Referat 80 Pag Bazele Tehnologiei Informaticii

Informatica Economica 1
CUPRINS

CUPRI NS ....................................................................................................... 1
CAPI TOLUL 1 ............................................................................................... 3
1.1. Evoluia sistemelor de calcul .................................................................. 3
1.2. Generaii de calculatoare ........................................................................ 5
CAPI TOLUL I I ............................................................................................ 11
2.1. Clasificarea sistemelor de calcul .......................................................... 11
2.2. Structura i funcionarea unui calculator electronic .......................... 13
2.3. Placa de baz ......................................................................................... 14
2.4. Tastatura................................................................................................ 19
2.5. Mouse-ul ................................................................................................ 21
2.6. Scanner-ul ............................................................................................. 21
2.7. Trackball-ul ........................................................................................... 22
2.8. J oystick-ul.............................................................................................. 22
2.9. Creionul optic ........................................................................................ 22
2.10. Monitorul (Display, Monitor) ............................................................. 22
2.11. Imprimanta .......................................................................................... 24
2.12. Placa de reea ...................................................................................... 26
2.13. Modem-ul ............................................................................................ 27
2.14. Memoria .............................................................................................. 27
2.15. Unitatea Central de Prelucrare (microprocesorul) ......................... 29
2.16. Unitatea de Hard Disk ........................................................................ 33
2.17. Discheta ............................................................................................... 33
2.18. CD-ROM-ul ......................................................................................... 34
2.19. Funcionarea unui calculator electronic ........................................... 35
2.20. Porturi de comunicaie ....................................................................... 36
2.21. Sursa de alimentare ............................................................................ 36
CAPI TOLUL I I I .......................................................................................... 38
3.1. Sisteme de numeraie ............................................................................ 38
3.1. Noiuni introductive .............................................................................. 38
3.2. Reprezentarea poziional a unui numr n baza b ............................ 38
3.3. Reprezentarea algebric a unui numr n baza b ............................... 39
3.4. Conversia numerelor ntregi din baza 10 n baza b ............................ 40
3.5. Conversia numerelor subunitare din baza 10 n baza b...................... 40
3.6. Conversia numerelor reale din baza 10 n baza b ............................... 41
3.7. Conversia numerelor reale din baza b n baza 10 ............................... 42
3.8. Conversia din binar n octal i hexazecimal i invers ......................... 43
3.9. Operaii aritmetice cu numere reprezentate n baza b ........................ 44
3.10. Codificarea informaiilor .................................................................... 45
3.11. Coduri numerice ................................................................................. 47
3.12. Coduri alfanumerice .......................................................................... 49
CAPI TOLUL I V. .......................................................................................... 51
4. Algoritmi ................................................................................................... 51
4.1. Noiuni din teoria algoritmilor ............................................................. 51
4.2. Caracteristicile algoritmilor ................................................................. 52
4.3. Compunerea algoritmilor ..................................................................... 53
4.4 Descrierea algoritmilor. ......................................................................... 54
CAPI TOLUL V ............................................................................................ 55
5. Sisteme de operare ................................................................................... 55
5.1. Funciile sistemului de operare ............................................................ 58
5.2.Componentele sistemului de operare .................................................... 58
5.4.Tipuri de sisteme de operare .................................................................. 62
CAPI TOLUL VI ........................................................................................... 67
6.1. SI STEMUL DE OPERARE WI NDOWS ............................................ 67
6.2. Butonul Start ......................................................................................... 71
6.3 Bara de task-uri ...................................................................................... 74
6.4 Pictrograme (icon-uri) ........................................................................... 76
6.5 My Computer .......................................................................................... 79
6.6 Windows Explorer .................................................................................. 80
6.7. Recycle Bin ............................................................................................ 89
6.8. MS-DOS Prompt ................................................................................... 90
6.9. Control Panel ........................................................................................ 91
6,10 Programe utilitare ................................................................................ 94
: ADENDA .................................................................................................... 97

CAPITOLUL 1

1.1. Evoluia sistemelor de calcul

Din cele mai vechi timpuri oamenii au cutat s construiasc
dispozitive capabile s simplifice anumite activiti, cum ar fi executarea
unor calcule, a cror funcionare s poat fi dirijat conform unor reguli
flexibile (numite programe) sunt foarte vechi. Astfel a luat natere n
orientul apropiat cu aproximativ 5000 de ani n urm o form primitiv de
abac, care poate fi considerat prima main de calculat, menit s
automatizeze procesul de numrare i calcul.
n anul 1620 este inventat n Anglia rigla de calcul.
n anul 1642, la vrsta de 19 ani, matematicianul francez Blaise Pascal
(1623-1662), proiecteaz i realizeaz prima main mecanic de calculat
deplin operaional, care nlocuia munca a 6 contabili. Aceast main lucra
n sistemul zecimal folosind roi dinate cu cte 10 dini fiecare, angrenate n
diferite moduri, comanda mainii era asigurat manual. Maina denumit
Pascalina realiza operaiile de adunare, de scdere, de nmulire i
mprire; interesant este faptul c nafar de adunare celelante operaii se
realizau utilizndu-se tehnici complementare, (transformarea scaderilor n
adunri, operaiile de nmulire i mprire erau implementate prin serii de
adunri, respectiv scderi repetate) foarte asemntoare cu cele existente n
calculatoarele din anii 80 - 90. Maina a fost utilizat pn la mijlocul
secolului al XIX-lea.
Leibniz fiind nemulumit de mecanica fin din vremea sa, a preferat s caute
un sistem de numeraie mult simplificat (i nu cel zecimal), care s nlture
handicapul tehnicii. Astfel n anul 1694 Leibniz nbuntete aceast
main de calcul, prin nlocuirea sistemului zecimal de numeraie cu
sistemul binar, care este i astzi baza prelucrrii electronice a datelor.
n anul 1823 matematicianul englez Charles Babbage (1791-1871) a
elaborat proiectul unei maini analitice de calcul. Aceast main realizat
cu mijloace mecanice const dintr-o magazie pentru depozitarea datelor
(memorie), o moar pentru efectuarea calculelor (unitate de prelucrare),
dispozitive de intrare a datelor (unitate de intrare) i respectiv dispozitive
pentru extragerea rezultatelor (dispozitive de ieire). Aceast main poate fi
considerat ca fiind primul computer n sensul modern al cuvntului, adic o
main a crei funcionare este controlat de instruciuni introduse de ctre
utilizator.
n anul 1854 matematicianul George Boole, public rezultatele
cercetrilor sale asupra logicii simbolice (inventnt Algebra boolean,
Algebra Boole, introducnt noiunile de TRUE i FALSE), care stau la baza
tiinei calculatoarelor.
n 1890 este realizat prima main de perforat cartele, pe baza crora
se realizeaz n SUA maini electromecanice de calcul cu cartele perforate,
care pot efectua calcule asupra datelor coninute pe cartele, pe baza unui
program dinainte specificat (program cablat). Aceast main a fost folosit
pentru prelucrarea datelor unui recensmnt din SUA, reducnd timpul de
calcul de la 10 ani la 2,5 ani. (cel ce a construit aceste maini a pus bazele
companiei IBM)
n anul 1944 este pus n funciune primul calculator modern, numit
MARK-1, realizat cu relee electromagnetice, datorit fiabilitii reduse
aproape nu a fost utilizat.
n anul 1947 sunt enunate de ctre John Von Neumann principiile
folosite i astzi n construcia calculatoarelor, i anume utilizarea sistemului
binar pentru reprezentarea informaiilor i utilizarea programelor memorate
n locul celor cablate. Primele calculatoare construite conform acestor
principii au fost EDVAC i UNIVAC-1 n SUA.
Un calculator modern reprezint un sistem complex care nglobeaz n
construcia sa tehnologii diverse cum ar fi:

- Electronice;
- Magnetice;
- Electromecanice;
- Electrooptice
- Mecanice.

Evoluia calculatoarelor este strns legat de progresele nregistrate n
aceste tehnologii. Putem mpri evoluia calculatoarelor n cinci etape,
denumite generaii de calculatoare. Fiecare generaie de calculatoare este
caracterizat de o dezvoltare tehnologic major ce a schimbat fundamental
modul n care calculatoarele au fost construite, avnd ca rezultat dimensiuni
mai mici, mai puternice, mai ieftine, mai eficiente i mai fiabile. Fiecare
generaie se ntinde pe o perioad de aproximativ zece ani, n prezent
aflndu-ne n generaia a patra, iar dup unii n a cincea de calculatoare.

Criteriile care au stat la baza acestei clasificri sunt n general:

- Arhitectura sistemelor;
- Tehnologia de construcie a componentelor;
- Modalitile de procesare a datelor;
- Caracteristicile sistemelor de operare;
- Limbajele de programare folosite.

De fapt evoluia constructiv a calculatoarelor este strns legat de
dezvoltarea tehnologiei electronice.

1.2. Generaii de calculatoare

Prima generaie de calculatoare

Prima generaie cuprinde calculatoarele construite ntre anii 1944 i 1956,
i este caracterizat de utilizarea tuburilor electronice ca element constructiv
principal, care nlocuiesc relee electromagnetice. n aceast perioad se
construiesc n SUA calculatoarele Mark 1 i ENIAC.

Fig. 1 Calculatorul ENIAC
Mark 1 a fost construit ntre anii 1939 i 1944, aceast main de calcul era
construit din comutatoare, relee electromagnetice i dispozitive mecanice,
coninnd 750.000 de componente, avnd 16 metri lungime, 2 metri i
jumtate nlime i cntrind 5 tone.
ENIAC construit ntre anii 1943 i 1946 n SUA. Acest calculator ocupa
un spaiu de 150 mp i cntarea 30 tone. n construcia sa erau folosite
18.000 tuburi electronice, 70.000 de rezistene i 6000 de comutatoare,
avnd nevoie de o putere de 150 kW (suficient pentru a ilumina un mic
ora), i efectua aproximativ 32.000 de operaii pe secund. Este primul
calculator ce avea implementato instruciune condiionat IF-THEN (dac-
atunci).
Programarea acestor calculatoare se face n cod main, ceea ce
necesit un volum foarte mare de munc. Efectuarea calculelor este lent,
capacitatea de stocare a datelor este redus (2 Koctei), consum foarte mare
de energie. Principala problem cu aceste calculatore era fiabilitatea foarte
mic.
Succesorii lui ENIAC au fost:
- EDVAC - Electronic Discrete Variable Automatic Computer (4000 de
tuburi);
- EDSAC - Electronic Delay Storage Automatic Calculator (1949 -
3000 de tuburi);
- UNIVAC I - Universal Automatic Computer (1951 primul computer
comercial);
- ILLIAC I (1949) - construit la Universitatea Illinois, primul computer
deinut de o instituie academic.

A doua generaie de calculatoare

Generaia a doua este reprezentat de calculatoarele construite ntre anii
1957 1963 i este caracterizat de folosirea tranzistorului ca element
constructiv de baz, ce nlocuiete tubul electronic. Deasemenea din anii 60
calculatoarele sunt dotate cu tastatur i monitor. Au vitez calcul mai mare,
ajungnd la mii de operaii pe secund, utilizarea de memorii din ferit ceea
ce duce la mrirea capacitii de memorare(32 Koctei), apar limbaje de
programare ca Fortan, Algol i Cobol. n aceast perioad calculatoarele
erau folosite n mare parte pentru calcule tiinifice. Aceast perioad n
evoluia calculatoarelor se caracterizeaz prin distincia creat ntre
proiectani, constructori, programatori i personalul de ntreinere.
Calculatoarele aveau nevoie de ncperi speciale, climatizate, pentru a se
asigura parametrii de funcionare, aceste maini de calcul fiind ntreinute i
exploatate de ctre operatori calificai. Programele erau scrise n limbajul
Fortran sau n limbaj de asamblare i erau imprimate pe cartele perforate.
Programatorii duceau programul scris n camera de intrare i l nmnau
operatorilor. Dup ce programul era executat, operatorul aducea rezultatele
de la imprimant n aa numita camer de ieire, pentru a fi ridicate de ctre
programator. n acest moment existau dou variante: fie programul era
corect i programatorul obinea rezultatele dorite, fie trebuia depanat
programul i reluat acest proces.

A treia generaie de calculatoare

Generaia a treia de calculatoare (1964 - 1Xp0) se caracterizeaz prin
utilizarea circuitelor integrate n locul tranzistoarelor n construcia
calculatoarelor. n aceast perioad apar i circuitele integrate pe scar mic
(SSI - Small Scale Integration) i medie (MSI - Medium Scale
Integration).
Aceste calculatoare au viteze de lucru mari, capaciti de stocare mari,
odat cu apariia discului magnetic, utilizarea de limbaje de programare de
nivel foarte nalt ca Pascal, Lisp i Limbaje grafice, datorit dimensiunilor
reduse s-au simplificat operaiile de instalare i exploatare.
n anul 1970 apare memoria static de 256 bii RAM (Random Access
Memory).
Tot n anul 1970 Intel proiecteaz i produce primul microprocesor,
denumit Intel 4004. Acest procesor avea 2300 de tranzistoare i putea
executa 60.000 operaii pe secund. Primul microprocesor de uz general,
denumit 8080, a fost produs de Intel n 1974, fiind un procesor pe 8-bii, cu
4500 tranzistori i putnd efectua 200.000 operaii pe secund. Alte
procesoare din aceast vreme au fost: Motorola 6800 i Z80. n aceast
perioad este lansat n SUA primul calculator destinat utilizrii casnica,
deasemenea apare unitatea de memorie extern Floppy Disk-ul, apar primele
jocuri pe calculator i apare sistemul de operare CP/M.
Treptat ncepe deschiderea spre era calculatoarelor personale; astfel, n
1974 este lansat pe pia calculatorul Altair8800 cu urmtoarele
caracteristici:

- Era bazat pe microprocesorul 8080;
- Avea preul de 375$;
- Fr tastatur, ecran, capacitate de stocare;
- Avea 4KB memorie, programabil prin intermediul unui frontal cu
comutatoare.

Fig. 2 Calculatorul ALTAIR 8800
n anul 1975 Bill Gates i Paul Allen fondeaz compania Microsoft i
implementeaz limbajul de programare BASIC 2.0 pe calculatorul ALTAIR
8800, care devine primul limbaj de nivel nalt disponibil pe un calculator
personal. n anul 1976 apare familia de calculatoare APPLE I i II care au
tastatur i monitor.

A patra generaie de calculatoare

Generaia a patra de calculatoare (1Xp1 - 1990) se caracterizeaz prin
construcia de calculatoare ce utilizeaz circuite integrate pe scar mare (LSI
-Large Scale Integration) i foarte mare (VLSI - Very Large Scale
Integration), care accentueaz performanele generaiei anterioare (vitez,
capacitate de memorare, consum de energie, fiabilitate, dimensiuni, uurin
n utilizare). Datorit dimensiunilor reduse, a preului mic ct i datorit unei
mari puteri de calcul i a fiabilitii ridicate are loc o mare rspndire a
calculatoarelor personale.
n aceast perioad a fost construit primul calculator personal (PC -
Personal Computer) de ctre firma IBM n anul 1Xp1. Toate calculatoarele
personale ce au fost construite ulterior i au pstrat arhitectura original IBM
au fost denumite calculatoare compatibile IBM-PC. Primul IBM-PC avea
urmtoarele caracteristici:
- Microprocesor pe 16-bii 8088
- Memorie RAM;
- Floppy-disc de 360KB capacitate;
- Sistem de operare DOS 1.0;
- Pre de 1365 $.

A cincea generaie de calculatoare

Calculatoarele din cea de-a cincea generaie (1990 -prezent), se
caracterizeaz prin construcia de calculatoare ce utilizeaz circuite integrate
pe scar mare ultra larg, care accentueaz performanele generaiei
anterioare
Calculatoarele viitorului se bazeaz pe utilizarea inteligenei
artificiale, a circuitelor integrate specializate i a procesrii paralele. Exist
unele aplicaii ale celei dea asea generaii de calculatoare care sunt deja
utilizate astzi, cum ar fi recunoaterea vorbirii, a amprentelor digitale, etc.
Procesarea molecular i cuantic precum i nanotehnologiile se pare
c vor schimba faa calculatoarelor n urmtorii ani. Scopul principal al celei
de-a asea generaii de calculatoare este acela de a dezvolta echipamente
capabile s rspund limbajului natural uman i s fie capabile de nvare i
organizare proprie. Caracteristica principal a acestor calculatoare este
trecerea de la prelucrarea datelor la prelucrarea informaiilor.
n acelai timp se pregtete unda unei revoluii biochimice care ar
putea duce le apariia unui un calculator molecular . Singurul lucru care ar
rmne dup aceea ar fi apariia unui calculator viu cu o inteligen
artificial vie, ce ar implica i ataarea unor structuri de tip ADN i ARN la
un calculator molecular.
Dac primele patru generaii de calculatoare electronice au fost
construite pentru calcule, chiar dac au fost utilizate treptat i pentru
prelucrri simbolice, generaia a cincea va fi un procesor de informaie
aproape sub orice form util omului (limbaj natural, voce, imagine) fr a
se ridica ns la nivelul unui procesor mental deplin, din momentul n care
nu putem pune semnul egalitii ntre IA i inteligena natural uman.

NTREBRI REZOLVATE

1. n dezvoltarea sistemelor de calcul cte generaii de calculatoare sunt:
a) dou generaii
b) trei generaii
c) cinci generaii
rspuns corect c
2. mprirea istoriei calculatoarelor n generaii a avut la baz:
a) dezvoltarea tehnologiei mecanice
b) saltul tehnologic din domeniul optic
c) dezvoltarea limbajelor de programare
rspuns corect nici unul
3. Principiile lui Von Neumann sunt:
a) folosirea sistemul de numeraie binar pentru reprezentarea
informaiilor
b) folosirea programelor memorate n locul celor cablate
c) folosirea cartelelor perforate
rspuns corect: a i b

NTREBRI PROPUSE
1. Primul calculator electronic modern a fost construit n:
a) Anglia
b) Rusia
c) Japonia
2. Primul calculator electronic modern a fost construit avnd ca element
constructiv de baz:
a) Tubul Electronic
b) Tranzistorul
c) Cartela Perforat
3. Care generaie de calculatoare prelucreaz cunotine i nu date :
a) Cele din generaia I
b) Cele din generaia II
c) Cele din generaia III
4. Sistemele de operare moderne apar n anii:
a) 1950
b) 1960
c) 1980

CAPITOLUL II

2.1. Clasificarea sistemelor de calcul

n general, clasificarea calculatoroarelor se face n general dup
urmtoarele criterii:

- tipul unitii centrale de prelucrare (UCP) sau al
microprocesorului cele mai mari calculatoare tind s utilizeze
uniti centrale de prelucrare constituite separat, de mare vitez, cu
componente complexe;
- dimensiunea memorie principale pe care microprocesorul o poate
utiliza un calculator echipat cu o memorie principal de mare
capacitate poate memora programe mai complexe i chiar mai multe
programe diferite n acelai timp;
- capacitatea de stocare a memoriei auxiliare sistemele de calcul
tind s fie echipate cu dispozitive periferice de memorare de foarte
mare capacitate;
- viteza de ieire a perifericelor cele mai mari calculatoare sunt
dotate cu dispozitive de ieire rapide, a cror vitez se msoar, de
exemplu, n sute de mii de linii care pot fi tiprite pe minut;
- viteza de prelucrare exprimat n milioane de instruciuni pe
secund (MIPS - Millions of Instructions Per Second) - variaz de la
3 - 4 MIPS la cele mai mici calculatoare, pn la mai mult de 200
MIPS pentru supercalculatoare;
- numrul utilizatorilor care pot avea acces la calculator n acelai
timp calculatoarele personale admit numai un singur utilizator, alte
tipuri accept mai mult de doi sau trei utilizatori n acelai timp, iar
cele mai mari calculatoare suport sute de utilizatori simultan;
- costul sistemului - ce poate varia foarte mult chiar pentru acelai tip
de calculator.

Avnd n vedere totalitatea criteriilor enumerate mai sus, calculatoarele
sunt, n general, grupate n patru categorii de baz: microcalculatoare,
minicalculatoare, calculatoare mainframe i supercalculatoare. Este dificil s
se asocieze o definiie fiecrei categorii, innd seama de progresele
tehnologice i de rapiditatea cu care se pot schimba parametrii de mai sus.
Totui putem da urmtoarele definiii:
- Microcalculatorul, numit adesea calculator personal (PC Personal
Computer), reprezint tipul de calculator care utilizeaz un singur
microprocesor ca unitate central de prelucrare (UCP) i care poate fi
folosit numai de o singur persoan la un moment dat. Exist un mare
numr de variante, n ceea ce privete dimensiunea lor, de la
calculatoare personale portabile (laptop) la puternice staii de lucru
(desktop workstations) care sunt utilizate pentru calcule inginereti i
tiinifice. Calculatoarele personale lucreaz folosind sistemul de
operare Windows sau un alt sistem de operare similar, fiind folosite
pentru aplicaii standard. Microcalculatoarele pot fi folosite cu
uurin de neprogramatori datorit numrului mare de pachete de
programe de aplicaii disponibile.
- Minicalculatorul este cunoscut ca un calculator de mrime medie, ce
nu este portabil. El suport pn la 50 de utilizatori simultan i are o
memorie principal de capacitate mare. n mod normal
minicalculatorul deservete o reea de terminale simple. IBM AS/400
sau DEC Vax/750 sunt exemple de minicalculatoare.
- Calculatorul mainframe reprezint un calculator de mari dimensiuni
i foarte puternic care este amplasat ntr-un cadru care poate fi
controlat (temperatur, umiditate, praf, etc.). Un astfel de calculator
suport prelucrri cerute de sute, sau chiar mii de utilizatori precum i
calcule specializate. Este solicitat de companiile care vehiculeaz i
prelucreaz un volum mare de informaie.
- Supercalculatorul posed resurse hardware i software deosebite. Se
utilizeaz n industria de aprare, n cercetrea tiinific, n cteva
universiti, n industria aeronautic i spaial. Un supercalculator
poate executa peste 1,8 miliarde de operaii pe secund.

2.2. Structura i funcionarea unui calculator electronic

n mod simplist putem defini calculatorul ca fiind o o main care
prelucreaz informaiile automat. Prin informaii nelegem data sau
programe. Pentru efectarea calculelor trebuie s furnizm datele care trebuie
prelucrate (datele de intrare) i o list de instruciuni (programul), care s i
indice cum s prelucreze aceste date. Dac pentru a ajunge la un rezultat
trebuie sa execute mai multe operaii, el le va efectua pe rnd. Operaiile i
ordinea acestora i sunt specificate calculatorului prin intermediul
programului. Calculatorul va furniza utilizatorului rezultatele obinute n
urma prelucrrii (date de ieire).
Un sistem de calcul (calculator) este compus din dou componente mari:

- HARDWARE reprezint totalitatea componentelor fizice care
compun un calculator (circuite electronice, circuite electrice,
circuite optice, circuite magnetice, dispozitive magnetice);
- SOFTWARE reprezint ansamblu programelor prin care reuim
s transmitem calculatorului instruciunile necesare prelucrrii
informaiilor

Sistemele de calcul existente cunosc un mare numr de variante
arhitecturale, dar care toate respect principiile lui Von Neumann. Principiul
de baz al proiectrii calculatoarelor clasice a fost ordonarea i execia
secvenial a operaiilor. Acesta se rezum la dou aspecte majore: execuia
unui ansamblu de funcii de ctre un procesor unic i descrierea prelucrrilor
n conformitate cu algoritmii secveniali.

Dintre elementele care au determinat ca PC-urile s se impun pe piaa
sistemelor de calcul enumerm:
- au reprezentat un nceput pentru standardizare, avnd o arhitectur
deschis;
- fiind bine documentate au oferit posibiliti de extindere;
- au fost ieftine, simple i robuste.

Primele calculatoare personale, realizate de ctre firma IBM, aveau la
baz microprocesorul Intel 8088 iar ca sistem de operare MS-DOS de la
Microsoft. Numele original de calculator personal sau PC (Personal
Computer) provine deci de la IBM iar toate calculatoarele construite dup
aceea, avnd aceeai arhitectur de baz, poart denumirea de calculator
compatibil IBM-PC, tocmai datorit faptului c pstreaz arhitectura
funcional de baz a primului calculator personal scos pe pia de ctre
firma IBM. PC-urile existente astzi sunt la fel de puternice ca
minicalculatoarele i calculatoarele mainframe de acum civa ani.

Principalele blocuri din componena unui calculator electronic sunt
prezentate n figura 1., care indic de asemenea circulaia informaiilor n
calculator. Prin informaii vom nelege n continuare att datele ct i
programul pentru rezolvarea unei probleme. n afar de informaii, n
calculator sunt prezente i semnalele de comand elaborate de unitatea de
comand, precum i semnalele de rspuns emise de celelalte blocuri. Aceste
semnale nu au fost reprezentate pentru a nu ncrca figura.

Fig. 1. Structura unui calculator electronic

Reprezentarea informaiilor n calculator se face n sistemul binar,
deoarece elementele de baz folosite n construcia calculatorului sunt
prevzute cu dou stri fundamentale. n mod convenional, se folosesc
pentru cele dou stri simbolurile 0 i 1, numite cifre binare sau bii.

