Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea de Stat “Alecu Russo”din Bălți

Referat la TIC
Calculatoare și siteme de operare

Realizat:Frecăuțanu Tudor
Profesor:Stoian Dumitru
 Bălți,2016
Cuprins:
Capitolul 1

Calculatorul
Istoria calculatorului

Capitolul 2

Sisteme de operare
 Capitolul 1

Calculatorul
Un calculator, numit și sistem de
calcul, computer sau ordinator, este o mașină de
prelucrat date și informații conform unei liste de
instrucțiuni numită program. În zilele noastre
calculatoarele se construiesc în mare majoritate din
componente electronice și de aceea cuvântul
„calculator” înseamnă de obicei un calculator
electronic. Calculatoarele care sunt programabile
liber și pot, cel puțin în principiu, prelucra orice fel
de date sau informații se numesc universale (engleză general purpose, pentru scopuri
generale). Calculatoarele actuale nu sunt doar mașini de prelucrat informații, ci și
dispozitive care facilitează comunicația între doi sau mai mulți utilizatori, de exemplu
sub formă de numere, text, imagini, sunet sau video sau chiar toate deodată (multimedia).
Știința prelucrării informațiilor cu ajutorul calculatoarelor se
numește informatică (engleză Computer Science). Tehnologia necesară pentru folosirea
lor poartă numele Tehnologia Informației, prescurtat TI sau IT (de la termenul
englezesc Information Technology).
În principiu, orice calculator care deține un anumit set minimum de funcții (altfel spus,
care poate emula o mașină Turing) poate îndeplini funcțiile oricărui alt asemenea
calculator, indiferent că este vorba de un PDA sau de un supercalculator. Această
versatilitate a condus la folosirea calculatoarelor cu arhitecturi asemănătoare pentru cele
mai diverse activități, de la calculul salarizării personalului unei companii până la
controlul roboților industriali sau medicali (calculatoare universale).

Istoria calculatorului

De-a lungul istoriei omul a fost nevoit să efectueze diferite calcule şi a căutat metode de
rezolvare care să necesite un minim de efort manual şi mintal. 
Omul primitiv a folosit ca mijloc de numărare degetele de la mâini şi picioare. Această
metodă îi limita capacitatea de a calcula.
Limitarea a fost eliminată prin descoperirea faptului că obiecte mici (grăunţe, pietricele)
 puteau fi folosite la fel de bine pentru numărat. Problema
modului utilizării pietricelelor convenabil a fost rezolvată în
urmă cu 5 000 ani prin folosirea unei plăci de lut prevăzute cu
canale în care erau plasate pietricele. Dispozitivul permitea ca
pietricelele să se deplaseze dintr-o parte în alta a plăcii în cealaltă
pentru a uşura operaţiile de numărare.Acest dispozitiv reprezintă predecesorul abacului.

Abacul a fost inventat în China în jurul anului 2 600 î. H. El a ajuns în Europa pe la

începutul erei creştine, fiind descris de către greci prima oară prin anul 300.

Abacul este un dispozitiv compus din mai multe şiruri de mărgele care alunecă pe nişte
beţişoare sau sârme montate pe un cadru dreptunghiular. Cadrul este divizat pe o parte
transversală încât fiecare şir de mărgele 
Abac are un sector cu o mărgea sau, la unele abacuri, două mărgele, iar celălalt sector are
patru sau, uneori, cinci mărgele. Abacul era un dispozitiv de calcul eficient, utilizat la
numărare.
Primul succes în realizarea unui dispozitiv de numărare cu cifre a aparţinut lui Blaise
Pascal. În 1642, la vârsta de 19 ani, el a inventat un dispozitiv care să-l ajute la adunarea
unor coloane lungi de cifre.
Maşina, acţionată de roţi dinţate şi având dimensiunile unei cutii de pantofi, era compusă
dintr-un şir de roţi cu dinţii numerotaţi de la 0 la 9. prima roată reprezenta unităţile, a
doua zecile, a treia sutele etc. La rotirea primei roţi cu cinci spaţii, cifra 5 apărea într-o
fereastră de la partea superioară a dispozitivului. Rotirea cu încă trei spaţii producea
totalul opt. Adăugarea a încă opt spaţii făcea ca indicatorul să treacă de la 0 la 6. între
timp o pârghie de pe cadrul unităţilor deplasa cadranul zecilor cu o zecime de rotaţie,
dispozitivul indicând cifra 16.
Maşina de calcul a lui Blaise Pascal (fig. 2.) se baza pe următoarele trei principii, utilizate
în perfecţionările ulterioare:
- „reţinerea” trebuia să fie automată;
- scăderea putea fi făcută rotind cadrele în sens invers;
- înmulţirea putea fi efectuată prin adunarea repetată. 

