Memoratormatematic PDF

Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic
CUPRINS
ALGEBRÃ .................................................................................................................... 5
I. Elemente de logicã matematicã ............................................................................. 5
I.1. Noţiunea de propoziţie .................................................................................... 5
I.2. Operatori logici ............................................................................................... 5
I.3. Expresii în calculul propoziţiilor .................................................................... 7
I.4. Noţiunea de predicat ....................................................................................... 7
I.5. Cuantificatori .................................................................................................. 7
I.6. Metoda de demonstraţie prin reducere la absurd ............................................ 7
I.7. Proprietãţi fundamentale ale operatorilor logici ............................................. 8
II. Mulţimi ................................................................................................................. 8
II.1. Egalitatea mulţimlor A şi B: .......................................................................... 8
II.2. Incluziunea mulţimii A în mulţimea B: ......................................................... 8
II.3. Reuniunea mulţimilor A şi B: ........................................................................ 9
II.4. Intersecţia mulţimilor A şi B:......................................................................... 9
II.5. Diferenţa mulţimilor A şi B: .......................................................................... 9
II.6. Diferenţa simetricã a mulţimilor A şi B:........................................................ 9
II.7. Complementara unei mulţimi A în raport cu mulţimea E: .......................... 10
II.8. Formulele lui de Morgan (A, BE) .......................................................... 10
II.9. Produsul cartezian a douã mulţimi A şi B: .................................................. 10
III. Relaţii binare ..................................................................................................... 11
IV. Funcţii................................................................................................................ 12
IV.1. Noţiunea de funcţie .................................................................................... 12
IV.2. Funcţii injective, surjective, bijective ........................................................ 12
IV.3. Compunerea funcţiilor ............................................................................... 12
IV.4. Funcţia inversã ........................................................................................... 13
V. Operaţii cu numere reale .................................................................................... 13
V.1. Puteri naturale ale numerelor reale .............................................................. 13
V.2. Identitãţi fundamentale ................................................................................ 14
V.3. Radicali. Proprietãţi ..................................................................................... 14
VI. Ecuaţii şi inecuaţii de gradul întâi ..................................................................... 15
VI.1. Ecuaţii de gradul întâi sau ecuaţii afine ..................................................... 15
VI.2. Inecuaţii de gradul întâi sau inecuaţii afine ............................................... 15
VI.3. Modului unui numãr real............................................................................ 16
VII. Numere complexe ............................................................................................ 16
VII.1. Forma algebricã a numerelor complexe ................................................... 17
VII.2. Modulul unui numãr complex .................................................................. 17
VII.2. Forma trigonometricã a numerelor complexe .......................................... 17
VII.4. Formula lui Moivre ................................................................................... 17
VII.5. Extragerea rãdãcinii de ordinul n dintr-un numãr complex...................... 18
VII.6. Ecuaţia binomã ......................................................................................... 18
VIII. Ecuaţii şi inecuaţii de gradul al II-lea............................................................. 18
VIII.1. Ecuaţii de gradul al doilea ....................................................................... 18
VIII.2. Inecuaţii fundamentale de gradul al II-lea............................................... 21
VIII.3. Rezolvarea sistemelor de ecuaţii cu coeficienţi reali .............................. 22
1
IX. Ecuaţii algebrice de gradul III, IV şi V ............................................................. 23

X. Funcţia exponenţială și funcția logaritmică ....................................................... 24
X.1. Funcția exponențială.................................................................................... 24
X.2. Funcția logaritmică ...................................................................................... 25
X.3. Ecuaţii şi inecuaţii logaritmice fundamentale ............................................. 26
X.4. Ecuaţii şi inecuaţii exponenţiale fundamentale ........................................... 26
X.5. Exemple: ...................................................................................................... 27
XI. Metoda inducţiei matematice ............................................................................ 28
XI.1. Axioma de recurenţã a lui Peano ............................................................... 28
XI.2. Metoda inducţiei matematice ..................................................................... 28
XI.2. Variantã a metodei inducţiei matematice ................................................... 29
XII. Analizã combinatorie ....................................................................................... 29
XII.1. Permutãri ................................................................................................... 29
XII.2. Aranjamente .............................................................................................. 29
XII.3. Combinãri ................................................................................................. 29
XII.4. Binomul lui Newton.................................................................................. 29
XII.5. Suma puterilor asemenea ale primelor n numere naturale ....................... 30
XIII. Progresii .......................................................................................................... 30
XIII.1. Progresii aritmetice.................................................................................. 30
XIII.2. Progresii geometrice ................................................................................ 31
XIV. Polinoame ....................................................................................................... 31
XIV.1. Forma algebricã a unui polinom ............................................................. 31
XIV.2. Divizibilitatea polinoamelor.................................................................... 32
XIV.3. Rãdãcinile polinoamelor ......................................................................... 32
XIV.4. Ecuaţii algebrice ...................................................................................... 33
XIV.5. Polinoame cu coeficienţi din R, Q, Z ...................................................... 33
XV. Permutãri, matrici, determinanţi ...................................................................... 33
XV.1. Permutãri................................................................................................... 34
XV.2. Matrici....................................................................................................... 34
XV.3. Determinanţi ............................................................................................. 35
XV.4. Inversa unei matrici .................................................................................. 36
XVI. Sisteme lineare ............................................................................................... 37
XVI.1. Notaţii: ..................................................................................................... 37
XVI.2. Compatibilitatea ...................................................................................... 37
XVI.3. Sisteme omogene..................................................................................... 37
XVII. Structuri algebrice ......................................................................................... 38
XVII.1. Monoid ................................................................................................... 38
XVII.2. Grup ....................................................................................................... 38
XVII.3. Inel ......................................................................................................... 38
XVII.4. Corp........................................................................................................ 39
XVII.5. Caz general............................................................................................. 40
GEOMETRIE ŞI TRIGONOMETRIE ....................................................................... 42
Notaţii: ................................................................................................................. 42
I. Triunghiul ............................................................................................................. 42
II. Poligoane convexe .............................................................................................. 43
2
III. Relaţii metrice în triunghi.................................................................................. 43

III.1. Triunghiul dreptunghic ............................................................................... 43
III.2. Triunghiul dreptunghic ABC (ADBC) .................................................... 44
III.3. Triunghiul oarecare ABC ........................................................................... 44
III.4. Relaţii exprimate prin funcţii trigonometrice ............................................. 44
IV. Patrulatere.......................................................................................................... 45
IV.1. Paralelogramul ........................................................................................... 45
IV.2. Dreptunghiul .............................................................................................. 45
IV.3. Rombul ....................................................................................................... 45
IV.4. Pãtratul ....................................................................................................... 45
IV.5. Trapezul...................................................................................................... 46
V. Poligoane înscrise în cerc ................................................................................... 46
V.1. Patrulaterul înscris în cerc A .................................................................. 46
V.2. Poligoane regulate înscrise în cercul de razã R ........................................... 46
VI. Cercul ................................................................................................................ 46
VII. Complemente de geometrie planã ................................................................... 47
VIII. Poliedre ........................................................................................................... 48
VIII.1. Prisma ...................................................................................................... 48
VIII.2. Piramida ................................................................................................... 49
VIII.3. Trunchiul de piramidã ............................................................................. 51
VIII.4. Poliedrul regulat ...................................................................................... 51
IX. Corpuri rotunde ................................................................................................. 52
IX.1. Cilindrul circular drept ............................................................................... 52
IX.2. Conul circular drept.................................................................................... 52
IX.3. Trunchiul de con ........................................................................................ 52
IX.4. Sfera ........................................................................................................... 52
X. Funcţii trigonometrice ........................................................................................ 53
X.2. Proprietãţile funcţiilor trigonometrice ......................................................... 53
XI. Formule trigonometrice..................................................................................... 54
XI.1. Relaţii între funcţiile trigonometrice ale unui argument:........................... 54
XI.2. Formule de adunare: ................................................................................... 54
XI.3. Formule pentru multiplii de argument ....................................................... 54
XI.4. Formule pentru jumãtãţi de argument: ....................................................... 55
XI.5. Sume, diferenţe şi produse: ........................................................................ 55
XII. Inversarea funcţiilor trigonometrice ................................................................ 56
XIII. Soluţiile ecuaţiilor trigonometrice simple ...................................................... 56
XIII.1. Ecuaţii fundamentale ............................................................................... 56
XIII.2. Tabele de valori: ...................................................................................... 56
XIV. Elemente de geometrie analiticã .................................................................... 57
XIV.1. Segmente ................................................................................................. 57
XIV.2. Ecuaţia dreptei în plan ............................................................................. 57
XIV.3. Dreapta în spațiu...................................................................................... 59
XIV.4. Cercul ...................................................................................................... 60
XIV.5. Conice raportate la axele de simetrie ...................................................... 60
ANALIZÃ MATEMATICÃ ....................................................................................... 61
3
I. Şiruri ..................................................................................................................... 61
I.1. Şiruri şi limite................................................................................................ 61
I.2. Dreapta încheiată........................................................................................... 62
I.3. Operații fără sens .......................................................................................... 62
I.4. Criterii suficiente de convergenţã sau de existenţã a limitei unui şir ........... 62
I.5. Operaţii cu şiruri convergente ....................................................................... 63
I.6. Operaţii cu şiruri care au limitã .................................................................... 63
I.7. Şiruri tip ........................................................................................................ 63
II. Limite de funcţii ................................................................................................. 64
II.1. Definiţii ale limitei ....................................................................................... 64
II.2. Operaţii cu limite de funcţii ......................................................................... 64
II.3. Limite tip...................................................................................................... 65
II.4. Continuitatea funcţiilor ................................................................................ 66
III. Funcţii derivabile ............................................................................................... 66
III.1. Definiţia derivatei într-un punct ................................................................. 66
III.2. Reguli de derivare ...................................................................................... 67
III.3. Derivatele funcţiilor elementare ................................................................. 67
III.4. Derivata funcţiilor compuse ....................................................................... 68
III.5. Derivatele de ordin superior ale unor funcţii elementare ........................... 68
III.6. Proprietãţi ale funcţiilor derivabile ............................................................ 69
IV. Asimptote .......................................................................................................... 69
IV.1. Asimptote orizontale .................................................................................. 69
IV.2. Asimptote oblice ........................................................................................ 69
IV.3. Asimptote verticale .................................................................................... 70
IV.4. Trasarea graficului unei funcții .................................................................. 70
V. Primitive ............................................................................................................. 73
V.1. Integrarea prin părţi ..................................................................................... 73
V.2. Prima metodã de schimbare a variabilei ..................................................... 73
V.3. A doua metodã de schimbare a variabilei ................................................... 74
V.4. Tabel de primitive........................................................................................ 74
V.5. Tabel de primitive funcții compuse ............................................................. 74
V.6. Primitivele funcţiilor raţionale .................................................................... 75
V.7. Substituţiile lui Euler: .................................................................................. 77
VI. Integrale definite ............................................................................................... 78
VI.1. Definiţia integrabilitãţii (integrale Riemann)............................................. 78
VI.2. Aplicaţii ale integralei definite ................................................................... 79
4
ALGEBRÃ
I. Elemente de logicã matematicã

I.1. Noţiunea de propoziţie
Definiţia I.1.1. Se numeşte propoziţie un enunţ despre care se poate spune cã
este adevãrat sau fals, dar nu şi adevãrat şi fals simultan.
Se noteazã cu p,q, P, Q
Ex: 1) Q : acesta este un enunţ care exprimã un adevãr, deci o propoziţie
adevãratã.
2) x + 5 = 3, xN este o propoziţie falsã, pentru cã nu existã nici un
numãr natural astfel ca x + 5 = 3
3) x  y, x,yN este un enunţ despre care nu se poate spune nimic. Deci
nu este o propoziţie.
Valoarea logicã sau valoarea de adevãr a unei propoziţii. Dacã o propoziţie p
este adevãratã se spune cã are valoarea logicã sau valoarea de adevãr: adevãrul;
aceastã valoare de adevãr se noteazã cu simbolul 1 sau a şi scriem v(p) = 1 sau
(v)p = a. Daca o propoziţie q este falsã, se spune cã are valoarea de adevãr: falsul;
aceastã valoare de adevãr se noteazã cu simbolul 0 sau f şi scriem v(q) = 0 sau
v(q) = f.
I.2. Operatori logici
Negaţia
Definiţia I.1.2. Negaţia unei propoziţii p este propoziţia care este falsã când p
este adevãratã şi este adevãratã când p este falsã. Se noteazã: non p,  p, p .
Tabela de adevãr a propoziţiei non p se întocmeşte be baza relaţiei
v(non p) = 1 – v(p).
p non p
1 0
0 1
Conjuncţia
Definiţia I.2.2. Conjuncţia a douã propoziţii p şi q este propoziţia care este
adevãratã dacã şi numai dacã fiecare propoziţie p şi q este adevãratã.
Se noteazã: p  q
Tabela de adevãr a propoziţiei p  q este:
p q pq
1 1 1
1 0 0
0 1 0
0 0 0
5
Disjuncţia
Definiţia I.2.3. Disjuncţia a douã propoziţii p şi q este propoziţia care este
adevãratã dacã şi numai dacã cel puţin una din propoziţiile p, qeste adevãratã.
Se noteazã: p  q
Tabela de adevãr a propoziţiei p  q este:
p q pq
1 1 1
1 0 1
0 1 1
0 0 0
Implicaţia
Definiţia I.2.4. Implicaţia propoziţiilor p şi q este propoziţia care este falsã
dacã şi numai dacã p este adevãratã şi q este falsã.
Se noteazã: (non p) sau q, pq şi se citeşte: “p implicã q” sau “dacã p, atunci
q”. Propoziţia p este ipoteza, iar propoziţia q este concluzia.
Tabela de adevãr a propoziţiei pq este:
p q non p (non p)q

1 1 0 1
1 0 0 0
0 1 1 1
0 0 1 1
Echivalenţa logicã
Definiţia I.2.4. Propoziţiile p şi q sunt echivalente logic, dacã şi numai dacã
p, q sunt adevãrate sau false simultan.
Se noteazã (non p)q şi (non q)p; (pq) şi (qp); pq; se citeşte: “p
echivalent cu q” sau “p dacã şi numai dacã q”, “p este condiţie necesarã şi suficientã
pentru q”.
Tabela de adevãr a propoziţiei compuse pq este:
p q non p non q pq qp (pq) (qp)

1 1 0 0 1 1 1
1 0 0 1 0 1 0
0 1 1 0 1 0 0
0 0 1 1 1 1 1
6
I.3. Expresii în calculul propoziţiilor

Propoziţiile p,q, r, … fiind date, cu ajutorul operatorilor logici , , , , 
putem formula diferite expresii, care se numesc formule ale calculului cu propoziţii
sau expresii logice. Ele se noteazã  sau (p,q,r,…), (p,q,r,…).
Înlocuind în  pe p,q,r,… cu diferite propoziţii obţinem o altã propoziţie,
adevãratã sau nu, a cãrei valoare de adevãr se numeşte valoarea expresiei , obţinutã
pentru propoziţiile p,q,r,… respective.
Definiţia I.3.1. O expresie logicã  care se reduce la o propoziţie adevãratã,
oricare ar fi propoziţiile p,q,r,… se numeşte tautologie.
Definiţia I.3.2. Douã expresii logice  şi  se numesc echivalente dacã şi
numai dacã pentru orice propoziţii p,q,r,… cele douã expresii reprezintã propoziţii
care au aceeaşi valoare de adevãr. În scris se noteazã  .
I.4. Noţiunea de predicat
Definiţia I.4.1. Se numeşte predicat sau propoziţie cu variabile un enunţ care
depinde de o variabilã sau de mai multe variabile şi are proprietatea cã pentru
orice valori date variabilelor se obţine o propoziţie adevãratã sau o propoziţie falsã.
Predicatele se noteazã p(z,y,z,…), q(x,y,z,…) şi pot fi unare (de o variabilã),
binare (de douã variabile), ternare (de trei variabile), etc., variabilele x,y,z,… luând
valori în mulţimi date.
Definiţia I.4.2. Predicatele p(z,y,z,…), q(x,y,z,…) se numesc echivalente dacã,
oricare ar fi valorile pe care le iau x,y,z,… în unul şi acelaşi domeniu, propoziţiile
corespunzãtoare au aceleaşi valori de adevãr. Scriem p(z,y,z,…) q(x,y,z,…).
I.5. Cuantificatori
Definiţia I.5.1. Fie p(x), cu xM, un predicat. Dacã existã (cel puţin) un
element x’M, astfel încât propoziţia p(x’) este adevãratã, atunci scriem xp(x),
(x)p(x) sau (xM)p(x). Simbolul  se numeşte cuantificator existenţial şi se
citeşte “existã”.
Definiţia I.5.2. Fie p(x) cu xM, un predicat. Dacã p(x) este o propoziţie
adevãratã pentru orice xM, atunci scriem xpx, (x)p(x) sau (xM)p(x).
Simbolul  se numeşte cuantificator universal şi se citeşte “oricare ar fi”.
Proprietatea de comutativitate a cuantificatorilor:
1. (x)(y)p(x,y)  (y)(x)p(x,y);
2. (x)( y)p(x,y)  (y)( x)p(x,y);
Reguli de negare:
1. ((x)p(x))  ((x)(p(x));
2. ((x)p(x))  ((x)(p(x));
3. ((x)(y)p(x,y))((x)(y)p(x,y));
4. ((x)( y)p(x,y))(( x)( y)p(x,y));
I.6. Metoda de demonstraţie prin reducere la absurd
Aceastã metodã se bazeazã pe tautologia (pq)  (non pnon q), care ne
aratã cã pentru a demonstra cã pq, este totuna cu a demonstra cã non pnon q.
7
I.7. Proprietãţi fundamentale ale operatorilor logici

Oricare ar fi propoziţiile p,q,r,… avem:
1. non(non p)  p;
2. (pq)  (qp) (comutativitatea conjuncţiei);
3. ((pq)r)  (p(qr)) (asociativitatea conjuncţiei);
4. (pq)  (qp) (comutativitatea disjuncţiei);
5. ((pq) r)  (p (qr)) (asociativitatea discjuncţiei);
6. ((pq)(qr))(pr) (tranzitivitatea implicaţiei);
7. non(pq)  (non p)(non q) legile lui de Morgan;
non(pq)  (non p)(non q)
8. (p(qr))  ((pq)(pr)) conjuncţia este distributivã în raport cu disjuncţia şi
(p(qr))  ((pq)(pr)) disjuncţia este distributivã în raport cu conjuncţia
II. Mulţimi
Moduri de definire a mulţimilor. Mulţimile se definesc fie prin indicarea
elementelor lor (de pildã {0,1,3} sau {x,y,z}), fie prin specificarea unei proprietãţi
caracteristice a elementelor lor (de exemplu {xRx2 – 3x + 2 = 0}).
Mulţimile se noteazã cu litere mari: A, B, C,… X, Y, Z, iar elementele lor cu
litere mici: a, b, c,…
Apartenenţa unui element la o mulţime. Dacã un element a aparţine unei
mulţimi A, acesta se noteazã aA şi se citeşte “a aparţine lui A”.
Definiţie. Mulţimea vidã este mulţimea care nu are nici un element. Se
noteazã cu .
II.1. Egalitatea mulţimlor A şi B:

(A = B)  (xA  xB) şi (yB  yA)
Proprietãţile egalitãţii:
1.  A, A = A (reflexivitatea);
2. (A = B)  (B = A) (simetria);
3. (A = B  B = C)  (A = C) (tranzitivitatea);
II.2. Incluziunea mulţimii A în mulţimea B:
(A  B)  (xA  x B)
Mulţimea A se numeşte o parte sau o submulţime a lui B.
Proprietãţile incluziunii:
1.  A, A  A (reflexivitatea);
2. (A  B)  (B  A)  (A = B) (antisimetria);
3. (A  B  B  C)  (A  C) (tranzitivitatea);
4.  A,   A
8
Relaţia de neincluziune se noteazã A  B.