2.3. Placa de baz

UCP-ul mpreun cu memoria intern i cu alte dispozitive (n general
de control) eventual i alte dispozitive periferice se afl de obicei montate pe
o plac numit plac de baz ce asigur funcionarea sistemului i asigur
comunicarea ntre toate componentele sale. Cunoscut i sub numele de
motherboard sau mainboard, placa de baz este una dintre componentele
vitale ale calculatorului, asigurnd comunicarea i coordonarea activitii
tuturor componentelor din sistem, motiv pentru care constituie o adevrat
coloan vertebral a sistemului. Fizic, ea este o plac cu multe circuite i
conectori (sloturi) de diverse forme, la care sunt conectate prin cabluri sau
prin inplantare n sloturi celelalte componente din sistem. O parte din
principale componente ale plcii de baz, sunt:

- controlerele acestea sunt componentele "inteligente" ale plcii de
baz, nite circuite integrate care dirijeaz traficul de informaii i
coordoneaz dispozitivele din calculator. De calitatea lor depind
performanele ntregului sistem (alturi de performanele
procesorului), deoarece el impune tipul i limitele altor componente
pe care le va suporta sistemul;
- magistralele de sistem sunt cile prin care circul semnalele electrice
ntre componente, i aceste ci includ att circuitele de pe placa de
baz, ct i cele plantate n diverse sloturi ce se afl pe placa de baza.
Magistrala este un mnunchi de cabluri electrice interne prin care sunt
transmise semnalele dintr-o parte n alta a echipamentului de calcul.
Caracteristica de baz a magistralei o reprezint limea sa (ce se
msoar n numr de bii), astfel, cu ct aceasta este mai mare, cu att
se pot transfera mai muli bii simultan, deci mai mult informaie.
Arhitectura magistralelor are o importan deosebit n determinarea
performanelor sistemului; Dup natura informaiilor transmise,
magistralele sunt :
- magistrale de date;
- magistrale de comenzi;
- magistrale de semnale i control.
Dup sensul de circulaie a informaiei, magistralele se clasific n :
- magistrale bidirecionale;
- magistrale unidirecionale.


Fig.4. Magistralele din calculator

Fizic, o magistral este reprezentat printr-un ansamblu de trasee de
pe placa de circuit imprimat. Aceste trasee sunt utilizate pentru transmisia
datelor, adreselor de memorie sau a unor semnale de control. Din aceste
considerente, n literatura de specialitate se regsesc denumirile de
magistrala de date, magistrala de adrese i magistrala de control (figura 4).
Magistrala de adrese este utilizat de procesor pentru a selecta o locaie de
memorie sau un anumit periferic.
Magistrala de date este utilizat pentru transferul datelor ntre procesor i
unitatea de memorie sau un dispozitiv periferic.
Magistrala de control ofer semnalele pentru sincronizarea fluxului de date
ntre procesor i unitatea de memorie sau un dispozitiv periferic.
O arhitectur de magistral reprezint modul n care componentele unui
sistem de calcul, n particular ale unui PC, sunt interconectate.
Principalele caracteristici care trebuie luate n calcul la alegerea unei
arhitecturi de magistral sunt:
- s asigure performane maxime microprocesorului;
- s fie operaional pe ntreaga durat de via a sistemului;
- s permit eventuala modernizare a microprocesorului;
- s permit includerea pe sistem a celor mai noi aplicaii:

- BIOS-ul (de la Basic Input/Output System - "sistem de baz de
intrare/ieire") este un program nscris ntr-o memorie de tip ROM de
pe placa de baz. BIOS-ul este un program de mrime mic (< 2MB)
fr de care calculatorul nu poate funciona, acesta reprezentnd
interfaa ntre componentele din sistem i sistemul de operare instalat
(SO). El este cel care intr primul n funciune la pornirea
calculatorului, permind testarea dispozitivelor din sistem, i apoi
lanseaz n execuie sistemul de operare, dac este instalat unul. Tot n
BIOS se pot configura anumii parametri prin care sistemul s poat
folosi mai bine dispozitivele hardware existente ntr-un calculator;
- memoria cache este o memorie de capacitate mic dar de foarte mare
vitez, plasat ntre procesor i memoria normal a sistemului. De
fiecare dat cnd procesorul are nevoie de o informaie din memorie,
aceasta este cutat mai nti n memoria cache, ceea ce accelereaz
mult operaiile repetate cu aceeai informaie, n general foarte
frecvente;

Placile de baz conin mai multe tipuri de conectori n funcie de tipul
de interfa folosit. Interfeele cele mai cunoscute sunt:
- ISA (Industry Standard Arhitecture) pe cale de dispariie, ce
funcioneaz la 16 MHz (frecven de bus, magistral) i este folosit
de plci grafice, plci de sunet i modemuri mai vechi;
- PCI (Peripheral Connection Interface) interfaa cea mai cunoscut,
funcioneaz la 33 MHz i este folosit de plci grafice, plci de sunet,
modemuri, controlere etc. relativ noi, fiind proiectat de Intel si ofer
posibiliti de PnP(Plug and Play);
- AGP (Accelerated Graphics Port) Interfa pentru plci grafice
moderne, funcioneaz la 66 MHz, 133 MHz, 266 MHz i 533 MHz.

ndiferent de tipul de interfa folosit fiecare plac de baz are i
conectori de tip IDE, la care se conecteaza hard-diskuri, CD-ROM-uri/ CD-
Writere etc.
Placa de baz mai conine i interfee pentru memoria RAM (tip
SIMM, DIMM, sau RIMM) acestea fiind module de memorie RAM care au
viteze diferite.
Memoria BIOS conine la rndul ei memoria CMOS a crui coninut
poate fi modificat de ctre utilizator. BIOS-ul este un program situat in Flash
Memory chip pe placa de baz, el nu se pierde cnd calculatorul este stins
sau restartat, el mai este numit i program de boot (ncrcare), el fiind i
singurul canal prin care componentel hardware comunic cu sistemul de
operare. Principala funcie a BIOS-ului este aceea c prin intermediul ei
sistemul de operare poate gestiona resursele sistemului. Deasemenea din
CMOS putem seta diferii parametri ai sistemului cum ar fi timpul, data,
caracteristicele HDD-ul ct i funcii mai complexe cum ar fi sincronizarea
hardware a diferitor componente, frecvena de funcionare a magistralelor,
ct i setarile procesoarelor. Calculatorul va opera normal sau la putere
maxim doar dac parametrii sunt corect i optimal setai n BIOS.
Majoritatea productorilor de plci de baz ofer posibilitatea de a reinnoi
BIOS-ul prin update-uri care se gsesc pe site-ul de internet al
productorului, ele cuprinznd diferite funcii care ajut la configurarea
procesorului ct i posibilitatea de a instala procesoare aparute mai recent
fa de data construciei plcii de baz, care lucreaz la viteze mai mari.
Incorporate pe placa de baz mai sunt i porturile seriale (denumite
COM (de la communication) 1 (cu 9 pini) si 2 (cu 24 de pini)) pentru
mouse/fax modem extern, portul LPT (line printer) pentru
imprimante/scannere/plottere, porturile USB (Universal Serial Bus) 1.0 sau
2.0 pentru camere video/ scannere/ aparate foto digitale, porturile Fire-Wire,
pentru conectarea de dispozitive prin infrarosu (denumite de IEEE (Institute
of Electrical and Electronics Engineers) IEEE 1394), ultimul model in ceea
ce priveste dispozitivele prin infrarosu fiind tehnologia Blue-Tooth
(Standard pentru PAN, Personal Area Network, fiind folosit pentru
comunicarea wireless casnica sau de birou si foloseste o banda de 2.4 Ghz la
720 Kbps, raza de actiune este de aproximativ 9.144 metri), incorpoarat in
telefoanele celulare (Nokia) care permit intrare pe internet fara a avea un
modem. De asemenea porturile COM, LPT, USB, USB 2.0 si Fire-Wire
permit realizarea de retele prin intermediul lor.
Pe placa de baz se gsete i procesorul pe ceea ce se cheama ori
SLOT, ori Socket. Exista o multitudine de SLOT-uri/Socket-e in functie de
procesorul folosit.
n lume sunt foarte muli productori de plci de baz. Lider mondial
n tehnologia plcilor de baz este Intel dar preul ridicat o fac s fie
achiziionat doar de un anumit segment de cumprtori, ns stabilitatea
sistemului care o incorporeaza merit preul.

Echipamentele periferice asigur comunicarea dintre om i main la
intrarea i respectiv la ieirea informaiilor din unitatea central i stocarea
unui volum important de date care pot fi reutilizate ulterior. Deasemenea
echipamentele periferice asigur comunicaiile cu alte reele de
calculatoare(Internet).

Echipamentele periferice
Echipamentele periferice sunt dispozitivele cuplate sau avnd posibilitatea
de a fi cuplate la un calculator. Dup funcia de baz, acestea se pot clasifica
n:
Echipamente de intrare - avnd rolul de a capta i colecta informaiile, n
forma lor uzual, pentru a fi prelucrate n calculator. Din aceast categorie
amintim: tastatura, mouse-ul, creionul optic, tableta digital, scanner-ul,
cititorul de coduri de bare (un scanner foarte simplu), cititorul de cartele
magnetice/perforate, captatorul de sunete (microfonul), terminalul inteligent
(terminalul pentru tranzacii financiare) etc.
Echipamentele de ieire - au rolul de a genera informaia prelucrat n
calculator ntr-o form direct utilizabil. Redarea n exterior a informaiei se
poate obine n mod vizual, prin echipamentele periferice: ecran (de tip CRT
- Cathode Ray Tube sau LCD - Liquid Crystal Display, monitoare
monocrom sau color; CGA - Color Graphic Adapters, EGA - Enhanced
Graphics Adapters; VGA - Video Graphic Adapter; XGA, XGA/HDA;
VESA etc.), imprimant (matricial, cu jet de cerneal, termic, laser).
Echipamente de memorare sau echipamente de intrare/ieire - au rolul
de a stoca o mare cantitate de informaie, pentru un timpnedeterminat, n
vederea utilizrii ulterioare. Din aceast grup de periferice fac parte
unitile de: discuri/benzi magnetice i discuri optice (Compact Disk-Read
Only Memory, CD-ROM; Write Once, Read Many, WORM).
Echipamente de transport la distan au rolul de a oferi o form adecvat
informaiei ce se emite/recepioneaz prin suportul fizic (cablu electric, unde
electro-magnetice, fibr optic). n aceast categorie este inclus modemul i
placa de reea.

Ele pot fi clasificate:

- periferice de intrare (tastatura, scaner-ul, mouse-ul);
- periferice de ieire (monitorul, imprimanta);
- periferice de intrare/ieire (HDD, FDD, CD-ROM);
- periferice de comunicaie.

2.4. Tastatura

Unitatea de introducere asigur prelucrarea de ctre calculator a
informaiilor furnizate de utilizatori (a programelor i datelor). Informaiile
sunt primite n reprezentare extern (iruri de caractere: litere , cifre i semne
speciale) i convertite n reprezentarea intern (format binar) sub care vor
apare n unitatea de memorie. Introducerea datelor se face n principal de la
tastatura calculatorului. Tastatura este dispozitivul ce folosete la
introducerea datelor, instruciunilor i comenzilor n calculator, facilitnd
dialogul dintre om i calculator. Orice apsare i eliberare rapid a unei taste
determin afiarea caracterului scris de ea, pe ecranul calculatorului.
Majoritatea calculatoarelor chiar refuz s porneasc dac nu au o tastatur
conectat la ele. Tastatura are 2 tipuri de elemente care intereseaz n
operare, i anume tastele i ledurile. Tastele sunt butoanele tastaturii, iar
ledurile sunt acele mici indicatoare luminoase grupate, de regul, n partea
dreapt a tastaturii, care se aprind i se sting n funcie de anumite situaii
sau de tastele apsate.
Tastatura conine patru blocuri de taste:
- Tastatura alfanumeric include taste pentru codurile cifrelor,
literelor mari i mici, semnelor speciale i bara de spaiu. De
asemenea aici sunt i codurile comenzilor retur de car (carriage
return )i salt n linie nou (line feed) <ENTER>; tabulare
<TAB>; ntreruperea unui program <ESC>; tiprirea ecranului
la imprimant <PRINT SCREEN>, suspendarea temporar a
executrii <PAUSE/BREAK>.
- Tastatura de editare care conine tastele pentru editarea unui
text:<PAGE UP>;<PAGE DOWN>;<HOME>;<END>;
comutare ntre modul insert i modul suprascriere cu tasta
<INSERT>; tergere <DELETE> i <BACKSPACE>
- Tastatura numeric este destinat introducerii datelor numerice
i a oparaiilor aritmetice, la care se adaug separatorul zecimal
punct.
- Tastele funcionale conin 12 taste notate cu <F1>,
<F2>,..,<F12> care au ataate diferite comenzi sau grupuri de
comenzi specifice programului care controleaz activitatea
calculatorului.
Astfel dac se acioneaz o tast cald se genereaz codul unei litere
mici. Dac se acioneaz simultan o tast cald i tasta <SHIFT> se obine
codul literei mari.
Tastele comutator:
- Caps Lock- comut ntre caractere mici i caractere mari;
- Num Lock- comut tastatura de editare n starea de tastatur
numeric ( led aprins ) sau tastatur de editare (led stins ).
- INSERT- comut ntre corectura cu inserare i corectura cu
suprascriere.
- Tastatura anglo-saxon are tastele dispuse astfel: Q, W, E, R, T,
Y,
- Tastatura fancez are dispunere: A, Z, E, R, T, Y,
- Tastaturile sunt specializate pe ri.

2.5. Mouse-ul

Un alt dispozitiv de intrare este mouse-ul este un dispozitiv de form
aproximativ oval, conectat printr-un fir la un port serial al calculatorului.
Unele tipuri de mouse sunt fr fir, comunicnd cu calculatorul prin
infraroii. Este asemntor cu tastatura ca funcionalitate, deoarece prin
intermediul lui se realizeaz operaiuni de indicare, selectare, lansare a
comenzilor, desenare n programe special concepute n acest sens
(Windows). Cnd calculatorul are ataat un mouse, pe ecran este afiat un
pointer (cursor), care se poate deplasa n orice direcie. Dei mouse-ul
uureaz foarte mult operarea cu meniuri i obiecte, n mod grafic, i uneori
i n programe de mod text, totui, un mouse nu este absolut indispensabil,
majoritatea programelor putnd fi controlate i din taste. Sunt rare
programele pentru a cror utilizare este obligatoriu un mouse.

2.6. Scanner-ul

Scanner-ul este un dispozitiv care se cupleaz la calculator i folosind
un software special copiaz n memoria calculatorului imagini de pe hrtie,
carton, pentru a fi prelucrate i/sau afiate pe ecran n diverse forme. Dac se
dorete introducerea, n memoria calculatorului, a unei fotografii sau a
oricrei imagini tiprite pe hrtie, cel mai adecvat echipament periferic
pentru aceast operaie este scanner-ul. Acesta scaneaz fotografia i
transform informaia grafic din ea n informaie digital, care apoi poate fi
afiat pe ecran i poate fi salvat pe disc ntr-un fiier de tip grafic.
Cel mai adesea, scanner-ul se conecteaz la portul de comunicaie
paralel al calculatorului, i poate avea pe el un alt port de acelai tip la care
se poate conecta, n serie cu el, i o imprimant. Exist i scannere care
funcioneaz pe standarde de tip SCSI. Scanerul este caracterizat de
urmtoarele atribute:
- rezoluia care reprezint numrul de puncte pe unitate de lungime (
dots per inch ) pe care le poate citi scanerul. Calitatea imaginii
roster crete o dat cu rezoluia care poate fi de cteva sute dpi (
300-400 );
- numrul de culori reprezint setul de culori care sunt codificate de
scaner. Calitatea imaginii crete odat cu numrul de culori;
- viteza de scanare este viteza de lucru a scanerului adic viteza de
prelucrare a imaginii.

2.7. Trackball-ul

Este un dispozitiv asemntor mouse-ului. Foarte muli utilizatori l
prefer n locul mouse-ului,datorit faptului c, prin poziia fix pe care o
are, ocup mai puin spaiu i, cu ajutorul bilei, permite o mai mare libertate
de micare a cursorului pe ecran.

2.8. Joystick-ul

Este un dispozitiv asociat de obicei jocurilor. Este special proiectat
pentru a oferi comoditate n manevrarea sa cu ajutorul minii. Datorit
tehnologiei avansate utilizate la fabricarea sa, permite micri compuse.

2.9. Creionul optic

Este un dispozitiv asemntor unui creion, avnd n vrf un senzor
optic. Ofer posibilitatea desenrii i scrierii direct n memoria calculatorului
prin intermediul unor monitoare speciale .

Unitatea de extragere are ca rol principal conversia informaiilor din
reprezentarea intern (format binar) n reprezentarea extern convenabil
pentru utilizator(iruri de caractere, cifre,semne speciale, grafice, imagini
etc.). Se folosesc n principal ca uniti de extragere imprimanta i
dispozitive de afiare.
Monitorul (display-ul) este micul "televizor", folosit pentru afiarea pe
ecranul su att a informaiilor introduse de la tastatur ct i a rezultatelor
unor prelucrri (texte, grafice sau imagini).

2.10. Monitorul (Display, Monitor)

Este dispozitivul pe care se pot vedea rezultatele execuiei
programelor. El conine un ecran realizat ntr-o tehnologie digital de nalt
performan, iar pe ecran se afieaz imagini alctuite dintr-o reea fin de
puncte de culoare roie, verde i albastr (sistemul RGB), puncte de o
anumit dimensiune, denumite pixeli. Cu ct punctul de formare a imaginii
este mai mic cu att imginea va fi de o calitate mai bun. Numrul de pixeli
afiai pe orizontal i pe vertical n cadrul ecranului unui monitor definesc
rezoluia acestuia. Valoarea tipic este de 0,28 mm pentru diametrul unui
pixel.
Memoria video conine permanent informaiile care determin starea
fiecrui punct (dac este aprins sau stins, culoarea punctului i la ce
intensitate luminoas), iar placa video le transmite cu o frecven mare ctre
monitor, care prezint imaginea pe ecran.
Primele monitoare au fost monocrome i funcionau doar n mod text.
Monitoarele moderne sunt color i permit afiarea de imagini de calitate,
astfel nct performanele video ale calculatoarelor au ajuns s depeasc
nivelul celor atinse de televiziune. Monitoarele cele mai uzuale, de forma
unui mic televizor i bazate pe tub catodic, mai sunt desemnate cu acronimul
CRT (de la Cathode Ray Tube - tub catodic cu fascicul electromagnetic).
Mai puin voluminoase sunt monitoarele plate de tip LCD (de la Liquid
Crystal Display - afiaj cu cristale lichide). Calculatoarele portabile au
ecrane miniaturizate, cu cristale lichide, integrate n capacul cutiei lor. Mai
exist i monitoarea cu plasm, n general cele de dimensiuni mari.
Performanele monitorului influeneaz sensibil calitatea lucrrilor
grafice pe calculator. Pentru aplicaii grafice complexe, care opereaz cu
imagini mari i unde claritatea contururilor i a culorilor din imagini este
important, este necesar un monitor cu ecran mare i cu performane bune.
Calculatoarele care au funcii de comunicaie n reele, i nu necesit
operarea permanent pe ele, pot funciona i n absena unui monitor. Dar
pentru un calculator personal, monitorul este o component vital.
Placa video
Face posibil afiarea imaginilor pe monitor. Ea este nzestrat cu
microprocesor propriu numit accelerator grafic i cu memorie proprie numit
memorie video. Imaginea care apare pe monitor este format dintr o serie
de puncte numite pixeli. Numrul de pixeli care se afieaz pe ecran se
numete rezoluie. Placa video este componenta care pregtete imaginea
generat de calculator pentru afiare pe monitor. Se poate localiza urmrind
unde se conecteaz, n spatele cutiei calculatorului, cablul video care vine de
la monitor. n multe cazuri, placa video e o component distinct, care se
monteaz pe placa de baz, ntr-un slot adecvat. Unele plci de baz, ns,
includ astfel de componente chiar n arhitectura lor, caz n care placa video
nu mai este o component distinct, dar mufa ei iese tot n spatele cutiei,
pentru ataarea cablului pentru monitor.
Placa video include circuite de memorie RAM care alctuiesc aa-
numita memorie video. O plac video performant poate avea, de pild, 32
MB RAM. Imaginea de pe ecranul monitorului este alctuit din puncte (sau
pixeli) care sunt aranjate pe linii i coloane. Prin analogie cu punctele unei
coli de hrtie scrise, fiecare pixel poate fi scris (cu cerneal de o anumit
culoare) sau ters (caz n care are culoarea hrtiei). n memoria video se
stocheaz, deci, informaiile despre fiecare pixel: starea lui (scris sau
ters), culoarea cernelii i culoarea hrtiei. Cu ct afiarea se face la o
rezoluie mai mare (adic la o densitate mai mare de puncte pe ecran), cu
att imaginea conine mai muli pixeli. Pe de alt parte, cu ct este mai mare
numrul de culori folosite (adncimea de culoare), cu att informaia de
culoare este mai complex i necesit un volum mai mare de memorie.
Limitele n care pot varia aceti parametri difer de la o plac video la alta.
Rezult, deci, c performanele video ale calculatorului sunt direct
proporionale cu volumul de memorie video i cu performanele tehnice ale
plcii video.

2.11. Imprimanta

Este un echipament periferic de ieire prin intermediul cruia rezultatele
obinute cu ajutorul calculatorului pot fi tiprite pe hrtie.
Primele calculatoare nu aveau monitoare. Pentru a se afia rezultatele
calculelor efectuate de programe, a fost inventat imprimanta, un dispozitiv
care poate fi comandat de calculator i care tiprirea rezultatele. Pentru
comunicaia cu calculatorlu se folosete de obicei portul de comunicaie
paralel, prin care se pot transmite cte 8 bii de date simultan,adic un ntreg
caracter tipribil.
Imprimanta poate fi conectat direct la calculator, i atunci se numete
imprimant local (local printer). La o imprimant local se poate tipri
direct de pe calculator, fr nici o legtur cu reeaua.
ntr-o reea local, poate s existe o imprimant conectat la unul din
calculatorele din reea, dar partajat (shared) ntre toate calculatorele din
acea reea, adic ea poate tipri documente trimise de pe oricare din
calculatorele reelei. O astfel de imprimant se numete imprimant de reea
(network printer). Pentru a putea tipri pe ea un document de la un calculator
oarecare, trebuie s fie pornit calculatorul la care este conectat imprimanta
i, desigur, reeaua s funcioneze. Orice imprimant poate fi folosit att ca
imprimant local, ct i ca imprimant de reea, dup necesitate.

O imprimant are n general urmtoarele componente:

- un mecanism pentru tiprirea caracterelor;
- un mecanism pentru antrenarea hrtiei;
- un panou de comand cu butoane i leduri;
- dou cabluri: unul de alimentare la reea i unul de conectare la
calculator.

Imprimanta este caracterizat de urmtoarele elemente:

- rezoluie care reprezint numrul de puncte pe inch afiate;
- viteza de imprimare care se msoar n caractere pe secund (cps)
sau pagini pe minut (ppm);
- dimensiunea maxim a hrtiei este dat de formatul pe care poate
s scrie imprimanta: A4, A3, etc;
- memoria proprie reprezint capacitatea de memorare proprie
imprimantei n care sunt transferate informaiile ce urmeaz a fi
tiprite. Viteza de prelucrare a procesorului este mult mai mare
dect viteza de imprimare. Memoria imprimantei permite stocarea
informaiilor pn n momentul n care vor fi tiprite, evitnd
blocarea magistralei de date.

Imprimantele sunt fabricate de diverse firme, ntr-o gam larg, pe
diverse principii funcionale. Din acest punct de vedere exist mai multe
tipuri de imprimante:

- imprimante cu tambur sau panglic metalic;
- imprimante matriceale;
- imprimante laser;
- imprimante cu jet de cerneal;
- imprimante termice.

Imprimante cu tambur sau panglic metalic au caracterele imprimate
pe un tambur sau o band metalic. Acestea nu permit generarea caracterelor
sub o alt form dect cea existent pe tambur sau band. Acest tip de
imprimant nu mai este folosit.
Imprimante matriceale (Dot Matrix Printer). Acestea au un cap de
serie format din mai multe ace care apas o band tuat, genernd
caracterul printr-o matrice de puncte. Capul de imprimare poate conine 9,18
sau 24 ace, iar caracterele pot fi generate sub diverse forme. Rezoluia
acestor imprimante este de 180360 dpi, iar viteza variaz ntre 150 cps i
800 cps.
Imprimantele laser se bazeaz pe principiul copiatoarelor. Razele laser
polarizeaz electrostatic un cilindru care atrage o substan numit toner.
Acesta se depune pe cilindru n conformitate cu informaia care trebuie
tiprit. Tonerul de pe cilindru este transferat apoi pe hrtie. Aceast
tehnologie asigur o calitate ridicat a tipririi cu o rezoluie de pn la 1000
dpi i o vitez de 4-8 ppm. Acestea dispun de o memorie proprie de 1-6 Mb
care face posibil imprimarea unor imagini complexe.
Imprimante cu jet de cerneal scriu pe hrtie trimind un jet de tu cu
o anumit intensitate. Se pot obine imagini color, cu o rezoluie de pn la
300 sau 600 monocrom. Sunt cele mai rapide imprimante, cu o vitez de 3-
16 ppm.
Imprimante termice. Acestea tipresc informaia prin fixare termic a
vaporilor de cerneal pe o hrtie special (principiul Fax-ului). Sunt mai
lente dect cele inkjet sau laser.

Alt dispozitiv de ieire este ploter-ul. Ploterul este un dispozitiv de
ieire prin care calculatorul deseneaz pe hrtie imagini de mare precizie:
hri, desene tehnice, etc.

Placa de sunet, alt dispozitiv de ieire, este folosit la redarea
fiierelor de sunet i la redarea sunetului din fiierele video.