Filosoful şi matematicianul german Gottfried Leibnitz a

imaginat în 1671 o maşină de calculat bazată pe principiul înmulţirii prin adunare, numită
aritmometru (fig. 3.).

Aritmometru
Dispozitivul terminat în 1674 avea în
componenţă o roată cu trepte, un tambur
cilindric având 9 dinţi de lungime
crescătoare de-a lungul suprafeţei lui.
Când tamburul era rotit, roata dinţată
care aluneca pe o axă paralelă cu axa
tamburului angrena unul dintre dinţi,
fiind astfel rotită cu un număr echivalent
de trepte.
Cartela perforată este o hârtie-carton de
formă şi aspect standard, pe care
informaţia se conservă prin perforaţii conform unui cod dinainte stabilit. Datele erau
ulterior manipulate mecanic. Deşi cartela a fost folosită în domeniul prelucrării datelor,
anterior ea fusese utilizată în alte scopuri.
În 1801, francezul Joseph Marie Jaquard a construit un război de ţesut (fig. 4.) complex
care a funcţionat cu succes cu ajutorul cartelelor perforate, care a revoluţionat industria
ţesăturilor, procesul de ţesere fiind dirijat de o cartelă în care orificiile perforate furnizau
instrucţiuni ce controlau alegerea firelor şi aplicarea modelelor. Dispozitivul era folosit
pentru obţinerea ţesăturilor decorative.

Războiul de ţesut a lui Jaquard

Prima încercare de a folosi principiul cartelei perforate într-o aplicaţie matematică a fost
întreprinsă de matematicianul englez Charles Babbage. În 1823 începe construcţia
primului calculator mecanic destinat să calculeze şi să imprime tabele matematice.

După aproape 10 ani de muncă, Babbage a

renunţat şi şi-a îndreptat atenţia spre un
proiect ambiţios – „maşina analitică” (fig. 5.),
un dispozitiv cu multe inovaţii îndrăzneţe.
Aceasta cuprindea toate elementele
fundamentale ale calculatoarelor moderne: un
bloc de memorie care înmagazina datele sub
formă de perforaţii în cartele (disponibil
pentru 1 000 de numere cu 50 de cifre),
dispozitive de intrare şi de ieşire, blocul
aritmetic în care se efectuau calcule şi un bloc
de comandă pentru dirijarea operaţiilor.

Fig. 5. Maşina analitică 

Performanţa consta într-o adunare de numere

cu 50 de cifre într-o secundă şi o înmulţire a acestora într-un minut.
Din nefericire, maşina lui Babbage părea să fie capabilă de orice în afară de a funcţiona.
S-a dovedit a fi prea avansată pentru timpul ei. Multe din problemele apărute la
construirea mecanismului imaginat de Babbage au fost rezolvate după un secol.
Lucrările lui Babbage au inspirat şi mai târziu pe constructorii de maşini de calcul.

Un sistem de calcul (calculator) este un dispozitiv destinat prelucrării informaţiei. El este

alcătuit din resurse fizice (memorie, dispozitive de intrare/ieşire) resurse logice
(programe, sisteme de operare) şi resurse informaţionale (date) care cooperează pentru
îndeplinirea cerinţelor utilizatorilor privind îndeplinirea cerinţelor utilizatorilor privind
introducerea, memorarea, prelucrarea, transmiterea, regăsirea informaţiilor.
Între 1942 şi 1946 a fost realizat primul calculator numit ENIAC (maşină de calculat şi
integrat numerică electronică) la Universitatea din Pennsylvania de către J. Presper
Eckert şi John Mauchly. El avea în componenţă tuburi electronice. Cântarea aproape 30
de tone, conţinea peste 18 000 de tuburi electronice şi necesita peste 160 2 de suprafaţă
de podea.
În acest calculator, funcţiile de comutare şi comandă erau realizate de tuburi electronice.
Mişcările relativ lente ale comutatoarelor de maşinile de calculat electromagnetice au fost
înlocuite de mişcarea rapidă a electronilor. Deoarece calculatorul prelucra datele conform
unor instrucţiuni predeterminate operaţiile pe care le putea efectua erau fixe.
 Pentru a mări capacitatea calculatorului
de a rula fără asistenţa unui operator a
fost necesară memorarea programelor.
Cu ajutorul unui sistem de memorare
intern, calculatorul putea prelucra un
program la fel cum prelucra datele. El
putea să-şi modifice instrucţiunile
proprii după cum cerea programul.
În 1949 a fost terminat calculatorul
ENIAC .Aceasta avea un sistem de
comandă flexibil şi un nou tip de
înmagazinare a datelor ce-i permitea să
folosească o viteză de calcul mare.
 