II.3. Reuniunea mulţimilor A şi B:
A  B = {xxA  xB}
Proprietãţile reuniunii:
1.  A, B: A  B = B  A (reflexivitatea);
2.  A, B, C: (A  B)  C) = A  (B  C) (asociativitatea);
3.  A: A  A = A (idempotenţa);
4.  A: A   = A;
5.  A, B: A  A  B, B  A  B.
II.4. Intersecţia mulţimilor A şi B:
A  B = {xxA  xB}
Proprietãţile intersecţiei:
1.  A, B: A  B = B  A (comutativitatea);
2.  A, B, C: (A  B)  C = A  (B  C) (asociativitatea);
3.  A: A  A = A (idempotenţa);
4.  A: A   = 
5.  A, B: A  B  A, A  B  B
6.  A, B, C: (A  B)  C = (A  C)  (B  C) (distributivitatea intersecţiei faţã
de reuniune);
7.  A, B, C: (A  B)  C = (A  C)  (B  C) (distributivitatea reuniunii faţã de
intersecţie);
8.  A, B: A  (A  B) = A, A  (A  B) = A (absorbţia).
Definiţie. Mulţimile A şi B care nu au nici un element comun se numesc

disjuncte. Pentru ele avem A  B = .
II.5. Diferenţa mulţimilor A şi B:
A \ B = {xxA  xB}
Proprietãţile diferenţei:
1.  A: A \ A = ;
2.  A, B, C: (A \ B)  C = (A  C) \ (B  C);
3.  A, B: A \ B = A \ (A  B);
4.  A, B: A = (A  B)  (A \ B);
5.  A, B, C: A \ (B  C) = (A \ B) \ C;
6.  A, B, C: A \ (B  C) = (A \ B)  (A \ C);
7.  A, B, C: (A  B) \ C = (A \ C)  (B \ C);
8.  A, B, C: (A  B) \ C = A  (B \ C) = (A \ C)  B.
II.6. Diferenţa simetricã a mulţimilor A şi B:
A  B = (A \ B)  (B \ A)
Proprietãţile diferenţei simetrice:
1.  A: A  A = ;
9
2.  A, B: A  B = B  A (comutativitatea);
3.  A: A   =   A = A;
4.  A, B, C: (A  B)  C = A  (B  C) (asociativitatea);
5.  A, B, C: A  (B  C) = (A  B)  (A  C);
6.  A, B: A  B = A  B \ (A  B)
II.7. Complementara unei mulţimi A în raport cu mulţimea E:
(A fiind o parte a lui E, adicã AE)
CEA = {xxE  xA}
Proprietãţi: (A, BE)
1. CE(CEA) = A (principiul reciprocitãţii);
2. CEA = E \ A;
3. CE = E;
4. CEE = ;
5. A  CEA = A (principiul exluderii terţiului);
6. A  CEA =  (principiul necontradicţiei);
7. A  B  CEB  CEA;
8. A \ B = CE(A  B).
II.8. Formulele lui de Morgan (A, BE)
CE(A  B) = CEA  CEB;
CE(A  B)= CEA  CEB.
II.9. Produsul cartezian a douã mulţimi A şi B:
A x B = {(a,b)aA  bB}
Proprietãţile produsului cartezian ( A,B,C,D avem):
1. A x B  B x A, dacã A  B;
2. (A x B)  (A x C) = A x (B  C);
3. (A  B) x C = (A x C)  (B x C);
4. (A  B) x C = (A x C)  (B x C);
5. (A \ B) x C = A x C \ B x C;
6. (A  B) x (C  D) = (A x C)  (B x D)
Definiţia II.9.1. Mulţimile A şi B se numesc echipotente dacã existã o bijecţie
de la A la B.
Definiţia II.9.2. Fie E o mulţime. Aceasta se numeşte finitã dacã E =  sau
dacã existã nN, astfel încât E este echipotentã cu mulţimea {1,2,…,n}.
Definiţia II.9.3. O mulţime E se numeşte infinitã dacã ea nu este finitã.
Exemple de mulţimi infinite sunt: N, Z, Q, R.
Definiţia II.9.4. Fie E o mulţime. Aceasta se numeşte numãrabilã dacã este
echipoentã cu N. Exemplu: Mulţimea numerelor raţionale.
Definiţia II.9.5. O mulţime se numeşte cel mult numãrabilã dacã este finitã
sau numãrabilã.
Definiţia II.9.6. Fie E o mulţime. Se numeşte cardinalul acestei mulţimi un
simbo asociat ei, notat E sau card E, astfel încât E = F , dacã şi numai dacã E
10
este echipotentã cu F; cardinalul mulţimii vide se noteazã cu 0, cardinalul mulţimii

{1,2,…,n} cu nN, se noteazã cu n, iar cardinalul mulţimii N se noteazã cu x0 (alef
zero).
Teorema II.9.1. Fie A şi B douã mulţimi finite. Atunci:
A  B = A + B -A  B 
Teorema II.9.2. Fie A, B şi C trei mulţimi finite. Atunci:
A  B  C= A +B +C - A  B - A  C - B  C + A  B C
III. Relaţii binare

Relaţia binarã pe o mulţime
Definiţia III.1. Fie M o mulţime nevidã. Se numeşte relaţia binarã R pe M o
parte a produsului cartezian MxM. Dacã xM este relaţia R cu yM, atunci
scriem xRy sau (x,y)R. Deci o relaţie binarã se referã la perechile de elemente din
M.
Proprietãţi ale relaţiilor binare pe o mulţime:
1. Relaţia binarã R pe mulţimea M se numeşte reflexivã dacã  aM avem pe aRa.
2. Relaţia binarã R pe mulţimea M se numeşte simetricã dacã  a,bM avem aRb
implicã bRa.
3. Relaţia binarã R pe mulţimea M se numeşte antisimetricã dacã  a,bM, aRb şi
bRa implicã a=b.
4. Relaţia binarã R pe mulţimea M se numeşte tranzitivã dacã  a,b,c M, aRb
implicã bRc implicã aRc.
Definiţia III.2. Se numeşte graficul relaţiei R definitã pe M mulţimea
G = {(x,y)xRy}.
Definiţia III.3. O relaţie binarã R definitã pe o mulţime nevidã M se numeşte
relaţie de echivalenţã dacã ea este reflexicã, tranzitivã şi simetricã.
Exemplu: Fie N mulţimea numerelor naturale şi numãrul 3 fixat. Pe N stabilim
urmãtoarea relaţie R: a şi b din N sunt în relaţie cu R, dacã a şi b împãrţite la 3 dau
acelaşi rest. Scriem a  b (mod 3); de pildã 4  1 (mod 3). Aceasta este o relaţie de
echivalenţã.
Definiţia III.4. Fie M o mulţime. R o relaţie de echivalenţã pe M şi a un
element fixat din M. Se numeşte clasã de echivalenţã corespunzãtoare elementului
a mulţimea Ca = {x M xRa}. Douã clase de echivalenţã Ca şi Cb sau coincid
(când aRb) sau sunt disjuncte.
Definiţia III.5. Fie M o mulţime şi R o relaţie de echivalenţã pe M. Se
numeşte mulţimea cât a lui M în raport cu relaţia R şi se noteazã M/R mulţimea
claselor de echivalenţã.
Definiţia III.6. Fie M o mulţime nevidã. Se numeşte relaţie de ordin pe M o
relaţie binarã care este reflexivã, tranzitivã şi antisimetricã.
Se noteazã: “<” sau “”
De exemplu: relaţia cunoscutã de ordine naturalã “” pe N, Z, Q şi R este o
relaţie de ordine.
11
Definiţia III.7. Fie M o mulţime nevidã şi “” o relaţie de ordin pe M.

Aceastã relaţie de ordin se numeşte relaţie de ordine totalã dacã oricare douã
elemente ale lui M sunt comparabile adicã a,bM avem sau a<b sau b<a.
Mulţimea înzestratã cu o relaţie de ordine totalã se numeşte mulţime total
ordonatã.
Definiţia III.8. Fie M o mulţime nevidã. O relaţie de ordine pe M se numeşte
relaţie de bunã ordonare dacã orice parte nevidã a lui M are un cel mai mic
element. Mulţimea M, cu aceastã relaţie de bunã ordonare, se zice bine ordonatã.
O relaţie de bunã ordonare pe M este o relaţie de ordie totalã pe M.
IV. Funcţii
IV.1. Noţiunea de funcţie
Definiţia IV.1.1. Fie A şi B douã mulţimi. Prin funcţie definitã pe mulţimea
A, cu valori în mulţimea B se înţelege orice lege (procedeu sau convenţie) f, în baza
cãreia oricãrui element aA i se asociazã un unic element, notat f(a), din B.
Mulţimea A se numeşte domeniu de definiţie, iar mulţimea B se numeşte
codomeniu de definiţie sau domeniul valorilor funcţiei.
Definiţia IV.1.2. Fie f:AB o funcţie. Prin graficul acestei funcţii înţelegem
submulţimea Gf a produsului cartezian A x B formatã din toate perechile (a,f(a)),
aA. deci Gf = {(a, f(a) aA}
Definiţia IV.1.3. Se numeşte funcţie numericã o funcţie f:AB, pentru care
atât domeniul de definiţie A cât şi domeniul valorilor B sunt submulţimi ale
mulţimilor numerelor reale (deci A, BR).
IV.2. Funcţii injective, surjective, bijective
Definiţia IV.2.1. Fie f:AB o funcţie. Spunem cã f este o funcţie injectivã,
dacã pentru oricare douã elemente x şi y ale lui A, xy, avem f(x)  f(y). Faptul cã f
este injectivã se mai exprimã şi altfel: x,yA: f(x) = f(y)  x = y.
De exemplu: f:NN, definitã prin formula f(x) = x2, este injectivã, dar
g:ZN, g(x) = x2 nu este o funcţie injectivã deoarece g(-2) = g(2) = 4.
Definiţia IV.2.2. O funcţie f:AB este o funcţie surjectivã, dacã pentru orice
bB existã cel puţin un element aA, astfel încât f(a)  b. Deci f:AB nu este
surjectivã dacã  bB avem f(a)  b()aA.
De exemplu: f:RR, f(x) = ax, a  0 este surjectivã.
Definiţia IV.2.3. O funcţie f:AB care este simultan injectivã şi surjectivã se
numeşte funcţie bijectivã.
De exemplu: Fie A = {xRx  0} şi f:RR, f(x) = x2. Funcţia f este bijectivã.
IV.3. Compunerea funcţiilor
Definiţia IV.3.1. Fie funcţiile f:AB şi f:BC (domeniul de definiţie al
funcţiei g coincide cu codomeniul funcţiei f). Fie aA, atunci f(a)B, deci existã
imaginea sa prin g, adicã g(f(a))C. Astfel putem defini o funcţie h:AC unde
12
h(a) = g(f(a)) pentru aA. Funcţia h astfel definitã se noteazã g◦f (sau gf) şi se
numeşte compunerea funcţiei g cu funcţia f.
Observaţii:
1. Dacã f:AB şi g:CD sunt douã funcţii, are sens sã vorbim de compunerea
funcţiei g cu funcţia f numai dacã B = C.
2. Dacã f:AB şi g:BA sunt douã funcţii, are sens g◦f:AA şi f◦g:BB, în general
f◦g  g◦f.
Teoremã. Fie f:AB şi g:BC şi h:CD trei funcţii. Atunci fiecare din
funcţiile h◦(g◦f), (h◦g)◦f are sens şi existã egalitatea: h◦(g◦f) = (h◦g)◦f.
IV.4. Funcţia inversã
Definiţia IV.4.1. Fie A o mulţime oarecare. Notãm cu 1A:AA funcţia
definitã astfel: 1A(a) = a pentru aA. 1A se numeşte funcţia identicã a mulţimii A.
Propoziţie. Fie A o mulţime şi 1A funcţia sa identicã. Atunci:
1. Pentru orice mulţime B şi pentru orice funcţie f:AB avem f◦1A= f
2. Pentru orice mulţime C şi pentru orice funcţie g:CA avem 1A◦g = g
Definiţia IV.4.2. O funcţie f:AB se numeşte inversabilã dacã existã o
funcţie g:BA astfel încât g◦f = 1A şi f◦g = 1B.
Teoremã. O funcţie este inversabilã dacã şi numai dacã este bijectivã.
V. Operaţii cu numere reale

V.1. Puteri naturale ale numerelor reale
1.
(+a)n = +an
2. (–a)2n = +a2n
3. (–a)2n+1 = –a2n+1
4. aman = am+n
5. am:an = am-n, a  0
6. ambm=(ab)m
m
a
7. a :b =   , b  0;
m m
b
m
1 1
8.     a  m , a  0;
am a
9.(am)n = amn = (an)m;
10. a0 = 1, a  0;
11. 0n = 0, n  0, nN.
Puterile numerelor reale se extind atât pentru exponenţi raţionali pozitivi sau
negativi, cât şi pentru exponenţi reali, puterile reale fiind definite cu ajutorul şirurilor
de puteri raţionale. Aceste puteri au proprietãţi identice cu exponenţi numere
naturale.
13
V.2. Identitãţi fundamentale

Oricare ar fi x,y,z,t,a,b,cR şi nN, avem:
1. a – b2 = (a – b)(a + b);
2
2. 4ab = (a + b)2 – (a – b)2;

3. (a2 + b2)(x2 + y2) = (ax – by)2 + (ax + bx)2;
4. (a2 + b2 + c2)(x2 + y2 + z2 + t2) = (ax – by – cz – bt)2 + (bx + ay – dz – ct)2 + (cx +
+ dy +az – bt)2 + (dx – cy + bz + at)2;
5. a3 – b3 = (a – b)(a2 + ab + b2);
6. a3 + b3 = (a + b)(a2 – ab + b2);
7. x3 + y3 + z3 – 3xyz = (x + y + z)(x2 + y2 + z2 – xy – xz – yz);
8. x3 + y3 + z3 = (x + y + z)3 – 3(x + y)(y + z)(z + x);
9. a4 – b4 = (a – b)(a + b)(a2 + b2);
10.a4 + b4 = (a2 + b2 – ab
11.a5 – b5 = (a – b)(a4 + a3b + a2b2 + ab3 + b4);
12.a5 + b5 = (a + b)(a4 – a3b + a2b2 – ab3 + b4);
13.(1 + a)(1 + a2 + a4) = 1 + a + a2 + a3 + a4 + a5;
14.a6 + b6 = (a3 – 2ab2)2 + (b3 – 2a2b)2 (G. de Recquigny-Adanson);
15.an – bn = (a – b)(an-1 + an-2b + … + abn-2 + bn-1);
16.a2n – b2n = (a2 – b2)(a2n-2 + a2n-4b2 + … + a2b2n-4 + b2n-2);
17.a2n+1 + b2n+1 = (a + b)(a2n + a2n-1b + … + ab2n-1 +b2n);
18.(1 + a + a2 + … + an)(1 + an+1) = 1 + a + a2 + … + a2n+1.
V.3. Radicali. Proprietãţi

1
1. m
a  a ,a  0; m 10. n a nm  a m , a  0 ;
11. m a n  m a   a m , a  0 ;
n
1 n
1 1 
2. m  m  a m ,a  0 ;
a a 12. mn a mp  n a p , a  0 ;
3.  a
m
m
 a, a  0 ;
13. m a p  n b q  mn a pn  b qm , a, b  0 ;
4. m
a  m b  m ab, a, b  0 ;
m 14. m n a  mn a  n m a , a  0 ;
 1 1 
5.  m   , a  0 ; 15. m a p : n b q  mn a pn : b qm , a  0, b  0 ;
 a a
6. m a  m b  m c  m abc, a, b, c,  0 ; 16. a 2  a , a  R;
1
7. m
a: b m
m a
, a  0, b  0 ; 17. 2 n 1
 a  a 2 n 1
 2 n1 a , a  0 ;
18. 2n1  a 
b 2 n 1
mn m n
 a, a  0 ;
8. m
a n a  a ,a  0 ;
19. a  b  a  b  2 ab , a, b  0 ;
9. m
a : n a  m n a mn , a  0 ;
AC AC
20. A  B   , dacã şi numai dacã A2 – B = C2;
2 2
21.Expresia conjugatã a lui a  b este a b iar pentru 3
a 3 b este
3
a 2  3 ab  3 b 2
14
VI. Ecuaţii şi inecuaţii de gradul întâi

VI.1. Ecuaţii de gradul întâi sau ecuaţii afine
ax + b = 0, a,b,xR
Fie S mulţimea de soluţii a acestei ecuaţii. Dacã
b b
1. a  0, x =  (soluţie unicã). S = {  }.
a a
2. a = 0 şi b  0, ecuaţia nu are soluţii: S = ;
3. a = 0 şi b = 0, orice numãr real x este soluţie a ecuaţiei afine date; S = R.
Semnul funcţiei afine f:RR, f(x) = ax + b, a  0
x b
-  +
a
f(X) semn contrar lui a 0 semnul lui a
Graficul funcţiei de gradul întâi va fi o linie dreaptã.
y
A(0,b)
x
b
B(  ,0)
a
VI.2. Inecuaţii de gradul întâi sau inecuaţii afine
Cazul 1. ax + b > 0, a,b,xR. Fie S mulţimea soluţiilor. Dacã:
b
1. a > 0, S =(  , + );
a
b
2. a < 0, S = (-,  );
a
3. a = 0, b > 0, S = R;
4. a = 0, b = 0, S = .
Cazul 2. ax + b = 0, a,b,xR. Dacã:
b
1. a > 0, S = (+,  ]
a
b
2. a < 0, S = [  ,+)
a
3. a = 0, b = 0, S = R;
4. a = 0, b > 0, S = .
Inecuaţiile ax + b < 0 şi ax + b  0 se reduc la cele douã cazuri (prin înmulţirea
inecuaţiei respective cu –1 şi schimbarea sensului inegalitãţilor).
15
VI.3. Modului unui numãr real

 x, daca x  0

x  0, daca x  0
x, daca x  0

Proprietãţi: x,yR, avem:
1. x  0  x  0 ; 8. x  y  x  y ;
2.  x  x ; 9. x  y  x  y  x  y ;
3. x  y  x  y sau x   y ; 10. xy  x  y ;
4. x  a   a  x  a, a R; x x
11.  , y  0 .
5.  x  x  x ; y y
6. x  y  x  y ;
7. x  y  x  y
Ecuaţii şi inecuaţii fundamentale, care conţin modulul:

1. x  a  b , (a,b,xR, S = mulţimea soluţiilor)
b S
b<0 
b=0 a
b >0 {a – b; a + b}
2. x  a  b
b S
b<0 R
b=0 R\{a}
b >0 {-,a – b){a + b,}
3. x  a  b
b S
b<0 
b=0 
b >0 {a – b; a + b}
VII. Numere complexe
Definiţia VII.1. Se numeşte numãr complex orice element z=(a,b) al mulţimii

RxR = {(a,b)a,bR}, înzestrate cu douã operaţii algebrice, adunarea: z=(a,b),
z’=(a’,b’)RxR, z + z’ = (a + a’, b + b’) şi înmulţirea: z=(a,b),
z’=(a’,b’)RxR, z z’ = (aa’-bb’, ab’ +a’ b). Mulţimea numerelor complexe se
noteazã cu C şi este corp comutativ.
16
VII.1. Forma algebricã a numerelor complexe

z = a + ib, cu a = (a,0), b = (b,0) şi i = (0,1), respectiv i2 = -1.
Egalitatea a douã numere complexe z şi z’:
a + ib = a’ + ib’  a = a’ şi b = b’
Adunarea numerelor complexe are proprietãţile:
este asociativã, comutativã, admite ca element neutru pe 0 şi orice numãr complex
a + bi admite un opus –a – ib.
Înmulţirea numerelor complexe are proprietãţile:
este asociativã, comutativã, admite ca element neutru pe 1 şi orice numãr complex
 a b 
a + bi nenul admite un invers  a  bi   2
1
 2 i ; este distributivã faţã
2 
 a b 2
a b 
de adunare z(z’ + z”) = zz’ + zz” z,z’,z”C.
Puterile numãrului i: mN, i4m = 1, i4m+1 = i, i4m+2 = -1, i4m+3 = -i.