2.12. Placa de reea

Un calculator conectat ntr-o reea local are ntotdeauna n el i o
plac de reea, prin care se desfoar comunicaia cu celelalte calculatoare
din reeaua local, folosind un cablu special de reea, de tip BNC sau UTP.
Un calculator personal care lucreaz izolat sau care comunic doar prin
modem cu alte calculatoare, nu are nevoie de o plac de reea. n general,
comunicaia prin placa de reea este mult mai stabil i rapid dect prin
modem, dar ea funcioneaz bine numai pe distane mici, pn la cteva sute
de metri.
ntr-un calculator pot fi montate chiar mai multe plci de reea, de
regul pentru ca fiecare plac de reea s asigure comunicarea cu un grup
diferit de calculatoare. Este cazul calculatoarelor cu rol de gateway (poart)
ntre reele locale, sau cu rol de router (nod de distribuie) pentru mai multe
subreele.
Placa de reea este util, deci, numai pe calculatoarele conectate n
reele locale, i majoritatea calculatoarelor personale nu erau dotate cu plac
de reea.

2.13. Modem-ul

Modem-ul este componenta prin care calculatorul poate fi folosit
pentru comunicarea direct cu alte calculatoare, prin linia telefonic. Acesta
permite transferul fiierelor, corespondena prin pota electronic,
conversaia cu ali utilizatori, cutarea de informaii din diferite domenii.
Modemul este un dispozitiv electronic care permite transmisia i
recepia semnalului electric pe linia telefonic, stabilind astfel o comunicaie
serial ntre calculatoare care se pot afla n locuri diferite. Legtura se poate
face fie folosind liniile telefonice obinuite pentru a suna (dial-up) la numere
de telefon unde sunt conectate calculatoare, i astfel accesnd servicii
specifice prin linia telefonic fie pe linii telefonice dedicate, directe, care pot
stabili legturi permanente ntre dou puncte fixe.
Practic, modemul este doar un dispozitiv de telecomunicaie care
poate fi controlat de ctre calculator prin intermediul programelor de
comunicaie.

2.14. Memoria

Memoria intern pstreaz informaiile direct accesibile unitii
centrale a calculatorului (programe sau date). Din punct de vedere logic,
memoria poate fi privit ca o secven de cifre binare. Fizic pentru fiecare
cifr binar trebuie prevzut un dispozitiv cu dou stri stabile. Se presupune
c informaia dintr-un astfel de dispozitiv se pstreaz, dac nu este
intenionat modificat, cel puin pn la deconectarea calculatorului.
Pentru accesul convenabil la informaiile nregistrate se impune o
organizare corespunztoare a dispozitivelor de memorare. Accesul la
memorie nu este posibil la mai puin de 8 cifre binare (1 octet). n
calculatoarele moderne accesul la memorie se face la nivel de 2 octei (16
bii) care se mai numete i cuvnt, la nivel de 4 octei (32 de bii), ce
formeaz un dublu cuvnt, la nivel de 64 de bii cuadruplu cuvnt.
Pentru accesarea informaiei din memorie se asociaz o adres
fiecrui octet, adic un numr prin care se precizeaz localizarea acestuia n
memorie. Adresele sunt ntotdeauna exprimate prin numere ncepnd de la
zero. Pentru a mri dimensiunile fizice a memoriei octeii sunt accesai n
grupuri de 2 sau 4 octei, sau la cele moderne 8 octei.
Principalele caracteristici ale memoriei sunt capacitatea i timpul de acces.
Capacitatea se exprim n Kb,Mb sau Gb (1Kb =2
10
bytes).
Cea mai mic unitate este bitul. Un bit(1b) poate lua valoarea 0 sau 1.
8bii formeaz un byte(1B). Cu ajutorul lui se definesc celelalte uniti de
msur:

- 1024 byts = 1 kilobyt (1kB);
- 1024 kilobytes = 1 megabyte (1MB);
- 1024 mehabytes = 1 gigabyte (1GB).

Timpul de acces este de ordinul zecilor de nanosecundelor (Timpul de
acces reprezint intervalul de timp care se scurge din momentul n care s-a
emis o cerere de acces la memorie pentru a se executa o operaie de citire
sau scriere i pn n momentul n care a nceput s se execute efectiv
operaia respectiv. Se msoar n milisecunde, microsecunde sau
monosecunde;). Memoria RAM are un timp de acces de aproximativ 60 ns
Un calculator utilizeaz dou tipuri fundamentale de memorie intern: RAM
(temporar) i ROM (permanent).
a) memorie de tip RAM, cu acces n scriere/citire i n care
informaiile se pierd la oprirea calculatorului (Random Access Memory =
memorie cu acces aleatoriu); Memoria RAM sau memoria primar de
lucru a calculatorului, este acea component care are rolul de a stoca
temporar informaiile folosite de calculator n timpul funcionrii sale.
Orice program lansat n execuie manevreaz diverse informaii, i pe
perioada procesrii acestora ele sunt stocate n circuitele de memorie de
tip RAM, care sunt mult mai rapide n comparaie cu alte dispozitive de
stocare din sistem. Cu ct un sistem are mai mult memorie RAM, cu att
are mai mult spaiu temporar de manevrare a datelor, i poate procesa
blocuri mai mari de date, sau poate lucra simultan cu mai multe programe.
Cnd memoria RAM ajunge s se umple, sistemul ncepe s funcioneze
mai greu. Fizic, este vorba de nite plcue care se monteaz pe placa de
baz i care conin circuite de memorie. Deoarece memoria RAM se
monteaz pe placa de baz, i exist cteva tipuri distincte de arhitectur a
plcuelor de memorie, orice adugare sau nlocuire de memorie RAM
trebuie fcut innd cont de ceea ce poate fi montat pe placa de baz
respectiv. O plac de baz poate suporta numai un anumit tip (uneori 2
tipuri, dar nu simultan) de plcue de memorie. Se poate vedea ct
memorie RAM are un anumit sistem chiar la pornirea calculatorului, cnd
se face un test iniial al circuitelor de memorie, i apare pe ecran un contor
care avanseaz rapid pn la volumul total al memoriei instalate. Un
sistem cu performane medii are astzi 128 MB de memorie RAM (uzual
256 MB, 512 MB). n lipsa memoriei RAM, sau dac memoria RAM este
defect, sistemul refuza s porneasc, iar acest lucru este semnalat printr-
un numr de semnale sonore.
b) memorie de tip ROM, memorie cu acces numai n citire, n care
informaile nu se pierd la oprirea calculatorului (Read Only Memory =
memorie exclusiv pentru citire). Memoria ROM (Read Only Memory) sau
memoria permanent este un circuit integrat n care informaiile electronice
au fost nscrise pentru totdeauna n interiorul su. ROM nu poate fi rescris
sau tears fiind o memorie inert. Avantajul principal pe care aceast
memorie l aduce este insensibilitatea fa de alimentarea cu energie
electric. Coninutul memoriei se pastreaz chiar i atunci cnd nu este
alimentat cu energie.
ntr-un calculator memoria ROM conine programe ce realizeaz
testarea i iniializarea calculatorului la pornire, programe ce verific prile
componente ale calculatorului nainte de activitatea sistemului de operare.
Aceast memorie este n general utilizat pentru a stoca BIOS-ul (Basic
Input Output System) unui calculator. n practic, o dat cu evoluia
calculatoarelor, acest timp de memorie a suferit o serie de modificri care au
ca rezultat rescrierea/arderea de ctre utilizator a BIOS-ului. Scopul, evident,
este de a actualiza funciile BIOS-ului pentru adaptarea noilor cerine i
realizri hardware ori chiar pentru a repara unele imperfeciuni de
funcionare a sistemului. n zilele noastre exist o multitudine de astfel de
memorii ROM programabile (PROM, EPROM, etc) prin diverse tehnici, mai
mult sau mai puin complicate.

2.15. Unitatea Central de Prelucrare (microprocesorul)

Componenta cea mai important a unui sistem de calcul, n particular a
unui calculator personal, este procesorul sau unitatea central de prelucrare
(UCP).


Fig. 3 Exemple de microprocesoare

Denumirea de unitate central de prelucrare provine din urmtoarele
consideraii:

- procesor, deoarece prelucreaz datele;
- central, deoarece este centrul de prelucrare a datelor din sistem;
- unitate, deoarece, de cele mai multe ori, este un circuit integrat care
conine zeci sau sute de milioane de tranzistoare un microprocesor.

Microprocesorul sau UCP-ul conine n principal:

- unitatea aritmetico-logic (UAL);
- unitatea de control;

Unitatea aritmetic i logic (UAL) realizeaz prelucrarea propriuzis
a informaiilor, prin efectuarea de operaii aritmetice i logice asupra
reprezentrilor interne ale informaiei. Componentele principale ale unui
UAL sunt:
a) un set de registre, elemente de memorie rapid, folosite pentru a
pstra operanzii i rezultatele operaiilor efectuate asupra operanzilor.
Registrele sunt ncrcate cu informaii din memoria intern, iar coninutul lor
este fi depus tot n memoria intern;
b) magistrale de informaie, prin care se asigur circulaia informaiei
n cadrul UAL i legtura cu exteriorul (cu memoria intern).
UAL mai complexe asigur i efectuarea operaiilor de nmulire i
mprire, complementarea coninutului unui registru, efectuarea operaiilor
logice ntre cifrele binare ale aceluiai rang din dou registre, tergerea
coninutului unui registru, compararea coninutului a dou registre,etc.
n concluzie, UAL realizeaz cele mai simple operaii aritmetice i
logice, pentru operaiile mai complexe trebuind s se recurg la algoritmi
care conin operaiile simple.
Rolul principal al UC este extragerea din memoria intern a
instruciunilor consecutive ale unui program, interpretarea (decodificarea)
acestora i elaborarea semnalelor de comand necesare pentru dirijarea
funcionrii tuturor subansamblelor calculatorului, pentru executarea
comenzilor din program.
Fiecare UC este proiectat astfel nct s recunoasc un anumit
repertoriu de instruciuni (lista de instruciuni a calculatorului). O
instruciune apare ca o configuraie de cifre binare (de regul cu lungimea de
un cuvnt de memorie). Instruciunile recunoscute de o UC pot fi clasificate
n urmtoarele grupe:

a) transferuri de date (ntre registre sau cu memoria intern)
b) operaii aritmetice i logice asupra datelor (operanzi) din registre;
c) instruciuni de control (salturi condiionate i necondiionate,
oprirea execuiei programului, etc).

Lista de instruciuni se mai numete limbaj main sau cod main al
calculatorului.
Unitatea de comand UC formeaz mpreun cu unitatea aritmetic i
logic subansamblul numit unitatea central de prelucrare (UCP) din
structura unui calculator. n cazul microprocesoarelor, UCP apare adesea ca
un singur circuit integrat.
Procesorul este o component mic ca dimensiuni dar vital pentru
orice calculator. Rolul su este fundamental, el fiind cel care parcurge
programele ce trebuie s fie executate, instruciune cu instruciune i le
execut secvenial coordonnd dispozitivele din sistem, procesnd i
manevrnd datele i astfel controlnd toat activitatea sistemului.

O caracteristic important a unui microprocesor este frecvena de
lucru a lui, care este i frecvena de tact a ceasului. Ceasul este cel care
stabilete frecvena impulsurilor pentru circuitele calculatorului, impulsuri
prin care li se comand acestor circuite s execute operaii. Frecvena se
msoar n MHz, adic n milioane de operaii pe secund. Cu ct aceast
frecven este mai mare, cu att microprocesorul . este mai performant.
Valorile frecvenelor de tact sunt standardizate.
O alt caracteristic a procesorului este numrul de bii ce l poat
prelucra microprocesorul la un moment dat, ce reprezint cuvntul
microprocesorului. Dimensiunea cuvntului depinde de capacitatea de
memorare a registrelor mp. Cu ct cuvntul mp. este mai mare cu att viteza
de lucru este mai mare i microprocesor. mai performant. Ultimele generaii
de microprocesoare INTEL folosesc cuvinte pe 32 i 64 de bii.
Aceste caracteristici de mai sus determin viteza de lucru a
microprocesorului, adic determin ct de repede realizeaz
microprocesorului. un ciclu complet de executare a unei instruciuni. Viteza
se msoar n milioane de instruciuni pe secund (M.I.P.S.).
Procesorul lucreaz n strns colaborare cu placa de baz, pe care
este montat ntr-o mic priz (numit i slot sau socket) special. n funcie
de tipul acestei prize, o plac de baz poate suporta numai anumite tipuri de
procesoare, care pot fi montate n acel tip de priz.
n momentul de fa piaa sistemelor de calcul este dominat de dou
familii mari de microprocesoare:
- INTEL sau COMPATIBILE, folosite de calculatoarele IBM PC
sau compatibile, fabricate de firma IBM sau alte firme ;
- MOTOROLA, folosite de calculatoarele Machintosh realizate de
firma APPLE .Cele dou tipuri de microprocesoare. nu sunt
compatibile, adic nu neleg acelai set de instruciuni.

Exist multe tipuri de procesoare, dar cele mai cunoscute sunt cele
produse de firmele Intel (realizatoarea procesoarelor din familia 80x86, mai
popular cunoscute prin codurile 286, 386, 486, i sub marca Pentium) i
AMD (cu procesoarele din seria K6, iar mai nou cu seriile Athlon i Duron).
Numele procesorului dintr-un calculator i frecvena lui de lucru se pot citi,
de obicei, n primele rnduri de mesaje afiate la pornirea calculatorului.

Din cauz c memoria intern (RAM) este mult mai lent dect
registri din microprocesor (aproximativ 2 ns) a aprut un tip intermediar de
memorie, memoria numit cache. Scopul principal este acela de a menine
n memoria rapid cache poriunile de memorie active cu date i instruciuni.
Toate operaiile de citire/scriere iniiate de UCP sunt direcionate ctre
memoria cache n sperana unui rspuns mai rapid. Cu ct memoria CACHE
este mai mare, cu att crete viteza de lucru a calculatorului.
Memoria cache integrat direct pe cipul microprocesorului se numete
memorie cache de nivel 1 (memoria cache de nivel 1 are 16 KB,), iar
memoria cache situat pe placa de baz lng microprocesor se numete
memorie cache de nivel 2 (aceast memorie cache este ceva mai lent dect
memoria cache de nivel 1 dar i mai ieftin) (de regul aceasta are valori de
256 KB, 512 KB, 1MB sau chiar 2 MB).

Memoria extern servete pentru nmagazinarea unor cantiti mai
mari de informaie. Unitatea central nu are acces direct la memoria extern,
servindu-se de memoria intern ca intermediar.
n momentul de fa un calculator compatibil IBM-PC are n structura
sa urmtoarele componente, vzute ca memoria extern: hard disk,
floppydisk; unitatea de band, unitatea CD-ROM, unitatea DVD.

2.16. Unitatea de Hard Disk

Discul dur, sau hard-diskul a fost introdus pentru prima dat de ctre firma
IBM sub denumirea de disc Winchester.
Hard disk-ul (HDD) discul dur - are uzual capacitatea de memorare
cuprinse ntre 40Mb i sute de Mb (150 Gb).
Hard-disk-ul (HDD) (sau discul dur) este un dispozitiv de memorie
permanent, pe care datele sunt stocate n fiiere pe termen lung, chiar i
dup ce calculatorul este oprit. El conine un disc magnetic pe care se nscriu
date n format digital. Este montat n cutia calculatorului i de regul nu este
nevoie s fie scos din cutie pentru utilizarea normal. Exist i hard-disk-uri
portabile, care pot fi conectate la calculator printr-una din mufele din spatele
cutiei sau prin conectori speciali, dar acelea sunt mai rar folosite. ntr-un
calculator pot fi folosite simultan mai multe hard-disk-uri.
Capacitatea unui hard-disk este foarte mare n comparaie cu a altor
dispozitive de stocare a datelor. La ora actual, un calculator cu performane
medii are nevoie de un hard-disk de circa 40 GB, dar cele mai mari hard-
disk-uri existente ajung la 250 GB. Poate fi important i viteza de rotaie a
discului, de care depinde viteza de localizare a datelor pe disc. ntr-un sistem
folosit intens pentru prelucrarea unui volum mare de date, adesea este mai
important ca hard-disk-ul s fie rapid, dect s fie mare. Dintre toate tipurile
de memorie extern din calculator, hard-disk-ul este cel mai important,
deoarece pe hard-disk se instaleaz de obicei sistemul de operare al
calculatorului, astfel nct calculatorul s poat porni i funciona. Tot pe
hard-disk sunt stocate programe i date de lucru curent. Acest disk este
vzut de calculator ca unitate C (D,E....).

2.17. Discheta

Discheta, numit i floppy-disk sau disc flexibil, dispozitiv foarte util
acum civa ani, dar tot mai rar folosit astzi, este cel mai mic i mai lent
mediu de stocare a fiierelor. Ca alctuire, este un mic disc din plastic
subire, acoperit cu un strat de substan cu proprieti magnetice, pe care se
pot nregistra date prin tehnologia specific nregistrrilor magnetice.
Unitatea de floppy disk (FDD) este un dispozitiv de memorie folosit
pentru stocarea de informaii pe un disc magnetic flexibil care pot fi
transportate i pe alte calculatoare. Unitatea de dischet reprezint interfaa
dintre dischet i calculator. Ea este montat n cutia calculatorului i este
folosit pentru scrierea/citirea informaiilor pe i de pe dischete. Unitatea de
dischet se ncadreaz n categoria dispozitivelor care nu sunt indispensabile
pentru funcionarea calculatorului, dar care sunt utile pentru operaii de
stocare a informaiilor. Dac scoatem acest dispozitiv din calculator, el va
funciona n continuare i va putea fi folosit, lipsindu-i doar funciile
suplimentare conferite de prezena acestui dispozitiv.
Unitile de floppy disk sunt accesate literele mari A: sau B:
La ora actual, cele mai frecvent folosite sunt dischetele:

a) de 5,25 cu capacitatea standard de memorare de 1,2 Mb (poate fi
i de 360 Kb sau 720 Kb)
b) de 3,5 cu capacitatea standard de memorare de 1.44M b (poate fi
i de 720 Kb).

2.18. CD-ROM-ul

Compact Disk
n ultima vreme ca mediu extern de memorare a datelor este folosit tot
mai des discul optic CD-ROM cu capacitatea de memorare de 720 Mb.
Unitatea de CD-ROM, sunt dispozitive de memorie care opereaz cu discuri
optice (compact-disk), putnd s le citeasc i s le scrie (dac este i CD-
writer). Acestea reprezint un tip foarte popular de mediu de stocare ce a
fost conceput iniial pentru nmagazinare de date audio dar care s-a extins
rapid n lumea calculatoarelor personale ca suport pentru stocarea datelor.
Succesul CD-ROM-ului poate fi atribuit capacitii de stocare, duritii i, nu
n ultimul rnd, preului redus. Datorit rspndirii acestui format de stocare,
unitile de CD-ROM reprezint n acest moment echipament standard
prezente pe majoritatea calculatorelor personale.
CD-urile au un diametru de 120 mm, 1,2 mm grosime i pot stoca
standard 720 MB de informaie. Ele sunt construite dintr-un strat de plastic,
un strat de metal i un nveli de lac. CD-urile reprezint un mediu optic de
stocare diferit de mediile magnetice de genul floppy disk, hard disk sau
discuri Zip. O unitate CD-ROM este alctuit dintr-un motor, ansamblu
laser, mecanism de rotaie i circuite electronice. Motorul unitii nvrte
motorul CD-ROM-ului la viteza necesar astfel nct ansamblul laser s
poat citi informaia.
Conexiunile clasice interne sunt IDE i SCSI. Majoritatea plcilor de
baz au controllere IDE instalate i vor recunoate automat o unitate CD-
ROM instalat. Cablurile IDE de comunicaie au 40 de pini ce conecteaz
unitatea de placa de baz.
Viteza de citire a unei uniti CD-ROM determin rata de transfer a
informaiei de la CD-ROM la calculator. n principiu, cu ct viteza de citire
este mai mare, cu att transferul datelor este mai rapid. Viteza de citire a
unei uniti CD-ROM este multiplu de 150 kb i este succedat de un x. O
unitate CD-ROM cotat cu viteza de citire 1x nseamn c citete datele cu o
vitez de 150 kb pe secund. Fluxurile de date de pe un CD (video) pot
necesita viteze de minim 12x (24x/12x/40x). De asemenea, rata de citire a
unui CD-ROM nu este totdeauna uniform. O unitate CD-ROM poate
ajunge la o vitez n apropiere de centrul CD-ROM i la viteza mai mici pe
pistele exterioare.
CD-urile sunt foarte fiabile i pot fi folosite muli ani, spre deosebire
de nregistrrile magnetice, care se pierd n timp. Ele se pot altera doar dac
discul este zgriat sau este deformat n alt mod.

Tot pentru memorarea unui volum mare de date calculatorul poate fi
dotat i cu o unitate de band cu capacitatea de memorare de 120 Mb sau 24
Mb. Din punct de vedere al performanelor (viteza de acces la date i
capacitatea de memorare) cele mai bune medii de memorare sunt hard disk-
urile i CD-ROM-urile.Configuraia standard de calculator include n mod
obligatoriu o unitate de hard disk i o unitate de CD-ROM.

2.19. Funcionarea unui calculator electronic

Funcionarea calculatoarelor electronice Se prezint n cele ce
urmeaz ntr-un mod extrem de simplificat activitile care au loc ntr-un
calculator electronic. La punerea sub tensiune a calculatorului se produce
activarea automat a unui program intern, nregistrat frecvent n ROM, care
fie c ncarc un program memorat pe un suport magnetic, fie este capabil el
nsui s execute diferite comenzi primite de la utilizator. Aceste comenzi
vor conduce la ncrcarea n memorie intern a unui program de aplicaie i
lansarea acestuia n execuie. Execuia programului const n citirea de ctre
UC a cte unei instruciuni din program, decodificarea acesteia, elaborarea
semnalelor de comand pentru efectuarea operaiilor solicitate n
instruciune i apoi trecerea la instruciunea urmtoare. De remarcat c
printre instruciuni vor exista i cereri de citire a datelor programului, care se
vor introduce astfel n memoria intern, precum i de tiprire a unor
rezultate. Terminarea execuiei unui program nu nseamn ncetarea
funcionrii UCP i revenirea n programul care poate interpreta noi cereri de
servicii de la utilizatori.

2.20. Porturi de comunicaie

Pe partea din spate a cutiei calculatorului se pot vedea multe mufe la
care se conecteaz diverse dispozitive periferice, prin cabluri cu forme
specifice. O parte dintre aceste mufe sunt aa-numite porturi de comunicaie,
prin care calculatorul poate schimba date cu alte dispozitive specializate.
Porturile de comunicaie nu sunt vitale pentru calculator, dar ele
asigur conectarea unor dispozitive periferice care pot fi foarte utile.

2.21. Sursa de alimentare

Calculatorul funcioneaz pe baz de energie electric. Un laptop
(calculator portabil) poate funciona un timp limitat, alimentat de la un
acumulator electric, dar calculatoarele obinuite trebuie puse n priz ca s
poat funciona. Tensiunea electric la nivelul prizei fiind prea mare pentru
componentele din calculator, n cutia calculatorului exist o component
care reduce tensiunea de la 220 V la valorile mult mai mici la care pot
funciona componentele electronice din calculator. Aceast component este
sursa de alimentare.
Orice surs de alimentare are o putere limitat, calculat s suporte un
anumit consum maxim, de aceea nu trebuie abuzat cu adugarea de noi
componente n calculator, pentru c la un moment dat acestea pot s
suprasolicite sursa. Calculatoarele cu multe componente au nevoie, deci, de
surse mai puternice.

NTREBRI REZOLVATE

1. Performanele unui calculator sunt date de:
a) tipul procesorului
b) dimensiunea memoriei interne
c) dimensiunea magistralelor
rspuns corect a,b,c
2. Unitatea de introducere date comunic cu:
a) unitatea de extragere date
b) unitatea de memorie extern
c) unitatea central de prelucrare
rspuns corect nici unul
3. Ca i uniti de extragere a datelor avem:
a) imprimanta
b) tastatura
c) monitorul
rspuns corect: a i c

NTREBRI PROPUSE
1. ntr-un calculator avem urmtoarele tipuri de magistrale:
a. date
b. adrese
c. comenzi
2. Principalele caracteristici ale unei memorii interne sunt:
a. timpul de acces
b. capacitatea de memorare
c. timpul de meninere a informaieie n lipsa energiei electrice
3. n memoria de tip RAM putem doar s:
a. Scriem informaii
b. Putem terge informaii
c. Scrie/terge informaii
4. Programul BIOS este scris de:
a. Beneficiar la instalarea sistemului de operare
b. Firma ce a realizat calculatorul
c. BIOS-ul se rescrie automat la pornirea calculatorului
5. Care din urmtoarele componente ale unui calculator sunt
periferice de intrare:
a. microprocesorul
b. tastatura
c. hard discul

CAPITOLUL III

3.1. Sisteme de numeraie

3.1. Noiuni introductive

Definiia 1. Un sistem de numeraie este format din totalitatea
regulilor de reprezentare a numerelor cu ajutorul unor simboluri numite
cifre.
Definiia 2. Numrul total de cifre distincte utilizate ntr-un sistem de
numeraie se numete baza sistemului i se noteaz de obicei cu b. Exist
sisteme de numeraie cu baze diferite, baza fiind un numr natural mai mare
dect 1, ia cifrele unui sistem de numeraie cu baza b sunt cuprinse ntre 0 i
(b-1).
Sistemele de numeraie sunt poziionale i nepoziionale, iar n cele ce
urmeaz ne vom ocupa numai de sistemele de numeraie poziionale.

Definiia 3. Un sistem de numeraie se numete poziional dac
valoarea unei cifre este dat de poziia pe care aceasta o ocup n cadrul
numrului.

De exemplu, dac n sistemul de numeraie zecimal (b=10)
considerm numrul:

constatm c, n funcie de poziia pe care o ocup, cifra 9 are valori
diferite.