Tot în 1949, proiectanţii calculatorului

ENIAC au realizat calculatorul BINAC ,
primul calculator în care s-a folosit principiul autoverificării interne complete. Acesta a
fost urmat de calculatorul UNIVAC (Universal Automatic Computer). Calculatorul
UNIVAC se distingea prin viteză, siguranţă în funcţionare, capacitate de memorare,
abilitate de a manipula umere şi material descriptiv.

În anul 1948 este inventat tranzistorul, care deschide generaţia a doua de calculatoare
electronice.
După aproximativ zece ani, apar circuitele integrate ce reuneau pe aceeaşi plăcuţă de
siliciu mai multe tranzistoare şi elemente electronice pasive.
Acest fapt a implicat apariţia
generaţiei a treia de
calculatoare, cea de-a patra
generaţie fiind bazată pe
circuitele integrate pe scară
largă (microprocesorul).
Progresele tehnologice din
electronică şi fizica corpului
solid au dus la apariţia unei
alte generaţii de calculatoare
la mijlocul perioadei 1950-
1960, multe calculatoare au
fost realizate de universităţi,
laboratoare industriale şi
firme producătoare,
construite special pentru utilizări în domeniul afacerilor.
În circuitele calculatoarelor din prima generaţie se utilizau tuburi electronice. Acestea
erau voluminoase, consumau multă energie şi produceau căldură care provoca probleme
de condiţionare a aerului.
În calculatoarele din a doua generaţie s-au folosit tranzistoarele care generau mai puţină
căldură, erau de dimensiuni mai mici şi mai sigure în funcţionare.
Următoarea perfecţionare importantă a avut loc în 1964, o dată cu introducerea
echipamentului de calcul din a treia generaţie. Aceste echipament avea circuite
microminiaturizate şi alte inovaţii rezultate din progresele tehnologiei electronice.
Calculatoarele acestei generaţii erau mai mici ca dimensiune, mai rapide, aveau
capacitate mai mare permiţând viteze de funcţionare măsurate în miliardimi de secundă.
Compatibilitatea mai mare a pieselor componente permitea flexibilitatea în modificarea
sau extinderea sistemelor de calculatoare fără a schimba sistemul de bază.
În locul cartelelor perforate sau al benzii perforate folosite pentru introducerea datelor, se
folosea pentru înmagazinarea datelor banda magnetică.
În ţara noastră, în anul 1970, s-a realizat primul calculator electronic universal, din
generaţia a treia, sub denumirea FELIX C-256.
 
FELIX

În 1971 a fost realizat primul calculator ce avea la bază un microprocesor, iar în 1975
primul calculator personal Altair . Acesta conţinea un microprocesor 8080, o sursă de
alimentare, un panou de comandă cu multe beculeţe şic u 256 octeţi de memorie.
 Altair Apple
În 1977 au apărut calculatoarele Apple care s-au bucurat de un mare succes. Au avut un
rol important în stabilirea standardelor pentru toate celelalte calculatoare.
În 1981, compania IBM a lansat calculatoarele personale IBM PC , proiectate ţinând cont
de cerinţele pieţii.
Acestea au stabilit noul standard pentru industria microcalculatoarelor, standard
corespunzător cerinţelor utilizatorilor de astăzi care deţin sisteme ce oferă performanţe
inimaginabile în 1981.
 
IBM PC
Alte firme producătoare (Compaq, Intel etc.) au perfecţionat tipul de calculator personal
din zilele noaste bazat pe procesoare foarte performante şi foarte rapide.
În 1985 a fost lansat sistemul de operare Microsoft Windows 1.0 ajungându-se astăzi la
Microsoft Windows 2000.
Următoarea etapă din istoria prelucrării datelor a fost apariţia calculatoarelor electronice. 
În prezent, se conturează şi o a cincea generaţie, formată din calculatoare care sunt
realizate din circuite integrate pe scară foarte largă şi care folosesc metode de calcul
foarte complexe, bazate pe inteligenţa artificială.