Definiţia 2.1.1. Dacã z = a +bi, atunci numãrul a – ib se numeşte conjugatul
lui z şi se noteazã a – ib = a  ib  z .
Au loc urmãtoarele proprietãţi, z,z’,z”C.
1. z + z = 2a; z z' z
6.  ;
2. z - z = 2bi; z' z z
3. z  z'  z  z' ; n
7. z n  z ;
4. zz'  z  z' ;
 z'  z'
5. zz '  a 2  b 2  (a  bi)( a  bi) ; 8.    .
z z
VII.2. Modulul unui numãr complex
 zC
z  z z sau z  a 2  b 2
Avem apoi:
1. z  z 4. zz '  z z ' ;
2. z  z '  z  z ' ; 5.
z' z'
 , z  0.
3. z  z '  z  z '  z  z ' ; z z
VII.2. Forma trigonometricã a numerelor complexe

z = r(cos u + isin u)
unde r = z , iar unghiul u[0,2) este soluţia ecuaţiilor trigonometrice rcos u = a şi
rsin u = b.
5 5 5
De exemplu: dacã z = -1 – i, atunci z  2 , u  şi z = 2 (cos  i sin ) .
4 4 4
VII.4. Formula lui Moivre
uR şi nN, (cos u + isin u)n = cos(nu) + isin(nu)
Consecinţele formulei lui Moivre
17
n
cos nu = cos u + C2ncosn-2u 2 4 n-4
sin u + C ncos u sin u + …; 4
sin nu = C ncos u sin u + C3ncosn-3u sin3u + …;

1 n-1
Cn1tgu  Cn2 tg 3u  Cn5tg 5u  ...

tg nu = .
1  Cn2 tg 2 u  Cn4 tg 4 u  ...
VII.5. Extragerea rãdãcinii de ordinul n dintr-un numãr complex

z = r(cos u + isin u)
   u  2k u  2k 
1
n
z k  r cos
n
 i sin , k  0,1,2,..., n  1
 n n 
 
n
1 k  cos
2k
n
 i sin
2k
n
, k  0,1,2,..., n  1
n

 1 k  cos
(2k  1)
n
 i sin
(2k  1)
n
, k  0,1,2,..., n  1
Pentru simplificare folosim urmãtoarea notaţie:
n
   
1 k   k şi n 1 k   k
 a2  b2  a a 2  b 2  a 
a  ib  
b
i
 2 b 2 
 
VII.6. Ecuaţia binomã
xn – A = 0, AC, A = (cos  + isin )
xk = A1/nk, k = 0, n  1, AR, A < 0;
xk = A1/nk, k = 0, n  1, AR, A > 0;
   2k   2k 
xk = n p  cos  i sin  , k = 0, n  1, AC\R
 n n 
VIII. Ecuaţii şi inecuaţii de gradul al II-lea
VIII.1. Ecuaţii de gradul al doilea

ax2 + bx + c = 0, a,b,cR, a  0
1. Formule de rezolvare:  > 0
b  b 
x1  , x2  ,  = b2 – 4ac; sau
2a 2a
 b' '  b' '
x1  , x2  , b = 2b’, ’ = b’2 – ac.
a a
2. Formule utile în studiul ecuaţiei de gradul al II-lea:
x12 + x22 = (x1 + x2)2 – 2x1x2 = S2 – 2P
x13 + x23 = (x1 + x2)3 – 3x1x2(x1 + x2) = S3 – 2SP
x14 + x24 = (x1 + x2)4 – 2x12x22= S4 – 4S2P + 2P2
18
3. Discuţia naturii şi semnul rãdãcinilor în funcţie de semnele lui  = b2 – 4ac, P=
x1x2, S = x1 + x2.
 P S Natura şi semnul rãdãcinilor

<0 - - bi 
Rãdãcini complexe: x1, 2 
2a
=0 - - b
Rãdãcini reale şi egale x1  x2  
2a
P>0 S>0 Rãdãcini reale pozitive
>0 P>0 S<0 Rãdãcini reale negative
P<0 S>0 Rãdãcini reale şi de semne contrare; cea pozitivã este mai
mare decât valoarea absoluta a celei negativi
P<0 S<0 Rãdãcini reale şi de semne contrare; cea negativã este
mai mare în valoare absolutã.
4. Semnul funcţiei f:RR, f(x) = ax2 + bx + c, a,b,cR

 > 0: a  0, x1 < x2.
x - x1 x2 +
f(x) semnul lui a 0 semn contrar lui a 0 semnul lui a
=0
X - x 1 = x2 +
f(x) semnul lui a 0 semnul lui a
<0
X - +
f(x) semnul lui a
5. Graficul funcţiei f:RR, f(x) = ax2 + bx + c, a,b,cR este o parabolã. Aceastã

b  
2

funcţie se poate scrie şi sub forma f ( x)  a x    , numitã formã canonicã.
 2a  4a
y >0
a>0
A(x1,0)
B(x2,0)
C(0,c)
 b 
C V   , 
 2a 4a 
19
O A B x
D
6. Maximul sau minimul funcţiei de gradul al doilea


1. Dacã a > 0, funcţia f(x) = ax2 + bx + c are un minim egal cu , minim ce se
4a
b
realizeazã pentru x =
2a

2. Dacã a < 0, funcţia f(x) = ax2 + bx + c are un maxim egal cu , maxim ce se
4a
b
realizeazã pentru x =
2a
7. Intervale de monotonie pentru funcţia de gradul al doilea

Teoremã. Fie funcţia de gradul al doilea f(x) = ax2 + bx + c, a0
 b
1. Dacã a > 0, funcţia f este strict descrescãtoare pe intervalul (, şi strict
2a 
 b
crescãtoare pe intervalul  ,) .
 2a
 b
2. Dacã a < 0, funcţia f este strict crescãtoare pe intervalul (, şi strict
2a 
 b
descrescãtoare pe intervalul  ,) .
 2a
 b  b
Observaţie: Intervalele (,  şi  ,) se numesc intervale de monotonie
2a   2a
ale funcţiei f.
Descompunerea trinomului f(x) = aX2 + bX + c, a,b,cR, a0, x1 şi x2 fiind
rãdãcinile trinomului.
1.  > 0, f(x) = a(X – x1)(X – x2);
2.  = 0, f(x) = a(X – x1)2;
3.  < 0, f(x) este ireductibil pe R, deci f(x) = aX2 + bX + c
Construirea unei ecuaţii de gradul al doilea când se cunosc suma şi produsul
rãdãcinilor ei: x2 – Sx + P = 0, cu S = x1 + x2 şi P = x1x2.
Teoremã: Ecuaţiile ax2 + bx + c = 0 şi a’x2 + b’x + c’ = 0, a,b,c,a’,b’,c’R,
a,a’0, au cel puţin o rãdãcinã comunã dacã şi numai dacã:
a b c 0
0 a b c = 0 sau (ac’ – a’c)2 – (ab’ – a’b)(bc’ – b’c) = 0
a’ b’ c’ 0
0 a’ b’ c’
20
Condiţii necesare şi suficiente pentru ca numerele reale date  şi  sã fie în
anumite relaţii cu rãdãcinile x1 şi x2 ale ecuaţiei de gradul al doilea f(x)=ax2 + bx + c
a,b,cR, a0, respectiv, pentru ca f(x) sã pãstreze un semn constant x R.
Nr.crt. Relaţii între x1, x2,  şi  Condiţii necesare şi suficiente
1  < x1 <  < x2 sau 1. f( )f() < 0
x1 <  < x2 <
1.  = b2 – 4ac = 0
2. af() > 0
3. af() > 0
2  < x1  x 2 <  b
4.  <
2a
b
5.  >
2a
1. af() < 0
3 x1 <  <  < x2 2. af() < 0 ceea ce atrage dupã
sine  >0
4 x1 <  < x2 1. af() < 0
1.  = 0
5  < x1  x 2 2. af() > 0
b
3.  <
2a
1.  = 0
6 x1  x2 <  2. af() > 0
b
3. <
2a
7 f(X) = 0, x, xR 1. 0

2. a>0
8 f(X)  0, x, xR 1. 0
2. a<0
Observaţie: Rezolvarea ecuaţiei bipãtrate ax2n + bxn + c = 0, nN, n > 2, prin
substituţia xn = y, se reduce la rezolvarea unei ecuaţii de gradul al doilea în y, anume ay2
+ by + c = 0 şi la rezolvarea a douã ecuaţii binome de forma xn = y1, xn = y2.
VIII.2. Inecuaţii fundamentale de gradul al II-lea
1. ax2 + bx + c > 0, a,b,cR, a0, S = mulţimea soluţiilor:
 a S
>0 a>0 (-, x1)(x2, +)
>0 a<0 (x1,x2)
=0 a>0 R\{x1}
21
=0 a<0 
<0 a>0 R
<0 a<0 
2. 2. ax + bx + c  0, a,b,cR, a0, S = mulţimea soluţiilor:
2
 a S
>0 a>0 (-, x1][x2, +)
>0 a<0 [x1,x2]
=0 a>0 R
=0 a<0 {x1}
<0 a>0 R
<0 a<0 
Inecuaţiile ax2 + bx + c < 0 şi ax2 + bx + c  0 se reduc la cazurile precedente

(prin înmulţirea cu –1 şi schimbarea sensului acestor inegalitãţi).
VIII.3. Rezolvarea sistemelor de ecuaţii cu coeficienţi reali
1. Sisteme formate dintr-o ecuaţie de gradul al doilea şi una de gradul întâi
Aceste sisteme sunt de forma:
ax  by  c  0
( S ) 2
a1 x  b1 xy  c1 y  d1 x  e1 y  f1  0
2
Se rezolvã prin metoda substituţiei. În prima ecuaţie putem presupune cã sau a0
sau b0 (dacã a = b = 0 atunci prima ecuaţie dispare). Presupunând cã b0, atunci
 c  ax a c
ecuaţia ax + by + c =0 este echivalentã cu ecuaţia y    x  . Dacã
b b b
substituim în y în cea de a doua ecuaţie a sistemului (S), atunci (S) este echivalent cu
sistemul:
 a c
 y   x 
 b b
( S ' ) 2
a x  b x  x    c   x    d x  e   a x  c   f  0
2  a c   a c 


1 1
 b b
1
 b b
1 1
 b b
1
Rezolvând ecuaţia a doua a sistemului (S’) obţinem valorile lui x, apoi, înlocuind
în prima ecuaţie din sistemul (S’) obţinem valorile lui y.
Discuţie. 1. Dacã ecuaţia a doua din sistemul (S’) are douã rãdãcini reale,
atunci sistemul (S) are o soluţie realã.
2. Dacã ecuaţia a doua din sistemul (S’) are douã rãdãcini egale, sau
în cazul când aceasta este o ecuaţie de gradul întâi, atunci sistemul (S) are douã soluţii
reale.
3. Dacã ecuaţia a doua a sistemului (S’) nu are nici o rãdãcinã realã,
atunci sistemul (S) nu are soluţii reale.
2. Sisteme de ecuaţii omogene
Un astfel de sistem este de forma:
22
a x  b xy  c1 y  d1
2 2
( S ) 1 2 1
a2 x  b2 xy  c2 y  d 2
2
Sistemul (S) se numeşte omogen deoarece polinoamele a1X2 + b1XY + c1Y2 şi

a2X2 + b2XY + c2Y2 sunt omogene, în sensul cã toate monoamele care apar în scrierea
lor au acelaşi grad.
Presupunem mai întâi cã d10 şi d20. Existã în aces caz numerele reale  şi 
diferite de zero astfel încât d1 + d2 = 0. Se înmulţeşte prima ecuaţie cu  şi cea de a
doua cu  şi apoi se adunã. Se obţine sistemul echivalent:
a1 x 2  b1 xy  c1 y 2  d1
( S ' )
(a2  a2 ) x  (b1  b2 ) xy  (c1  c2 ) y  0
2 2
Notãm coeficientul ecuaţiei a doua din (S’) cu a3,b3,c3. Atunci:

a1 x 2  b1 xy  c1 y 2  d1
( S ' ) 2
a3 x  b3 xy  c3 y  0
2
Deoarece d10 sistemul (S’) nu are soluţia x = 0 şi y = 0. Putem presupune cã

y
x0. Împãrţim ecuaţia a doua din (S’) cu x2 şi obţinem ecuaţia de gradul al doilea în :
x
2
 y y y
c3   + b3 + a3 = 0 care, rezolvatã, ne dã în general douã valori k1 şi k2 pentru
 x x x
y y
adicã, = k1 şi = k2.
x x
Rezolvarea sistemului (S) este echivalentã cu rezolvarea urmãtoarelor douã
sisteme:
 y  k1 x y  k x
( S1 )  2 şi ( S 2 ) 2 2
a1 x  b1 xy  c1 y  d1 a1 x  b1 xy  c1 y  d1
2 2
Când d1 = 0 şi d2 = 0, sistemul (S) este de forma (S’) şi rezolvarea se continuã ca

pentru sistemul (S’).
3. Sisteme de ecuaţii simetrice
Definiţia VIII.3.3. O ecuaţie în douã necunoscute se zice simetricã dacã
înlocuind x cu y şi y cu x, ecuaţia nu se schimbã.
Rezolvarea sistemelor de ecuaţii simetrice se face astfel: se introduc
necunoscutele auxiliare s şi p date de relaţiile: x + y = s şi xy = p.
Prin introducerea acestor noi necunoscute s şi p, în foarte multe cazuri sistemul se
reduce la un sistem de ecuaţii format dintr-o ecuaţie de gradul întâi şi o ecuaţie de
gradul al doilea în necunoscutele s şi p.
IX. Ecuaţii algebrice de gradul III, IV şi V
IX.1. Ecuaţia reciprocã de gradul al treilea

ax3 + bx2  bx  a = 0, a,bR, a0
23
Rezolvarea ei se reduce la aceea a ecuaţiei (x  1)[ax + (b + a) + a] = 0
2
IX.2. Ecuaţia reciprocã de gradul al patrulea

ax4  bx3 + cx2  bx + a = 0, a,b,cR, a0
Rezolvarea ei se reduce la aceea a unei ecuaţii de gradul al doilea, împărțim
1 1 1
ecuația cu x2 și grupăm, apoi prin substituţia y = x +  a(x2 + 2 )  b(x + ) + c = 0
x x x
2
sau ay + by + c – 2a= 0.
IX.2. Ecuaţia bipãtratã
ax4 + bx2 + c = 0, a,b,cR, a0
 b  b 2  4ac
Cu x = y2, rezultã ecuaţia ay2 + by + c = 0, deci x1, 2 , 3, 4  
2a
X. Funcţia exponenţială și funcția logaritmică
X.1. Funcția exponențială
Def. Fie a>0, a≠1. Funcţia f :R→(0,), f  x   a x se numeşte funcţia

exponenţială de
bază a.
Graficul funcţiei exponenţiale:
Proprietăţi:
1) f(0)=a0=1, graficul funcţiei exponenţiale taie axa Ox în (0,1).
2) Funcţia exponenţială exte convexă.
3) Monotonia: dacă a>1, atunci f este strict crescătoare;
dacă 0<a<1, atunci f este strict descrescătoare.
4) Dacă a>1 şi x>0  f(x)>1
x<0  f(x)<1
24
0<a<1 şi x>0  f(x)<1
x<0  f(x)>1.
5) Funcţia exponenţială este bijectivă.
X.2. Funcția logaritmică
Definiţia X.1. Fie aR*+, a  1 şi bR*+ douã numere reale. Se numeşte

logaritm al numãrului real strict pozitiv b exponentul la care trebuie ridicat numãrul
a, numit bazã, pentru a obţine numãrul b.
Logaritmul numãrului b în baza a se noteazã logab
f ( x)  log2 x f ( x)  log 1 x
2
Evident b  a . Pentru a = 10 obţinem logaritmi zecimali, iar pentru a = e

loga b
obţinem logaritmi naturali.

Proprietãţi:
1. logab = logac  b = c, (b,c > 0);
2. logaa = 1;
3. loga1 = 0
1
4. logaac = c; loga = –logab; logax2n = 2n logax , x0
b
1
5. loga m b  loga b, (b  0, m  N , m  2) ;
m
6. logab logba = 1;
logc b
7. Formula de schimbare a bazei logaritmului: log a b 
logc a
8. x>0 şi y>0  logaxy = logax + logay;
x
9. x>0 şi y>0  loga = logax – logay; cologax = - logay
y
10.a>1 şi x(0,1)  logax < 0; a>1 şi x>1  logax > 0;
11.0<a<1 şi x(0,1)  logax > 0; 0<a<1 şi x>1 logax < 0;
12.a>1 şi 0<x<y  logax < logay;
25
loga x logb x
13. x>0, y>0, a>0, b>0, a1, b1   ;
loga y logb y
14.x>0, a>0, a1, nN  logax = logaxn;
15.xR, a>0, a1  ax = exlna.
Operaţii cu logaritmi zecimali

1. Suma a doi logaritmi: se adunã separat caracteristicile (se adunã algebric, întrucât
existã caracteristici pozitive şi caracteristici negative) şi separat mantisele (care sunt
întotdeauna pozitive în afarã de cazul în care întregul logaritm este negativ); apoi cele
douã rezultate se adunã algebric.
2. Scãderea a doi logaritmi: se adunã descãzutul cu logaritmul scãzãtorului.
3. Înmulţirea unui logaritm cu un numãr întreg: când caracteristica este pozitivã,
înmulţirea se face în mod obişnuit; când caracteristica este negativã se înmulţeşte
separat mantisa şi separat caracteristica şi se adunã algebric rezultatele.
4. Împãrţirea unui logaritm printr-un numãr întreg: în cazul când caracteristica este
pozitivã, împãrţirea se face obişnuit. În cazul în care este negativã se împarte separat
mantisa şi separat caracteristica; dacã nu se împarte exact cu caracteristica prin numãrul
dat, atunci se adaugã caracteristicii atâtea unitãţi negative câte sunt necesare pentru a
avea un numãr divizibil prin împãrţitorul respectiv şi, pentru a nu se modifica rezultatul,
se adaugã şi mantisei tot atâtea unitãţi, dar pozitive.
X.3. Ecuaţii şi inecuaţii logaritmice fundamentale

1. logax = b, a>0, a1, bR. Soluţia: x = ab.
2. logax > b, bR. Fie S mulţimea soluţiilor. Avem:
a S
b
a>1 (a , +)
0<a<1 (0, ab)
3. logax < b, bR. Fie S mulţimea soluţiilor. Avem:
a S
a>1 (0, ab)
0<a<1 (ab, +)
X.4. Ecuaţii şi inecuaţii exponenţiale fundamentale

1. ax = b, a>0, a1, b>0. Soluţia x = logab, bR
2. ax = b, a>0, a1, b0, nu are nici o soluţie realã
3. af(x)=ag(x) metoda de rezolvare: f(x)=g(x)
4. af(x)=b metoda de rezolvare: f(x)=logab
5. af(x)=bg(x) metoda de rezolvare: f(x)lga=g(x)lgb
6. c1a2f(x)+c2af(x)+c3=0 metoda de rezolvare: se face substituţia af(x)=y>0
1
7. c1af(x)+c2bf(x)+c3=0, cu proprietatea ab=1, se notează af(x)=y şi avem bf(x)= .
y
26
f ( x)
a
8. c1a +c2 (ab) +c3b =0, se împarte cu b şi se notează    y
2f(x) f(x) 2f(x) 2f(x)
b
9. ecuaţii exponenţiale cu soluţie unică – se observă soluţia şi se verifică unicitatea ei –
x x
 3  4
de exemplu: 3 +4 =5 se observă că are soluţia x=2, iar funcţia f ( x)      
x x x
5  5
este strict descrescătoare.
10.f(x)g(x)=f(x)h(x), cazuri: 1. f(x)>0 avem g(x)=h(x), 2. f(x)=1, 3. f(x)=0
11.ax > b. Fie S mulţimea soluţiilor. Avem:
a b S
a>1 b>0 (logab, +)
0<a<1 b>0 (-, logab)
a>0 b<0 R
a1
x
12.a < b. Fie S mulţimea soluţiilor. Avem:
a b S
a>1 b>0 (-, logab)
0<a<1 b>0 (logab, +)
a>0 b<0 
a1
X.5. Exemple:
x
1
1. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei 3 x 2
  .
3
x
1
R. 3    , condiţia x ≥ 0 şi obţinem:
x 2
3
3x 2  3 x  x  2   x  x  x  2  0 , notăm x  y  ecuaţia y 2  y  2  0
cu soluţiile y1=−2 şi 2 şi y2 = 1. Revenim la substituţia făcută şi obţinem: x  2 nu
are soluţii reale şi x  1 are soluţia x = 1, soluţia ecuaţiei.
2. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei 2x + 2x+ 3 = 36 .