3.2. Reprezentarea poziional a unui numr n baza b

Pentru numerele care au numai parte ntreag, reprezentarea
poziional este de forma:
(1) N
p
= []a
n
a
n-1
....a
1
a
0
,
iar pentru numerele care au att parte ntreag, ct i parte fracionar,
reprezentarea poziional este de forma:
(2) Xp =[]a
n
a
n-1
....a
1
a
0
,a
-1
a
-2
a
-3
...a
-m

n= 1993
numrul de uniti
numrul de zeci
numrul de sute
numrul de mii

n

unde a
i
sunt cifre n baza b
i
i=
m,n
.

3.3. Reprezentarea algebric a unui numr n baza b

Orice numr care are o reprezentare poziional de forma (1) are
reprezentarea algebric de forma:
(1) Na = [] (a
n
b
n
+a
n-1
b
n-1
+...a
1
b
1
+a
0
b
0
)
iar numerele a cror reprezentare poziional este de forma (2) au
reprezentarea algebric de forma:
(2) Xa=[] (a
n
b
n
+a
n-1
b
n-1
+...a
1
b
1
+a
0
b
0
+a
-1
b
-1
+...+a
-m
b
-m
)
unde a
i
sunt cifre n baza b
i
i=
m,n
.
Exemplu: Dac n sistemul de numeraie zecimal considerm numerele
N=54678 i X=-87579,45, acestea se afl n reprezentare poziional, iar
reprezentarea algebric a acestor numere este:
Na = 5 10
4
+4 10
3
+6 10
2
+710
1
+8 10
0

respectiv:
Xa = -(810
4
+710
3
+510
2
+710
1
+910
0
+410
-1
+510
-2
)
Comentariu:
Cea mai simpl generalizare a sistemului de numeraie zecimal se
obine cnd facem ca baza s fie orice numr ntreg mai mare ca 1, iar cifrele
s fie cuprinse ntre 0 i (b-1) inclusiv.
Pentru sistemele de numeraie a cror baz este mai mic dect 10,
avem suficiente simboluri cu care s reprezentm cifrele (simbolurile din
sistemul de numeraie zecimal), iar pentru sistemele de numeraie cu baza
mai mare dect 10 trebuie s introducem simboluri noi, cu care s codificm
cifrele mai mari dect 9, pentru a evita unele situaii confuze. n acest sens
se recurge la literele alfabetului latin, A,B,C,D,E,F,G,..., care corespund n
ordine cifrelor 10,11,12,13,14,15,16,... . Deoarece dup scriere nu se poate
afirma n mod unic n ce baz este scris un numr, se va scrie baza ca indice.
Pentru construcia calculatoarelor se folosesc elemente electronice cu
dou stri stabile, stri crora le asociem valorile 0 i 1, motiv pentru care la
baza funcionrii majoritii calculatoarelor st sistemul de numeraie binar
(b=2).
n colaborarea omului cu calculatorul, se dovedesc a fi instrumente
intermediare extrem de utile sistemul de numeraie octal (b=8) i sistemul de
numeraie hexazecimal (b=16), deoarece permit utilizarea unui numr mai
mic de semne pentru simbolizarea unei informaii i pentru c exist reguli
simple de trecere din binar n octal sau hexazecimal, dar i invers.
Procedeul de trecere a unui numr dintr-un sistem de numeraie n
altul poart numele de conversie i se face n conformitate cu anumii
algoritmi. Precizm c dac numrul k este negativ se face conversia valorii
absolute, iar n faa rezultatului obinut se pune semnul -(minus), fapt pentru
care, n cele ce urmeaz, vom trece n revist modul n care se face conversia
numerelor pozitive.

3.4. Conversia numerelor ntregi din baza 10 n baza b

Fie x eZ+. Dac x<b, atunci x
10
= x
b
, iar dac x ? b, trecerea de la
baza 10 la baza b se face astfel:
Conform teoremei mpririi cu rest a numerelor ntregi, putem scrie
irul de egaliti:
x=bq
0
+r
0
0?r
0
<b
qo=bq
1
+r
1
0?r
1
<b
... ...
q
k-1
=bq
k
+r
k
0?r
k
<b
oprindu-ne la acel k pentru care q
k
=0. n acest caz avem:
x
10
=(r
k
r
k-1
......r
1
r
0
)
b
.
Problem. S se converteasc numrul x=843 din baza 10 n bazele
2,8 i 16.

Soluie. Vom avea:
a)b=2 843=2 421+1 b) b=8. 843=8105+3 i deci:
421=2 210+1 105=813+1 1101001011210
210=105+0 13=81+5 843
10
= 1513
8

105=252+1 1=80+1 34B
16

52=226+0
26=213+0 c) b=16. 843=1652+11
13=26+1 52=163+4
6=23+0 3=160+3
3=21+1
1=20+1

3.5. Conversia numerelor subunitare din baza 10 n baza b

Fie y e (0,1). Conversia lui y din baza 10 n baza b se face prin
nmuliri succesive cu baza, separnd partea ntreag rezultat, dup cum
urmeaz:
yb= r
-1
+y
1
0?r
-1
<b ;y
1
e(0,1)
y
1
b= r
-2
+y
2
0?r
-2
<b ;y
2
e(0,1)
... ... ... ...
y
m-1
b= r
-m
+y
m
0?r
-m
<b ;y
m
e(0,1)

Procedeul acesta are n general un numr infinit de pai, totui n
practic se face conversia lund n considerare un numr finit de pai, n
funcie de precizia aleas. Dac ne vom limita la m cifre la partea zecimal,
avem:
y
10
= (0,r
-1
,r-2,....r
-m
)
b
.
Problem. S se converteasc numrul y=0,273 din baza 10 n bazele
2, 8, respectiv 16.
Soluie. Vom avea:
a) b=2. 0,2732= 0,546 b) b=8. 0,2738= 2,184 i deci:
0,5462= 1,092 0,1848= 1,472
0,0922= 0,184 0,4728= 3,776
0,1842= 0,368 0,7768= 6,208
0,010001011
2

0,3682= 0,736 0,273
10
= 0,2136
8

0,7362= 1,472 c) c=16. 0,27316= 0,368 0,45E
16

0,4722= 0,944 0,36816= 5,888
0,9442= 1,888 0,88816= 14,208
0,8882= 1,776

3.6. Conversia numerelor reale din baza 10 n baza b

Fie zeR+. Numrul z se poate exprima n mod unic sub forma :
z=[z]+{z},unde prin [z]i {z} am exprimat partea ntreag i, respectiv,
partea fracionar a numrului z. Pentru a realiza conversia lui z din baza 10
n baza b se parcurg urmtoarele etape:
I) -se face conversia prii ntregi;
II) -se face conversia prii fracionare;
III) -se concateneaz cele dou rezultate, plasnd virgula ntre ultima
cifr rezultat n urma conversiei prii ntregi i prima cifr rezultat n
urma conversiei prii fracionare.
Dac, de exemplu, [z]=x i{z}=y, unde x i y admit reprezentrile
din paragrafele precedente, atunci:
z
10
=(r
k
r
k-1
...r
1
r
0
,r
-1
r
-2
...r
-m
)
b

Observaie. Se constat c n urma conversiei din baza 10 n baza b
se obine reprezentarea poziional n baza b.
Problem. S se converteasc numrul z=843,273 din baza 10 n
fiecare din bazele 2, 8 i 16.
Soluie. Folosindu-ne de rezultatele din problemele precedente,
1101001011,010001011
2

843,273
10
= 1513,2136
8

34B,45E
16

3.7. Conversia numerelor reale din baza b n baza 10

Pentru a realiza conversia unui numr real din baza 10,se procedeaz
astfel:
I) - se trece de la reprezentarea poziional a numrului n baza b la
reprezentarea algebric n baza b;
II) - se exprim cifrele nimrului i exponenii care apar n
reprezentarea algebric prin cifre sau numere n baza 10;
III) - se efectueaz calculele n baza 10 i se obine tocmai
reprezentarea poziional a numrului n baza 10.
Problem.S se converteasc n baza 10 numerele:
a) n1=1101001011,010001011
2

b) n2=1513,2136
8

c) n3=24B,45E
16

Soluie. Vom avea:
a)
n1 1 2 1 2 0 2 1 2 0 2 0 2 1 2 0 2 1 2
1 2 0 2 1 2 0 2 0 2 0 2 1 2 1 2
1 2 1 2 512 256 64 8 2 1
1
4
1
64
1
256
1
512
9 8 7 6 5 4 3 2 1
0 1 2 3 4 5 6 7
8 9
= + + + + + + + +
+ + + + + + + + +
+ = + + + + + + + + +

.

Dup efectuarea calculelor vom obine c:
n1=843,2714844
10
.
b)
n2 1 8 5 8 1 8 3 8 2 8 1 8 3 8 6 8
512 320 8 3
2
8
1
64
3
512
6
4096
3 2 1 0 1 2 3 4
= + + + + + + + =
+ + + + + + +

.


Dup efectuarea calculelor vom obine c: n2= 843,2729492
10
.
c)
n B E 3 3 16 4 16 16 4 16 5 16 16
768 64 11
4
16
5
256
14
4096
2 1 0 1 2 3
= + + + + + =
+ + + + +

Dup efectuarea calculelor vom obine c: n3=843,2729492
10
.

3.8. Conversia din binar n octal i hexazecimal i invers

a) Conversiile binaroctal se fac innd cont c:
0
8
=000
2
4
8
=100
2

1
8
=001
2
5
8
=101
2

2
8
=010
2
6
8
=110
2

3
8
=011
2
7
8
=111
2

Dac numrul este scris n binar, conversia n octal se face astfel:
cifrele de la partea ntreag se mpart n grupe de cte trei de la dreapta la
stnga, iar cifrele de la partea fracionar se mpart n grupe de cte trei de la
stnga la dreapta (prima grup de la partea ntreag i ultima grup de la
partea fracionar se completeaz eventual n fa, respectiv n spate, cu unul
sau dou zerouri) i apoi fiecare grup de trei cifre binare se nlocuiete cu
cifra octal corespunztoare ei.
Invers, dac numrul este scris n octal, conversia n binar se face
nlocuind fiecare cifr octal cu grupul de trei cifre binare corespunztoare
ei.
Problem. S se converteasc numrul x=1101001011,010001011
din baza 2 n baza 8.
Soluie. x= 001 101 001 011,010 001 001
2
=1513,213
8
.
Problem. S se converteasc numrul x=1513,2136 din baza 8 n
baza 16.
Soluie. x=1513,2136
8
=1101001011,010001011
2
,adic:
1513,2136
8
=1101001011,010001011
2
.
b) Conversiile binar hexazecimal se fac innd cont c:
0
16
=0000
2
8
16
=1000
2

1
16
=0001
2
9
16
=1001
2

2
16
=0010
2
A
16
=1010
2

3
16
=0011
2
B
16
=1011
2

4
16
=0100
2
C
16
=1100
2

5
16
=0101
2
D
16
=1101
2

6
16
=0110
2
E
16
=1110
2

7
16
=0111
2
F
16
=1111
2

n acest caz conversia se face la fel ca n cazul precedent, cu
precizarea c se vor lua n considerare grupe de cte 4 cifre.
Soluie. x=0011 0100 1011,0100 0101 1100
2
= 34B,45C
16
.
Problem. S se converteasc numrul x= 34B,45E din baza 16 n
baza 2.
Soluie. x=0011 0100 1011,0100 0101 1100
2
, adic:
34B,45C
16
=1101001011,010001011110
2
.
b) Conversiile binarhexazecimal se fac innd cont c:
0
16
=0000
2
8
16
=1000
2

1
16
=0001
2
9
16
=1001
2

2
16
=0010
2
A
16
=1010
2

3
16
=0011
2
B
16
=1011
2

4
16
=0100
2
C
16
=1100
2

5
16
=0101
2
D
16
=1101
2

6
16
=0110
2
E
16
=1110
2

7
16
=0111
2
F
16
=1111
2

n acest caz conversia se face la fel ca n cazul precedent cu precizarea
c se vor lua n considerare grupe de cte 4 cifre.
Soluie. x=0011 0100 1011,0100 0101 1100
2
=34B,45C
16
.
Problem. S se converteasc numrul x = 34B,45E din baza 16 n
baza 2.
Soluie. x = 0011 0100 1011,0100 0101 1100
2
, adic:
34B,45E
16
=001101001011,010001011100
2

3.9. Operaii aritmetice cu numere reprezentate n baza b

Fie R' mulimea numerelor reale reprezentate n baza b. Aceast
mulime are o structur algebric de corp. Cele dou legi de compoziie,
adunarea i nmulirea, le definim astfel: se adun sau se nmulesc numerele
din baza 10 corespunztoare cifrelor din baza b, iar rezultatul obinut se
convertete n baza b.

Exemple:
1) dac b=2, avem:
+ 0 1 * 0 1
0 1 0 0 0 0
1 1 10 1 0 1

Observaie.ntr-un mod cu totul analog se alctuiesc tabla adunrii i
tabla nmulirii n orice alt sistem de numeraie. De exemplu, dac n
sistemul de numeraie hexazecimal dorim s aflm ct face DxF, procedm
astfel:
- calculm 13x15=195;
- convertim numrul 195 din baza 10 n baza 16 i constatm c
DxF=C3.
Problem: Se dau numerele: x=111,01
2
; y=10,11
2
i se cere s se
calculeze :x+ y, x y, x-y i x:y.
Soluie. Operaiile aritmetice n baza 2 (i n general n baza b) se
efectueaz dup aceleai reguli ca i n baza 10, cu precizarea c trebuie s
se in cont de tabla adunrii i tabla nmulirii n baza respectiv.

a) Pentru adunare i scdere, vom avea:
111 1transport mprumut0 10
x=111,01+ x=111,01-
y= 10,11 y= 10,11
x+y=1010,00 x-y=100,10
Observaie. Dac la adunare ntlnim, de exemplu, 1+1, care face 10,
scriem 0 i pstrm 1 (caz analog cu 3+7 n baza 10,cnd scriem 0 i pstrm
1 pentru poziia imediat superioar). Cifrele care se pstreaz ( se transport)
se vor scrie, pentru comoditatea efecturii calculelor, n partea de sus,iar
dac la scdere trebuie sczut 1 din 0, recurgem la mprumut din prima cifr
1 a desczutului, ntlnit spre stnga. n acest caz n locul cifrei 1 se pune 0
(deci prima cifr din stnga diferit de zero se decrementeaz cu o unitate) i
toate zerourile consecutive ce urmeaz de la stnga la dreapta dup cifra de
mprumut se nlocuiesc cu (b-1), adic 1, iar ultimul se nlocuiete cu b,
adic 10, i apoi se face scderea.

3.10. Codificarea informaiilor

Elementele electronice care stau la baza construciei calculatoarelor au
un numr finit de stri stabile. Notndu-se cu b numrul strilor, informaiile
se pot reprezenta ca numere scrise n baza b. n unele cazuri, informaia, care
este de fapt un numr scris n baza b, poate reprezenta i altceva dect
numere.

Fie, de exemplu, tabela de coresponden:
00 A
01 B
10 C
o liter fiind codificat cu dou cifre.
S presupunem c dispunem de 8 beculee, marcate cu ptrele puse
n linie, i c unele dintre ele pot fi aprinse (starea 1), iar altele stinse (starea
0). Dac avem, de exemplu, configuraia:
0 0 0 1 0 0 1 0
prin decodificare, conform tabelei menionate, obinem ABAC, iar dac vom
avea configuraia:
0 0 1 0 0 0 1 1
nu am ti s-o decodificm, deoarece n tabel nu se precizeaz crui caracter
i corespunde combinaia de cifre 11.
Se poate constata c semnificaia unei informaii cifrice depinde de
regulile sau de raionamentele pe baza crora o interpretm i deci o
succesiune de cifre binare poate fi considerat ca fiind un numr sau o
succesiune de litere, n conformitate cu codul ales.
ntr-un sens mai larg, putem defini noiunea de codificare astfel:
- fie X={x
1
,x
2
,...x
p
} mulimea simbolurilor primare emise de o surs de
informaie;
- fie B={b
1
,b
2
,...b
n
} o mulime de simboluri elementare;
- prin operaia de codificare, se asociaz fiecrui element x
i
e X o secven
de simboluri elementare din b, astfel nct s existe o coresponden
biunivoc ntre mulimea X i mulimea S, format din secvene de
simboluri.
Secvenele de simboluri s
1
,s
2
,...,s
p
se numesc cuvinte de cod i ele
formeaz de fapt o nou mulime S= {s
1
,s
2
,...s
p
}.
Deci codificarea se poate defini ca fiind o aplicaie bijectiv de forma
f:XS.
Codul este uniform dac toate cuvintele s
1
,s
2
,...,s
p
au aceeai lungime
i este neuniform n caz contrar.
Pentru codificarea informaiilor ce urmeaz a fi preluate cu ajutorul
unui calculator electronic, mulimea B este format din elementele 0 i 1
(B={0,1}), iar cuvintele mulimii S (care constituie codurile pentru
informaia primar) sunt cuvinte binare de o anumit lungime, n general de
8,16,24 sau 32 de bii.
Pentru microprocesorul standard, lungimea cuvntului este de 8 bii,
iar suportul fizic care implementeaz cuvntul este un registru sau o locaie
de memorie cu capacitatea de 8 bii (figura 1).
Un cuvnt de 8 bii se numete octet sau byte (pronunat bait).

b7 b6 b5 b4 b3 b2 b1 b0

bitul cel mai semnificativ bitul cel mai
puin
semnificativ

Fig.1. Structura unui cuvnt memorie, cu lungimea de 8 bii.

Informaiile primare, care se codific prin cuvinte n vederea
prelucrrii cu ajutorul unui calculator, pot fi compuse att din date numerice,
ct i din date alfanumerice, fapt pentru care vom avea dou tipuri de coduri:
coduri numerice i coduri alfanumerice.

3.11. Coduri numerice

Prin intermediul cuvintelor binare se pot codifica numere din sistemul
de numeraie binar, octal, zecimal, hexazecimal etc., rezultnd coduri binare,
octal-binare, hexazecimal-binare etc.

Coduri binare

Exist mai multe categorii de coduri binare, dar ne rezumm la
prezentarea codurilor referitoare la reprezentarea numerelor ntregi n cod
complementar i reprezentarea numerelor reale n virgul mobil (flotant).
a)Fie x un numr ntreg i n numrul de poziii binare (numrul de
bii) pe care se realizeaz reprezentarea acestuia.
Reprezentarea n cod complementar a numrului x, pe care o notm cu x
c
,
se definete astfel:
x dac x?0
x
c
=
2
n
+x dac x<0
unde de regul, ne{8,16,24,32}.
De exemplu:
1) dac x=5 i n=8, atunci x
c
=00000101
2
;
2) dac x=-5 i n=8,atunci x
c
=11111011
2
.
Din definiia codului se deduce c, dac numrul este negativ, prima
cifr este1, iar dac numrul este pozitiv, prima cifr binar este 0.
b) Fie x un numr real oarecare. Forma general a unui astfel de
numr este:
x=[] x
n
x
n-1
...x
1
x
0
,x
-1
x
-2
...x
-m

Prin nmuliri succesive cu puteri ale bazei n care este scris numrul,
virgula se poate muta la stnga (n acest sens este numit virgul mobil), iar
forma:
r=[] 0.,x
n
x
n-1
...x
1
x
0
,x
-1
x
-2
...x
-m
10
(n+1)
=M10
e

se numete form normalizat (m=mantis, e=exponent).
n ceea ce privete reprezentarea n virgul mobil, aceasta se face
pe 4 sau 8 octei, n simpl sau dubl precizie. Practic, n memoria unui
calculator, reprezentarea unui numr real n virgul mobil simpl precizie
se face astfel: ntr-o succesiune de 32 de bii (4 octei), a crei adres de
nceput este multiplu de 4, se reprezint pe primul octet exponentul i
semnul acestuia, iar pe urmtorii 3 octei se reprezint mantisa i semnul
acrestuia, ca n figura 2.

+
/
b
6
b
5
... b
1
b
0
+
/

b
2
2

b
21
... b
16
b
15
..
.
b
9

b
8

b
7

..
.
b
1

b
0

Fig.2. Reprezentarea unui numr real n virgul mobil simpl
precizie

ntr-un mod cu totul analog se face i reprezentarea numerelor reale n
dubl precizie, singura precizare ce trebuie fcut fiind c mantisa se
nregistreaz pe 7 octei i deci precizia este mult mai mare. Trebuie
remarcat faptul c punctul zecimal nu se nregistreaz.

Codul octal-binar

e
M
Codul octal-binar realizeaz corespondena biunivoc ntre cifrele
sistemului de numeraie octal i cuvintele formate din 3 bii, aa cum s-a
precizat anterior.

Codul hexazecimal-binar

Codul hexazecimal-binar realizeaz corespondena biunivoc ntre
cifrele sistemului de numeraie hexazecimal i cuvintele formate din 4 bii,
aa cum s-a precizat anterior.

3.12. Coduri alfanumerice

Codificarea datelor alfanumerice este necesat pentru a putea memora
mesaje, dar i pentru a prelucra informaii (constante i variabile) de acest
tip. n mod normal, este necesar s se codifice 88 de caractere distincte, n
care sunt cuprinse 52 de simboluri pentru literele mari i mici ale alfabetului
latin, 10 simboluri pentru cifrele sistemului de numeraie zecimal i 26 de
simboluri corespunztoare caracterelor speciale (+,-,*, /,=,<,>,etc.).
Deoarece cu ajutorul cuvintelor de cod formate din n bii se pot
codifica 2
n
simboluri, deducem c pentru codificarea acestor caractere sunt
necesare cuvinte de cod a cror lungime trebuie s fie de cel puin 7 bii,
pentru c:

64=2
6
<88<2
7
=128.

Deoarece unitatea constructiv de memorie i de msur a memoriei
unui calculator este octetul, n care se pot nregistra 8 bii, fiecare caracter
alfanumeric se codific prin 8 bii i deci se pot codifica de fapt 256 de
caractere (cele cu codurile mai mari de 128 se numesc caractere speciale).

Cele mai utilizate coduri sunt ASCII i EBCDIC. De exemplu, codul
ASCII al caracterului A este 65 i deci octetul n care se nregistreaz acest
caracter are valoarea binar 01000001.

Trebuie precizat c nici un calculator nu face distincie ntre codul
unui numr i codul unui caracter, sarcina revenind programatorului.

Probleme rezolvate

1. n sistemul de numeraie binar avem urmtoarele cifrele prentru
reprezentarea numerelor:
a. 0,1,2
b. 0,1,3
c. 0,2,4
rspuns corect: nici unul

2. Sistemele de numeraie sunt:
a. poziionale
b. nepoziionale
c. mixte
3. Suma numerelor n binar 0010 i 1101 este:
a. 1111
b. 1011
c. 1101
rspuns corect a
4. Diferena numerelor n hexazecimal AA0 i 110 este
a. AB9
b. 990
c. A9F
Rspuns corect: b
5. Cifra A n sistemul de numeraie hexazecimal reprezint n sistemul
zecimal cifra:
a- 10
b- 11
c- 12
rspuns corect: a

Probleme propuse

6. n sistemul de numeraie HEXAZECIMAL se folosesc i simbolurile:
a. A,B,C,D,E,F
b. I,II,III,IV,V,VI
c. 0,A,B,C,D,E,F,
rspuns corect: a

7. Sistemele de numeraie sunt:
a. poziionale
b. nepoziionale
c. combinate
8. Suma numerelor n binar 0000 i 1101 este:
a. 1111
b. 1011
c. 1101
rspuns corect c
9. Diferena numerelor n hexazecimal 880 i 110 este
a. AB9
b. 770
c. A9F
Rspuns corect: b
10. Cifra F n sistemul de numeraie hexazecimal reprezint n sistemul
zecimal cifra:
a- 10
b- 11
c- 12
rspuns corect: nici unul

CAPITOLUL IV.

4. Algoritmi

4.1. Noiuni din teoria algoritmilor

n cele ce urmeaz ne vom limita la introducerea intuitiv, practic a
noiunii de algoritm. O definiie riguroas, matematic, presupune alte
noiuni a cror prezentare ar ngreuna expunerea i ne-ar abate de la scopul
urmrit n acest capitol.
Astfel prin algoritm vom nelege un sistem de reguli conform crora
o informaie iniial este transformat ntr-o informaie final trecnd printr-
un numr finit de transformri intermediare. Ca exemple binecunoscute de
algoritmi putem aminti:
- algoritmul lui Euclid, pentru calculul c.m.m.d.c. a dou numere
ntregi;
- ciurul lui Euratostene pentru determinarea numerelor prime;
- regula lui Cramer pentru rezolvarea unor ecuaii liniare,etc.

