, primul telefon complet mobil.
Proiect realizat de: Holhoș Maria-Elena

Webografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_ma
%C8%99inilor_de_calcul