R. 2x + 2x+ 3 = 36  2x + 2x 23 = 36  2x + 8 2x = 36  9 2x = 36  2x = 4  x = 2.
3. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei 4x − 3 2x + 2 = 0 .

R. Ecuaţia se poate scrie  22   3  2 x  2  0   2 x   3  2 x  2  0 . Notăm 2 x  y
x 2
şi obţinem ecuaţia y2 − 3y + 2 = 0 cu soluţiile y1 = 1 şi y2 = 2. Revenim la subsituţie:

2x = 1  x1 = 0 şi 2x = 2  x2 = 1. S = {0, 1}.
4. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei log5 (3x + 4) = 2 .
27
4  4 
R. Condiţii: 3x+4>0  3x > −4  x    x    ,   =D, domeniul de
3  3 
rezolvabilitate.
Din definiţia logaritmului obţinem: 3x  4  25 
28
3x  32  4  3x  28  x   D, soluţie.
3
5. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei log2 x 2log2 x 3.

x  2  0
R. Condiţii:   x  (0, )  D . Aplicând proprietăţile logaritmilor:
 x  0
log a A  log a B  log a  A  B  se obţine: log2 x( x + 2) = 3 şi din definiţia logaritmului
avem:
x( x + 2) = 23  x 2  2 x  8  0 cu soluţiile x1=2 şi x2=−4. Soluţia ecuaţiei este
x=2D.
6. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei log2 ( x + 2) − log2 (x − 5) = 3 .

 x  2  0  x  2
R. Condiţii:    D   5,   .
 x  5  0  x  5
Aplicând proprietăţile logaritmului ecuaţia va fi:
x 2 x 2
log 2 = 3  23  x  2  8  x  5  x  2  8 x  40  7 x  42  x  6  D
x 5 x 5
.
XI. Metoda inducţiei matematice
XI.1. Axioma de recurenţã a lui Peano

Fie A o parte a lui N astfel cã:
1. 0A
2. (nN), nA  n+1A. Atunci rezultã A = N.
XI.2. Metoda inducţiei matematice
Fie P(n) o propoziţie care depinde de numãrul natural n. Dacã avem:
1. P(0) adevãratã;
2. nN, P(n) adevãratã  P(n+1) adevãratã, atunci P(n) este adevãratã pentru orice
numãr natural n.
În demonstraţie prin metoda inducţiei matematice (recurenţã) poate apãrea în loc
de 0, un numãr natural n0, dacã în propoziţia P(n) pe care vrem sã demonstrãm am
constatat nn0.
28
XI.2. Variantã a metodei inducţiei matematice
Fie P(n) o propoziţie care depinde de numãrul natural nn0. Dacã avem:
1. P(n0) adevãratã;
2. (mN, n0 m k) P(m) adevãratã  P(k) adevãratã, atunci P(n) este adevãratã
pentru orice numãr natural nn0.
XII. Analizã combinatorie
XII.1. Permutãri
Definiţia XII.1.1. O mulţime împreunã cu o ordine bine determinatã de
dispunere a elementelor sale este o mulţime ordonatã şi se notazã (a1,a2,…,an).
Definiţia XII.1.2. Se numesc permutãri ale unei mulţimi A cu n elemente toate
mulţimile ordonate care se pot forma cu cele n elemente ale lui n. Numãrul
permutãrilora n elemente, nN*, este Pn=123…n = n!; 0! = 1 (prin definiţie).
(n  1)!
Factoriale (proprietãţi): n! = (n – 1)!n; n! =
n 1
XII.2. Aranjamente
Definiţia XII.2.1. Se numesc aranjamente a n elemente luate câte m (mn) ale
unei mulţimi A cu n elemente, toate submulţimile ordonate cu câte m elemente care
se pot forma din cele n elemente ale mulţimii A. Se noteazã Amn.
Numãrul aranjamentelor a n elemente luate câte m este:
n!
Amn = n(n – 1)…(n – m + 1) = , nm.
(n  m)!
n!
Proprietãţi: Ann = Pn; Ann = sau Ann= n!; Ann1  Ann ; An0  1 .
0!
XII.3. Combinãri
Definiţia XII.3.1. Se numesc combinãri a n elemente luate câte m (mn) ale
unei mulţimi A cu n elemente toate submulţimile cu câte m elemente, care se pot
forma din cele n elemente ale mulţimii A. Se noteazã C nm .
Proprietãţi:
1. Cn  n; Cnn  Cn0  C00  1 ;
1
2. Cnn  Cnnm ; Cnm  Cnm1  Cnm11 ;

3. Numãrul submulţimilor unei mulţimi cu n elemente este 2n;
4. Cnm  Cnm11  Cnm11  ...  Cmm11  Cmm1  Cmm11 ;
n!
5.  Cnp Cnp p ...Cn( p ... p ) unde p1 + … pm-1 < n
1 2
m 1
p1! p2 !... pn ! 1 1
XII.4. Binomul lui Newton

(x + a)n = Cn0 x n  Cn1 x n1a  ...  Cnk x nk a k  ...  Cnn a n
29
(x – a) = C x  C x a  ...  (1) C x a  ...  (1) C a unde nN
n 0
n
n 1
n
n 1 k k
n
nk k n n
n
n
Proprietãţi:
1. Termenul de rank k+1 este Tk+1 = (-1)k Cnk xn-kak;
n  k k k 1 n  k k
2. Cnk 1  Cn ; Cn1  Cn ;
k 1 k 1
nk a nk a
3. Tk+2 =  Tk+1 sau Tk+2 =   Tk+1;
k 1 x k 1 x
4. Numãrul termenilor dezvoltãrii (x  a)n este n+1;
5. Coeficienţii termenilor egal depãrtaţi de extremi sunt egali.
Relaţii importante:
Cn  Cn1  ...  Cnn  2 n ; Cn0  Cn1  ...  (1) n Cnn  0;
0
Cn0  Cn2  Cn4  ...  2 n1 ; Cn1  Cn3  Cn5  ...  2 n1 ;
C2nn  (Cn0 ) 2  (Cn1 ) 2  ...  (Cnn ) 2
Dezvoltãri particulare uzuale:
1. (a  b)2 = a2  2ab + b2;
2. (a + b + c)2 = a2 + b2 + c2 + 2(ab + bc + ac);
3. (a + b)3 = a3 + 3a2b + 3ab2 + b3;
4. (a – b)3 = a3 – 3a2b + 3ab2 – b3;
5. (a + b + c)3 = a3 + b3 + c3 + 3(a2b + a2c + b2a + b2c + c2a + c2b) + 6abc;
6. (a + b)4 = a4 + 4a3b + 6a2b2 + 4ab3 + b4.
XII.5. Suma puterilor asemenea ale primelor n numere naturale
Dacã Sp = 1p + 2p + …+ np, pN, atunci avem:
n(n  1) n(n  1)(2n  1)  n ( n  1
2
S1  ; S2  ; S3  
2 6  2 
n(n  1)(6n 3  9n 2  n  1) n 2 (n  1) 2 (2n 2  2n  1)
S4  ; S5 
30 12
O relaţie care permite calculul lui Sp, când se cunosc Sp-1, Sp-2,…, S1 este formula
lui Pascal: (n+a)p+1 = 1+ C 1p1 S p  CP21 S p1  ...  C pp1 S1  n
XIII. Progresii
XIII.1. Progresii aritmetice
Definiţia XIII.1.1. Se numeşte progresie aritmeticã un şir de numere
a1,a2,a3,…,an,… în care fiecare termen, începând cu a2, se obţine din cel precedent
prin adãugarea unui numãr constant numit raţia progresiei. Se noteazã
a1,a2,a3,…an,…
Dacã a1 este primul termen, an cel de-al n-lea termen (termenul general), r raţia, n
numãrul termenilor şi Sn suma celor n termeni, atunci avem:
30
an = an-1 + r, n2 (prin definiţie)
an = a1 + (n – 1)r, n2 (prin definiţie)
(a  a n )n
Sn = a1 + a2 + …+ an, Sn = 1
2
2a  (n  1)r
Sn  1 n
2
Termenii echidistanţi de extremi. Într-o progresie aritmeticã suma termenilor
echidistanţi de extremi este egalã cu suma termenilor extremi: ak + an-k+1 = a1 + an.
Observaţie. Dacã numãrul termenilor este impar (n = 2m + 1), atunci existã un
termen în mijloc, am+1, astfel încât 2am+1 = a1 + a2m+1.
Condiţia necesarã şi suficientã pentru ca trei termeni a,b,c, luate în aceastã
ordine, sã formeze o progresie aritmeticã, este sã avem 2b = a + c.
XIII.2. Progresii geometrice
Definiţia XIII.2.1. Se numeşte progresie geometricã un şir de numere
a1,a2,a3,…,an,… în care fiecare termen, începând cu a2, se obţine din cel precedent
prin înmulţirea acestuia cu un acelaşi numãr q (q0) numit raţie. Se noteazã
a1,a2,a3,…an,…
Dacã a1 este primul termen, an cel de-al n-lea termen (termenul general), q raţia, n
numãrul termenilor şi Sn suma celor n termeni, atunci avem:
an = qan-1, n2 (prin definiţie)
an = a1qn-1, n2 (an în funcţie de a1, q şi n)
qn  1
Sn = a1 + a2 + …+ an, Sn = a 1
q 1
a  a nq
Sn = 1 ,q  1
1 q
Termeni echidistanţi de extremi. Într-o progresie geometricã, produsul a doi
termeni echidistanţi de extremi este egal cu produsul termenilor extremi: apan-
p+1 = a1an.
Observaţie. Dacã numãrul termenilor este impar (n = 2m + 1) atunci existã un
termen la mijloc, am+1, astfel încât am2 1  a1a2 m1 .
Condiţia necesarã şi suficientã ca trei numere a,b,c, luate în aceastã ordine, sã
formeze o progresie geometricã este sã avem b2 = ac.
XIV. Polinoame
XIV.1. Forma algebricã a unui polinom
fC[x] este f = a0Xn + a1Xn-1 + a2Xn-2 + … + an, unde n este gradul, a0 – coeficientul
dominant, an – termenul liber.
~ ~
Funcţia polinomialã asociatã lui fC[x] este f :CC f () = f() C; f()
fiind valoarea polinomului f în .
31
Teorema împãrţirii cu rest: f,gC[x], g0 existã polinoamele unice q,rC[x]
astfel încât f = gq + r, grad r < grad g.
Împãrţirea unui polinom cu X-a: Restul împãrţirii polinomului fC[x], f0 la X-
a este f(a).
Schema lui Horner: ne ajutã sã aflãm câtul q = b0Xn-1 + b1Xn-2 + … + bn-1 al
împãrţirii polinomului f = a0Xn + a1Xn-1 + a2Xn-2 + … + an la binomul X-a; precum şi
restul acestei împãrţiri r = f(a);
a0 a1 … an-1 an
a b0 = a0 b1 = ab0+a1 … bn-1 = abn-2+an-1 r=f(a)=abn-1+an
XIV.2. Divizibilitatea polinoamelor
Definiţia XIV.2.1. Fie f,gC[x], spunem cã g divide pe f şi notãm gf dacã
qC[x] astfel încât f=gq.
Proprietãţi:
1. a f, aC*, fC[x];
2. g f şi f0  r = 0;
3. g f şi f0  grad f  grad g;
4. aC*  af f;
5. f f (refelexivitate);
6. f g şi g h  f h (tranzitivitate);
7. f g şi g f   aC* cu f = ag (f,g sunt asociate în divizibilitate).
Definiţia XIV.2.2. Un polinom d se numeşte cel mai mare divizor comun
(c.m.m.d.c.) al polinoamelor f şi g dacã: 1) d f şi d g.
2) d’ f şi d’ g  d’ d şi notãm d=(f,g)
Definiţia XIV.2.3. Dacã d=1 atunci f şi g se numesc prime între ele.
Definiţia XIV.2.4. Un polinom m se numeşte cel mai mic multiplu comun
(c.m.m.m.c.) al polinoamelor f şi g dacã: 1) f m şi g m.
2) f m’ şi g m’  m m’
f g
Teoremã. Dacã d=(f,g) atunci m =
d
XIV.3. Rãdãcinile polinoamelor
Definiţia XIV.3.1. Numãrul C se numeşte rãdãcinã a polinomului f dacã şi
~
numai dacã f () = 0.
Teorema lui Bezout: Numãrul C este rãdãcinã a polinomului f0(X-a) f.
Definiţia XIV.3.2. Numãrul  se numeşte rãdãcinã multiplã de ordinul p a
polinomului f0 dacã şi numai dacã (X-a) f iar (X-a)p+1 nu-l divide pe f.
Teoremã: Dacã fC[x] este un polinom de gradul n şi x1,x2,x3,…,xn sunt
rãdãcinile lui cu ordinele de multiplicitate m1,m2,m3,…,mn atunci
f  a0 ( X  x1 ) ( X  x2 ) ...( X  xn ) unde a0 este coeficientul dominant al lui f, iar
m 1 2m n m
m1 + m2 + … + mn = grad f.
32
XIV.4. Ecuaţii algebrice
Definiţia XIV.4.1. O ecuaţie de forma f(x) = 0 unde f0 este un polinom, se
numeşte ecuaţie algebricã.
Teorema lui Abel-Ruffini: Ecuaţiile algebrice de grad mai mare decât patru nu se
pot rezolva prin radicali.
Teorema lui D’Alambert-Gauss: Orice ecuaţie algebricã de grad mai mare sau
egal cu unu, are cel puţin o rãdãcinã (complexã).
Formulele lui Viete: Dacã numerele x1,x2,…,xn sunt rãdãcinile polinomului
fC[x], f = a0Xn + a1Xn-1 + …+ an, a00 atunci:
 a1
 x1  x 2  ...  x n   a
 0
 a2
 x1 x 2  ...  x1 x n  x 2 x3  ...  x n 1 x n  a
 0
 a3
 x1 x 2 x3  x1 x 2 x 4  ...  x n  2 x n 1 x n  
 a0

.......... .......... .......... .......... .......... ....
 a
 x1 x 2 ... x k  x1 x 2 ... x k 1 x k 1  ...  x m  k 1 x m  k  2 ... x m  (1) k k
 a0
.......... .......... .......... .......... .......... .....

 n an
 x1 x 2 ... x n  (1)
 a0

XIV.5. Polinoame cu coeficienţi din R, Q, Z

Teoremã: Dacã fR[x] admite pe  = a + ib, b0 ca rãdãcinã atunci el admite ca
rãdãcinã şi pe = a – ib, iar  şi au acelaşi ordin, de mutiplicitate.
Teoremã: Dacã un polinom fQ[x] admite pe  = a + b d (a,bQ, b0, dR\Q)
ca rãdãcinã, atunci el admite şi pe = a – b d , iar  şi au acelaşi ordin, de
mutiplicitate.
p
Teoremã: Dacã un polinom fZ[x], grad f1, admite o rãdãcinã  = Q, (p,q)
2
= 1 atunci p an şi q a0.
În particular dacã fZ[x] are rãdãcina =pZ atunci p an.
XV. Permutãri, matrici, determinanţi
33
XV.1. Permutãri
Definiţie XV.1.1. Fie A={1,2,…n},  se numeşte permutare de gradul n daacã
:AA şi  bijectivã.
1 2 ... n 
 =  
 (1)  (2) ...  (n) 
Sn – mulţimea permutãrilor de grad n; card Sn = n!
1 2 ... n 
1A = e, permutarea identicã e =  
1 2 ... n 
Compunerea permutãrilor
 1 2 ... n 
Fie ,Sn atunci o =   Sn
 ( (1))  ( (2)) ...  ( (n)) 
Transpoziţii
Definiţia XV.1.2. Fie i,jA, ij, ijSn, ij se numeşte transpoziţie dacã:
 j, daca k  i
 1 2 ... i ... k ... j ... n 
 ij (k )  i, daca k  j  ij (k )   
k, daca k  i, j 1 2 ... j ... k ... i ... n 

Observaţii: 1. (ij)-1 = ij;
2. Numãrul transpoziţiilor de grad n este Cn2
Signatura (semnul) unei permutãri
Definiţia XV.1.3. Fie (i,j)AxA, i<j, (i,j) se numeşte inversiune a lui  dacã
n(n  1)
(j)<(i), m() numãrul inversiunilor lui : 0  m( )  Cn2  ;
2
() = (-1)m() se numeşte signatura lui .
Observaţii: 1. Permutarea  se numeşte parã dacã () = 1, respectiv imparã dacã ()
= - 1;
2. Orice transpoziţie este imparã;
 (i )   ( j )
3.  ( )   ;
1i  j  n i j
4. ( o) = ()().
XV.2. Matrici
Definiţia XV.2.1. Fie M = {1,2,…m} şi N = {1,2,…n}. O aplicaţie A:MxNC
A(i,j)=aij se numeşte matrice de tipul (m,n): cu m linii şi n coloane:
 a11 a12 ... a1n 
 
 a a ... a 2n 
A   21 22
şi notãm Mm,n(C) mulţimea matricelor de tipul (m,n) cu
... ... ... ... 
 
 m1
a a m2 ... a mn 
elemente numere complexe.
34
Definiţia XV.2.2. Dacã m=n atunci matricea se numeşte pãtraticã de ordinul n,
iar mulţimea lor se noteazã Mn(C).
Definiţia XV.2.3. Douã matrici A,BMm,n(C) sunt egale dacã şi numai dacã aij
= bij (i,j)MxN.
Operaţii cu matrici:
1. Adunarea
Fie A,BMm,n(C) atunci C = A + BMm,n(C) unde cij=aij + bij  (i,j)MxN este
suma lor.
Proprietãţi A,B,CMm,n(C):
1. A+B = B+A (comutativitate);
2. (A+B)+C = A+(B+C) (asociativitate);
3. A+0 = 0+A = A (elementul neutru este matricea nula 0);
4. A+(-A) = (-A)+A = 0 (opusul lui A este –A).
2. Înmulţirea cu scalari
Fie AMm,n(C) şi C atunci B=AMm,n(C) unde bij=ij (i,j)MxN este
produsul matricei A cu scalarul .
Proprietãţi A,BMm,n(C) şi ,C.
1. 1A = A;
2. A = A;
3. (A+B) = A + B;
4. (+)A = A + A;
5. (A) = ()A =  (A).
3. Transpusa unei matrici

Fie AMm,n(C) atunci tAMm,n(C) unde taij = aji, (i,j)MxN
4. Înmulţirea matricelor
n
Fie AMm,n(C) şi BMn,p(C) atunci C=ABMm,p(C) unde cij   aik bkj ,
k 1
(i,j)MxN este produsul lor

Proprietãţi:
1. (AB) C = A(BC) (asociativitate);
1 0 ... 0
 
0 1 ... 0
2. AIn = InA (element neutru-matricea unitate) I n  
... ... ... ...
 