Dup cum rezult uor, din exemplele amintite, un algoritm, nu este
aplicabil pentru orice informaie iniial. Astfel algoritmul lui Euclid este
aplicabil numai pentru perechi de numere ntregi.
O informaie iniial pentru care un algoritm dat este aplicabil, se va
numi informaie admisibil algoritmului respectiv. Totalitatea informaiilor
admisibile unui algoritm se va denumi domeniul algoritmului. De exemplu,
domeniul algoritmului lui Euclid este mulimea perechilor de numere ntregi.
Determinarea domeniului unui algoritm este, n general o problem dificil.
Astfel, este foarte greu de spus dac unui, sistem de n ecuaii liniare cu n
necunoscute i se poate aplica regula lui Cramer nainte de a se calcula
determinantul matricei sistemului. Cum calculul acestui determinant face
parte din algoritm, rezult c n momentul n care ncepe aplicarea
algoritmului nu se tie dac informaia iniial face sau nu parte din
domeniul algoritmului. Dac n urma calculului determinantului se constat
c acesta este nul, algoritmul nu mai poate fi continuat. Dac prin D
A
se
noteaz domeniul algoritmului A, atunci oricare ar fi funcia Ae D
A
ei i
corespunde o informaie final, obinut prin aplicarea transformrilor
descrise de algoritmul A. Ca urmare un algoritm A poate fi definit ca o
funcie:

A: D
A
F
A
F
A
-mulimea n care D
A
ia valori
D
A
- domeniul de definiie a algoritmului

4.2. Caracteristicile algoritmilor

Orice algoritm trebuie s aib urmtoarele caracteristici importante:

a) Generalitatea. Un algoritm A este aplicabil oricrei informaii din
domeniul su D
A
. Aceasta nseamn c un algoritm nu rezolv o singur
problem ci o clas de probleme de acest tip.
b) Finitudinea. Numrul transformrilor ce trebuie aplicate unei
informaii admisibile pentru a obine informaia final corespunztoare este
finit. De altfel, aceasta este o cerin a definiiei algoritmului.
c) Unicitatea. Dac informaia iniial aparine domeniului unui
algoritm, atunci toate transformrile prin care acesta trece pn la obinerea
informaiei finale sunt univoc determinate de regulile algoritmului. Aceasta
nseamn c dup fiecare pas regulile algoritmului determin n mod unic
pasul care urmeaz. Mai mult, regulile algoritmului precizeaz n ce cazuri
se obine informaia final, dup care algoritmul i nceteaz aplicabilitatea.
Pentru ilustrare s considerm algoritmul lui Euclid pentru determinarea c.
m. m. d. c. a dou numere a i b.

Algoritmul const din urmtoarele etape:

Citete a,b i - mpritor
Atribuie da, ib d - demprit
Repet
Atribuie rrestul mpririi lui d la i
Atribuie ir
Pn cnd i=0
Scrie d.

Din aceast prezentare a algoritmului lui Euclid, se vede c la fiecare
pas este univoc determinat pasul urmtor. Astfel etapa de citire este urmat
de etapa de iniializare. n urmtoarea etap se calculeaz restul mpririi lui
d la i, notat prin r. n urmtoarele dou etape se schimb dempritul d prin
actualul mpritor i, iar mpritorul i ia valoarea r. Etapa de calcul se repet
pn cnd i=0. n acest caz d=c.m.m.d.c.

Din punct de vedere structural un algoritm cuprinde, n general,
urmtoarele etape:
1) iniializare
2) calcul
3) final
Etapa de iniializare i etape final au rolul de a preciza informaia
iniial, respectiv informaia final. Etapa de calcul este etapa n care se
aplic o prelucrare (transformare) efectiv a informaiei. n general, etapa de
calcul conine instruciuni de calcul i instruciuni de decizie.

4.3. Compunerea algoritmilor

Orice algoritm, orict de complex ar fi, poate fi reprezentat ca o
compunere de algoritmi cu structur mai simpl, adic poate fi descompus n
algoritmi mai simpli, numii subalgoritmi. Compunerea algoritmilor se poate
face n dou moduri: prin suprapunere sau prin succesiune.

Definiie Se numete compunerea prin suprapunere algoritmilor A
1
i
A
2
, algoritmul A
1
(A
2
) n care A
2
face parte din etapa de calcul a
algoritmului A
1

Definiia 2. Se numete compunere prin succesiune a algoritmilor A
1

i A
2
i algoritmul A
1
A
2
n care informaia final a lui face parte din
domeniul algoritmului A
2
.

4.4 Descrierea algoritmilor.

Dup ce un algoritm este elaborat, el trebuie prezentat ntr-o form
accesibil utilizatorului sau calculatorului. Aceast operaie poart numele
de descrierea algoritmului.
Este important de subliniat c un algoritm se elaboreaz n forma sa
universal. n cosecin, pentru descriere trebuie folosit un procedeu care s
reflecte n ntregime structura algoritmului, dar care s nu efectueze
generalitatea i universalitatea lui.

Descrierea algoritmilor se poate face n mai multe moduri:
- pseudocod ( limbaj logico-matematic)
- scheme logice
- cu ajutorul unui limbaj de programare
Fiecare form de descriere are avantajele i dezavantajele sale. n cele
ce urmeaz vom pune accent pe descrierea algoritmilor ntr-un limbaj
pseudo-matematic prin cuvinte cheie (pseudocod). Aceti algoritmi vor fi
transpui n Qbasic n capitolele ce urmeaz.
Prin schem logic a unui algoritm se nelege o reprezentare grafic a
algoritmului prin care fiecrei etape din structura sa i se ataeaz un simbol
numit bloc, iar modul de nlnuire a acestor blocuri este reprezentat prin
segmente orientate. Deoarece din punct de vedere structural, un algoritm
cuprinde etape de natur diferit i schema logic corespunztoare va
conine mai multe tipuri de blocuri.

NTREBRI REZOLVATE

1. :Prin algoritm nelegem:
a) o metod empiric de rezolvare a unei probleme
b) o metod analitic de rezolvarea a unei probleme
c) o metod specific informaticii de a rezolva o problem
rspuns corect b
2. Etapele unui algoritm sunt:
a) iniializare
b) calcul
c) final
rspuns corect a, b, c

NTREBRI PROPUSE
1. Compunerea algoritmilor se face prin:
a) suprapunere
b) succesiune
c) mixt
2. Descrierea algoritmilor se face prin:
a) pseudocod
b) regresie matematic
c) metode statistice

3. Un algoritm rezolv:
a. o singur problem
2. o clas de probleme
3. probleme diferite

CAPITOLUL V

5. Sisteme de operare

Pentru ca dialogul dintre om i calculator s poat avea loc, trebuie s
existe o component esenial denumit sistem de operare.
Sistemul de operare este acel software (program sau ansamblu de programe)
fr de care un calculator nu poate fi folosit pentru aplicaii generale.
Sistemul de operare i permite utilizatorului s dea calculatorului comenzi de
baz, s-l programeze i s pun n funciune diversele programe pentru
calculator. Sistemul de operare difer de celelalte tipuri de programe pentru
calculator n dou moduri eseniale. n primul rnd, un sistem de operare
este absolut necesar, calculatorul nu va funciona dac nu are instalat un
sistem de operare. n al doilea rnd, un alt lucru care deosebete sistemele de
operare de celelalte programe este faptul c acestea nu sunt proiectate pentru
a ajuta n rezolvarea unei sarcini anume. Mai degrab, sistemul de operare
ofer acces la alte programe i, n plus, ofer instrumente generale pentru
reglarea i administrarea calculatorului.

Deci software-ul existent pe un calculator este format din dou mari
componente:

- sistemul de operare;
- programe de aplicaie.

- SISTEMUL DE OPERARE cuprinde programele de baz care
controleaz ntreaga activitate a calculatorului. Acesta asigur legtura
dintre componentele logice i fizice ale sistemului, i este furnizat
mpreun cu sistemul de calcul de ctre firma productoare, de obicei.
- PROGRAMELE DE APLICAIE sunt mulimi organizate de
instruciuni care se atribuie calculatorului pentru a efectua operaiile
specifice unei anumite aplicaii. Programele de aplicaie sunt scrise de
programatori la cererea utilizatorilor i codific, ntr-un limbaj de
programare, algoritmul de rezolvare al problemei respective.
Software-ul de sistem asigur funcionarea sistemului de calcul. Acesta
include:

- Sistemul de operare;
- Translatoarele;
- Interpretoarele de comenzi;
- Editoare de texte i legturi;
- Programele de comunicaie.

Software-ul de aplicaie rezolv problemele utilizatorilor. Exemple de
programe de aplicaii sunt urmtoarele:

- Procesoare de texte;
- Programe pentru bazele de date;
- Navigatoare web;

Sistemele de operare sunt programe a cror funcie este direct legat
de calculator i nu de vreun domeniu de aplicaie. Astfel de programe numite
programe de sistem, sunt de exemplu, cele ce efectueaz conversiile ntre
reprezentrile interne i externe a datelor, ansambloare, interpretatoare,
compilatoare. Odat cu dezvoltarea calculatoarelor, a crescut i game de
servicii oferite utilizatorilor prin programele de sistem.
Se poate defini un sistem de operare ca mulimea programelor de
sistem prin care se realizeaz gestionarea resurselor unui sistem de calcul i
se faciliteaz legtura ntre sistem i utilizatori.
Conform acestei definiii, principalele componente ale unui sistem de
operare sunt urmtoarele:
- executivul care realizeaz gestionarea resurselor sistemului:
echipamente periferice, memorie, timp de unitate central, etc. i de
regul nu este direct accesibil utilizatorilor, mai ales celor ce folosesc
limbaje de nivel nalt.
- sistemul de gestionare a fiierelor, prin care se realizeaz inerea
evidenei informaiilor pstrate pe suporturi de memorie extern.
- translatoare pentru diferite limbaje. n aceast categorie intr
ansambloarele, interpretatoarele i compilatoarele, dar i editoarele de
legturi, prezente n majoritatea sistemelor ca un pas suplimentar ntre
compilatoare i lansarea n execuie a programelor.
- programe utilitare, oferite la fiecare sistem pentru efectuarea unor
operaii de rutin. Un program frecvent utilizat este editorul de texte.
Multe dintre programele utilitare sunt destinate diferitelor operaii
asupra fiierelor: copierea de pe un suport pe un alt suport, listarea
coninutului lui, tergerea, obinerea unei liste cu numele tuturor
fiierelor, etc.
- interpretorul de comenzi, care realizeaz citirea i interpretarea
cererilor provenite de la utilizatori i lanseaz n execuie programele
necesare pentru ndeplinirea cererilor. Este o component care
determin imaginea unui utilizator despre sistemul de operare. O parte
din programele care compun sistemul de operare trebuie s se
gseasc permanent n memoria intern a calculatorului, pentru a
asigura funcionarea corect a acestuia. Aceast parte a sistemului de
operare este nregistrat n memoria ROM.

Un sistem de operare const ntr-un ansamblu de proceduri
manuale i module de programe de sistem, care administreaz resursele
sistemului de calcul, asigur utilizarea eficient n comun a acestor resurse i
ofer utilizatorului o interfa ct mai comod pentru utilizarea sistemului de
calcul.
Se poate aprecia c un sistem de operare acioneaz ca o interfa
ntre componenta hardware a unui sistem de calcul i utilizator sau
programele de aplicaie.

5.1. Funciile sistemului de operare

Pentru a ndeplini rolul de interfa ntre hardware i utilizatori, un
sistem de operare trebuie s fie capabil ndeplineasc urmtoarele funcii:

- Oferirea posibilitii de lansare n execuie a programelor de aplicaie.
In acest sens, sistemul de operare trebuie s dispun de:

- un editor de texte;
- un translator;
- un editor de legturi.

- Alocarea resurselor necesare executrii programelor, se realizeaz
prin identificarea: programelor ce se execut, a necesarului de
memorie, a dispozitivelor periferice i a cerinelor privind protecia
datelor.
- Faciliti pentru compresia datelor, sortare, interclasare, catalogarea
i ntreinerea bibliotecilor, prin programele utilitare disponibile.
- Planificarea execuiei lucrrilor dup anumite criterii, pentru
utilizarea eficient a unitaii centrale de prelucrare.
- Asistarea execuiei programelor prin comunicaia sistem calcul-
utilizator, att la nivel hardware, ct i la nivel software.

5.2.Componentele sistemului de operare

Sistemul de operare gestioneaz resursele calculatorului, care sunt de
dou tipuri:

- resurse fizice componentele hardware;
- resurse logice componentele software.

Majoritatea sistemelor de operare, pentru a rspunde rolului de
interfa hardware utilizatorii, sunt organizare pe dou niveluri:

- nivelul fizic, care este mai apropiat pe partea hardware a sistemului de
calcul, interfernd cu aceasta prin intermediul unui sistem de
nteruperi.
- nivelul logic, care este mai apropiat de utilizator, interfernd cu acesta
prin intermediul unor comenzi, limbaje de programare, utilitare, etc.
Potrivit acestor dou niveluri, sistemele de operare cuprind n principal dou
categorii de programe:
- programe de control i comand, cu rolul de coordonare i control a
tuturor funciilor sistemelor de operare , cum ar fi: procese de
intrare-ieire, execuia ntreruperilor, comunicaia hardware-
utilizator;
- programe de servicii(prelucrri), care sunt executate sub
supravegherea programelor de comand i control, fiind utilizate
de programator pentru dezvoltarea programelor sale de aplicaie.

Dezvoltri ale sistemelor de operare
Primele sisteme de operare realizau prelucrarea pe loturi de
programe. Comunicarea operaiilor ce urmau s se realizeze se fcea prin
intermediul unui limbaj de comand care permitea interpretarea
instruciunilor adresate sistemului, precum i tratarea situaiilor de eroare.
Sistemele de acest tip funcionau n regim de monoprogramare.
UCP(unitatea central de prelucrare) poate executa numai o
instruciune ntr-o anumit cuant de timp i nu poate opera dect cu date ce
se gsesc n memoria intern; dac dispozitivele periferice de intrare sunt
lente n furnizarea datelor sau programelor ctre memoria intern, UCP
trebuie s atepte transferul datelor/programelor n memoria intern nainte
de a ncepe execuia programului.
Dac sistemul de calcul dispune de un sistem de operare simplu,
atunci prelucrarea mai multor programe se realizeaz serial, ceea ce conduce
la o ineficient utilizare a UCP.

n timp, ntre evoluia componentei hardware i software a existat un
paralelism. Astfel, dup 1Xp0, odat cu apariia primelor reele de
calculatoare, au nceput s se foloseasc sistemele de operare n reea sau
sistemele de operare distribuite, ca o completare a sistemelor de operare
centralizate (care mai sunt cunoscute ca sisteme de operare monoprocesor).
n mod tradiional, sistemul de operare este constituit din trei componente:
kernel (denumit i nucleu), shell (interpretor de comenzi) i sistemul de
fiiere.

- Kernel-ul include funciile de nivel jos care vor fi ncrcate n
memorie dup execuia procesului de iniializare a calculatorului. Un
exemplu ar fi modulul care realizeaz controlul fluxului de date ntre
memorie i unitile de I/E. Pentru sistemul de operare MS-DOS,
nucleul este fiierul ascuns msdos.sys (ibmdos.com).
- Shell-ul sau interpretorul de comenzi asigur interfaa ntre
utilizator i calculator (spre exemplu, shell-ul sistemului de operare
MS-DOS este fiierul command.com).
- Sistemul de fiiere - reprezint, pe scurt, modalitatea de organizare a
fiierelor pe disc. Exist o diversitate de sisteme de fiiere, de la
FAT16, FAT32 i NTFS pentru sistemul de operare Windows pn la
NFS (Network File System), RFS (Remote File Sharing) i AFS
(Andrew File System) pentru sisteme de operare din familia UNIX.

Sistemul de operare este componenta software cea mai important a unui
calculator i este constituit dintr-un ansamblu de programe. Sistemul de
operare, dup iniializarea ncrcrii sale n memoria principal (RAM -
Random Access Memory) prin programul denumit bootstrap, are rolul de a
administra resursele sistemului i ofer baza pentru realizarea programelor
de aplicaie.
Programele de aplicaii pot utiliza sistemul de operare prin lansarea cererilor
de serviciu unei interfee de programare a aplicaiilor (API -Application
Program Interface). API reprezint setul de funcii ce poate fi folosit de
programatori n vederea dezvoltrii propriilor aplicaii pentru un anumit
sistem de operare (de exemplu: Windows API). n plus, utilizatorii pot
interaciona direct cu sistemul de operare printr-o interfa, reprezentat
printr-un limbaj de comenzi.
Sistemele de operare pot fi clasificate, la modul foarte general, astfel:

- Sisteme GUI (Graphical User Interface) sunt sistemele de operare
care au capacitatea de a utiliza mouse-ul prin intermediul unei
interfee grafice. Urmtoarele sisteme de operare fac parte din aceast
categorie: MacOS, MacOSX, UNIX, Linux, Windows, 95/Xp/Me,
Windows NT/2000/XP.
- Sisteme multi-utilizator aceste sisteme de operare permit mai
multor utilizatori s foloseasc sistemul n acelai timp i s execute
programele n mod simultan. n aceast categorie putem include
sistemele de operare din familiile UNIX, Linux i Windows.
- Sisteme multi-procesoare sunt sistemele de operare care permit
utilizarea mai multor procesoare. Sistemele de operare incluse n
aceast categorie sunt: UNIX, Linux, Windows NT/2000/XP.
- Sisteme multitasking sunt sistemele de operare care permit ca
procesele software multiple s fie ncrcate i rulate n acelai timp.
Sistemele de operare incluse n aceast categorie sunt: UNIX, Linux,
Windows 95/Xp/Me/NT/2000/XP.

Pe calculatoarele compatibile IBM-PC sistemele de operare care pot fi
folosite sunt: MS-DOS, Windows 3.1, Windows 95/Xp/Me, Windows
NT/2000/XP, OS2, variante de UNIX sau Linux.
Calculatoarele Macintosh utilizeaz sistemul de operare denumit MacOS
(sistemul MacOSX mai nou, bazat pe nucleu UNIX). Exist i o versiune
free a sistemului de operare Linux pentru calculatoarele Macintosh.
Sistemul de operare pentru staiile HP, staiile Silicon Graphics i Sun este
UNIX.

Prin multitasking se nelege capacitatea unui sistem de operare de a executa
mai multe procese (task-uri) simultan. Acest lucru se realizeaz prin
fenomenul time slicing ce presupune c fiecare proces aflat n execuie
utilizeaz calculatorul pentru o perioad determinat de timp.
Comportamentul multitasking este n opoziie cu task switching, caz n
care fiecare proces aflat n execuie trebuie s se termine pentru a se ncepe
execuia unui nou proces.

Dac se ine seama de modul de execuie a programelor utilizatorilor,
sistemele de operare pot fi grupate n:

- sisteme de operare cu prelucrarea pe loturi (batch processing);
- sisteme de operare time-sharing;
- sisteme de operare n timp real.

n cazul sistemelor de operare cu prelucrarea pe loturi (batch processing),
programele utilizatorilor sunt reunite ntr-un punct central de calcul, unde
sunt grupate pe loturi pentru a fi plasate ntr-un fir de ateptare pe unul din
sistemele pe care se vor executa. Pe durata execuiei programelor, utilizatorii
nu au posibilitatea s interacioneze cu sistemul de calcul.
Sistemele de operare time-sharing ofer posibilitatea utilizatorilor concureni
s-i partajeze n timp resursele fizice i logice ale sistemului de calcul
(procesor, memorie, imprimant, fiiere etc.) n vederea execuiei sarcinilor.
Timpul de rspuns se poate reduce la cteva secunde.
Sistemele de operare n timp real au capacitatea s execute
programe/aplicaii ntr-un timp stabilit anterior. Prelucrarea n timp real
implic meninerea unei comunicaii directe ntre utilizator i sistemul de
calcul. Sistemele de operare n timp real sunt proiectate pentru aplicaii
complexe, cum ar fi conducerea automat a unor procese de producie,
sisteme bancare, sistemele de rezervare a locurilor pentru liniile aeriene etc.
Sistemele de operare care se utilizeaz n mod frecvent reprezint combinaii
ale tipurilor enumerate anterior.
Un sistem de operare realizeaz urmtoarele servicii pentru aplicaii:

- n cazul sistemelor de operare multitasking, cnd programe multiple
pot fi ncrcate n acelai timp, sistemul de operare stabilete ce
aplicaii se vor executa, n ce ordine i ct timp se aloc fiecrei
aplicaii nainte de a se da controlul alteia;
- Administrarea memoriei centrale, care este alocat diverselor aplicaii;
- Administrarea intrrilor i ieirilor de la/spre dispozitivele conectate
(hard disc, imprimant, scanner);
- Emiterea de mesaje ctre aplicaii sau utilizatorul interactiv (sau
operatorul de sistem) despre starea operaional i orice eroare care
poate apare;
- Pe calculatoarele care realizeaz prelucrri paralele, sistemul de
operare poate decide modul n care este divizat programul, astfel nct
s fie executat pe mai multe procesoare n acelai timp. n general,
exist dou modaliti prin care programatorii pot accesa facilitile
unui sistem de operare: linia de comand i apelurile de sistem. Spre
exemplu, n cazul sistemului de operare UNIX, o funcie a sistemului
de operare poate fi accesat n dou variante:
- Prin intermediul interpretorului de comenzi, program de tip shell-
script sau prin selecia de pe desktop n cazul unui mediu grafic;
- Prin apeluri de funcii chemate din programe utilizator (folosind
interfaa API - Application Programming Interface).

5.4.Tipuri de sisteme de operare

In principal, n cazul calculatoarelor personale exist dou tipuri de
sisteme de operare:

- monotasking, care execut un singur program la un moment dat,
realiznd dou funcii de baz;
- ncrcarea i execuia programelor
- asigurarea unor interferene cu dispozitivele periferice.
- multitasking, la care nucleul sistemului de operare trebuie s asigure
suplimentar partajarea tipului ntre programele ce se execut i
gestiunea alocrii resurselor sistemului; componenetele principale
incluse:
- supervizorul, care lanseaz, oprete sau suspend alocrile;
- planificatorul, care regleaz timpul de execuie pentru operaiile
n curs de execuie;
- alocatorul de resurse, care evideniaz resursele libere sau
alocate;
- modulul de gestiune pentru intrri/ieiri, care asigur dialogul cu
perifericele.

Una dintre proprietile de baz ale unui sistem de operare este aceea de a
asigura accesul utilizatorilor la resursele hardware i software ale
calculatorului. De regul, sistemul de operare presupune existena mai
multor nivele software dispuse logic sub forma unor cercuri concentrice, n
centru fiind partea hardware, urmnd apoi driverele i kernelul, interpretorul
de comenzi i aplicaiile utilizator. Partea central (nucleul sau kernelul) care
este n strns legtur cu componenta hardware este reprezentat de
driverele de echipamente, administratorul memoriei i dispecerul de procese.
Utilizatorul are acces la sistem prin intermediul liniei de comand sau a
mediului grafic cu ferestre.
O alt posibilitate de a da comenzi sistemului de operare este aceea a
utilizrii unor fiiere de comenzi, denumite shell-script-uri n cazul
sistemului de operare UNIX i fiiere batch n cazul sistemului de operare
DOS/Windows. Apariia interfeelor grafice a fcut ca activitatea de
introducere a comenzilor s devin mai prietenoas, astfel nct introducerea
de la tastatur a comenzilor a fost completat de posibilitatea utilizrii unui
mediu grafic cu ferestre, meniuri cu diferite variante de selecie etc.
Selectarea unui simbol grafic (icon) cu ajutorul unui pointer de mouse este o
operaie mai uoar i mai simpl dect aceea de a reine o comand de
genul ls sau dir, cp sau copy.
Totodat, pentru utilizatorii profesioniti i pentru administratorii de sisteme
abilitatea de a scrie programe la linia de comand i de a crea utilitare de tip
shell-script sau batch este deosebit de important pentru automatizarea unor
sarcini uzuale i pentru administrarea cu succes a sistemului. Sistemul de
operare UNIX ofer o serie ntreag de interpretoare (Bourne Shell, C Shell,
Korn Shell, Bourne Again Shell, TC Shell etc.) din care utilizatorii i pot
alege programul preferat.
n concluzie, sarcina principal a unui sistem de operare este aceea de a face
ca resursele hardware i software ale calculatorului s fie ct mai disponibile
utilizatorului. Atunci cnd un calculator este partajat de mai muli utilizatori
sau de mai multe sarcini, rolul sistemului de operare este acela de a aranja i
arbitra utilizarea resurselor calculatorului precum i de a oferi soluii
software prin intermediul programelor de aplicaii. De multe ori eficiena de
lucru a unui calculator depinde mai mult de ndemnarea sistemului de
operare de a administra sarcinile dect de puterea brut de calcul a
procesorului sau a unor dispozitive periferice.

Sistemele de operare, sunt cele mai complexe programe de calculator
construite vreodat. Acest lucru este datorat puterii i flexibilitii
calculatoarelor, care sunt capabile s realizeze nu numai calcule sau operaii
simple ci i sarcini complexe de supraveghere a propiilor lor aciuni. Pe
lng faptul c sistemul de operare asigur o minim funcionare a
calculatorului, el constituie i un suport solid pentru toate celelalte programe
care funcioneaz pe un calculator. n esen, sistemul de operare
gestioneaz echipamente, controleaz programe i prelucreaz comenzi.
Fiecare calculator are nevoie de cel puin un sistem de operare. Fr
un sistem de operare, un calculator nu este operaional din punct de vedere al
ndeplinirii unor sarcini concrete, el fiind operaional numai din punct de
vedere hardware. Practic, pornind un calculator care nu are instalat un sistem
de operare, pornirea acestuia din punct de vedere hardware va fi indicat pe
panoul frontal prin aprinderea unor LED-uri indicatoare, dar n continuare el
nu va putea fi utilizat n nici un fel.
Pentru a putea s asigure toate serviciile pentru care a fost conceput,
sistemul de operare trebuie s se afle n memorie. Pentru ncrcarea
sistemului de operare al unui calculator, memoria de tip ROM conine un
program de mici dimensiuni, denumit bootstrap. La pornirea calculatorului,
acest program este executat n mod automat.
Operaia care se efectueaz la pornirea calculatorului se numete iniializarea
sistemului sau bootare. Aceasta const n:

- testarea sumar a funcionrii unor componente hard obligatorii
(memorie, tastatur, monitor) i a celorlalte dispozitive conectate. n
cazul depistrii unor erori procesul de ncrcare este oprit;
- verificarea parolei stabilit de utilizator. n cazul n care, din trei
ncercri, nu este furnizat parola corect execuia nceteaz;
- testarea discurilor existente n sistem pentru citirea informaiilor
necesare funcionrii sistemului de operare.

Dup ncrcarea sistemului de operare, utilizatorul poate lansa
comenzi ce vor fi rezolvate, fie direct de sistemul de operare, fie apelnd la
alte programe de pe disc.