Capitolul 2

Sisteme de operare
Poziţia sistemului de operare într-un sistem computaţional
Un sistem de operare, prescurtat SO (engleză Operating system, prescurtat OS),
reprezintă un produs de tip software care este parte componentă a unui sistem,
echipament sau aparat computerizat, și care se ocupă de gestionarea și coordonarea
activităților acestuia. Sistemul computerizat poate fi un computer, o stație de
lucru (workstation), un server, un PC, un notebook, un netbook, un smartphone, un aparat
de navigație rutieră, un e-book reader sau unele aparate de uz casnic, precum și playerele
multimedia . Sistemul de operare joacă și rolul de gazdă pentru aplicațiile care rulează pe
echipamentul (hardwareul) respectiv.
Format:Bar gap

Statistică a utilizării sistemelor de operare, 17 octombrie 2015 

Windows
   56.53%
7

Windows
   12.21%
XP

Windows
   10.72%
8.1

Windows
   6.63%
10

Mac OS
   4.91%
X 10.10
Windows
   2.6%
8

Linux    1.74%

Altele    4.66%

 Android-x86
 BeOS
 BS2000, BS3000
 BSD
 DOS, PC-DOS, MS-DOS
 iOS (Apple)
 Linux, AIX, HP-UX
 Mac OS X
 Mac OS
 OSEK-VDX
 Solaris
 Ubuntu
 UNIX
 webOS
 Windows
 z/OS

Sistem de operare mobil

Piața principalelor sisteme de operare mobile

Un sistem de operare mobil, cunoscut și ca platformă de mobil, sau smartphone, este
sistemul de operare care controlează un dispozitiv mobil. Sistemul de operare mobil este
în principiu similar cu sistemele de operare Linux sau Windows, ce controlează desktop-
ul unui computer.
Sistemele de operare mobile au devenit extrem de populare în prezent, iar majoritatea lor
se bazează pe Linux. Aceste sisteme de operare au apărut odată cu
evoluția procesoarelor și memoriilor RAM care au permis tot mai multe procese
și multitasking.
Performanța sistemelor de operare mobile depinde atât de kernel cât și de optimizarea lor.
În timp ce unele sisteme rulează foarte bine cu doar 256 MB de RAM și procesor mic de
doar 1 GHz, altele necesită un minim de 512 MB de RAM și procesor mai nou (cel puțin
dual core).

 Android este cel mai popular sistem de operare mobil. Acest sistem de operare a
fost sub licență Apache, iar din 21 octombrie 2008, Google a deschis întregul cod
sursă fiind disponibil ca Open Source.

 iOS este bazat pe Unix, disponibil pe produse Apple: Iphone, iPad, iPod și Apple

TV

 Windows Phone dezvoltat de Microsoft, succesorul Windows Mobile.

 BlackBerry OS sistem de operare proprietar ce rulează pe smartphon-urile din

gama BlackBerry. A fost dezvoltat de compania canadiană Research In Motion
(RIM), acum cunoscut sub numele de Blackberry.

Principalele sisteme de operare mobile Android, iOS, Windows Phone și Blackberry OS,
reprezentau aproape întraga cotă de piață în anul 2014.
Alte sisteme

 Symbian a fost primul sistem de operare mobil, și cel mai popular până la apariția
iOS și Android. A fost realizat prin colaborarea a patru companii printre care Nokia,
Ericsson, Motorola și Psion.

 OpenMoko apărut în 2006, pe dispozitivul FIC GSM Neo1973, bazat pe Linux.

 QtMoko a urmat după OpenMoko

 Maemo 5 a fost un sistem de operare utilizat de Nokia doar pe telefonul Nokia

N900.

 Firefox OS sau Boot to Gecko (B2G) este dezvoltat de Mozilla și are ca nucleu
Linux. Este un sistem de operare complet ce poate rula aplicații HTML5, JavaScript,
devenind un concurent pentru Android și iOS. Primul telefon cu Firefox OS a
fost ZTE Open lansat în data de 2 iulie 2013, pentru piața low-end.

 Ubuntu Touch un sistem nou apărut în 2014.

 MeeGo a fost predecesorul Sailfish OS, care a fost implementat doar pe două
telefoane, Nokia N950 și Nokia N9. [2]

 Mer derivat din MeeGo

 Sailfish OS este un sistem de operare rulând pe smartphone-ul Jolla. Este o

continuare a lui MeeGo și oferă posibilitatea rulării aplicațiilor Android.
 Tizen apărut în 2014, dezvoltat de Intel și Samsung pe platformă Linux. Tizen va
apărea chiar și pe electrocasnice printre care și frigidere.

 Plasma Phone OS apărut recent, în 2015, este conceput de KDE Plasma Mobile;

se pot rula aplicații bazate pe Qt cum ar fi Plasma, Sailfish OS, Ubuntu
Touch, Nemo.

 Opera TV, un sistem de operare pentru TV. [3]

Sisteme de operare cu scop educațional

 Edubuntu
 MINIX
 OLPC OS
 Skolelinux/DebianEdu
 UberStudent [4]

Bibliografie:

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistem_de_opera
re
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Calculator