0 0 ... 1 
3. (A+B)C = AC + BC;
4. A(B+C) = AB + AC.
XV.3. Determinanţi
Fie Mn(C) – mulţimea matricilor pãtrate de ordin n cu elemente din C:
35
 a11 a12 ... a1n 
 
 a a ... a 2n 
A   21 22
, AMn(C)
... ... ... ... 
 
 a m1 am 2 ... amn 
Definiţia XV.3.1. Se numeşte determinantul matricii A, numãrul
det A =   ( )a1 (1) a2 ( 2 ) ...an ( n )
 S n
a11 a12 ... a1n

a a22 ... a2 n
det A = 21
... ... ... ...
an1 an 2 ... anm
det A = ai1Ai1 + ai2Ai2 + … + ainAin unde Aij este complementul algebric al elementului
aij din matricea A:
a 11 a 12 ... a 1j-1 a 1j1 ... a 1n
a 21 a 22 ... a 2j-1 a 2j1 ... a 2n
... .... ... ... ... ... ...
i+j
Aij = (-1) a i 11 a i-12 ... a i-1j-1 a i-1j1 ... a i-1n
a i 11 a i 12 ... a i 1j-1 a i 1j1 ... a i 1n
... ... ... ... ... ... ...
a n1 a n2 ... a nj-1 a nj1 ... a nm
Dacã C = AB, atunci det C = det A det B (A,B,CMn(C))
Determinantul de ordinul 2:
a11 a12
 a11a 22  a12 a21
a21 a 22
Determinantul de ordinul 3:
a11 a12 a13
a21 a22 a23  a11a22 a33  a21a32 a13  a12 a23 a31  a31a22 a13  a11a32 a23  a21a12 a33
a31 a32 a33
XV.4. Inversa unei matrici

Fie AMn(C), dacã det A0 existã A-1Mn(C) astfel încât AA-1 = In, InMn(C), In
 1 0 ... 0 
 0 1 ... 0 
– matricea unitate: I n   
 
 
 0 0 ... 1 
36
 A11 A21 ... An1 
 
1  A12 A22 ... An 2 
A 1 
det A  ... ... ... ... 
 
 A1n A2 n ... Ann 
XVI. Sisteme lineare

XVI.1. Notaţii:
aij – coeficienţi, xI – necunoscute, bi – termeni liberi;

a11 x1  a12 x2  ...  a1n xn  b1
a x  a x  ...  a x  b

(S)  21 1 22 2 2n n 2
, m – ecuaţii, n – necunoscute;
 .......................................
am1 x1  am 2 x2  ...  a mn xn  bn
 a11 a12 ... a1n   a11 a12 ... a1n b1 

   
 a21 a22 ... a2 n   a21 a22 ... a2 n b2 
A , A  ,
... ... ... ...   ... ... ... ... ... 
   
 m1
a a m2 ... a mn   a m1 am 2 ... amn bn 
r – rangul matricii A = rangul sistemului
XVI.2. Compatibilitatea
Sistemul (S) este compatibil determinat dacã:
i
1. r = m = n (sistem de tip Cramer) şi det A =   0, atunci xi = , unde

 a11 a12 ... b1 ... a1n 
 
a a 22 ... b2 ... a2 n 
 i   21
... ... ... ... ... ... 
 
 a n1 an 2 ... bn ... ann 
2. r = n < m şi rang A = r.
Sistemul (S) este incompatibil dacã r  min (m,n) şi rang A = r + 1.
XVI.3. Sisteme omogene (bi = 0)
1. Sunt compatibile determinate (x1 = x2 = … = xn = 0) dacã r = n;
2. Sunt compatibile nedeterminate dacã r < n.
37
XVII. Structuri algebrice

XVII.1. Monoid
Fie (M,*), MxMM, (x,y)x*y, M-nevidã.
Axiomele monoidului:
M1. (x*y)*z = x*(y*z) x,y,zM (asociativitatea);
M2.  eM astfel încât x*e = e*x = x xM (e element neutru);
dacã M3. x*y = y*x, x,yM monidul este comutativ.
Ex: 1. (N,+), (N,) sunt monoizi comutativi;
2. (F(E),o) monoid necomutativ (F(E) este mulţimea funcţiilor f:EE, E – nevidã,
o – compunerea funcţiilor).
XVII.2. Grup
Fie (G,*), GxGG, (x,y)x*y, G-nevidã.
Axiomele grupului:
G1. (x*y)*z = x*(y*z) x,y,zG(asociativitatea);
G2.  eG astfel încât x*e = e*x = x xG (e element neutru);
G3.  xG  x’G astfel încât x’*x = x*x’ = e (x’ simetricul lui x);
dacã G4. x*y = y*x, x,yG grupul este comutativ (sau abelian).
Ex: 1. (Z,+), (Q,+), (R,+), (C,+) – grupuri comutative;
2. (Rn,) – grupul resturilor modulo n, comutativ;
3. (Mn(Z),+) – grupul matricilor pãtrate de ordin n cu elemente din Z;
4. (K, o) – grupul lui Klein (al simetriilor faţã de sistemul de coordonate),
comutativ;
5. (n, o) – grupul simetric de grad n (al permutãrilor de n elemente) nu este
comutativ;
Definiţia XVII.2.1. Fie (G,*) grup, HG, H este subgrup dacã  x,yH 
x*yH şi  xH  x’H (x’ este simetricul lui x în raport cu operaţia *);
Fie grupurile (G1,), (G2,):
Definiţia XVII.2.2. f:G1G2 se numeşte morfism de grupuri dacã
f(xy)=f(x)f(y), x,yG1.
Definiţia XVII.2.3. f:G1G2 se numeşte izomorfism de grupuri dacã f este
bijectivã şi f(xy)=f(x)f(y), x,yG1.
Definiţia XVII.2.4. f:G1G2 se numeşte automorfism (endomorfism) al
grupului G1, dacã f este un izomorfism (morfism).
XVII.3. Inel
Fie (A,+,), AxAA, (x,y)x+y şi AxAA, (x,y)xy, A nevidã;
Definiţia XVII.3.1. (A,+,) este inel dacã:
G. (A,+) este grup abelian;
M. (A,) este monoid şi
D.  este distributivã faţã de +:
38
x(y+z) = xy + yz
(y+z)x = yx + yz, x,y,zA
dacã C. xy = yx x,yA, inelul este comutativ.
Exemple de inele:
1. (Z,+,) – inelul numerelor întregi;
2. (Z[i],+, ) – inelul întregilor lui Gauss, Z[i] = {z = a + bia,bZ}
3. (Rn,,) – inelul resturilor modulo n;
4. (Mn(A),+,) – inelul matricelor pãtratice (cu elemente din inelul A);
5. (Zn,+,) – inelul claselor de resturi modulo n.
Fie inelele (A,,*) şi (A’,,o):
Definiţia XVII.3.1. f:AA’ se numeşte izomorfism de inele dacã f este bijectivã
şi f(xy) = f(x)f(y), f(x*y) = f(x)of(y), x,yA.
Definiţia XVII.3.2. (A,+,) este inel fãrã divizori ai lui zero dacã x0, y0
implicã xy0.
Definiţia XVII.3.3. Un inel comutativ cu cel puţin douã elemente şi fãrã divizori
ai lui zero se numeşte domeniu integritate.
Definiţia XVII.3.4. Dacã (A,+,) este inel, atunci (A[X],+ ,) este inelul
comutativ al polinoamelor cu coeficienţi în A.
fA[X], f = a0 + a1X + a2X2 + … + anXn este forma algebricã a unui polinom de
nedeterminatã X cu coeficienţi în A:
- dacã an0, grad f = n (an – coeficient dominant);
- dacã a0 = a1 = … = an, f = 0 (polinom nul), grad 0 = -.
Proprietãţi: 1. grad (f+g)  max{grad f, grad g};
2. grad fg  grad f + grad g.
Teoremã. Dacã A este domeniu de integritate atunci A[X] este domeniu de
integritate şi grad fg = grad f + grad g, f,gA[X].
XVII.4. Corp
Fie (K,+,), KxKK, (x,y)x+y şi KxKk, (x,y)xy, K – nevidã.
Definiţia XVII.4.1. (K,+,) este corp dacã (K,+,) este inel, 01 şi xK, x0 
 x K, astfel încât xx-1 = x-1 x = 1.
-1
Dacã xy = yx x,yK, corpul este comutativ.

Exemple de corpuri:
1. (Q,+,) – corpul numerelor raţionale;
2. (R,+, ) – corpul numerelor reale;
3. (C,+, ) – corpul numerelor complexe;
4. (Q( d ),+,) – corpul numerelor pãtratice (dZ, d – liber de pãtrate);
5. (Zp,+, ) – corpul claselor de resturi modulo p (pN*, p >1, p – numãr prim).
Definiţia XVII.4.2. Fie corpurile (K,,*) şi (K’,,o), f:KK’ este izomorfism de
corpuri dacã f este bijectivã, f(xy) = f(x)  f(y), f(x*y) = f(x) o f(y) x,yR.
39
Teorema împãrţirii cu rest în mulţimea K[X], K corp comutativ şi gK[X],
g0: fK[X], existã polinoamele q,rK[X], unic determinate astfel încât f = qg+r,
grad r < grad g.
XVII.5. Caz general
Fie pe R operaţia xy=axy–abx–aby+b(ab+1),  x,yR. Se cere:
1. Să se arate că,  x,yR xy=a(x–b)(y–b)+b;

2. Să se arate că f :R  R, f(t)=a(t–b), este funcţie bijectivă care verifică totodată
f(xy)=f(x)f(y),  x,yR;
3. În cazul alegerii a > 0 considerând H = (b;+ ), respectiv în cazul alegerii a< 0
considerând H =(– ;b), să se arate că,  x,yH, are loc xyH;
4. În cazul alegerii a > 0 considerând H = (b;+ ), respectiv în cazul alegerii a< 0
considerând H =(– ;b), să se arate că f :H  R+* , f(t)=a(t–b), este izomorfism de
la (H;) la (R+* ; ) ;
5. Să se arate că,  x,yR, are loc x  y = y  x ;
6. Să se arate că  x,yQ\ Z încât xyZ;
7. Să se arate că  x,yR\ Q încât xyZ;
8. Să se arate că  x,y,zR, are loc ( x y ) z = x ( y z ) ;
9. Să se arate că  eR încât,  x R, verifică x  e = e  x = x ;
1
10.Să se arate că,  x R\{ b },  x'R\{ b } încât x x'= x'x= + b;
a
11.În cazul alegerii a > 0, considerând H = (b;+ ), respectiv în cazul alegerii a<0,
considerând H=(– ;b), să se determine ce fel de structură este (H,  );
1 
12.Să se rezolve ecuaţia x   b  x  a  A  B  C , x(0,+), unde A="an"–b–c,
a 
B="an"–b+c, C=ac +b,  cZ;
2
13.Să se arate că  R încât  xR verifică x   =  x = ;

14.Să se determine valoarea expresiei
E=(–"an")(–"an"+1)... (–2) (–1) 0 1 2... ("an"–1) ("an");
15.Să se arate că,  x,y,zR, xyz=a2(x–b)(y–b)(z–b)+b;
16.Să se rezolve în R ecuaţia ("an"x2–x+b)(x2–"an"x+b)=b;
17.Să se rezolve în R ecuaţia (b–|b|+dx)(logdx)(b–1+Cx”an”)=b,  dN, d  2;
18.Să se arate că A A ... A  a n 1   A  b   b ,  nN, A fiind un număr real
n
de n ori
liber ales, spre exemplu A = ”an”;

19.Să se determine cel mai mic număr nN* cu proprietatea (b+1)(b+2)(b+3)...n
 "an";
20.Să se rezolve în R ecuaţia xxxxx=a4 A5+b, A fiind un număr real liber ales,
spre exemplu A = ”an”.
40
Rezolvare
1. Se verifică imediat, prin calcul direct:
xy=a(x–b)(y–b)+b=a(xy–bx–by+b2 )+b=axy–abx–aby+b(ab+1)
2. Justificarea bijectivităţii funcţiei f :R  R, f(t)=a(t–b), este imediată, ca funcţie de
gradul întâi. Conform cu
xy=a(x–b)(y–b)+b  xy–b=a(x–b)(y–b)| a  a(xy–b)=a(x–b)a(y–b)
este chiar cerinţa, respectiv f(xy)=f(x)f(y).
3. Fie xH  (x–b)  0 şi yH  (y–b)  0 şi atunci (x–b)(y–b)  0, dar cum a este
constantă nenulă şi de semn prestabilit, apartenenţa a(x–b)(y–b)+b=xyH este
justificată.
4. Variaţia funcţiei f :RR, f(t)=a(t–b), studiată anterior, arată imediat că restricţia
f :H  R*+ este bijectivă. Tot din datele anterioare, este evident că H este parte
stabilă a structurii (R;) (item 3) şi că are loc proprietatea de morfism +(item 2),
izomorfismul fiind astfel demonstrat.
5. Comutativitatea este imediată
2 3
6. Luând xy=a(x–b)(y–b)+b şi alegând x–b= şi y–b= , deoarece bZ, evident
3 2
x,yQ\Z şi xy=a+bZ.
7. Pe aceeaşi idee, alegând x–b= 2 –1 şi y–b= 2 +1, se va obţine x,yR\Q şi
xy=a+bZ. Se observă că alegerea nu este unică, admiţând chiar o infinitate de
posibilităţi.
8. Asociativitatea se demonstrează prin calcul
9. Din xy=a(x–b)(y–b)+b şi xe=x conduce la a(x–b)(e–b)+b=x din care se obţine
1
e b
a
1 1
10.Dubla egalitate xx'=x' x=  b se reduce de fapt la x x'=  b care se exprimă în
a a
1 1
forma a(x–b)(x'–b)+b=  b , obţinând x '  b  2 care este în mod evident
a a  x  b
din R\{b}, justificând afirmaţia din item 10.
11.Structura (H;) se dovedeşte grup comutativ, verificarea proprietăţilor fiind asigurată
de concluzii anterioare.
1 1 
12.Cum e   b, x   b  x  a  A  B  C devine xx=aAB+C, adică a(x–
a a 
b) +b=a("an"–b–c)×("an"–b+c)+ac2+b. Observând diferenţa de pătrate, din a(x–
2
b)2=a[("an"–b)2–c2]+ac2 se obţine (x–b)2=("an"–b)2 şi în final x="an", în condiţia

alegerii evidente 2b–"an"<0<"an"–b.
13.Din xy=a(x–b)(y–b)+b se observă q=b cu proprietatea menţionată, x=x=.
14.Cum =b se regăseşte printre „factorii” ce compun expresia E , răspunsul la este
E==b.
41
15.Se obţine prin calcul folosind xy=a(x–b)(y–b)+b.
16.Ecuaţia ("an"x2–x+b)(x2–"an"x+b)=b devine ("an"x2–x)(x2–"an"x)=0 şi răspunsul va
 1 
fi x  0;"an"; .
 "an" 
17.Ecuaţia devine (d –|b| )(logd x–b )  C"an
x x
"  1 =0 , deci x  log d b ; d ;0;"an" .
b
n
18.Izomorfismul conduce imediat la x1 x2 ... xn  a n 1    xk  b   b şi astfel
k 1
identitatea A A ... A  a n 1
 A  b  b este evidentă.
n
de n ori
19. (b+1)(b+2)(b + 3)...n=an–b–1(n–b)!+b şi astfel se determină imediat răspunsul.

20. xxxxx=a4(x–b)5+b şi a4(x–b)5+b =a4 A5+b soluţia x=A+b.
GEOMETRIE ŞI TRIGONOMETRIE
Notaţii:
- lugimea laturilor triunghiului ABC, AB = c, BC = a, CA = b;
- lungimile segmentelor importante în triunghi:
 AD = ha (ADBC, ha lugimea înãlţimii din A, DBC);
 AD = ma (BD=BC, ma lugimea medianei din A, D(BC));
 AD = ba (BAD =CAD, ba lugimea bisectoarei din A, D(BC));
abc
- = p (p – semiperimetrul triunghiului ABC);
2
- AABC – aria triunghiului ABC, notatã şi S;
- R – raza cercului circumscris unui poligon;
- r – raza cercului înscris într–un poligon;
- ln – latura poligonului regulat cu n laturi;
- an – apotema poligonului regulat cu n laturi;
- P – perimetrul poligonului;
- Alat – aria lateralã (prismã, piramidã, trunchi de piramidã);
- Atot – aria totalã, notatã şi A;
- V – volumul.
I. Triunghiul
Inegalitãţi gemetrice:
1. m(MBA) > m(A), m(MBA) > m(C), MBA este unghi exterior;
2. a+b > c, b+c > a, a+c > b
3. a > b–c , b > c–a , c > a–b  A
42
bc
4. ma <
2
5. p < ma + mb + mc < P
Teorema bisectoarei (BAD  DAC) B C

BD AB ac ab
 ; BD  ; DC 
DC AC bc bc
Observaţii:
1. Centrul cercului circumscris unui triunghi este punctul de intersecţie al
mediatoarelor;
2. Centrul cercului înscris într–un triunghi este punctul de intersecţie al bisectoarelor;
3. Centrul de greutate al triunghiului este punctul de intersecţie al medianelor.
4. Ortocentrul triunghiului este punctul de intersecţie al înãlţimilor.
II. Poligoane convexe
Suma Sn a mãsurilor unghiurilor unui poligon convex cu n laturi:
Sn = (n – 2)180
Poligonul regulat este inscriptibil într–un cerc şi poate fi circumscris unui alt cerc.
III. Relaţii metrice în triunghi
III.1. Triunghiul dreptunghic
ABC (m(A) = 90, ADBC)
1. Teorema lui Pitagora: a2 = b2 + c2;
2. Teorema catetei: b2 = aCD, c2 = aBD;
3. Teorema înãlţimii: h a2 =BDDC;
bc
4. ha  , hb  b, hc  c ;
2
a 3 3
5. ma  , mb2  a 2  b 2 , mc2  a 2  c 2 ;
2 4 4
bc 2a 2a
6. ba  2; bb  c  ;bc  b  ;
bc ac ac
bc
7. AABC  ;
2
a
8. R  ;
2
bc
9. r  ;
abc
10.Relaţii exprimate prin funcţii trigonometrice:
b = asin B, b = acos C, b = ctg B, b = cctg C.
43
III.2. Triunghiul dreptunghic ABC (ADBC)
a 3
1. ha  ma  ba 
2
a2 3
2. AABC  ;
4
a 3
3. R 
3
a 3
4. r 
6
III.3. Triunghiul oarecare ABC
1. Teorema lui Pitagora generalizatã:
a) b2 = a2 + c2 – 2aBD, dacã m(B)<90 ;
b) b2 = a2 + c2 + 2aBD, dacã m(B)>90 ;
2. Relaţiile lui Steward O(BC):
b2BO + c2CO – a2AO = aBOCO;
2(b 2  c 2 )  a 2
3. ma 
2
;
4
2
4. ha  p( p  a)( p  b)( p  c) ;
a
2
5. ba  p( p  a)bc ;
bc
a  ha
6. AABC  S;
2
7. S  p( p  a)( p  b)( p  c) ;
abc
8. R  ;
4S
S
9. r  .
p
III.4. Relaţii exprimate prin funcţii trigonometrice

a b c
1. Teorema sinusurilor:    2R ;
sin A sin B sin C
b2  c2  a2
2. Teorema cosinusului: a 2  b 2  c 2  2bc cos A; cos A  ;
2bc
A B C a b
3. Teorema tangentelor: tg tg  ;
2 2 ab
ab sin C a 2 sin B sin C A
4. S  ,S  , S  p( p  a)tg , S  2 R 2 sin A sin B sin C ;
2 2 sin A 2
44
A B C
5. p  4 R cos cos cos ;
2 2 2
6. ha  2R sin B sin C ;
7. ma2  R 2 (sin2 A  4 cos Asin B sin C ) ;
2bc A
8. ba  cos ;
bc 2
A p( p  a)
9. cos  ;
2 bc
A ( p  b)( p  c)
10. sin  ;
2 bc
A ( p  b)( p  c)
11. tg  .
2 p( p  a)
IV. Patrulatere
IV.1. Paralelogramul
ABCD (AB CD, BC AD, DEAB) D C
ACBD = {O}
OA = OC, OB = OD O
AABCD = ABDE
AABCD = ABADsin A. A E B
IV.2. Dreptunghiul
D C
ABCD (AB CD, BC AD, A = 90)
AC = BD O
AABCD = ABAD A B
IV.3. Rombul
ABCD (AB CD, BC AD, AB = BC)
AC = d1, BD = d2
AB = a A C
ACBD
d d
AABCD = 1 2
2
B
IV.4. Pãtratul
ABCD (AB CD, BC AD, AB = AC D C
A = 90, AB = a, AC = d)
AC = BD
45
ACBD O
d=a 2
AABCD = a2. A B
IV.5. Trapezul
D C
ABCD (AB CD, AB = B, DC = b
MN – linie mijlocie) M
Bb
MN = M N
2
A B
( B  b)  h
AABCD =  MN  h
2
V. Poligoane înscrise în cerc