Principalele tipuri de sisteme de operare existente pe PC-uri

- MS-DOS (Microsoft Disk Operating System) sistem de operare cu
discuri, realizat n 1Xp1, de compania Microsoft;
- OS/2 (Operating System/2) sistem de operare ce ofer un mediu
sigur, complet protejat dar fr succes deoarece nu a pstrat
compatibilitatea;
- WINDOWS 3.xx este un mediu de lucru, mai precis o interfa
grafic ntre utilizator i sistemul de calcul. Nu este un sistem de
operare propiu-zis, deoarece aceast versiune mai apeleaz nc la
sistemul de operare DOS pentru execuia anumitor sarcini;
- WINDOWS NT versiune a WINDOWS-ului, proiectat ca un sistem
de operare pentru serverele de reea;
- WINDOWS95 sistem de operare independent pe 32 de bii, care a
realizat o revoluie n lumea calculatoarelor personale, n ceea ce
privete uurina n folosire;
- WINDOWSXp arat i lucreaz la fel ca Windows95, deseori acesta
fiind definit prin urmtoarea egalitate: WindowsXp = Windows +
Internet Explorer 4.0. Caracteristicile principale ale acestui nou sistem
de operare sunt: integrare total cu Internet, calitate sporit, o eficien
crescut a utilizrii dispozitivelor periferice;
- WINDOWSXp Millenium - versiune superioar a sistemului de
operare WindowsXp;
- WINDOWS2000 sistem de operare ce combin caracteristicile
WindowsXp (interfaa prietenoas, simplitatea n configurare,
suportul hardware cuprinztor, execuie superioar) cu tradiionalele
puncte forte ale lui WindowsNT i anume securitate i stabilitate;
- WINDOWS2002 - versiune superioar a sistemului de operare
Windows2000;
- UNIX este un sistem multitasking i multiutilizator, scris ntr-un
limbaj evoluat, suport excelent pentru reelele de calculatoare;
- LINUX este o variant de UNIX, considerat un record de
adaptabilitate, portabilitatea nucleului fiind foarte mare i orice alt
hardware este inclus rapid n lista dispozitivelor ce care aceasta
lucreaz.

NTREBRI REZOLVATE

1. Sunt considerate sisteme de operare urmtoarele produse:
a) Windows 3.11
b) Unix
c) Windows Xp
rspuns corect b, c
2. Un sistem de operare conine componenetele:
a) un editor de texte;
b) un translator;
c) un editor de legturi
rspuns corect a, b, c
3. Prin sistem de operare monouser nelegem:
a) poate fi folosit de o singur persoan
b) poate fi folosit de mai multe persoane n acelai timp
c) poate fi folosit de mai multe persoane n acelai timp dar care au
drepturi de utilizare
rspuns corect: a

NTREBRI PROPUSE
1. Sistemele de operare sunt cele ce fac legtura ntre(n sensul
definiiei):
a) utilizator i internet
b) utilizator i imprimat
c) utilizator i tastatur
2. Sistemul de operare are rolul principal de a realiza:
a. Accesul utilizatorului la resursele sistemul de calcul
b. Accesul utilizatorului la diferite setri ale calculatorului(n
sensul de a putea mbunti performaele acestuia)
c. Accesul la programul BIOS
3. Care din urmtoarele produse sunt sisteme de operare:
a. Windows 95
b. Windows NT
c. LINUX
4. Sistemele de operare moderne apar n anii:
a) 1950
b) 1960
c) 1980

5 Un sistem de operare are rolul de a:
a. facilita legtura ntre utilizator i calculator
b. executa operaiile aritmetice logice n interiorul procesorului
c. mbunti performanele calculatorului

CAPITOLUL VI

6.1. SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS

Sistemele de operare au evoluat foarte mult de-a lungul timpului n
ultimii zece ani, de la un ecran negru n care totul se facea cu ajutorul
tastaturii, la sistemele performante care permit rularea mai multor programe
deodat, ascultare de muzic, jocuri, vizionare filme i altele totul cu
ajutorul mouse-ului.
Ultimul sistem de operare, WINDOWS Xp a fost lansat n anul 2001
i care are dou versiuni, una home pentru utilizatorii casnici i una
profesional, acesta fiind mai complex.. Acest sistem de operare se
dovedete a fi mult mai stabil dect unul din predecesorii si, Windows 98
(adic are mai puine erori i este mai sigur n exploatare).
Sistemele de operare precedente ca windows 95 i Windows 98 s-au
bazat toate pe primul sistem de operare MS-DOS. Odat cu lansarea noii
versiuni a sistemului de operare Bill Gates afirm era MS-DOS a luat
sfarsit, acest nou sistem de operare nu se mai bazeaz pe vechiul sistem de
operare MS-DOS. Acest sistem de operare este mai bun dect celelante dar
cere i o configuraie a calculatorului mai performant.
Windows asigur o interaciune standardizat, ntre utilizator i
calculator, prin intermediul tastaturii i al dispozitivului mouse.
Interaciunea este dirijat prin obiecte grafice afiate n fereastra aplicaiei:
meniuri, butoane, liste de opiuni, i altele. Utilizatorii se familiarizeaz
repede cu aceste mijloace de interaciune deoarece sunt simple i intuitive.
Totodat, ele se regsesc n toate aplicaiile Windows, fiind programate prin
apelul unor funcii din bibliotecile Windows. n acest fel, Windows permite
crearea de interfee standardizate cu utilizatorii. Windows este un mediu de
operare multitasking (bazat pe cooperarea dintre aplicaii). El asigur
execuia i vizualizarea simultan a mai multor programe care sunt aplicaii
Windows, adic programe care nu adreseaz direct resursele fizice ale
calculatorului ci prin intermediul funciilor din bibliotecile Windows, dnd
astfel posibilitate sistemului s gestioneze aceste resurse i s asigure
partajarea lor de mai multe programe.
Sistemul de operare este stocat i ncrcat de pe un suport magnetic,
folosindu-se discul magnetic, de unde i denumirea de disc sistem. Un
sistem de operare asigur funcionarea continu a unitii centrale i a
unittilor periferice, organizeaz accesul, simplific activitatea de
programare, gestioneaz memoria intern, lanseaz i controleaz execuia
programelor utilizator.
Funciile unui sistem de operare sunt urmatoarele: funcia de gestiune
a memoriei; funcia de gestiune a procesorului; funcia de gestiune a
dispozitivelor periferice; funcia de gestiune a informaiei.
Sistemul de operare Windows folosete inferena grafic Graphic
Users Inference (GUI), adic un sistem de ferestre care ne d posibilitatea s
transmitem o comand prin indicarea unui element grafic. Dup instalarea
programului Windows Xp, programul pornete automat la deschiderea
calculatorului. Dup accesarea textului MICROSOFT WINDOWS Xp
apare desktop-ul, adic suprafaa de lucru, care ocup tot ecranul
monitorului. Pe acest ecran se pot efectua toate operaiile, iar elementele pot
fi mutate sau selectate cu ajutorul mouse-ului, astfel;
- clic se apas i se elibereaz rapid butonul din stanga sau din dreapta;
- dublu clic dou apsri rapide pe butonul din stnga;
- indicarea unui obiect se plaseaz sgeata mouse-ului pe obiectul dorit;
- prinderea unui obiect cu sgeata pe un obiect se tine apsat butonul
stng;
- deplasarea obiectului cu butonul stng apsat se deplaseaz obiectul n
direcia dorit.

Taskbar sau bara cu programe active este la baza ecranului i format
din trei pri:
- Butonul Start se afl n partea stnga i conine meniul pentru lansarea
aplicaiilor.
- Meniul Start conine urmtoarele opiuni:
- Shut Down se folosete la nchiderea programului;
- Run permite rularea aplicaiilor;
- Help conine indicaii de ajutor;
- Find localizeaz fiiere sau directoare;
- Settings seteaz parametrii calculatorului;
- Documents conine ultimile 10 documente deschise;
- Programs conine principalele aplicaii i directoare
- Ceasul afieaz ora i cu sgeata mouse-ului data, luna,
anul;
- Butoanele aplicaiilor i documentelor dechise-se
prezint prin dreptunghiuri i prin executarea unui clic
stnga este afiat programul.

Fiecare aplicaie (program) ruleaz n fereastra ei proprie. O fereastr
poate fi deschis, nchis mrit, micorat, deplasat, suprapus peste alta.
Iconul este o imagine reprezentnd un obiect din Windows; o
aplicaie, un grup de aplicaii, o fereastr, etc.
Shortcut-ul este un icon care permite accesul rapid.
Elementele unei ferestre sunt:

- bara de meniuri conine meniurile aplicaiei;
- meniul de control se mai numete meniul sistem i apare la
combinaia de taste Alt+Space;
- bara titlu- afieaz numele aplicaiei sau al documentului, bara
ferestrei active;
- titlul ferestrei numele aplicaiei, documentului sau a grupului
de aplicaii;
- barele de derulare orizontal i vertical- se folosecs pentru
parcurgerea documentului de la un cap la altul;
- butonul de minimizare- dup clic pe acest buton, fereastra se
reduce la dimensiunile unui buton;
- butonul de maximizare- dup clic pe acest buton, ferestra se
mrete pe tot ecranul. Prin Restore fereastra revine la
dimensiunile iniiale;
- butonul de nchidere- dup clic pe acest buton freastra se
nchide;
- marginea ferestrei- este chenarul care delimiteaz fereastra;
- colul ferestrei- redimensioneaz fereastra la dimensiunile
dorite;
- bara cu instrumente sau toolbar-ul se folosete pentru folosirea
rapid a comenzilor.
Aplicaia Help care ne ofer informaii despre aplicaiile Windows i
despre alte aplicaii se poate accesa astfel:
- se selecteaz opiunea Help;
- se tasteaz tasta F1;
- se selecteaz butonul Help care apare n casetele de dialog.
My Computer- permite accesul la dischete, hard disc i la
calculatoarele din reea, ct i la directoarele Control Panel, Printers,
etc.
Recycle Bin- sau coul cu gunoi este locul n care se adun temporar
fiierele terse. Ele pot fi recuperate prin clic pe RECOVERY sau terse
definitiv prin clic pe Empty Recycle Bin.
Conceptul drag&drop- trte i d drumul, folosete butonul drept al
mouse-ului . Iconul astfel transportat la destinaie afieaz automat dup ce
butonul drept a fost eliberat. Se poate face drag&drop cu un document spre
imprimant, cu un director spre alt director sau cu o aplicaie spre meniul
Start pentru accesul ulterior.
Clipboardul-ul sau memoria temporar, se folosete pentru a transfera
informaiile ntre mai multe aplicaii. Poate fi folosit cu trei comenzi:
Cut(taie), Copy(copiaz) i Paste(insereaz). Are posibilitatea de a stoca 12
informaii pentru transfer. De la a 13-cea prima informaie este tears
lsnd ultimul loc pentru cea de-a 13-a. Dup selectarea informaiei care
trebuie transferat se face clic pe butonul ,,Copy(copie) sau ,,Cut(taie) i
apoi pentru transfe n alt aplicaie se face clic pe butonul dorit din
clipboard.
Windows Xp este un sistem orientat pe documente, abordare
exprimata printr-o serie de facilitati. De exemplu, se pot plasa noi
documente goale pe suprafata de lucru sau intr-o fereastra dosar, se poate
executa clic pe pictograma unui fisier pentru ca aplicatia asociata sa il
deschida sau se pot defini actiuni ce trebuie executate cu un fisier si care
sunt afisate ca optiuni ale unui meniu contextual. Deoarece in interfata cu
utilizatorul din Windows Xp a fost integrat Internet Explorer, aceasta
abordare orientata pe documente este extinsa pentru a include si
documentele din Internet, precum si cele din calculatorul personal sau din
retea.
Cu toate ca si in versiunile anterioare ale sistemului Windows au
existat comenzi rapide, in Windows Xp acestea au suferit imbunatatiri, fiind
mult mai flexibile. Comenzile rapide sunt o solutie puternica pentru
personalizare - o metoda pentru a raspunde tendintei de uniformizare impusa
de Microsoft.
In momentul instalarii lui Windows Xp se realizeaza si instalarea
automata a noilor drivere de dispozitive, oferind o utilizare mai eficienta a
hard-ului. Din nefericire, exista multe dispozitive hard diferite, ceea ce face
imposibila includerea de catre firma Microsoft a tuturor driver-elor de
dispozitive in setul initial Windows Xp. Inluderea standardului Plug & Play
ca parte integranta a sistemului de operare permite recunoasterea automata a
resurselor fizice ale calculatorului, inclusiv a celor nou adaugate, detectind
orice incompatibilitate a acestora.
Dupa lansarea in executie a sistemului de operare Windows Xp este
afisata o componenta de baza numita suprafata de lucru, al carui scop de a
furniza un fundal pe care sa fie atasate diferite obiecte grafice (pictograme,
ferestre etc.).
Windows Xp a inlocuit termenul de director care este specific DOS-
ului, mediului Windows 3.X si altor sisteme de operare inainte de DOS cu
dosar - folder o denumire mai apropiata de lumea biroticii. In plus unui
dosar i se pot asocia mai multe functii dect unui simplu director din DOS;
unele dintre ele cum ar fi dosarele speciale din My Computer au capacitati
suplimentare.
In partea stinga a suprafetei de lucru sunt afisate cinci sau mai multe
pictograme standard in functie de optiunile selectate in timpul instalarii, iar
in zona inferioara se afla butonul Start, bara de task-uri cu barele de
instrumente si ora de sistem.

6.2. Butonul Start

Butonul Start reprezint principalul punct de intrare n Windows Xp,
furniznd una dintre cele mai uoare modaliti de lansare a programelor sau
de deschidere a documetelor cele mai frecvent folosite. Este considerat
substitutul programului Program Manager, specific sistemului Windows 3.x,
oferind i calea de inchidere a mediului Windows.
Denumirea standard Start poate fi nlocuit printr-o alta expresie care
este format tot din cinci litere.
Activarea butonulu Start are drept efect afiarea meniului Start,
punctul de pornire ctre o serie de meniuri i submeniuri dezvoltate n
cascad. Meniul Start poate fi deschis din interiorul oricrui program printr-
un simplu clic. Unul dintre aspectele mai puin plcute legate de exploatarea
meniului Start se refera la faptul c ntr-o structura mai laborioas, sunt
necesare multe micri ale mouse-ului pentru a ajunge la aplicaia dorit. O
metod pentru a limita micrile suplimentare cu mouse-ul este asocierea
unor pictograme pentru programele folosite frecvent i plasarea acestora pe
butonul Start, pentru a crea comenzi rapide sau Shortcut-uri la articolul din
meniul Start principal.
Cele mai importante opiuni ale meniului Start sunt:
- programs reprezint, ntr-o structur arborescenta, dezvoltat prin
submeniuri, aplicaiile instalate pe discul local i asigura una dintre
metodele de apelare a lor. Folosind instrumentele integrate in
meniul Start, utilizatorul ii poate organiza componentele meniului
Programs conform preferintelor sale. De asemenea, se poate defini
o structura ierarhica orizontala sau vertical de submeniuri si se pot
redenumi pictogramele aplicatiilor sau documentelor. Meniul Start
este considerat de programatori un obiect fereastra specializat care,
pe linga metodele specifice, care nu se gasesc la majoritatea
ferestrelor, a preluat mai multe din principiile de baza ale
ferestrelor. Astfel, utilizatorii pot crea noi "actiuni" prin
intermediul meniului contextual afisat prin apasarea butonului
dreapta al mouse-ului in cadrul optiunilor de meniuri.
- Favorites - permite utilizatorului sa-si defineasca locatiile favorite
din care sa-si poata identifica mai usor documentele folosite in
mod curent si salvate anterior cu aceasta optiune.
- Documents afiseaz o list cu denumirile ultimelor 10
documente folosite recent de utilizator; se poate deschide un astfel
de fiier i aplicatia asociata printr-un simplu clic pe el n meniul
Documents. Pentru ca Windows-ul s adauge un document n
aceast list. trebuie s fie deschis ntr-o fereastr Explorer sau
prin aplicaia aferent, sistemul reinnd astfel denumirea
documentului. Exist situaii n care lista comenzilor rapide devine
prea lung i deci va fi mai greu de manipulat; acestea pot fi terse
far a afecta coninutul documentelor, selectnd din meniul
contextual al barei de task-uri opiunea Properties, dup care
eticheta Start Menu Programs i butonul Clear.
- Settings - asigur accesul la dosare i caseta de dialog folosit
pentru modificarea majoritaii parametrilor din Windows Xp;
deoarece exist valori diferite plasate peste tot, aceasta constituie
un foarte bun punct de pornire. Acelai lucru se obine i prin
accesarea pictogramei (icon) CONTROL PANEL.
- Find - reprezint una dintre modalitile de cutare rapid a
fiierelor, dosarelor i aplicaiilor n funcie de anumite criterii.
- Help - asigur afiarea meniului pentru ajutor comun pentru
ntregul Windows Xp; deoarece sistemul Help al acestei versiuni
este unificat, utilizatorii nu trebuie s caute prea mult n fiierele
Help separate pentru a afla ceva despre Windows Xp.
- Run - constituie o interfa de tip linie de comanda care permite
lansarea n execuie a unui program prin simpla precizare a cii de
acces, a denumirii lui i eventual a anumitor parametri n linia de
comanda. Caseta de dialog Run ine o mic evidenta n lista
derulata Open astfel nct utilizatorii s aiba posibilitatea de a
selecta comenzi anterioare i de a le lansa din nou.
- Log Off - asigura ieirea din configuraia curent i ofer
posibilitatea conectarii sub alt nume de utilizator, nu apare decit
dac exist o reea sau au fost activate profilurile de utilizator.
- Shut Down (TURN OFF) - permite afiarea unei casete de dialog
prin intermediul creia utilizatorii au posibilitatea s opteze pentru
una dintre cele patru variante de oprire si repornire a
calculatorului, n funcie de scopul stabilit:
- Shut down - daca calculatorul are un BIOS cu facilitatea
Automated Power Management compatibil pentru
Windows Xp, acesta va fi nchis imediat dupa selectarea
opiunii Shut down i validarea acestuia prin Ok.
- Restart - este folosit n situaiile n care au existat
probleme cu Windows Xp i permite reiniializarea
sistemului "la cald" far a aciona combinaia de taste
Ctrl+Alt+Delete.
- Restart n MS-DOS mode - permite inchiderea mediului
Windows Xp i afiarea liniei de comand DOS;
calculatorul nu va fi reiniializat iar revenirea din modul
MS-DOS n Windows se face scriind Exit sau Win n linia
de comanda DOS.
- Stand By - dac un calculator este trecut n modul Stand By,
consumul sau de energie va fi redus i poate fi repornit
rapid, far s fie necesar ncarcarea tuturor aplicatiilor (o
parte din ele sunt deja ncrcate).
Coninutul meniului Start poate fi personalizat n sensul adugrii
aplicaiilor folosite mai des:
- adaugarea unui program n meniul Start ( sau intr-un alt dosar ) se
realizeaz astfel:
- din meniul contextual afiat prin apsarea butonului drept al
mouseului pe zona gri a barei de task-uri se selecteaza
Proprieties (sau din meniul Start se alege Settings, Taskbar
& Start Menu)
- se alege eticheta Start Menu Programs si se executa clic pe
butonul Add pentru a deschide caseta de dialog Create
Shortcut
- se activeaza fereastra Browse prin intermediul butonului cu
acelasi nume si se cauta programul sau aplicatia pe care
dorim sa-l adaugam in meniul Start, se selecteaza si se alege
Open
- se executa clic pe Next si se afiseaza caseta de dialog Select
Program Folder, in cadrul careia se selecteaza dosarul care
corespunde locului din meniul Start in care va apare
programul
- in caseta de editare se scrie numele care apare in meniul
Start si apoi se incheie setul de operatii cu Finish.
- stergerea unui program sau a unei aplicatii din meniul Start: este
suficient sa se opteze pentru butonul Remove ( in loc de Add de la
operatia anterioara) si sa se stabileasca pictograma sau dosarul la
care se renunta.

6.3 Bara de task-uri

Bara de task-uri este plasata de regula in partea inferioara a
ecranului, dar pozitia ei se poate modifica in functie de preferintele
utilizatorului; este suficient sa se plaseze indicatorul mouse-ului intr-o
zona libera a barei de operatii (dar nu peste unul din butoanele
aferente aplicatiilor), sa se apese butonul stinga al mouse-ului si sa se
gliseze usor catre una dintre celelalte margini ale suprafetei de lucru.
La inceput, bara de task-uri este ingusta, dar dimensiunile ei pot
fi marite chiar pina la jumatate din suprafata de lucru. Windows Xp
dimensioneaza butoanele de pe bara de task-uri in mod automat, toate
avind aceiasi dimensiune, idiferent de lungimea denumirilor. In cazul
in care numele aplicatiilor sunt prea lungi pentru a incapea pe buton,
Windows trunchiaza denumirile, introducind puncte de suspensie.
Daca utilizatorul deschide prea multe programe, butoanele de pe bara
de task-uri se micsoreaza numai daca nu se maresc dimensiunile barei;
cind devin prea mici pentru a putea cuprinde pictograme de 16x16
pixeli, ele nu se micsoreaza si, daca se adauga alte aplicatii active
dupa aceea, pe bara de task-uri va apare un contor de incrementare
care permite afisarea pictogramelor care nu sunt vizibile la un moment
dat. La fel ca si in alte zone ale ecranului Windows, se poate executa
clic pe butonul dreapta al mouse-ului intr-un spatiu liber al barei de
task-uri pentru deschiderea unui meniu contextual ale carui optiuni au
drept efect rearanjarea ferestrelor pe suprafata de lucru, reducerea
diemensiunilor unor butoane sau modificarea proprietatilor barei de
operatii.
Bara de task-uri are doua moduri de lucru care pot fi selectate
din caseta de dialog Taskbar Properties, afisata fie prin selectarea
optiunii Proprietes din meniul contextual aferent barei de operatii; fie
prin setul de instructiuni Start, Settings, Taskbar & Start Menu.
Utilizatorii pot opta pentru una dintre variantele:
- always on top - bara de task-uri este afisata in fata oricarei ferestre
deschise
- auto hide - ascunde bara pentru a lasa mai mult spatiu de lucru pe
suprafata de lucru si in ferestrele de apicatii. Pentru a determina
afisarea barei de task-uri, se deplaseaza indicatorul mouse-ului pe
marginea ecranului unde a fost plasata bara; cind cursorul ajunge la
aproximativ 2 pixeli de marginea suprafetei de lucru, ia forma unei
sageti de redimensionare, bara apare pe ecran si indicatorul de
mouse revine la forma lui obisnuita, cea de sageata de
selectare.
- Show small icons in start menu - afiseaza meniul Start cu
pictograme de dimensiuni reduse, fara inscriptia Windows
- Show clock - ascunde sau afiseaza ceasul intr-un colt al barei de
operatii

In afara butonului Start, un alt element definitoriu pentru bara de
task-uri il constituie barele cu instrumente - care reprezinta un alt mod
in care se poate obtine accesul la documente, pagina Web si aplicatii;
acestea nu trebuie sa fie active pentru a se afla pe o bara cu
instrumente (spre deosebire de o bara de task-uri). Utilizatoriii pot
asemana barele cu instrumente cu dosare cu proprietati speciale. In
majoritatea cazurilor, ele contin doar comenzi rapide pentru
documente, adrese URL si aplicatii; barele cu instrumente pot fi lasa-
te ca fiind conectatea la bara de task-uri sau pot fi deplasate in alte
locuri de pe suprafata de lucru.
In configuratia prestabilita, Windows Xp afiseaza o singura
bara cu instrumente, dar utilizatorul poate opta pentru oricare dintre
cele patru bare cu instrumente prestabilite, de exemplu bara Adress
permite ca in momentul precizarii unei adrese URL sau al unui dosar,
pe suprafata de lucru va aparea o fereastra afisind continutul dosarului
respectiv sau pagina Web asociata adresei URL. De asemenea,
utilizatorul isi poate defini o noua bara de instrumente care sa prezinta
continului unui dosar: fie prin tragerea pictogramei dosarului in
marginea suprafetei de lucru si plasarea acesteia in locul respectiv, fie
prin intermediul optiunii New Toolbar. Eliminarea unei bare cu
instrumente se face prin anularea semnului de validare din dreptul
barei respective afisate in meniul contextual aferent barei de operatii.
Un alt element de noutate in Windows Xp este aparitia unei
zone mici la marginea din dreapta a barei de task-uri care poarta
denumirea de tava (Tray) si care este folosita de regula, pentru mici
programe utilitare de sistem. Unele aplicatii care sunt lansate o data cu
Windows-ul isi plaseaza pictogramele in acest loc, astfel incit
miniaplicatiile deschise in permanenta nu ocupa atit de mult spatiu pe
bara de operatii cu aplicatiile mai mari, care nu sunt deschise decit
atunci cind utilizatorul decide. Totusi nu exista nici un motiv pentru a
ne limita la introducerea in tava numai a programelor utilitare; poate fi
folosita orice aplicatie importanta care este utilizata in mod frecvent
(de exemplu, programul pentru redactare de texte sau jocul meu
preferat).
Bara de task-uri dispune si de un ceas digital; daca se plaseaza
indicatorul mouse-ului in interiorul lui se va afisa in cadrul unei casete
speciale data calendaristica. Daca activam meniul contextual aferent
ceasului se poate selecta Adjust Date/Time prin intermediul careia se
afiseaza caseta de dialog Date/Time Proprerties. In cadrul acesteia, se
poate schimba luna din lista curenta, modificind valoarea in cimpul
pentru an si executind clic pe o zi, de asemenea se poate modifica ora
scriind o noua valoare sau folosind controlul de incrementare.
Prin intermediul etichetei Time Zone se poate stabili zona orara.
Exista 63 de intrari in lista cu zone orare, desi se presupune ca nu
exista decit 24 de zone orare unice. Setarea zonei orare are si o
valoare practica; daca suntem intr-o retea care se intinde pe mai multe
zone orare, asa cum ar fi o retea WAN a firmei, calculatoarele vor
folosi aceasta valoare a zonei orare pentru a sincroniza ora tuturor
persoanelor dupa un strandard universal sau dupa unul ales de
utilizator.

6.4 Pictrograme (icon-uri)

In afara barei de task-uri si a butonului Start, pe suprafata de lucru
exista o retea invizibila in care pictogramele sunt centrate in celule definite
de aceasta retea si plasate in partea superioara a ecranului. Aranjarea
pictogramelor de pe suprafata de lucru se poate realiza apelind la una dintre
variantele predefinite prin intermediul meniului contextual, unde se
selecteaza Arrange Icons si se alege una dintre optiunile aferente: by name,
by size, by type sau by date. Pictogramele vor fi aranjate incepind cu coltul
din stinga sus si se continua in jos cu urmatoarele celule, in ordinea
specificata. Optiunea Auto Arrange asigura intotdeauna aranjarea
pictogramelor incepind cu coltul din stinga sus, fiind in acest mod un
element de comutare. Cind Auto Arrange este validat, pictogramele vot
reveni intotdeauna la tipul de ordonare pe coloane, indiferent de locul in care
sunt mutate sau unde au fost plasate initial.
Cele mai importante pictograme sunt:
- My Computer - este prima pe suprafata de lucru, ceea ce arata si
un indiciu al importantei sale, in ansamblul de pictograme de pe
suprafata de lucru. Este asociata continutului calculatorului la care
se lucreaza, oferind o modalitate usoara de gestionare a
dosarelor/fisierelor sau de acces la Internet.
- Network Neighborhood este o punte de legatura intre calculatorul
personal si retea. Windows Xp integreaza calculatorul independent
de retea prin faptul ca fisierele si imprimantele din alte
calculatoare arata si se comporta la fel ca cele din calculatorul
pesonal. Spre deosebire de Windows 3.x in Windows Xp nu
trebuie sa se aloce o litera unei unitati de disc din retea pentru a
vedea si folosi fisierele de pe acea unitate de disc. Atita timp cit
fisierul este afisat prin Explorer sau intr-o fereastra dosar, acesta
este accesibil. Programele pot fi lansate, fiind posibil chiar sa se
efectueze modificari in configuratia unor aplicatii, si se pot edita
documente aflate in alt calculator fara sa fie necesara alocarea unei
litere pentru o unitate de disc din acel calculator pentru a o
transforma intr-o unitate de disc logica.
- Recycle Bin permite stocarea temporara a dosarelor, fisierelor
sau aplicatiilor sterse, unde pot fi ulterior recuperate sau eliminate
definitiv.
- Internet Explorer ofera mijloacele necesare pentru conectarea
la Internet fie prin modem, fie prin retea.

In afara meniului Start, o alta modalitate de lansare in executie a
porgramelor sau aplicatiilor consta in crearea pe suprafata de lucru a
unor pictograme rapide numite Shortcuts, care in Windows Xp capata
mai multa flexibilitate si fac informatia mult mai accesibila.
Pictogramele rapide se identifica prin intermediul unei sageti de
dimensiuni reduse, curbata, prezenta in coltul din stinga jos al
simbolului respectiv.
In functie de scopul urmarit in Windows Xp se pot crea trei
tipuri de comenzi rapide:
- pictogramele rapide pentru Windows care fac legatura cu o
aplicatie, un dosar sau un document din Windows.
- Pictograme rapide pentru URL asigura legatura cu o adresa de pe
Internet
- Pictogramele rapide pentru DOS care realizeaza legatura cu o
fereastra, o aplicatie sau un fisier DOS (numita si pif).
Crearea pictogramelor rapide pe suprafata de lucru se poate realiza in
mai multe moduri:
- in cadrul ferestrelor Explorer sau My Comuter se cauta programul
pentru care doreste crearea unei comenzi de accelerare; se
selecteaza aplicatia dorita, se executa clic dreapta de la mouse pe
suprafata dorita si se alege Copy; se executa clic dreapta pe
suprafata pe care trebuie copiata si se alege Paste Shortcut;
- din My Explorer sau My Computer, se trage efectiv un fisier sau o
aplicatie de pe suprafata de lucru cu ajutorul butonului drept al
mouse-ului; se fixeaza elementul respectiv pe desktop si se alege
Create Shortcut Here
- din meniul contextual afisat pe suprafata de lucru se alege optiune
New Shortcut; in caseta de dialog Create Shortcut, prin butonul
Browse se cauta programul pentru care se doreste asocierea unei
pictograme rapide si se selecteaza, dupa care se alege Open, Next,
Finish

Daca se doreste personalizarea comenzilor rapide, modificare,
schimbare fisier asociat,
adaugarea unor combinatii de taste, se selecteaza optiunea Proprieties din
meniul
contextual aferent pictogramei respective si se completeaza cimpurile dorite
cu eticheta Shortcut.
Stergerea pictogramelor de accelerare se realizeaza in mod obisnuit,
se afiseaza meniul
contextual si se alege asa cum se stie optiunea Delete, dar indepartarea lor
nu inseamna si stergerea obiectivelor pe care le reprezinta.
Din punct de vedere organizatoric, principiul de baza in functionarea
sistemului Windows Xp este acela ca toate aplicatiile se executa pe aceiasi
suprafata de lucru si ca fiecare aplicatie ruleaza in propria ei fereastra; pot fi
rulate simultan mai multe aplicatii, iar trecerea de la o fereastra la alta se
realizeaza foarte usor in acest mod putem vorbi de ferestre active si inactive.
Pentru a evita dezordinea vizuala caracteristica unei suprafete de lucru
supraaglomerate, ferestrele pot fi minimizate astfel incit aceastea sa apara ca
pictograme pe bara de task-uri de unde pot fi activate in orice moment sau
pot fi rearanjate prin intermediul optiunilor puse la dispozitie de meniul
contextual afisat prin actionarea butonului drept de la mouse pe o zona libera
a suprafetei de lucru: in cascada, de sus in jos, fara suprapunere, de la stinga
la dreapta.

6.5 My Computer

Programul My Computer permite exploarea resurselor locale si a celor
din retea, avind acsociata o fereastra personalizata ce contine pictograme
referitoare la configuratia calcualatorului: unitatile de disketa si de hard-
disk, pictogramele asociate dosarelor speficiale prin care se asigura accesul
la diferite functii utile cum ar fi dosarul Printers care contine driver-ele de
imprimanta. Continutul ferestrei My Computers poate fi afisata in mod
clasic, ceea ce inseamna ca fiecare pictograma selectata are asociata o
fereastra separata. Faptul ca suprafata de lucru se poate umple foarte rapid
daca se opteaza pentru deschiderea unei noi ferestre pentru fiecare element
selectat poate fi cosiderat un dezavantaj. Totusi deschizind mai multe
ferestre, exista posibilitatea de a vedea concomitent continutul mai multor
dosare si se vor putea manipula mult mai usor obiectele dintr-o parte in alta.
Chiar daca unii utilizatori prefera stilul clasic se poate opta pentru
deschiderea urmatorului dosar in fereastra curenta prin apasarea tastei CTRL
in timp ce se executa dublu clic pe pictograma asociata noului obiect.
De asemenea elementele ferestrei My Computer pot fi afisate in
modul Web prin intermediul meniului contextual aferent aplicatiei curente,
din cadrul careia se selecteaza View as Web Page. Microsoft ofera
utilizatorului posibilitatea de a-si crea propria varianta de afisare ca pagina
Web in cazul majoritatii dosarelor. In acest scop se selecteaza din meniul
contextual (afisat prin apasarea butonului drept al mouse-ului pe zona client
din fereastra curenta optiunea Customize This Folder, prin care se lanseaza
Customize This Folder Wizard; acesta poate fi folosit pentru majoritatea
aplicatiilor, dar nu in orice sistem sau in dosare speciale cum sunt Control
Panel, Printers.
Folosirea noii interfate din Windows Xp ofera posibilitatea deschiderii
unei aplicatii sau a unui document printr-un singur clic selectind meniul
Start, Settings, Folder Options, in urma caruia se afiseaza caseta de dialog cu
acelasi nume, unde se marcheaza butonul de optiune Web Style si se
valideaza cu Ok. Plasarea indicatorului mouse-ului pe o pictograma pentru a
o selecta si folosirea unui singur clic reprezinta triumful interfetei tip
browser asupra interfetei anterioare din Windows.
Unul dintre cele mai importante salturi de la Windows 95 la Windows
Xp devine evident atunci cind se apeleaza la diferitele optiuni ale meniului
View, imbunatatite oarecum si prin multitudinea de bare de instrumente puse
la dispozitie, de bara Explorer si de capacitatea de a vedea fereastra ca
pagina Web. Utilizatorul poate opta pentru un anumit mod de afisare a
pictogramelor si dosarelor prin intermediul optiunilor disponibile: Large
Icons, Small Icons, List si Details; acestea pot fi accesate si prin intermediul
listei derulante aferente butonului View situat pe partea dreapta a barei de
instrumente. Spre deosebide de Windows 95, Windows Xp permite fixarea
si pastrarea pfererintelor unice de afisare a ferestrelor dar nu si prin
configuratii pentru barele de instrumente sau setarea unor parametri care
impun ca modurile de afisare a ferestrelor sa fie unice.
In Windows 95 ferestrele My Computers si Explorer nu aveau decit o
singura bara de instrumente; in sistemul Windows Xp, acestea au trei bare
de instrumente: standard buttons, adress bar si links.

6.6 Windows Explorer

Programul Explorer din Windows Xp a fost supus unor imbunatatiri
importante in comparatie cu versiunea din Windows 95 unde era considerat
inlocuitorulul lui File Manager. Parasind mediul destul de limitat prin care
afisa doar structuri de dosare, denumiri de fisiere si pictograme, a preluat
unele facilitati din Internet Explorer, devenind un instrument puternic prin
care utilizatorii se pot aventura mai departe pe propriul hard disc sau in
reteaua locala.
Lansarea in executie se poate face in mai multe feluri:
- prin metoda clasica de deschidere a unei aplicatii, selectind din
meniul Programs al meniului Start optiunea Windows Explorer
- prin intermediul meniului contextual afisat prin actionarea
butonului drept al mouse-ului pe pictograma My Computer de pe
suprafata de lucru sau din meniul contextual aferent uneia dintre
pictogramele Network Neighborhood, Recycle Bin sau Internet
Explorer
- prin alegerea optiunii Explorer din meniul contextual deschid prin
apasarea butonului drept in cadrul meniului Start
- prin intermediul unei pictograme rapide de accelerare asociata de
catre utilizator programului Explorer si plasata pe suprafata de
lucru.
Fereastra Explorer este impartita in doua parti: panoul din stinga
care reprezinta
o imagine ierarhizata a componentelor structurale: desktop, unitati hard,
dosare si panoul din dreapta care va afisa continutul fiecarui element
selectat in stinga. Primul panou cuprinde dosare care pe linga nume mai sunt
marcate si cu semnul + ceea ce indica faptul ca sunt comprimate si se pot
dezvolta mai departe pentru ca utilizatorul sa poata vedea continutul sau cu
semnul ceea ce inseamna ca se pot restringe catre nivelul superior.
Programul Explorer este doar o versiune cu doua sectoare a ferestrelor
cu un singur sector specifice aplicatiei My Computer, panoul din stinga
oferind posibilitati suplimentare de deplasare si simplifica anumite operatii.
O mare parte din puterea programului Explorer provine din faptul ca cele
doua sectoare, desi sunt conectate sunt independente unul fata de celalalt;
astfel se poate afisa continutul unui dosar in panoul din dreapta si fara a
afecta imaginea respectiva, sa se extinda arborele din partea stinga pentru a
gasi un alt dosar.
Windows Xp introduce o pictograma de Internet Explorer printre
pictrogramele de nivel secund afisate in panoul din stinga ferestrei, iar in
partea dreapta se va afisa pagina sursa. Integrarea programului Explorer in
Internet Explorer ii confera acestuia facilitati suplimentare, cum ar fi afisarea
unor documente HTML, deoarece are un motor integrat pentru redarea
limbajului HTML. Singura deosebire dintre fereastra cu un singur sector
afisata la inchiderea barei Explorer si cea obtinuta la activarea pictogramei
Internet Explorer de pe suprafata de lucru este ca la a doua metoda nu exista
optiunea All Folders pentru afisarea unui arbore de dosare din panoul sting.
Atunci cind se lucreaza cu Windows Explorer sau My Computer se
apeleaza frecvent la operatia de selectie, care tine seama de cel putin doua
principii:
- cind este vorba de o selectie contigua (numele obiectelor de
selectat sunt secventiale se executa clic pe primul nume, se apasa
tasta SHIFT si se executa clic pe ultima valoare din lista
respectiva, dupa care se dezactiveaza tasta SHIFT
- cind selectia este necontigua adica obiectele selectate sunt
dispersate se selecteaza clic pe primul nume din lista, se apasa tasta
CTRL si se executa in continuare clic pe fiecare dosar sau fisier
asupra carora se doreste aplicarea unor operatii.
Daca utilizatorul doreste selectarea tuturor dosarelor, fisierelor sau
programelor dintr-o fereastra activa poate apela optiunea de Select All
din meniul Edit sau la combinatia de taste CTRL+A, de asemenea se
poate selecta tot ce nu fusese selectat initial in cadrul ferestrei curente
prin Edit, Invert Selection.

a) crearea unui dosar sau fisier

pentru a crea un anumit dosar (folder) pe o unitate de disc, pe desktop
sau in cadrul altui
dosar se parcurg urmatoarele etape:
- se stabileste elementul de structura (din panoul sting) in care se va
crea dosarul
- se selecteaza apoi File, New Folder ( in partea dreapta a ferestrei
Explorer va apare new folder
- se introduce numele dorit si apoi se valideaza prin Enter sau prin
actionarea mouse-ului in alta zona

O varianta etrem de interesanta o constituie apelarea la optiunile
meniului contextual
obtinut asa cum se stie prin clic stinga in panoul din dreapta, dupa ce s-a
selectat
elementul de structura in care se va crea dosarul.
Crearea unui alt dosar se poate realiza si in cadrul operatiunii de
salvare a unui
document prin intermediul butonului Create New Folder care are drept efect
afisarea unei mici casate de dialog in care utilizatorul va introduce numele
noului dosar.
Crearea unui fisier se poate realiza foarte usor atit prin meniul File cit
si prin meniul contextual aferent unui anumit dosar sursa, in cadrul caruia
prin optiunea New, se afiseaza o lista cu mai multe tipuri de documente, din
care utilizatorul isi poate alege aplicatia dorita pentru creearea unui nou
fisier.

b) sortarea dosarelor si fisierelor

daca se foloseste modul de afisare Details din meniul View al ferestrei
Explorer,
in partea superioara a panoului dreapta sunt afisate o serie de optiuni care
permit sortarea elementelor componente ale unui obiect selectat in sectorul
sting dupa diferite criterii:
- name ordoneaza elementele existente in partea dreapta dupa
nume: la executarea primului clic in ordine alfabetica obisnuita, de
la A la Z, si la al doilea clic in ordine inversa
- size asigura sortarea dosarelor/fisierelor in fuctie de marime: de
la cea mai mica la cea mai mare la primul clic al mouse-ului si
invers
- type sorteaza elementele componente dupa tipul lor. Una dintre
caracteristicile enervante din Explorer este cea referitoare la
sortarea fisierelor dupa tipul lor, nu dupa extensie; deci se poate
asigura sortarea dupa descrierea fiecarui tip de fisier dar nu se pot
sorta fisierele dupa extensieSortarea fisierelor dupa descrierea lor
nu serveste cu nimic la gasirea unei anumite extensii. De exemplu,
fisierele AmiPro Document apar la inceputul fiecarei liste, desi
extensia lor (sam) le-ar plasa mai catre sfirsitul ei. Solutia care
permite sortarea dupa extensiile reale implica selectia optiunii
Folder Options din meniul View, dupa care se alege eticheta File
Types; care selecteaza pe rind fiecare fisier, se executa clic pe
butonul Edit si se introduce extensia tipica a documentului la
inceputul intrarii din cimpul Description of Types. In acest mod
tipul de fisier Microsoft Document Word va deveni DOC
Microsoft Document Word
- modified faciliteaza ordonarea elementelor dupa data crearii sau
modificarii: incepind cu data cea mai mica la primul clic, iar al
doilea clic incepid cu cele mai recente

c) stergerea dosarelor si fisierelor

Operatia de stergere a fisierelor/dosarelor presupune parcurgerea mai
multor etape:
- selectarea obiectelor care trebuiesc sterse
- alegerea optiunii Delete din meniul File sau actionarea tastei
Delete, ambele posibilitati conducind la aparitia unei casete de
dialog cu mesajele Yes sau No pentru confirmarea stergerii.
O alta varianta se refera la utilizarea meniului contextual generat de
butonul dreapta al
mouse-ului. Dosarele si fisierele sterse sunt stocate in zona Recycle Bin, de
unde pot fi ulterior recuperate sau eliminate definitiv.

d) mutarea dosarelor si fisierelor

Unul dintre avantajele programului Windows Explorer este legat de
posibiltatile de
mutare a dosarelor si fisierelor, existind in acest sens mai multe variante:
- prin meniuri clasice: adica se selecteaza obiectele pe care dorim sa
le mutam si se alege optiunea Cut din meniul Edit sau din meniul
contextual; se alege unitatea de disc sau dosarul destinatie si din
meniul Edit se selecteaza Paste
- prin tehnica drag and drop se selecteaza dosarele/fisierele cu
butonul sting al mouse-ului si se tine apasat, tragindu-le usor catre
elementul destinatie dupa care se elibereaza mouse-ul

O forma speciala a acestei variante are la baza selectarea elementelor
pe care dorim sa le mutam si glisarea acestora catre unitatea de disc
sau dosarul destinatie; la eliberarea mouse-ului se deschide un
submeniu contextual de unde se alege optiunea Move Here.

e) copierea dosarelor si fisierelor

In cazul operatiilor de copiere se poate opta pentru una dintre
urmatoarele solutii:
- prin meniuri: se selecteaza fisierele/dosarele asupra carora se
actioneaza, se alege optiunea Copy din meniul Edit sau din meniul
contextual; se cauta unitatea de disc sau dosarul in care se face
copierea si din edit se da Paste. Daca utilizatorul doreste copierea
unor elemente selectate pe unitate de floppy disc sau in alte zone
ale calcualtorului, meniul contextual ofera posibilitatea folosirii
optiunii Send to
- prin tehica deja cunoscuta de drag and drop: se selecteaza
elementele de copiat si cu butonul sting al mouse-ului se tine
apasat si se trage usor indicatorul de mouse catre zona in care
dorim sa facem copierea, dupa care se elibereaza mouse-ul. Este
important de precizat ca, in cazul in care copierea se face intre
elemente ale discului local, pe tot parcursul executarii acestei
operatii, se impune actionarea tastei CTRL, deoarece altfel are loc
mutarea obiectelor respective.
Similar operatiei de mutare, aplicarea tehnicii drag and drop cu
ajutorul mouse-ului
presupune aceleasi etape, numai ca de aceasta data se alege Copy Here.

f) redenumirea dosarelor si fisierelor

Indiferent de modul de lucru pentru care s-a optat, clasic sau Web,
exista situatii in care
se doreste schimbarea numelor diferitelor dosare, foldere sau pictograme:
- se selecteaza obiectele respective
- din meniul File sau din cel contextual se alege optiunea Rename
sau se apasa tasta F2 vechiul nume apare intr-o caseta si
indicatorul de mouse are forma I
- se introduce noua denumire si se valideaza cu Enter.

g) cautarea dosarelor sau fisierelor

Windows Xp dispune de un mod de cautare extrem de puternic
dezvoltat prin
intermediul functiei Find, deoarece se pot defini operatii de cautare
combinate si se extind capacitatile optiunii Find fata de cea extinsa din
Windows 95, intrucit se pot efectua cautari de persoane folosind serviciile de
directoare din Internet sau Windows Adress Book.
Deschiderea ferestrei Find se poate face in mai multe moduri: prin
selectarea optiunii
Find din meniul Tools aferent programului Windows Explorer sau oricarei
alte ferestre de dosar, prin alegerea functiei cu acelasi nume din intermediul
contextual afisat prin actionarea butonului drept al mouse-ului pe pictograma
My Computer, pe butonul Start sau pe orice alta pictograma asociata unui
dosar; prin actionarea tastei F3.

Gasirea unor fisiere sau dosare

Windows Xp ofera un numar semnificativ de optiuni pentru definirea
strategiei de cautare, in functie de scopul urmarit. Dupa selectarea optiunii
Find, indiferent de metoda prin care se foloseste, se afiseaza caseta de dialog
Find: All files; in cazul in care se cauta un element a carui denumire se
cunoaste, numele respectiv se intreduce in caseta Named in cadul etichetei
Name&Location. Pentru indentificarea unui grup mai mare de fisiere, se
poate introduce un nume partial, completat prin specificatorii multipli * sau
? unde * inlocuieste unul sau mai multe caractere iar ? un singur caracter.
In cimpul Look in se introduce adresa generala pentru un fisier sau
dosar cu precizarea ca in situatia in care se stie cu certitudine unitatea disc in
care se afla, se selecteaza litera aferenta si se dezvolta o cale de acces, prin
intermediul butonului Browse. In configuratia prestabilita, Windows
efectueaza o cautare si la nivel de subdosare, deci se recomanda activarea
casetei de validare Include subfolders.
De asemenea, se pot defini criterii de cautare mai complexe, in functie
de anumite siruri de caractere, prin scrierea acestora in caseta Containing
text. Deaoarece Windows Xp nu aplica indecsi fisierelor si cautarea liniei de
text precizate. Microsoft Office contine propriul sau program de indexare,
denumit Find Fast, care permite folosirea casetei de dialog File Open din
cadul oricarei aplicatii Office pentru a cauta rapid documente pe baza de
text. Exista si alte programe de indexare a documentelor, cum ar fi AltaVista
Personal Search, care oferaun instrument puternic de indexare si deci de
cautare a documentelor care indeplinesc criteriile de cautare in functie de
text. Personal Search recunoaste peste 200 de formate de fisier, prezentind in
citeva secunde lista de fisiere conform criteriilor precizate.

Cautarea unor dosare sau fisiere in functie de data.
Windows Xp poate limita cautarea cu ajutorul datei sau poate se poate
micsora mult domeniul de cautare specificind doar fisierele/dosarele care au
fost modificate intr-o anumita perioada prin intermediul etichetei Date a
ferestrei Find. De asemenea se poate restringe cautarea la o perioada de timp
in care au fost create sau accesate pentru ultima data elementele respective.

Cautarea fisierelor in functie de timpul si/sau marimea lor.
Prin intermediul etichetei Advanced se pot limita cautarile la un
anumit tip de fisiere sau se poate apela la dimensiunea lor drept criteriu de
cautare.
De asemenea, comanda Find poate fi folosita pentru localizarea
tuturor fisierelor executabile din subdosarele unui dosar care defineste o
clasa generala de aplicatii; aceasta este o metoda foarte buna de a crea
meniuri in cadrul butonului Start si comenzi rapide pe suprafata de lucru.
Declansarea operatiunii de cautare propriu zisa se face prin butonul
Find Now, Windows Xp extinde caseta de dialog Find si va afisa rezultatele
cautarii in sectorul de sub criteriile de cautare. Modul de afisare se poate
alege din meniul View, prin una dintre operatiunile acestuia: Large Icons,
Small Icons, List si Details. Daca s-a optat pentru modul Details, Windows
Xp adauga o coloana cu titlul In Folder, prin care se indica dosarul in care a
fost gasit fiecare tip de articol. Elementele afisate in urma cautarii se pot
ordona in functie de denumire, tip, dimensiune, data ultimei modificari, in
ordine ascendenta sau descendenta.

Salvarea cautarilor
Windows memoreaza cautarile facute si daca utilizatorul doreste
folosirea unui set de criterii pentru alte cautari viitoare, acestea pot fi salvate
sub forma unei pictograme pe suprafata de lucru selectind din meniul File
optiunea Save Search.

Gasirea unui calculator in retea.
Fereastra Find dispune de o functie complet diferita pentru gasirea
unui calculator sau a unui server in reteaua locala, daca se cunoaste
denumirea lui unica; aceasta optiune nu va aparea decit daca au fost setate
optiunile pentru retea. In acest sens se selecteaza din meniul Tools, Find,
Coputer sau se alege aceeasi optiune din meniul contextual aferent
pictogramei Network Neighborhood de pe suprafata de lucru. Utilizatorul
trebuie sa cunoasta exact denumirea calculatorului, deoarece nu se pot folosi
caractere de inlocuire, caz in care se plaseaza in fata denumirii calculatorului
doua semne \\ - conventia universala pentru server.
Cautari in Internet se realizeaza prin plasarea indicatorului mouse-
ului pe Find si alegerea optiunii On the Internet, prin care se lanseaza Dial-
up Networking, care stabileste legatura cu furnizorul de servicii Internet (
daca acesta este modul in care doreste conectarea la Internet). Utilizatorul isi
poate configura singur serviciul de Internet pe care doreste sa-l utilizeze
pentru explorarea Internetului; modul prestabilit este pagina de cautare
Microsoft. De asemenea se pot cauta si adresele de e-mail ale unor persoane
selectind Find, People, precum si adresele de e-mail stocate local, in
Windows Adress Book.

h) vizualizarea documentelor prin Quik View.