V.1. Patrulaterul înscris în cerc A
BAD + BCD = 180; D
BAC  BDC; M
Teorema lui Ptolomeu 
ABDC + ADBC = ACBD C
AABCD = ½ ACBDsin  B
V.2. Poligoane regulate înscrise în cercul de razã R

R 3 3R 2
1. Triunghiul echilateral: l3  R 3, a3  , S  ;
2 4
R 2
2. Pãtratul: l4  R 2 , a4  , S  2R 2 ;
2
R 3 3 3R 2
3. Hexagonul regulat: l6  R, a6  ,S  ;
2 2
  n 2
4. Poligonul regulat cu n laturi: ln  2R sin , an  R cos , S  R 2 sin  p  an
n n 2 n
n  ln
unde p  .
2
VI. Cercul
Lungimi şi arii: lcerc = 2R, Acerc = R2;
R
larcAB= ;  – mãsura în grade; A
180
46
R 2
AsectorAB =  O
180
 
(AOB) = ( – mãsura în radiani) B
180
Unghi cu vârful în interiorul cercului: B

m(AOB) = m(A B) A
 
m(AB)  m(CD) M
m(AMB) =
2
D C
Unghi cu vârful pe cerc
OMMT M

m(AB)
m(AMB) = T
2
m(AM)
m(AMT) = A B
2
Unghi cu vârful în exteriorul cercului M

OTMT C
 
m(AB)  m(CD)
m(AMB) = D T
 2 
m(BT)  m(DT)
m(AMB) = A
2
B
M
Puterea unui punct faţã de un cerc B
OTMT N
(M) = MAMB = OM2 – r2 = MT2 T
(N) = NANB = r2 – ON2
A
VII. Complemente de geometrie planã

Triunghiul ortic este triunghiul determinat de picioarele înãlţimilor unui
triunghi; dintre toate triunghiurile cu vârfurile respectiv pe laturile unui triunghi
(sau pe prelungiri), triunghiul ortic are cel mai mic perimetru.
Ceviana este dreapta determinatã de vârful unui triunghi şi un punct al laturii
opuse.
Teorema lui Ceva: Cevienele AM, BN, CP ale triunghiului ABC sunt
MB NC PA
concurente dacã şi numai dacã    1.
MC NA PB
47
Teorema lui Menelaus: Pe dreptele BC, CA, AB, determinate de laturile
triunghiului ABC, se considerã punctele M, N respectiv P situate douã dintre ele pe
laturile triunghiului şi unul pe prelungirea unei laturi, sau toate trei pe prelungiri de
MB NC PA
laturi. Punctele M, N, P sunt colineare dacã şi numai dacã:    1.
MC NA PB
Dreapta lui Euler: Într–un triunghi oarecare, punctele H, O şi G (ortocentrul,
centrul cercului circumscris şi centrul de greutate) sunt colineare.
Dreapta lui Simson: Proiecţiile unui punct de pe cercul circumscris unui
triunghi, pe dreptele suport ale laturilor acestuia, sunt colineare.
Cercul exînscris: unui triunghi este tangent la o laturã a triunghiului şi la
prelungirile celorlalte douã laturi; centrul cercului exînscris este intersecţia
bisectoarei unui unghi interior cu bisectoarele celorlalte douã unghiuri exterioare.
Cercul lui Euler (cercul celor nouã puncte): picioarele înãlţimilor unui
triunghi, mijloacele laturilor şi mijloacele segmentelor determinate de ortocentru şi
vârfurile triunghiului sunt conciclice.
VIII. Poliedre
VIII.1. Prisma
1. Paralelipipedul dreptunghic
Alat = 2(a + b)c; c
d
Atot = 2(ab + ac + bc);
V = abc b
d2 = a2 + b2 + c2 a
2. Cubul
(de laturã a = b = c)
A = 6a2 c
V = a3 d
a b
a=a 3
3. Paralelipipedul D’ C’
B’O(ABC) A’ B’
B’O = h
V = AABCDh D O C
A B
4. Prisma C’
(dreaptã sau oblicã, de înãlţime h) A’ B’
V = Abazeih h
C
A B C’
Prisma triunghiularã regulatã
(AB = a) O’
A’ B’
Alat = 3ah
48
2
a 3
Atot = 3ah +
2
2
a 3
V= h C O
4
A B
VIII.2. Piramida
1. Tetraedrul regulat
(toate muchiile sunt congruente)
AO(BCD), AMDC)
a 6 a
h , AM 
3
6 2 2
sin ABˆ O  , sin AMˆ O 
3 3
a3 2
A  a 3;V 
2
12
2. Tetraedul dreptunghic
(OAOBOCOA,
OA = OB = OC = a, CMAB) C
a 2 a 6
OM  , CM  ; AB  a 2
2 2
a2 3
AABC 
2
2
3a a2 3
Atot  
2 2
3
a
V=
6
3. Piramida triunghiularã regulatã

(AB = AC = BC = A, VA = VB = VC
VM  BC, VM – apotemã)
49
2
a
VM  h 2 
12
3a  VM
Alat 
2
a 2 3 3a  VM
Atot  
4 2
a2 3 h
V 
4 3
Piramida patrulaterã regulatã (ABCD–pãtrat

de laturã a, VA = VB = VC = VD, VMBC)
a2
VM  h  2
4
Alat  2a  VM
Atot  a 2  2a  VM
a2  h
V
3
4. Piramida hexagonalã regulatã

(ABCDEF – hexagon regulat VM  BC,
VA = VB = VC = VD = VE = VF = a)
3a 2
VM  h  2
4
Alat  3a  VM
3a 2 3
Atot   3a  VM
2
a 2 3h
V
2
A B
5. Piramida regulatã
(piciorul înãlţimii coincide cu centrul circumscris bazei):
50
Pbazei  apotema
Alat 
2
Abazei  h
Atot  Abazei  Alat ;V 
3
6. Piramida (de înãlţime h):
A h
Atot  Abazei  Alat ;V  bazei
3
VIII.3. Trunchiul de piramidã
(B – aria bazei mari, b – aria bazei mici, h – înãlţimea)
1. Trunchiul de piramidã oarecare:
h
V  (B  b  B  b
3
2. Trunchiul de piramidã regulat
P – perimetrul bazei mari,
p – perimetrul bazei mici,
ap – apotema
( P  p)a p
Alat 
2
( P  p)a p
Atot  B  b 
2
h
V  (B  b  B  b )
3
VIII.4. Poliedrul regulat
Relaţia lui Euler: v–m+f = 2
(v – numal vârfurilor, m – numãrul muchiilor, f – numãrul feţelor)
Tipurile de poliedre regulate:
- tetraedrul regulat: f = 4, v = 4, m = 6;
- cubul (hexaedru regulat): f = 6, v = 8, m = 12;
- octaedrul regulat: f = 8, v = 6, m = 12;
- dodecaedrul regulat: f = 12, v = 20, m = 30;
- icosaedrul regulat: f = 20, v = 12, m = 30;
51
IX. Corpuri rotunde

Notaţii: R – razã, G – generatoare, h – înãlţime
IX.1. Cilindrul circular drept
hG
Alat  2RG
Atot  2R( R  G )
V  R 2 h
IX.2. Conul circular drept

G 2  h2  R2
Alat  RG
Atot  R ( R  G )
R 2 h
V
3
IX.3. Trunchiul de con

(r – raza bazei mici)
G 2  h2  (R  r)2
Alat  G ( R  r )
Atot  G ( R  r )   ( R 2  r 2 )
h
V ( R 2  r 2  Rr )
3
IX.4. Sfera
A  4R 2
4R 3
V
3
Acaloteisferice  2Rh1
Azonei  2Rh2
52
X. Funcţii trigonometrice
X.1. Definiţii în triunghiul dreptunghic
b c b
sin B  , cos B  , tgB  C
a a c
c
ctgB  , sin B  cos C , tgB  ctgC b a
b
c
A B
X.2. Proprietãţile funcţiilor trigonometrice

1. sin:R[–1,1]
sin(–x) = –sin x, sin(x + 2k) = sin x, (kZ)

2. cos:R[–1,1]
cos(–x) = cos x, cos (x + 2k) = cos x, (kZ)


3. tg:R\{(2k+1) }R 4. ctg:R\{k}R
2
53
tg(–x) = –tg x ctg(–x) = –ctg x

tg(x+k) = tg x, (kZ) ctg(x + k) = ctg x, (kZ)
XI. Formule trigonometrice

XI.1. Relaţii între funcţiile trigonometrice ale unui argument:
1. sin2   cos2   1;
sin    1  cos 2  ; cos   1  sin 2 
sin
2. tg 
cos
tg 1
sin  ; cos 
 1  tg 2  1  tg 2
   
3. sin     cos ; tg     ctg
2  2 
4. sin(    )  sin 
cos(   )   cos ; tg (   )  tg
 
5. sin     cos
2 
   
cos      sin , tg     ctg
2  2 
6. sin(    )   sin 
cos(   )   cos ; tg (   )  tg
7. sin( 2   )   sin 
sin( 2   )  cos ; tg (2   )  tg
XI.2. Formule de adunare:
sin(   )  sin  cos   sin   cos
cos(   )  cos  cos   sin  sin 
tg  tg
tg (   ) 
1  tg  tg
XI.3. Formule pentru multiplii de argument:
54
sin 2  2 sin  cos
cos 2  cos 2   sin 2   1  2 sin 2   2 cos 2   1
2tg 2
tg 2  
1  tg  ctg  tg
2
ctg 2  1 ctg  tg

ctg 2  
2ctg 2
sin 3  3 sin  4 sin 3 
cos 3  4 cos3   3 cos
2tg 1  tg 2
sin 2  ; cos 2 
1  tg 2 1  tg 2
sin n  cos n   C n2 cos n2   sin 2   C n4 cos n4   sin 4   ...
cos n  C n1 cos n1   sin  C n3 cos n3   sin 3   C n5 cos n5   sin 5   ...
XI.4. Formule pentru jumãtãţi de argument:

 1  cos  1  cos
sin  ; cos  
2 2 2 2
 sin 1  cos 1  cos
tg   
2 1  cos sin 1  cos
XI.5. Sume, diferenţe şi produse:
 
sin  sin   2 sin cos
2 2
 
sin  sin   2 sin cos
2 2
 
cos  cos   2 cos cos
2 2
  
cos  cos   2 sin sin
2 2
sin(   ) sin(   )
tg  tg  ; tg  tg 
cos  cos  cos  cos 
   
sin  cos  2 sin     2 cos   
4  4 
   
sin  cos   2 sin      2 cos   
4  4 
55
1
sin  sin   [cos(   )  cos(   )]
2
1
cos  cos   [cos(   )  cos(   )]
2
1
sin  cos   [sin(   )  sin(   )]
2
tg  tg
tg  tg 
ctg  ctg
XII. Inversarea funcţiilor trigonometrice

 
XII.1. arcsin:[–1.1][– , ], arcsen y = x sin x = y
2 2
arcsin (–x) = – arcsin x
XII.2. arcos:[–1,1][0,], arcos (–x) =  – arcos x
  
XII.3. arctg:R    ,  , arctg (–x) = –arctg x
 2 2
XII.4. arctg:R(0,), arctg (–x) =  – arctg x
XIII. Soluţiile ecuaţiilor trigonometrice simple

XIII.1. Ecuaţii fundamentale
1.sin x  a, a  [1,1]  x {(1) k arcsin a  k k  }
2.cos x  a, a  [1,1]  x { arccos a  2k k  }
3.tgx  a, a  R  x  arctga  k k  
4.ctgx  a, a  R  x {accctga  k k  }
XIII.2. Tabele de valori:

x 0      3 2
funcţia 6 4 3 2 2
sin x 0 1 2 3 1 0 –1 0
2 2 2
56
cos x 1 3 2 3 0 –1 0 1
2 2 2
tg x 0 3 1 3 / 0 / 0
3
ctg x / 3 1 3 0 / 0 /
3
x –1 3 2 1 0 1 2 3 1
  
funcţia 2 2 2 2 2 2
arcsin x     0    
   
2 3 4 6 6 4 3 2
arcos x  5 3 2     0
6 4 3 2 3 4 6
x  3 –1 3 0 3 1 3
functia 
3 3
arctg x    0   
  
3 4 6 6 4 3
arcctg x 5 3 2    
6 4 3 2 3 4 6
XIV. Elemente de geometrie analiticã

XIV.1. Segmente
1. Distanţa dintre douã puncte A(x1,y1), B(x2,y2): AB = ( x2  x1 ) 2  ( y2  y1 ) 2
y  y1
2. Panta dreptei AB: m AB  2
x2  x1
x1  x2 y  y2
3. Coordonatele (x,y) ale mijlocului segmentului AB: x  ,y 1
2 2
4. Coordonatele punctului M care împarte segmentul (AB) în raportul k:
x  kx2 y  ky2
x 1 ,y 1
1 k 2
XIV.2. Ecuaţia dreptei în plan
1. Drepte paralele cu axele de coordonate:
(d):x = a (d Oy), (d):y = a (d Ox)
57
2. Dreapta determinatã de punctul Mo(xo,yo) şi vectorul nul a (u , v) : (d ) : r  ro  t a , tR,
ro –vectorul de poziţie a lui Mo; r–vectorul de poziţie a unui punct M al dreptei d.
 x  xo  ut
(d ) :  , tR, ecuaţiile parametrice;
 y  y o  vt
3. Ecuaţia explicitã: y =mx + n (mR*, nR, m – panta, n – ordonata la origine);
x y
4. Ecuaţia prin tãieturi:   1  0,(a, b  *);
a b
5. Ecuaţia dreptei de pantã m, prin punctul Mo(xo,yo): y – yo = m(x – xo), (m0);
6. Ecuaţia dreptei determinatã de punctele A(x1,y2), B(x2,y2):
y  y1 y  y1 x  x1
y  y1  2 ( x  x1 ),  , ( x1  x2 , y1  y2 ) sau
x2  x1 y2  y1 x2  x1
x y 1
x1 y1 1  0
x2 y 2 1
7. Ecuaţia generalã: ax + by + c = 0;
1
8. Aria triunghiului ABC (A(x1,y1), B(x2,y2), C(x3,y3)): AABC =  , unde
2
x y 1
  x1 y1 1 , dacã  = 0 atunci A, B, C sunt colineare
x2 y 2 1
9. Poziţia relativã a dreptelor (d1) şi (d2):
(d1 ) : a1 x  b1 y  c1  0 şi (d 2 ) : a2 x  b2 y  c2  0
a b c
d1 = d2, dacã 1  1  1
a2 b2 c2
a b c
d1 d2, dacã 1  1  1 ;
a2 b2 c2
a b
d1  d2 şi d1  d2  , dacã 1  1
a2 b2
10.Distanţa de la punctul Mo(xo,yo) la dreapta (h): ax + by + c = 0
ax  by0  c
d ( M , h)  0
a2  b2
11.Unghiul  determinat de dreptele:
(d1 ) : y  m1 x  n1 şi (d 2 ) : y  m2 x  n2
m  m1
tg  2 , (m1m2  1)
1  m1m2
d1  d2, dacã m1m2 = –1.
58
XIV.3. Dreapta în spațiu
   
–Fie AB  l i  m j  n k . Numerele l,m,n se numesc parametrii directori ai direcției
dreptei d.
–Un vector nenul n se numeste vector normal la planul P dacă un reprezentant al său
are dreapta suport perpendiculară pe planul P.
1. Ecuația generală a planului: ax  by  cz  d  0, a 2  b 2  c 2  0 .
2. Ecuația vectoriala a planului care trece prin M0 și care este perpendicular pe
 
n este r  r 0  n  0, unde r este vectorul de poziție al unui punct curent al planului iar
r0 este vectorul de poziție al punctului M0
3. Ecuația a  x  x0   b  y  y0   c  z  z0   0 se numește ecuația normală a planului.
Vectorul n   a, b, c  –vectorul normal la plan.
4. Două plane P1 : a1x  b1 y  c1z  d1  0 si P2 : a2 x  b2 y  c2 z  d2 ,
a b c d
coincid dacă 1  1  1  1 ;
a2 b2 c2 d 2
a b c d
paralele dacă P1 / / P2  1  1  1  1 .
a2 b2 c2 d 2
5. Distanța de la un punct M 0  x0 , y0 , z0  la planul
ax0  by0  cz0  d
P : ax  by  cz  d  0 este d  M 0 , P   .
a 2  b2  c 2
6. Planele P1 : a1x  b1 y  c1z  d1  0 si P2 : a2 x  b2 y  c2 z  d2  0 sunt perpendiculare
 a1a2  b1b2  c1c2  0.
7. Ecuațiile parametrice ale dreptei care trece prin punctul M 0  x0 , y0 , z0  și are vectorul
director v   l , m, n  sunt
 x  x0  tl

 y  y0  tm , t  .
 z  z  tn
 0
8. Ecuațiile canonice ale dreptei determinată de punctul M 0  x0 , y0 , z0  și de vectorul

x  x0 y  y0 z  z0
director v   l , m, n  sunt   .
l m n
9. Ecuațiile parametrice ale dreptei determinată de punctele
 x  x1  t  x2  x1 

M 1  x1 , y1 , z1  si M 2  x2 , y2 , z2  sunt :  y  y1  t  y2  y1  , t  .

 z  z1  t  z2  z1 
59
10. Ecuațiile canonice ale dreptei determinată de doua puncte
x  x1 y  y1 z  z1
M 1  x1 , y1 , z1  , M 2  x2 , y2 , z2  sunt   .
x2  x1 y2  y1 z2  z1
11. Ecuațiile dreptei sub forma generală.
Fie P1 : a1x  b1 y  c1z  d1  0, P2 : a2 x  b2 y  c2 z  d2  0. Ecuațiile dreptei de
a x  b1 y  c1 z  d1  0
intersecție a planelor P1 si P2 sunt:  1 , unde
 2
a x  b 2 y  c2 z  d 2  0
2 2 2
a1 b1 a c b c
 1 1  1 1  0.
a2 b2 a2 c2 b2 c2

12.Dacă d1 : a1x  b1 y  c1  0 , d 2 : a2 x  b2 y  c2  0 si    d1, d2   0, atunci
 2 
a1a2  b1b2
cos   .
a12  b12  a22  b22
x  x1 y  y1 z  z1 x  x2 y  y2 z  z2  
13.Dacă d1 :   , d2 :   și   0,  atunci
l1 m1 n1 l2 m2 n2  2
l1l2  m1m2  n1n2
cos   .
l1  m1  n1  l2  m2  n2
2 2 2 2 2 2
14.Dacă P1 : a1x  b1 y  c1z  d1  0, P2 : a2 x  b2 y  c2 z  d2  0 si    P1 , P2  ,

  a a bb  c c
  0,  atunci cos   2 12 2 2 1 2 2 1 2 2 2 .
 2 a1  b1  c1  a2  b2  c2
XIV.4. Cercul
Cercul C de centru M(a,b) şi razã r:
1. Ecuaţia cercului (x – a)2 + (y – b)2 = r2; dacã M(a,b) = 0(0,0): x2 + y2 = r2;
m n
2. Ecuaţia generalã: x2 + y2 + mx + ny + p = 0, unde a   , b =  şi
2 2
1
r2 = (m2 + n2) – p.
4
XIV.5. Conice raportate la axele de simetrie
1. Elipsa E: F(c,0), F’(–c,0), A(a,0), A’(–a,0), B(0,b), B’(0,–b), MF + MF’ = 2a, ME
x2 y2
Ecuaţia elipsei: 2  2  1  0, b 2  c 2  a 2
a b
B
M
A’ F’ O F A
B’
60
Ecuaţia tangentei în punctul M(xo,yo), ME:
xxo yyo
 2 1 0
a2 b
2. Hiperbola H: F(c,0), F’(–c,0), A(a,0), A’(–a,0), MF – MF’= 2a, MH.
x2 y2
Ecuaţiea hiperbolei: 2  2  1  0, c 2  b 2  a 2
a b
Ecuaţia tangentei în Mo(xo,yo), MoH.

xx0 yy0
 2 1 0
a2 b
p p
3. Parabola P: F( ,0), h:x = – (h – dreapta directoare): d(M,h) = MF, MP.
2 2
2
Ecuaţia parabolei P: y = 2px
Ecuaţia tangentei în Mo(xo,yo), MoP: yyo = p(x + xo)
ANALIZÃ MATEMATICÃ
I. Şiruri
I.1. Şiruri şi limite
Definiţia I.1.1. Se numeşte şir de numere reale o funcţie f:NR, f(n) = an.
Definiţia I.1.2. Şirul (an)n0 se numeşte crescãtor (respectiv descrescãtor) dacã
an  an+1, nN (respectiv an  an+1, nN). Şirurile crescãtoare şi şirurile
descrescãtoare se numesc şiruri monotone.
Definiţia I.1.3. Şirul (an)n0 este mãrginit dacã şi numai dacã M>0 astfel încât
an M, nN.
Notaţie: (an)n0, anR,   ,  .
Definiţia I.1.4. Şirul (an)n0, anR are limita a şi scriem lim an  a , aR dacã
n
în orice vecinãtate a punctului a se aflã toţi termenii şirului începând de la un anumit
rang.
Definiţia I.1.5. Şirul este convergent, lim an  a , aR, dacã >0, NN astfel
n
încât  n> N, an – a<.
61
Definiţia I.1.6. lim an  a dacã >0, NN astfel încât an > ,  n > N.
n
Definiţia I.1.7. lim an   dacã >0, NN astfel încât an < –,  n > N.
n
Dacã lim an   , atunci şirul este divergent.
n
I.2. Dreapta încheiată
 , 
1) x     ; 6)      ;
2) x     ; 7)     ;
 dacă x  0 x
3) x     ; 8)  0;
  dacă x  0 
 dacă x  0 9)     .     x  
4) x       ;
 dacă x  0
5)      ;

I.3. Operații fără sens: 1)    ; 2) ; 3) 0    ; 4) 0 0 ; 5)  0 ; 6) 1 .

I.4. Criterii suficiente de convergenţã sau de existenţã a limitei unui

şir
1. dacã lim bn  0 , bn 0 şi an – a bn atunci lim a n  a ;
n  n 
2. dacã lim bn   şi an  bn atunci lim an   ;
n  n
3. dacã lim bn   şi an  bn atunci lim an   ;
n  n
4. orice şir monoton şi mãrginit este convergent (criteriul lui Weierstrass);
5. dacã bn  an  cn şi lim bn  lim cn  a atunci lim a n  a ;
n  n  n 
6. criteriul lui Stolz:
an1  an
- dacã (bn)n0 crescãtor: lim bn   şi existã lim , atunci
n  n bn1  bn
an a  an
lim  lim n1 ;
n bn n bn1  bn
an1 a
– dacã (an)n0, an > 0 şi existã lim atunci lim n an = lim n1 (Cesaro);
n an n n an
a  an
- – dacã (bn)n0 crescãtor: lim an  lim bn  0 şi existã lim n1 , atunci
n  n  n bn1  bn
an an1  an
lim  lim ;
n bn n bn1  bn
62
I.5. Operaţii cu şiruri convergente

lim a n  a , lim bn  b , a,bR
n  n 
1.lim(an  bn )  a  b,lim(an  bn )  a  b;
n n
2.lim  an   a,  ;
n
an a
3.lim  ,(daca b  0)
n b b
n
I.6. Operaţii cu şiruri care au limitã

lim a n  a , lim bn  b , a,b
n  n 
1
1. dacã lim an   şi lim bn  b , bR atunci lim (an  bn )  , lim 0,
n  n  n n an
 , daca b  0
lim an  bn  
n  , daca b  0
2. lim an  lim bn   atunci lim (a n  bn )   , lim (an  bn )   ;
n  n  n  n 
3. dacã lim an   şi lim bn  b , bR, atunci lim (a n  bn )  
n n  n 
 , daca b  0
lim an  bn   ;
n  , daca b  0
4. lim an  lim bn   atunci lim (a n  bn )   , lim (an  bn )   ;
n  n  n  n 
5. dacã lim an   şi lim bn   atunci lim (an  bn )   ;
n  n  n 
1 1
6. dacã lim a n  0 atunci lim   dacã an > 0 şi lim   dacã an < 0.
n  n an n an
I.7. Şiruri tip

0, daca  1  q  1
1, daca q  1

1.limq  
n
n , daca q  1

nu exista, daca q  1
, daca a0  0
2.lim(a0 n k  a1n k 1  ...  ak 1n  ak )  lima0 n k  
n n , daca a0  0
0, daca k  p
, daca k  p si a p  0
a0 n  a1n  ...  ak 1n  ak 
k 1
k o o
3.lim p 1
 , daca k  p si ao po  0
n b0 n  b1n  ...  bp 1n  n p 
p
a
 0 , daca k  p
 b0
63
1
4.lim(1  q  q 2  ...  q n )  , daca q  1;
n 1 q
1 1 1
5.lim(1    ...  )  ;
n 2 3 n
6.lim n a  1, a  0;
n
7.lim n 1p  2 p  ...  n p  1, p  1;
n
n
 1
8.lim 1    e;
n  n
n
 1 1 1
9.lim 1    ...    e.
n  1! 2! n! 
II. Limite de funcţii
Notaţii: f:DR, DR,  – punct de acumulare a lui D;
II.1. Definiţii ale limitei
Definiţia II.1.1. lim f ( x)  l , l  , dacã pentru orice vecinãtate V a lui l
x
existã o vecinãtate U a lui  astfel încât  xDU, x, sã rezulte f(x)V.

Definiţia II.1.2. lim f ( x)  l , l  , dacã pentru orice şir (xn)n0, xnD\{},
x
având lim xn   rezultã lim f ( xn )  l (criteriul cu şiruri);
n n
Definiţia II.1.3. lim f ( x)  l , l  , dacã >0,  >0 astfel încât xD\{}
x
şi x – <  rezultã f(x) – l< ;

Definiţia II.1.4. lim f ( x)  l , dacã ls = ld = l, unde ls  lim f ( x) şi
x x
x
ld  lim f ( x) .
x
x 
II.2. Operaţii cu limite de funcţii

f:DR, g:DR,  – punct de acumulare a lui D, lim f ( x)  l1 , lim g ( x)  l2 ,
x  x 
l1,l2R;
1. lim ( f ( x)  g ( x))  l1  l2 ;
x
2. lim f ( x)  g ( x)  l1  l2 ;
x
3. lim af ( x)  a  l1 ;
x 
f ( x) l1
4.daca l2  0, lim  .
x g ( x) l2
64
II.3. Limite tip

1. lim (a0 x n  a1 x n1  ...  an )  a0 n  a1 n1  ...  an
x
n1
lim (a0 x  a1 x  ...  an )  lim a0 x ;
n n
x x
a0 x  a1 x  ...  an a0 n  a1 n1  ...  an
n n 1
2. lim m 1

x b0 x  b1 x
m
 ...  bm b0 m  b1 m1  ...  bm
a0 x n  a1 x n1  ...  an a0 x n
lim m 1
 lim ;
x b0 x  b1 x  ...  bm x b0 x m
m
3.lim n x  n  ,   ,n ,n  2
x
2 n1
lim x   , lim x   ;
n
x x

4. lim a  a ,  , a 
x *
 \ {1}
x 
lim a   , lim a  0 , dacã a > 1;

x x
x x
lim a  0 , lim a   , dacã 0 < a < 1;

x x
x x
4. lim log a x  log a  ,  0 finita,   *
 \ {1}
x 
limlog a x   şi limloga x   dacã a > 1;

x0 x
x 0
limlog a x   şi limloga x   dacã 0 < a < 1;

x0 x
x 0
6. limsin x  sin , limcos x  cos 

x x

lim tgx  tg ,    , lim ctgx  ctg , 
x  2 x
lim tgx   , lim tgx  

 
x x
2 2
 
x x
2 2
7. limctgx   , lim ctgx  
x0 x 0
x 0 x 0
lim arcsin x  arcsin , [1,1] , lim arccos x  arccos , [1,1]

x x
lim arctgx  arctg ,  R , lim arcctgx  arcctg ,  R
x x
 
lim arctgx   , lim arctgx 
x 2 x 2
lim arcctgx   , lim arcctgx  0 ;
x x
sin x tgx arcsin x arctgx
8. lim  1 , lim  1 , lim  1 , lim  1;
x0 x x 0 x x0 x x0 x
65
xn
9. lim x  0, n  , a  1;
x  a
x 1
 1
10. lim 1    e, lim (1  x) x  e;
x  x x 0
ln(1  x)
11. lim  1;
x0 x
ax 1
12. lim  ln a, a  0 ,
x 0 x
(1  x) r  1
13. lim  r , r  .
x 0 x
II.4. Continuitatea funcţiilor

Definiţia II.4.1. Fie f:DR, xoD, xo – punct de acumulare a lui D, f este
continuã în xo, dacã lim f ( x)  f ( x0 ) , xo se numeşte punct de continuitate.
xx0
Definiţia II.4.2. Fie D,  este punct de discontinuitate de prima speţã dacã
existã şi sunt finite limitele laterale în , dar funcţia nu este continuã în .
Definiţia II.4.3. Fie D,  este punct de discontinuitate de speţa a doua
dacã nu este de prima speţã.
Teoremã. Dacã f:IR, I – interval şi f continuã pe I, atunci J = f(I) este
interval ( o funcţie continuã pe un interval are proprietatea lui Darboux pe acel
interval).
III. Funcţii derivabile

III.1. Definiţia derivatei într–un punct
f:ER, x0E, x0 – punct de acumulare a lui E:
f ( x )  f ( x0 ) f ( x0  h )  f ( x 0 )
 f’(x0) = lim  lim
x x 0x  x0 h0 h
x0  hE
f ( x )  f ( x0 ) f ( x )  f ( x0 )
 fs’(x0) = lim , fd’(x0) = lim
x x0 x  x0 x x 0x  x0
x x0 x  x0
 f’(x0) = fs’(x0) = fd’(x0)
Interpretarea geometricã:
- dacã f’(x0)R, y – f(x0) = f’(x0)(x – x0) este ecuaţia tangentei la graficul funcţiei f
în punctul A(x0,f(x0));
- dacã f este continuã în x0, fd’(x0) = +, fs’(x0) = –, sau invers, x0 este punct de
întoarcere al graficului;
- dacã f este continuã în x0 şi existã derivatele laterale în x0, cel puţin una fiind
finitã, dar f nu este derivabilã în x0, x0 este punct unghiular al graficului.
66
III.2. Reguli de derivare

f,g:ER, f,g derivabile în xE:
1. (f + g)’(x) = f’(x) + g’(x);
2. (cf)’(x) = cf’(x), cR;
3. (fg)’(x) = f’(x)g(x) + f(x)g’(x)
'
f f ' ( x) g ( x)  f ( x) g ' ( x)
4. dacã g(x)0,   ( x)  ;
g g 2 ( x)
5. dacã f:IJ, g:JR, f derivabilã în x0I şi g derivabilã în y0 = f(x0), atunci
(gof)’(x0) = g’(y0)f’(x0);
6. dacã f:IJ continuã, bijectivã şi derivabilã în x0 cu f’(x0)0, atunci f–1:JI este
1
derivabilã în y0, y0 = f(x0) şi f–1(y0) = .
f ' ( x0 )
III.3. Derivatele funcţiilor elementare

Funcţia (condiţii) Derivata (condiţii)
C 0
xn, nN* nxn–1
xr, rR, x>0 rxn–1
x, x  0 1
,x  0
2 x
logax, a1, a>0, x>0 1 1

ln a x
ln x, x>0 1
x
ax, a1, a>0, x>0 ax ln a
ex ex
sin x cos x
cos x –sin x
 1
tg x, x  (2k  1) , k 
2 cos2 x
ctg x, x  k , k  1
 2
sin x
arcsin x, x[0,1] 1
, x  (0,1)
1 x 2
arcos x, x[0,1] 1
 , x  (0,1)
1 x 2
arctg x 1
1  x2
arcctg x 1

1  x2
67
III.4. Derivata funcţiilor compuse

Funcţia (condiţii) Derivata (condiţii)
un, nN* nun–1u’
ur, rR, u>0 uxn–1u’
u ,u  0 u'
,u  0
2 u
logau, a1, a>0, u>0 1 u'

ln a u
ln u, u>0 1
 u'
u
au, a1, a>0 au ln au’
eu euu’
sin u cos uu’
cos u –sin uu’
tg u, cos u 0 1
 u'
cos 2 u
ctg u, sin u 0 1
 2  u'
sin u
arcsin u, u[–1,1] 1
 u ' , u  (1,1)
1  u2
arccos u, u[–1,1] 1
  u ' , u  (1,1)
1 u2
arctg u 1
 u'
1  u2
arcctg u 1
  u'
1  u2
uv , u>0 uvv’ ln u + vuv–1u’
III.5. Derivatele de ordin superior ale unor funcţii elementare
Funcţia (condiţii) Derivata de ordinul n(f(n))
xm, mN, mn m(m–1)…(m–n+1)xm–n
1 1
,m (–1)nm(m–1)…(m+n–1)
xm x mn
ex ex
ax (ln a)nax
ln x 1
(–1)n–1(n–1)!
xn
Funcţia (condiţii) Derivata de ordinul n(f(n))
sin x  n 
sin x  
 2 
68
cos x  n 
cos x  
 2 
Formula lui Leibniz:

( f  g ) ( n )  f ( n )  g  Cn1 f ( n1)  g 'Cn2 f ( n2)  g ' '...Cnn1 f 'g ( n1)  Cnn f  g ( n ) 
n
  Cnk f ( nk )  g ( k ) , f (0)  f
k 0
III.6. Proprietãţi ale funcţiilor derivabile

Teorema lui Fermat:
Fie f:IR derivabilã pe I. În orice punct extrem local din interiorul lui I, f’ este
nulã.
Teorema lui Rolle:
Dacã funcţia continuã f:[a,b]R este derivabilã pe (a,b) şi f(a) = f(b) atunci
existã c(a,b) astfel încât f’(c) = 0.
Teorema lui Lagrange:
Dacã funcţia continuã f:[a,b]R este derivabilã pe (a,b), atunci existã c(a,b)
f (b)  f (a)
astfel încât  f ' (c) .
ba
Teoremã. Dacã funcţia f este continuã şi derivabilã pe I (I – interval deschis),
atunci:
1. între douã rãdãcini consecutive ale funcţiei existã cel puţin o rãdãcinã a derivatei;
2. între douã rãdãcini consecutive ale derivatei existã cel mult o rãdãcinã a funcţiei.
Teorema lui Cauchy:
Dacã f,g:[a,b]R continue pe [a,b], derivabile pe (a,b) şi g’(x)0, x(a,b)
f (b)  f (a) f ' (c)
atunci c(a,b) astfel încât 
g (b)  g (a) g ' (c)
IV. Asimptote
IV.1. Asimptote orizontale (f:DR)
Definiţia IV.1.1. Dacã lim f ( x)  l1 sau lim f ( x)  l 2 , l1,l2R, dreptele y=l1
x  x 
şi y=l2 sunt asimptote orizontale a lui f spre +, respectiv –
IV.2. Asimptote oblice (f:DR)

f ( x)
Definiţia IV.2.1. Dacã  m  0 şi lim[ f ( x)  mx]  n, m, n 
lim
x x x
dreapta y = mx + n este asimptotã oblicã a lui f spre +.
f ( x)
Definiţia IV.2.2. Dacã lim  m'  0 şi lim[ f ( x)  m ' x]  n ', m ', n ' 
x x x
dreapta y = m’x + n’ este asimptotã oblicã a lui f spre –.
69
IV.3. Asimptote verticale (f:DR)

Definiţia IV.3.1. Dacã lim f ( x)   ,  – punct de acumulare a lui D,
x
x
dreapta x= este asimptotã verticalã la stânga a lui f.
Definiţia IV.3.2. Dacã lim f ( x)   ,  – punct de acumulare a lui D,
x
x 
dreapta x= este asimptotã verticalã la dreapta a lui f.
IV.4. Trasarea graficului unei funcții

În studiul variației unei funcții și trasarea graficului se parcurg următoarele
etape de determinare succesivă a unor elemente caracteristice ale funcției:
I. Domeniul de definiție:
a) Determinarea domeniului de definiție (în cazul expresiilor raționale numitorul
trebuie sa fie diferit de zero; în cazul celor iraționale cantitatea de sub radical
trebuie sa fie cel puțin zero)
b) Intersecția graficului cu axa Ox: f(x)=0
c) Intersecția graficului cu axa Oy:f(0)=…
d) Calculul limitelor:
lim f ( x)  ... si lim f ( x)  ...
x x
II. Semnul funcției:
a) Determinarea parității sau imparității funcției (dacă funcția este pară, f(x)=f(–
x), atunci graficul este simetric față de axa ordonatelor; dacă funcția este
impară, –f(x)=f(–x), atunci graficul este simetric față de originea axelor).
b) Determinarea periodicității funcției și, în cazul funcțiilor periodice, a
perioadei T.
c) Continuitatea funcției.
III. Asimptote:
a) orizontale;
b) oblice;
c) verticale.
IV. Studiul primei derivate:
a) Se determină mulțimea E` inclusă în domeniul de definiție, pe care funcția f
este derivabilă și apoi se calculează f `(x).
b) Se rezolvă ecuația f `(x)=0, ale cărei rădăcini sunt, eventual, puncte critice ale
funcției.
c) Se calculează valorile funcției pentru rădăcinile derivatei I.
d) Determinarea semnului derivatei I, care dă monotonia funcției.
V. Studiul derivatei a doua:
a) Se determină multimea E ” inclusa in E`, pe care funcția f ` este derivabilă și
apoi se calculează f ”(x).
b) Se rezolvă ecuația f”(x)=0, iar rădăcinile pot fi puncte de inflexiune.
c) Se calculează valoarile functiei pentru rădăcinile derivatei a–II a.
70
d) Determinarea semnului derivateiei a–II a, care ne dă convexitatea sau

concavitatea funcției.
VI. Formarea tabloului de variație a funcției f – tablou în care se trec pentru
sistematizare, rezultatele obținute la punctele precedente:
x
f `(x)
f ”(x)
f(x)
VII. Trasarea graficului funcției:– conform rezultatelor sistematizate în tabloul de

variație – într–un sistem de axe carteziene.
Exemplu :
1. Să se studieze variația funcției și să se reprezinte grafic:
a) f ( x)  x2 1  x
I. a) D  (, );
 x 2  1  x, daca x  (, 1)  (1, )
f ( x)  
 1  x 2  x, daca x [ 1,1]
b) G f  Ox : f(x)  0  x2  1  x  0
2 2
 x2  1  x2  x2  1   x2  2 x2  1  x   A( ,0)
2 2
c)G f  Oy : f (0)  1  B(0,1);
d) lim f ( x)  lim x 2  1  x  
x  x 
x2  1  x2
lim f ( x)  lim x  1  x  lim
2
0
x  x  x 
x 1  x
2
II. f ( x)  x 2  1  x
71
III. asimptote orizontale: -spre   ____

- spre   y  0
asimptota oblică spre  : y  mx  n
 1 
x 1 
1
 x  x  1  2  1
f ( x) x2  1  x x2  x   2
m  lim  lim  lim  lim
x  x x  x x  x x  x
n  lim  f ( x)  mx   lim
x  x 
 
x 2  1  x  2 x  lim
x 
 
x2  1  x  0
 y  2 x este asimptota oblică spre -
asimptote verticale:___
 x
 2  1 , x  (, 1)  (1, )
 x  1
IV. f `( x)  
 x  1 , x  (1, 1)
 1  x 2
x 1 
f `s (1)  lim f `( x)  lim 1   1   
x 1
x 1
x 1
x 1 x2  1 0

x 1 
f `d (1)  lim f `( x)  lim 1   
x 1
x 1
x 1
x 1 1 x 2 0  
f (1)  1 


 M 1 (1, 1)-punct de intoarcere ;
x 1 
f `s (1)  lim f `( x)  lim 1 
 1   
x 1
x 1
x 1
x 1 1 x 2 0

x 1 
f `d (1)  lim f `( x)  lim 1   
x 1
x 1
x 1
x 1 x 2
 1 0  
f (1)  1 


 M 2 (1, 1)-punct de intoarcere ;
x 2
f `( x)  0   1  0  x  
1  x2 2
2 2
f ( )  2  C ( , 2)
2 2
72
x 2
– –1  0 1 +
2
f `(x) – – – – –+ + + 0 – – – – – – – – + + +
f (x) + 1 2 1 0 –1 0
 în –1 și 1 avem puncte de întoarcere.