In vederea economisirii timpului necesar deschiderii fiecarui fisier
prin programul care
l-a creat, Windows Xp ofera un instrument Quik View, trecere rapida in
revista, prin care se vizualizeaza mai multe tipuri de fisiere, fara a fi
necesara apelarea programului original. Pentru a avea acces la aceasta
facilitate, vom selecta fisierul dorit dupa care, din meniul File sau cel
contextual se alege optiunea Quik View.

i) Modificarea proprietatilor dosarelor si fisierelor

In Windows Xp proprietatile fisierelor pot fi vizualizate in modul de
afisare Details
selectind din meniul View, Folder, Options, eticheta View, in cadrul careia
se marcheaza Show File Attributes in Detail View.
Proprietatile unui fisier sau ale unui dosar selectat sunt usor de aflat,
putindu-se descoperi tipul fisierului, locul in care se gaseste si dimensiunea
fisierului selectat, numele MS-DOS, data la care a fost creat fisierul sau
dosarul, data ultimei modificari si data ultimului acces la el. De asemenea
fiecare fisier sau dosar de pe disc are un set de atribute sau caracteristici care
descriu daca fisierului i s-a facut o copie de siguranta, daca este un fisier
sistem, daca este ascuns trecerii normale in revista sau daca este accesibil
doar pentru citire.
Pentru a afisa proprietatile unui fisier sau ale unui dosar selectat in
Explorer sau My Computer se poate alege din meniul File, optiunea
Proprieties sau din meniul contextual se selecteaza Proprieties. In oricare
dintre variantele alese rezultatul este afisarea unei casete de dialog in cadrul
careia utilizatorul isi poate vizualiza proprietatile elementului selectat sau
poate modifica atributele aferente acestuia.
Read Only stabileste atributul R sau Read Only, care impiedica
modificarea unui dosar sau fisier. De regula, acest atribut este setat atunci
cind se doreste ca nimeni sa nu modifice din greseala un sablon sau sa
stearga un fisier extrem de important in functionarea sistemului. Fisierele
care permit numai citirea pot fi sterse totusi in programul Explorer; va fi
afisata o caseta suplimentara de avertizare prin care utilizatorul este avertizat
ca va sterge un fisier cu atributul Read Only. Deci stabilirea acestui atribut
nu protejeaza elementele in totalitate impotriva stergerii.
Archive marcheaza cu un A orice fisier care a fost modificat de la
ultima operatie de obtinere a copiei de siguranta, realizata cu anumite
programe, inclusiv cu programul Backup, care este distribuit odata cu
sistemul Windows. Daca nu apare A inseamna ca fisierul respectiv nu a fost
modificat de la realizarea ultimei copii de siguranta.
Hidden stabileste atributul H sau Hidden, care impiedica afisarea
fisierelor in Explorer sau in My Computer. Pentru ca aceste fisiere sa poata
fi in cele din urma vizualizate, sunt intr-un fel doar pe jumatate ascunse, se
alege din meniul View optiunea Folder Options si in cadrul etichetei View
se marcheaza Show All Files.
System - stabileste atributul S sau System care impiedica afisarea
fisierelor. Fisierele sistem sunt acelea de care are nevoie calculatorul pentru
a lucra; stergerea unuia dintre acestea poate impiedica functionarea
calculatorului. Dosarele nu pot avea acest atribut.

j) Formatarea dischetelor

Operatiunea de formatare a unui disc in Windows Explorer presupune
urmatoarele etape:
- se executa clic dreapta pe unitatea de disc floppy (A:) si se
selecteaza optiunea Format, in urma careia se afiseaza caseta de
dialog Format, in cadrul careia se stabileste: capacitatea dischetei;
tipul formatarii si eticheta de volum
- prin butonul Start se declanseaza operatiunea de formatare, dupa
care se incheie prin Close.
Windows Explorer permite copierea unui disc floppy pe altul,
utilizind aceeasi
unitate, discurile trebuie sa aiba aceeasi capacitate; discul pe care se copiaza
va fi sters in timpul acestei operatii.

6.7. Recycle Bin

Aplicatia Recycle Bin confera facilitate de Undelete pe discul local,
deoarece atunci cind se sterg diferite programe, dosarele sau documentele de
pe hard disc, datele nu sunt distruse imediat, ci sunt plasata intr-un dosar
Recycled, de unde pot fi restaurate sau sterse definitiv.
Dosarele Recycled sunt resurse de sistem pe care Windows Xp le face
daca fost modificata denumirea dosarului Recycled, pentru ca nu se
recomanda ca utilizatorul sa aiba acces la aceste resurse de care depinde
gestionarea fisierelor sterse. Windows Xp plaseaza fisierele sterse in aceste
dosare speciale Recycled, dar folosind denumiri noi, pe care utilizatorii nu le
pot vedea insa. Fiecare dosar Recycled contine un fisier suplimentar cu
denumirea Info: sistemul de operare Windows combina fisierele sterse si
fisierul Info pentru a crea intrari in care apar denumirile fisierelor originale
sterse, plus o coloana in care este afisata adresa sa initiala.
De regula Recycled Bin are alocat aproximativ 10% din capacitatea
discului local, dar spatiul acestuia poate fi reajustat in raport cu necesitatile
utilizatorului.
Pentru a schimba dimensiunile aplicatiei Recycled Bin se procedeaza
in felul urmator:
- se apasa butonul drept al mouse-ului pe pictograma Recycled Bin
sau intr-o zona libera din fereastra asociata acestei pictograme si se
alege Proprietes
- din caseta de dialog afisata se selecteaza una dintre optiunile
Configure Drives Independently daca se doreste modificarea
dimensiunilor separat pentru fiecare unitate sau Use on Settings for
All Drives in cazul in care se foloseste aceeasi dimensiune a
dosarului Recycled pentru toate unitatile.
Faptul ca fisierele sterse sunt trecute in Recycled Bin nu inseamna ca
acestea
dispar definitiv, ci doar daca se goleste Recycled Bin la anumite intervale de
timp, putem avea surprize legate de scaderea randamentului sau intimpinarea
unor probleme in rularea unor aplicatii daca spatiul de pe hard disc se
micsoreaza. Recycled Bin reprezinta un compromis daca putem spune asa
intre siguranta si comoditate, adica intre aminarea stergerii unui fisier si
golirea spatiului pe disc ocupat de acesta. Avind in vedere aceste aspecte, in
fereastra Recycle Bin se pot efectua doua categorii de operatii:
- operatii care vizeaza stergerea fizica, partiala sau totala a cosului
de gunoi prin selectarea elementelor pe care dorim sa le eliminam
definitiv si alegerea din meniul File a optiunii Delete sau Empty
Recycle Bin
- operatii care au in vedere recuperarea anumitor fisiere, dosare sau
aplicatii sterse din greseala de utilizator prin intermediul optiunii
Restore din meniul File care practica va muta obiectele in dosarul
original.

6.8. MS-DOS Prompt

Windows Xp trebuie privit ca un adevarat sistem de operare si pentru
a amplifica
aceasta imagine Microsoft a creat Io.sys pentru a apela Windows Xp in mod
automat, fara sa mai introduca o linie in Autoexec.bat necesara incarcarii
win.com. Totusi firma nu a putut renunta de tot la DOSm deoarece multi
utilizatori folosesc inca programe pentru DOS si se pling de problemele pe
care le au casetele DOS din Windows. Deoarece nu se putea folosi in sesiuni
DOS sub Windows toate programele pentru DOS, Microsoft a trebuit sa
ofere si modul MS-DOS. La inceputul perioadei de testare beta a mediului
Windows 95, firma a incercat sa faca sa functioneze acest mod cu toate
programele DOS, apelind la un racord pentru Windows 95 incarcat in
memorie dar nu a reusit. Unele programe pentru DOS impuneau restartarea
procesorului cu o reinitializare la cald pentru a putea sa functioneze.
Drept urmare Windows 05 si Xp au doua moduri MS-DOS: unul
pastreaza un racord pnetru Windows in memorie, ceea ce permite revenirea
in Windows fara reinitializarea calculatorului prin scrierea comezii Exit in
linia de comanda a DOS-ului. Celalalt obliga la realizarea unei inializari la
cald inaintea inceperii sesiunii in modul DOS real. In ambele cazul in
calculator ruleaza DOS-ul in mod real.
De asemenea Windows are probleme in rularea aplicatiilor pentru
DOS care folosesc mecanisme de gestionare a memoriei ce nu sunt
compatibile cu standardul Windows pentru gestionarea memoriei. Acest
aspect apare in special in cazul jocurilor care ruleaza sub DOS care solicita
foarte mult calculatorul si care adesea nu conlucreaza deloc cu Windows-ul.
Atit Windows 95 cit si in Windows Xp fac inutile majoritatea driver-
elor de 16 biti ceea ce reprezinta un mare avantaj. Nu numai ca aceste
sisteme sunt mult mai stabile deicit versiunile anterioare ale mediului
Windows datorita driver-elor pe 32 de biti dar si micsoreaza solicitarea
memoriei conventionale si a blocurilor de memorie.
Windows Xp nu are un program antivirus, un program Undelete sau
un program pentru realizarea de copii de siguranta sub DOS; aceste
componente importante introduse de DOS 6.2x. Desi dispune de
componenta Recycled Bin, fisierele sterse din linia DOS nu ajung in Recycle
Bin, recuperarea lor realizindu-se prin comenzile Undelete sau Unerase.
Lansarea in executie a programului se face selectind din meniul Start,
Programs, optiunea MS-DOS Prompt care are drept efect afisarea casetei de
dialog cu acelasi titlu; revenirea la mediul Windows se realizeaza tastind in
lina de comanda instructiunea Exit.

6.9. Control Panel

Panoul de comanda permite utilizatorului sa efectueze cele mai
diverse setari privind mediul Windows Xp, inclusiv o gestionare a parolelor.
Pentru a avea acces la acestea, se porneste de la butonul Start, apoi meniul
Settings si in sfirsit Control Panel. Fiecare pictograma afisata reprezinta un
comutator ce controleaza o parte din calculator, hard, soft, periferice. O
metoda mai rapida de acces este cea prin care se face apel la programul My
Computer.
Cele mai interesante pictograme sunt:
Display pentru afisarea caracteristicilor monitorului: schema de
culori, rezolutie, tapet de ecran, program protector pentru ecran si
schimbarea parametrilor de utilizare a lui. Principalele tipuri de operatii
posibile din caseta de dialog Display Proprieties sunt:

a) modificarea diagramei de culori

Dupa ce utilizatorii au fost obisnuiti cu lumea calculatoarelor de tip
mainframe
sau cu cea monotona a sistemului de operare MS-DOS, una dintre
schimbarile care ii incinta cel mai mult este culoarea ecranului Windows.
Windows Xp este livrat impreuna cu un numar de combinatii de culori
predefinitie care acopera intreaga gama, de la culorile stralucitoare pina la
cele intunecate si reci utilizatorii pot alege una dintre combinatiile standard
pentru titlurile ferestrelor, zona de fundal, diferitele bare, sau pot concepe si
salva in fisiere speciale propriile combinatii coloristice.
Pentru a selecta una dintre combinatiile predefinite se parcurg
urmatoarele etape:
- se executa clic pe suprafata de lucru folosind butonul drept al
mouse-ului si din meniul afisat se alege Properties, iar in caseta de
dialog Display Properties se selecteaza Appearance
- selecteaza din lista Scheme o combinatie predefinita pentru text si
fundal si se valideaza prin Ok.

Pentru a crea noi conbinatii coloristice atunci cind caseta Appearance
este
deschisa se procedeaza astfel:
- daca se foloseste drept punct de plecare una dintre combinatiile
standard, atunci caseta se alege din Scheme
- se selecteaza din sectiunea Item elementul pe care dorim sa-l
modificam sau se executa dublu clic pe una dintre partile ferestrei
luate drept mostra in partea superioara a casetei
- din listele Size, Font si Color se defineste modul in care va arata
elementul selectat, unele dintre optiuni sunt valabile doar pentru
anumite elemente si se valideaza prin Ok sau Enter
- in situatia in care se urmareste salvarea acestor culori astfel incit sa
poata fi folosite oricind, se selecteaza butonul Save As si se
introduce un nume de caseta de dialog Save Scheme si se alege
Ok.

b) modificarea tapetului si a modelului pentru decorarea ecranului.

Folosirea de imagini grafice drept suprafata de lucru pentru Windows
Xp este un
element interesant si atractiv de personalizare a interfetei grafice. In acest
mod utilizatorul poate selecta una dintre imaginile aferente colectiei
Windows predefinite sau poate crea altele noi prin accesoriul Paint sau
utilizind un scaner in scopul obtinerii unei imagini de calitate superioara.
Pentru a selecta tapetul dorit se parcurg urmatoarele etape:
- din caseta de dialog Display Properties se selecteaza eticheta
Background
- din lista predefinita in sesiunea Wallpaper se alege tapetul dorit iar
daca nu se gaseste printre acestea se poate cauta cu butonul
Browse
- daca imaginea este suficient de mare pentru a acoperi tot ecranul,
se opteaza pentru Display Center; daca exista situatii in care
tapetul are o forma prea mica se alege Display Title
- inainte de a se decide asupra tapetului pe care il va folosi,
utilizatorul are posibilitatea sa vizualizeze modele printr-o imagine
in miniatura afisata in zona superioara a ferestrei, iar in final se
valideaza alegerea facuta prin Ok.
Tapetul indiferent de modul folosit, chiar daca este atractiv privirii
consuma
foarte multa memorie astfel incit se observa o incetinire a ritmului de lucru a
sistemului de operare. De aceea se recomanda folosirea unui model de
suprafata de lucru o mica retea de puncte care se repeta pentru umplerea
ecranului.
In acest scop, in cadrul aceleiasi casete de dialog, afisata prin eticheta
Background, se selecteaza una dintre optiunile prezentate in zona Pattern.
Pentru a crea un model nou:
- se alge Edit Pattern si se deschide caseta Pattern Editor
- se executa clic pe grila de editare, in locul in care se doreste
efectuarea unei modificari asupra modelului si se urmareste efectul
in zona Sample
- se finalizeaza prin actionarea butonului Done si se valideaza prin
Ok in caseta Display Properties

c) selectarea unui program de protectie a ecranului

Programele de protejare a ecranului afiseaza diferite modele care se
pot modifica
pentru situatia in care pe o perioada de timp predeterminata, nu se executa
nici o actiune la calculator. Aceste programe au fost implementate pentru a
preveni efectul de ardere a fosforului in situatiile in care documentul afisat
pe ecran nu se modifica prea des. Desi noile tipuri de monitoare nu mai au
aceasta problema, totusi moda programelor de protectie a ecranelor a ramas
iar in unele situatii sunt chiar amuzante.
Selectarea si configurarea unui program de protectie a ecranului se
realizeaza in modul urmator:
- din caseta Display Proprietes se alege eticheta Screen Saver si se
selecteaza una dintre optiunile aferente ale listei cu acelasi nume
- pentru a personaliza proprietatile programului selectat, se executa
clic pe Settings
- in caseta Wait se tasteaza numarul de minute de inactivitate dupa
care sa se declanseze programul de protectie a ecranului.
- Utilizatorul poate asocia programul ales si o parola astfel incit
numai cel care o cunoaste sa poata folosi calculatorul: se alege
optiunea Password Protected Change si se introduce parola dorita
in caseta New Password dupa care se reconfirma parola, aceasta va
aparea sub forma unor asterixuri.

Date/Time permite schimbarea datei si orei astfel: din caseta de
dialog Date/Time Proprietes, in zona Date se selecteaza luna si anul, dupa
care se activeaza optiunea Time, iar in caseta de sub simbolul ceasului se
stabilesc ora, minutele si secunde corespunzatoare AM sau PM.
Mouse faciliteaza stabilirea caracteristicilor acestui periferic: viteza,
acordare dublu sau simplu clic, marca de mouse etc.
Add/Remove Programs determina instalarea automata de noi tipuri
de programe. Selectarea acestei optiuni se poate face si prin Windows
Explorer.
Printers setarea caracteristicilor imprimantei si alegerea celei
implicite.
Fonts permite vizualizarea corpurilor de litera disponibile in
Windows Xp, instalarea de fonturi suplimentare sau renuntarea la cele
existente.
Keyboard se pot efectua diferite configurari legate de tastatura:
modificarea duratei necesare perifericului pentru a repeta o litera, atunci cind
este apasata o tasta, trecerea la un nou tip de tastatura, instalarea tastaturii in
functie de tara etc.
Sounds se programeaza mediul Windows Xp sa genereze sunete
diverse.

6,10 Programe utilitare

Sistemul de operare Windows Xp dispune de un set de programe
tehnice care sunt instalate automat sau pot lipsi, varianta in care este nevoie
de preluarea lor de pe dischete sau CD-urile asociate folosind optiunea
Add/Remove Programs din panoul de comanda.
Unele dintre cele mai importante utilitare sunt:

a) disc defragmenter

Exista situatii in care, la salvarea fisierelor, informatiile scrise pe hard
disc nu sunt
stocate intr-un bloc contignuu(adiacent), fragmentele de informatii pot fi
imprastiate in zonele in care sistemul a gasit spatiu liber (calculatorul le
poate recupera, dar fragmentarea discului incetineste mult aceasta activitate).
Programul Disk Defragmenter aferent sistemului de operare Windows
poate imbunatati in mod semnificativ timpul de acces la fisiere,
restructurindu-le in blocuri continue si mutind spatiile libere la sfirsitul
discului. Disk Defragmenter este un program pentru Windows care poate fi
lansat din linia de comada DOS dintr-o sesiune DOS sub Windows, dar, spre
deosebire de ScanDisk, nu poate fi rulat intr-o sesiune in modul MS-DOS.

Pentru defragmentarea unui disc se parcurg urmatoarele etape:
- se deschide meniul Start si se aleg optiunile Programs,
Accessoires, System Tools, Disk Defragmenter care determina
deschiderea casetei de dialog: select drive
- din lista derulanta se selecteaza unitatea de disc pe care dorim sa o
defragmentam si se valideaza prin Ok; va fi afisata caseta Disk
Defragmenter in care este prezentat procesul de fragmentare al
unitatii selectate, precum si informatii asupra modului in care i se
vor imbunatati performantele prin defragmentare
- modificarea optiunilor programului se realizeaza activind butonul
Advanced si selectind una dintre variantele prezentate
Rularea programului Disk Defragmenter si concomitent cu alte
aplicatii; citirea si scrierea pe dic intrerup porcesul de defragmentare, insa
Disk Defragmenter lucreaza in continuare si defragmenteaza de acolo de
unde a fost intrerupt, dupa terminarea operatiilor de citire si scriere.

b) ScanDisk

ScanDisk detecteaza si repara defectele de pe unitatile de disc
comprimate,
precum si de pe unitatile fizice; de asemenea, poate fi folosit pentru
rezolvarea problemelor legate de denumirile lungi de fisiere, de structurile
de dosare si fisiere, de suprafata discului si de structura interna a volumelor
comprimate.
Pentru a cauta erorile de pe hard disc se procedeaza astfel:
- din meniul Start se alege Programs, Accessories, System Tools,
Scan Disk
- se selecteaza unitatea pe care dorim sa o verificam si se specifica
daca se cauta numai erorile logice sau cele fizice.

Probleme rezolvate
1. Sistemul de operare WINDOWS XP este mai performant ca cele
precedente datorit faptului c:
a. are ecranul mai mare
b. permite accesul mai uor la internet
c. este mai stabil
rspuns corect: c
2. Sistemul de operare WINDOWS XP permite recuperarea fiierelor
terse accidental:
a. da
b. nu
c. doar dac ntre timp nu a fost oprit calculatorul
rspuns corect a
3. Sistemul de operare WINDOWS XP permite rularea mai multor
programe n acelai timp:
a. Nu
b. Da, dar numai a celor produse de firma MICROSOFT
c. Da
Rspuns corect c
4. Sistemul de operare WINDOWS XP permite lucru n reea:
a. Da
b. Nu
c. Doar n reele formate din maxim 3 calculatoare
Rspuns corect a
5. Prin ICON se nelege:
a. o reprezentare grafic a
b. un program
c. un fiier
rspuns corect a

PROBLEME PROPUSE

1. Sistemul de operare WINDOWS XP este unul:
d. monotasking
e. multiuser
f. multiprogram

2. Sistemul de operare WINDOWS XP permite prin butonul de START
a. Lansarea n execuie a programelor
b. Oprirea calculatorlui
c. Acces la setri

3. Sistemul de operare WINDOWS XP permite s deschidem n acelai
timp mai multe ferestre:
d. Nu
e. Da, dar numai a celor produse de firma MICROSOFT
f. Da, dar nu mai mult de 4

4. Sistemul de operare WINDOWS XP permite :
d. Da
e. Nu
f. Doar n reele formate din maxim 3 calculatoare
Rspuns corect a
5. Prin ICON se nelege:
d. o reprezentare grafic a
e. un program
f. un fiier
rspuns corect a

:
: ADENDA

ADMINISTRATOR este un utilizator cu drepturi depline (poate modifica
configuraia, seta aplicaiile sau modifica drepturile celorlani utilizatori).
ADRES IP ntr-o reea de calculatoare fiecrui calculator i se asocieaz
o adres prin care acesta s fie identificat n mod unic.
API APPLICATION PROGRAMMING INTERFACE set de rutine
(programe independene) care pot fi utilizate de ctre o aplicaie program
pentru a cere sistemului de operare execuia unor servicii de nivel inferior.
Destinaia lor principal este dezvoltarea aplicaiilor complexe fr a avea
cunotine detaliate despre un anumit dispozitiv sau program.
BIOS BASIC INPUT/OUTPUT SYSTEM primul program rulat de
calculator, dup pornire, responsabil cu iniializarea i testarea
componentelor unui calculator.
BUS (magistral) ntr-un calculator sau o reea de calculatoare bus-ul
reprezint calea de transmitere a informaiei. ntr-un calculator bus-ul
interconecteaz procesorul cu memoria intern, hard discurile, plac grafic
i alte dizpozitive periferice.
BUG eroare de proiectare hardware sau software.
CACHE memorie tampon ntre microprocesor i memoria intern. Este o
memorie de dimensiuni mici (pn la 2MB dar foarte rapid i scump).
DEFRAGMENTARE prin folosirea unor programe speciale, fiierele de
pe hard disk sunt rearanjate n aa fel nct fiecare s ocupe zone continue pe
disk. Se obin timpi de acces mai mici la informaia de pe hard disk.
DESKTOP suprafaa de lucru pe ecranul monitorului. De fapt o interfa
grafic prin care sistemul de operare pune la dispoziia utilizatorului un
mediu virtual de lucru.
DISCHET un mediu amovibil folosit pentru stocarea datelor, care
utilizeaz un disk magnetic cu o capacitate uzual de memorare de 1.44 MB
i dimensiune de 3.5 inch.
DHCP Dynamic Host Configuration Protocol Protocol folosit pentru
asocierea automat de adrese IP pentru calculatoarele din reea.
DNS dispozitivele care se ocup cu translaia adrese-nume de domeniu se
numesc DNS (Domain Name Servers). Sunt o serie de calculatoare din
DPI DOTS PER INCH puncte pe inch ce reprezint o msur a calitii
att pentru monitoare ct i pentru imprimante.
DRIVER software (program) care permite i controleaz comunicarea
ntre sistemul de operare i periferice. De regul, este pus la dispoziie de
ctre fabricantul respectivului periferic.
EXTENSIA FIIERULUI- indic tipul fiierului, adic natura datelor
coninute de acesta.
INTERNET care tiu s returneze adresa destinaie atunci cnd cineva le
interogheaz.
KERNEL Modulul central al unui sistem de operare. Este acea parte a
sistemului de operare care se ncarc n memorie i rmne acolo, de unde
controleaz cererile de acces la resursele sistemului.
LAN Local Area Network, reea local, de obicei n aceai cldire
MULTITASKING abilitatea de a executa (rula) mai multe programe
(task-uri) simultan.
PIXEL reprezint unitatea de baz a unei imagini digitale.
PLAC DE BAZ este placa pe care se afl componentele principale ale
unui calculator (procesor, memorie, magistrale, conectori, plac video, etc.).
PLAC VIDEO transform datele din calculator n semnale pentru
monitor. Pe aceast plac se gsete memoria video ct i un procesor
specializat numit accelerator grafic.
PROCES un program n execuie.
RAM MEMORIE RAM (RANDOM ACCES MEMORY- memorie cu
aces aleatoriu) memorie cu aces att n citire ct i n scriere.
REZOLUIE reprezint numrul de pixeli afiai pe ecranul monitorului
pentru cele dou dimensiuni pe orizontal i vertical, cu ct rezoluia e mai
mare cu att imaginea este mai clar. Rezoluia se msoar n numrul de
puncte (dots) afiate pe un inch (2.54 cm), de exemplu 1024X1024 dpi.
REEA reprezint un ansamblu de dou sau mai multe calculatoare legate
ntre ele printr-o legtur oarecare(cablu, linie telefonic, unde radio, etc.).
HELL program care reprezint de fapt o interfa utilizator i diferite
funcii i servicii ale sistemului de operare.
SHORTCUT scurtturi ctre fiiere sau programe salvate pe hard disk.
Acestea pot fi apelate printr-un dublu click pe shortcut-ul respectiv.
USB o interfa hardware pentru periferice de vitez mic (tastatur,
mouse, imprimant,etc.)
UNITATE LOGIC un hard disk fizic poate fi mprit n mai multe
partiii logice, care din punct de vedere al sistemului de operare se comport
ca i cum am avea mai multe discuri fizice.
WAN Wide Area Network, reea cu arie de extindere larg, de fapt o reea
de reele locale situate n puncte diferite din punct de vedere geografic.

Referat 80 Pag Bazele Tehnologiei Informaticii

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Referat 80 Pag Bazele Tehnologiei Informaticii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Informatica Economica 1

S-ar putea să vă placă și