Graficul funcției :
V. Primitive
(integrale nedefinite)
Definiţia V.1. Fie funcţia f:JR, J – interval, F:JR este primitiva lui f,
dacã F este derivabilã pe J şi F’(x) = f(x), xJ.
Se noteazã:  f ( x)dx  F ( x)  c mulțimea primitivelor unei funcții (integrala
nedefinită)
Proprietãţi ale primitivelor:
1.   f1 ( x)  f 2 ( x)dx   f1 ( x)dx   f 2 ( x)dx ;
2.  af ( x)dx  a  f ( x)dx ;
V.1. Integrarea prin părţi  f ( x) g ' ( x)dx  f ( x) g ( x)   f ' ( x) g ( x)dx .
V.2. Prima metodã de schimbare a variabilei
Dacã  :IJ, f:JR, derivabilã pe I, f admite primitive (F), atunci
 f ( (t ))   ' (t )dt  F   (t )  c
73
V.3. A doua metodã de schimbare a variabilei

Dacã  :IJ, f:JR, bijectivã, derivabilã, cu derivata nenulã pe I,
h  ( f   )   ' admite primitive (H) atunci  f ( x)dx  H   1 ( x)  c .
V.4. Tabel de primitive: (I – interval, IR)

x n1
 x dx  n  1  c, x  , n  N ;
n
1.
x 1


2. x dx   c, x  (0, ),  \ {1} ;
 1
ax
 a dx  ln a  c, x  , a  0, a  1 ;
x
3.
dx
4.  x  ln x  c, x  I , I  ;
1 1 xa
5.  x2  a2 dx  2a ln x  a  c, x  I , I  \ {a, a} ;
1 1 x
6.  x2  a2 dx 
a
arctg
a
 c, x  , a  0 ;
7.  sin xdx   cos x  c, x  ;

8.  cos xdx  sin x  c, x  ;
1   
9.  cos 2
x
dx  tgx  c, x  I , I  \ (2k  1) k  Z  ;
 2 
\ k k  Z  ;
1
10.  dx  ctgx  c, x  I , I 
sin 2 x
  
11.  tgxdx   ln cos x  c, x  I , I  \ (2k  1) k  Z  ;
 2 
12.  ctgxdx  ln sin x  c, x  I , I  \ k k  Z  ;
13. 
x a2
1
2 
dx  ln x  x 2  a 2  c, x  ;
1
14.  dx  ln x  x 2  a 2  c, x  (a,) sau x  (,a), a  0 ;
x2  a2
1 x
15.  dx  arcsin  c, x  (a, a), a  0
a2  x2 a
V.5. Tabel de primitive funcții compuse Daca  este o funcție derivabilă pe
un interval, atunci:
 a 1
 ( x)   ( x)dx  C
a '
1)
a 1
74
 ' ( x)
2)  dx  ln  ( x) +C,   0
 ( x)
a ( x )
3)  a   ( x)dx 
 ( x) '
+C, a>0, a  1
ln a
 ' ( x) 1  ( x)  a
4)  2 dx  ln + C,    a, a  0
 ( x)  a 2 2a  ( x)  a
 ' ( x) 1  ( x)
5)  2
( x)  a
dx  arctg
2
a a
+C, a  0
6) 
 ' ( x)
 2 ( x)  a 2

dx  ln  ( x)   2 ( x)  a 2 +C, a  0 
 ' ( x)
7)   2 ( x)  a 2
dx  ln  ( x)   2 ( x)  a 2 +C,  2  a 2
 ' ( x)  ( x)
8)  a 2   2 ( x)
dx  arcsin
a
+C, a  0,  a    a
 sin  (x)   ( x)dx   cos ( x) +C

'
9)
 cos ( x)   ( x)dx  sin  ( x) +C

'
10)
 ' ( x) 
11)  cos2  ( x) dx  tg ( x) +C,  ( x)  (2k  1) 2 , k  , x  I
 ' ( x)
12)  sin 2  ( x) dx  ctg ( x) +C,  ( x)  k , k  , x  I

 tg ( x)   ( x)dx   ln cos ( x) +C,  ( x)  (2k  1) 2 , k  , x  I
'
13)
 ctg ( x)   ( x)dx  ln sin ( x) +C,  ( x)  k , k  , x  I

'
14)
V.6. Primitivele funcţiilor raţionale

Definiţie: Funcţiile raţionale simple sunt de forma:
1 1 1 1 Ax  B 1 Ax  B
; ; ; 2 ; 2 ; 2 ;
x  a ax  b  x  a  ax  bx  c ax  bx  c x  a 2  ax 2  bx  c n
n n
definite pe domeniile lor maxime.

1 x  a  dx  ln x  a  C
I. 1)  xa
dx   xa
1 1 ax  b dx  1 ln ax  b  C
2)  ax  b
dx 
a  ax  b a
 x  a

 n 1
1
 x  a  x  a dx 
1 1

n
II. 1) dx  C   C
x  a n  n 1 n  1 x  a n1
75
ax  bn1  ax  b dx  1  ax  b  C 

 n 1
1 1
2) 
ax  b n
dx 
a  a  n 1
1 1
  C
an  1 ax  b n 1
1
III. I  
ax  bx  c
2
dx , unde a  0 .
1 1
Caz 1)   0  ax 2  bx  c  ax  x1   I 
1 1
dx   C
2
(formula
a  x  x1 2
a x  x1
III. 1)).
 b 
2
 
Caz 2)   0  ax  bx  c  a  x    2  (forma canonică)
2
 2a  4a 

 b  b 
x  x 
1  2a  1 1
I 
a   b   
2 2
dx  
a 
ln 2a 2a  C 
b 
 x      2 x 
 2a   2a  2a 2a 2a
b 
x 
1 2a 2a  C
 ln
 b 
x 
2a 2a
Observaţie: Se mai poate utiliza și:   0  ax 2  bx  c  ax  x1 x  x2  
1 1 A B 
     (se foloseşte formula I.1))
a x  x1  x  x2  a  x  x1 x  x2 
Caz 3)   0  din forma canonică


 b  b
x  x
1  2a  1 1 2a  C  1 arctg 2ax  b  C
I
a   b    
2 2
dx  
a 
arctg
  
x    
 2a   2a  2a 2a

IV. Se ştie că ax 2  bx  c   2ax  b 
B 2aB 2aB
x 2ax  2ax  b  b
Ax  B A A
 ax 2  bx  c
dx  A  A
ax 2  bx  c
dx   A
2a ax 2  bx  c
dx 
2a  A
ax 2  bx  c
dx 
2aB
b 
A 2ax  b A A ax 2  bx  c  A  2aB 
 
2a ax  bx  c
2
dx  A
2a ax  bx  c
2  dx  
2a ax  bx  c
2
dx   
2a  A
 b 

1 A 2aB  Ab 1
 ax  bx  c
2
dx 
2a
ln ax 2  bx  c 
2a
 
ax  bx  c
2
dx , unde
76
1
J  ax  bx  c
2
dx se calculează cu formula III.
1 1 a2 1 a2  x2  a2 1 a2  x2
V. I n  
x 2  a 2 n
dx  2 
a x 2  a 2 n
dx  2
a  x 2  a 2 n
dx  2 
a x 2  a 2 n
dx 
1 x2 1 1 1 x 2  a 2 n  x 2  a 2   dx  1 I 
 2 
a x 2  a 2  n
dx  
a x 2  a 2 
2 n 1
dx 
2a 2 
x 
  a2
n 1

1  x 2  a 2 n 1  1 1  x 2  a 2 
 n 1
x2  a2 
 n 1

2a 2 x
  n  1 
 dx  2 I n 1  2  x 
a 2a   n 1 
 x 
 n 1
dx  

1 1 x 1 1
 I n  2 I n 1  2   2  I n 1 
a 2a n  1 x  a 2  n 1
2a n  1
2
2n  3 x
 In  I n 1  2 , ceea ce reprezintă relaţia de recurenţă din
2a n  1 2a n  1x 2  a 2 
2 n 1
care se poate calcula I n .

Ax  B
VI. I n  
ax  bx  c 
2 n
dx , cu   b 2  4ac  0
Observaţie: Pentru   0  ax 2  bx  c  ax  x1 x  x2  şi după descompunerea în

fracţii raţionale simple devine formula II..
B 2aB 2aB
x 2ax  2ax  b  b
A A
In  A  A
ax 2  bx  c n
dx 
2a A dx 
ax 2  bx  c n 2a  A
ax 2  bx  c n
dx 
2aB
b
2ax  b

A
 dx 
A A
 dx 
A
ax 2  bx  c n  ax 2  bx  c  dx 

2a ax  bx  c 
2 n
2a ax  bx  c 
2 n
2a
A  2aB  1
 
2a  A
 b 
 ax 2  bx  c 
n
dx 
A ax 2  bx  c 
 n 1
A  2aB  1
 In 
2a

 n 1

2a  A
 b   J n , unde J n 

 
ax  bx  c n
2
dx
b
Pentru J n scriem forma canonică şi notând x   t , obţinem:
2a
1 1 1
In  
  2

n
dx  n
a  2
  
2 n 
dt , care este formula V.
b     t
2
a x      
  2a   2a  


unde   ..
2a
V.7. Substituţiile lui Euler:
1. ax 2  bx  c  t  x a , daca a  0 ;
77
2. ax 2  bx  c  tx  c , daca c  0 ;
3. ax 2  bx  c  t ( x  x1 ), daca b 2  4ac  0 si x1 este o rãdãcinã a ecuaţiei
ax2 + bx + c = 0.
VI. Integrale definite
VI.1. Definiţia integrabilitãţii (integrale Riemann)
Notaţii: f:[a,b]R,  = (a = x0, x1, x2, …, xn = n) diviziune, xi–1  i  xi , i – puncte
n
intermediare, (f, ) – suma Riemann:   ( f , )   f ( i )( xi  xi 1 )
i 1
Definiţia VI.1. f se numeşte integrabilã dacã existã numãrul real If cu
proprietatea:  > 0,  >0 astfel încâtr pentru orice divizune  a lui [a,b] cu
   şi orice puncte intermediare i are loc   ( f , )  I f   unde
  max ( xi  xi 1 )
1i  n
b
Se noteazã: I f   f ( x)dx
a
Proprietãţi ale integralei definite:
b b b
1.  (f ( x)  g ( x))dx    f ( x)dx    g ( x)dx ;
a a a
b c b
2.  f ( x)dx   f ( x)dx   f ( x)dx , a < c < b;
a a c
b a
3.  f ( x)dx    f ( x)dx ;
a b
a
4.  f ( x)dx  0 .
a
Clase de funcții integrabile
1. Orice funcție monotonă f :  a, b   este integrabilă;
2. Orice funcție continuă f :  a, b   este integrabilă;
Formula lui Leibniz–Newton:

b
 f ( x)dx  F (b)  F (a) (F – primitivã a lui f ).
a
Teorema de medie:
1. Dacã f continuã pe [a,b], atunci [a,b] astfel încât:
b
 f ( x)dx  (b  a) f ( ) ;
a
2. Dacă funcțiile f , g :  a, b   sunt continue și g ( x)  0, x   a, b  atunci
b b
există    a, b  astfel încât  f ( x) g ( x)dx  f ( )  g ( x)dx .
a a
78
Formula de integrare prin pãrţi:

b b
 f ( x) g ' ( x)dx  f ( x) g ( x) a   f ' ( x) g ( x)dx
b
a a
Formula de schimbare de variabilã:
Dacã  :[a,b]J, f:JR, f continuã pe J,  derivabilã cu derivata continuã pe
b  (b )
[a,b], atunci  f ( (t ))   ' (t )dt   f ( x)dx
a  (a)
Proprietãţi de paritate:
0, daca f impara
 a
Dacã f:[–a,a]R continuã atunci:  f ( x)dx   a .
a 2  f ( x ) dx, daca f para
 0
Proprietăți:
b
1. Dacă f :  a, b    0,   este integrabilă, atunci  f ( x)dx  0 ;
a
2. Dacă f , g :  a, b   sunt două funcții integrabile pe  a, b  și

b b
f ( x)  g ( x), x   a, b , atunci  f ( x)dx   g ( x)dx ;
a a
3. Dacă f :  a, b   este integrabilă pe  a, b  și m  f ( x)  M , x   a, b ,

b
atunci m(b  a )   f ( x)dx  M (b  a ) ;
a
4. Dacă f :  a, b   este continuă, atunci f este integrabilă și

b b
 f ( x)dx  
a a
f ( x) dx .
Teorema fundamentală
Dacă funcția f :  a, b   este continuă, atunci funcția
x
F :  a, b   , F ( x)   f (t )dt are proprietățile:
a
1. F este derivabilă pe intervalul  a, b  și

2. F '( x)  f ( x), x   a, b  .
Deci F este o primitivă a lui f pentru care F(a)=0.
VI.2. Aplicaţii ale integralei definite
b
1. Aria subgraficului f, f:[a,b]R+, f continuã: aria  f   f ( x)dx
a
79
Fie f , g :  a, b   continue a.î. g x  f x,  x  a,b .Dacă

 f , g   x, y   2
/ a  x  b, g  x   y  f  x  , atunci aria
b
 f , g    f  x   g  x   dx .
a
2. Volumul corpurilor de rotaţie. Fie f :  a, b    continuă. Mulțimea

V  x, y, z   3
/ y2  z2  f  x   se numește corpul de rotație în jurul
b
axei Ox determinat de funcția f. Volumul acestui corp este V    f 2  x  dx .
a
3. Lungimea graficului f:[a,b]R+, f derivabilã cu derivata continuã:

b
l ( f )   1  ( f ' ( x))2 dx
a
4. Aria suprafeţelor de rotaţie: Fie f :  a, b    continuă.
  x, y, z   3
/ 
y 2  z 2  f  x  , a  x  b se numește suprafața de rotație
determinată de funcția f. Aria acestei suprafețe este
b
  f   2  f  x  1   f   x   dx .
2
a
5. Centrul de greutate al plăcii. Fie  o placa plană, marginită de funcțiile
continue f , g :  a, b   ,  x, y   2

/ x   a, b , y   f  x  , g  x  continue,
cu f ( x)  g ( x), x   a, b  este punctul GxG , yG  ,
 b
 a x  g  x   f  x  dx
x 
 G b


a  g  x   f  x  dx
unde  b
.
 1
 g 2  x   f 2  x   dx
 2 
 yG  ab
  g  x   f  x   dx


a
Semnat digital de
Virgil-Mihail Virgil-Mihail Zaharia
Zaharia Data: 2020.06.21
21:27:45 +01'00'
80

Memoratormatematic PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Memoratormatematic PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Zaharia Virgil-Mihail Mic memorator matematic

IX. Ecuaţii algebrice de gradul III, IV şi V ............................................................. 23

III. Relaţii metrice în triunghi.................................................................................. 43

I. Elemente de logicã matematicã

p q non p (non p)q

Tabela de adevãr a propoziţiei compuse pq este:

p q non p non q pq qp (pq) (qp)

I.3. Expresii în calculul propoziţiilor

I.7. Proprietãţi fundamentale ale operatorilor logici

II.1. Egalitatea mulţimlor A şi B:

Relaţia de neincluziune se noteazã A  B.

Definiţie. Mulţimile A şi B care nu au nici un element comun se numesc

este echipotentã cu F; cardinalul mulţimii vide se noteazã cu 0, cardinalul mulţimii

III. Relaţii binare

Definiţia III.7. Fie M o mulţime nevidã şi “” o relaţie de ordin pe M.

V. Operaţii cu numere reale

V.2. Identitãţi fundamentale

2. 4ab = (a + b)2 – (a – b)2;

V.3. Radicali. Proprietãţi

VI. Ecuaţii şi inecuaţii de gradul întâi

VI.3. Modului unui numãr real

Ecuaţii şi inecuaţii fundamentale, care conţin modulul:

VII. Numere complexe

Definiţia VII.1. Se numeşte numãr complex orice element z=(a,b) al mulţimii

VII.1. Forma algebricã a numerelor complexe

Puterile numãrului i: mN, i4m = 1, i4m+1 = i, i4m+2 = -1, i4m+3 = -i.

VII.2. Forma trigonometricã a numerelor complexe

sin nu = C ncos u sin u + C3ncosn-3u sin3u + …;

Cn1tgu  Cn2 tg 3u  Cn5tg 5u  ...

VII.5. Extragerea rãdãcinii de ordinul n dintr-un numãr complex

VIII. Ecuaţii şi inecuaţii de gradul al II-lea

VIII.1. Ecuaţii de gradul al doilea

 P S Natura şi semnul rãdãcinilor

4. Semnul funcţiei f:RR, f(x) = ax2 + bx + c, a,b,cR

5. Graficul funcţiei f:RR, f(x) = ax2 + bx + c, a,b,cR este o parabolã. Aceastã

6. Maximul sau minimul funcţiei de gradul al doilea

7. Intervale de monotonie pentru funcţia de gradul al doilea

7 f(X) = 0, x, xR 1. 0

Inecuaţiile ax2 + bx + c < 0 şi ax2 + bx + c  0 se reduc la cazurile precedente

Sistemul (S) se numeşte omogen deoarece polinoamele a1X2 + b1XY + c1Y2 şi

Notãm coeficientul ecuaţiei a doua din (S’) cu a3,b3,c3. Atunci:

Deoarece d10 sistemul (S’) nu are soluţia x = 0 şi y = 0. Putem presupune cã

Când d1 = 0 şi d2 = 0, sistemul (S) este de forma (S’) şi rezolvarea se continuã ca

IX. Ecuaţii algebrice de gradul III, IV şi V

IX.1. Ecuaţia reciprocã de gradul al treilea

IX.2. Ecuaţia reciprocã de gradul al patrulea

Def. Fie a>0, a≠1. Funcţia f :R→(0,), f  x   a x se numeşte funcţia

Graficul funcţiei exponenţiale:

X.2. Funcția logaritmică

Definiţia X.1. Fie aR*+, a  1 şi bR*+ douã numere reale. Se numeşte

Evident b  a . Pentru a = 10 obţinem logaritmi zecimali, iar pentru a = e

obţinem logaritmi naturali.

Operaţii cu logaritmi zecimali

X.3. Ecuaţii şi inecuaţii logaritmice fundamentale

X.4. Ecuaţii şi inecuaţii exponenţiale fundamentale

2. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei 2x + 2x+ 3 = 36 .

3. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei 4x − 3 2x + 2 = 0 .

şi obţinem ecuaţia y2 − 3y + 2 = 0 cu soluţiile y1 = 1 şi y2 = 2. Revenim la subsituţie:

5. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei log2 x 2log2 x 3.

6. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei log2 ( x + 2) − log2 (x − 5) = 3 .

XI. Metoda inducţiei matematice

XI.1. Axioma de recurenţã a lui Peano

XII. Analizã combinatorie

Definiţia X.1. Fie aR+, a  1 şi bR+ douã numere reale. Se numeşte