Dispersia poluanţilor în apele subterane 173

7.2 INTEGRAREA NUMERICĂ A ECUAŢIEI DISPERSIEI PRIN METODA

DIRECŢIILOR ALTERNANTE.
INFLUENŢA DISTRIBUŢIEI POLUANŢILOR PE SUPRAFAŢA SOLULUI
ASUPRA CALITĂŢII APELOR SUBTERANE.

7.2.1. Modelul propus

Se propune un model bidimensional care să descrie evoluţia calităţii apei din

pânza freatică atunci când aceasta se află în imediata apropiere a unui sol nesaturat.
Pânza freatică se află la mică adâncime şi din această cauză este puternic influenţată de
poluanţii de la suprafaţa solului, (figura 7.28). Este cazul suprafeţelor agricole, pe care
s-au aplicat îngrăşăminte chimice şi au fost folosite multă vreme irigaţiile. De exemplu,
în zona Ialomiţa-Călmăţui există zone întinse pentru care suprafaţa liberă a pânzei
freatice se află la câţiva metri sub suprafaţa solului [Marinov ,A.M.,Marcu,F.C.,Kleps
,1998].

Poluant 1 Poluant 2 Poluant 3 Sol nepoluat

Sol TIP I Sol TIP II Sol TIP III Sol TIP IV

CO’(t,j) CO’’(t,j) CO’’’(t,j)

I=N A B

Vx

D C
I=1
x J=M
J=1

Figura 7.28 Secţiune prin profilul de sol nesaturat şi prin pânza freatică

În astfel de situaţii folosirea necorespunzătoare a îngrăşămintelor poate produce

cu uşurinţă poluarea pânzei freatice, într-un timp relativ scurt.
Înaintarea frontului poluant se va face în funcţie de viteza apei în pânza freatică,
de tipul solului nesaturat aflat deasupra pânzei şi de cantitatea de poluant existentă la
suprafaţa solului.
În cazul îngrăşămintelor pe bază de azot, între diferiţii compuşi ai azotului
 174 Soluţii numerice ale ecuaţiei dispersiei. Anca Marina Marinov

(NO3, NO2, NH4, Norganic) există schimburi permanente în funcţie de conţinutul de

bacterii , de oxigen şi în funcţie de regimul hidraulic din zona nesaturată. Plantele iau în
special componenta NO3. Aceasta este componenta miscibilă cu apa care circulă prin
zona nesaturată, fară rădăcini, spre pânza freatică. Celelalte componente NH4, Norganic
sunt fixate în primii 50-100 cm de sol şi contribuie la transformările ulterioare ale
azotului.
Deci componenta NO3 este cea care constituie poluantul pe care îl considerăm în
problema propusă. Valoarea concentraţiei de NO3, calculată cu modelul prezentat în
[Marinov ,A.M.,Marcu,F.C ,1998] va constitui condiţia de frontieră pe suprafaţa pânzei
freatice.
Deci reformulăm problema astfel: se integrează ecuaţia (7.23),

[( ρ
) ρ
div n ⋅ D0 + α ⋅ U ⋅ grad C − U ⋅ C = n c ]
∂C
∂t
(7.23)

corespunzătoare dispersiei unui poluant în pânza freatică, în condiţii pe frontieră

variabile în timp. Aceste condiţii sunt furnizate de modelul “NESATURAT” propus în
[Marinov ,A.M.,Marcu,F.C ,1998].
În ecuaţia (7.23): n este porozitatea totală a mediului poros saturat iar nc este
porozitatea cinematica, U este viteza Darcy ( viteza reala, v, este raportul dintre aceasta
( ρ
)
şi porozitate), termenul n ⋅ D0 + α ⋅ U este coeficientul de dispersie al mediului poros
şi se notează D (acesta este un tensor, aşa cum s-a arătat în capitolul 6)
Se analizează cazul bidimensional, vertical, şi se consideră situaţia pentru care
porozitatea cinematică este egală cu porozitatea totală. Împărţind prin n (de valoare
constantă), ecuaţia (7.23) devine:

∂  ∂C  ∂  ∂C   ∂ ∂  ∂C
 Dx  +  Dz  −  (v x ⋅ C ) + (v z ⋅ C ) = (7.24)
∂x  ∂x  ∂z  ∂z   ∂x ∂z  ∂t

În această ecuaţie C(x,z,t) este concentraţia poluantului (în cazul nostru NO3),
variabilă în timp şi spaţiu (în planul vertical), Dx este coeficientul de dispersie al
poluantului în direcţia x, Dz este coeficientul de dispersie al poluantului în direcţia z, vx
este viteza reală a apei în freatic în direcţia x, iar vz este viteza în direcţia z. Coeficienţii
Dx şi Dz depind atât de coeficientul de difuzie moleculară efectivă, D0, al poluantului în
mediul poros, cât şi de viteza de curgere a apei. Termenul din partea dreaptă poate
conţine un termen sursă, suplimentar (dacă există o sursă de poluant în interiorul
 Dispersia poluanţilor în apele subterane 175

domeniului). Pentru problema propusă sursa de poluare va fi pe frontiera AB şi

influenţa acesteia se va introduce prin condiţiile de frontieră.

7.2.2 Ipoteze simplificatoare

Pentru rezolvarea problemei propuse se fac următoarele ipoteze:

• pânza freatică se află la mică adâncime şi are panta hidraulică foarte mică;
• regimul hidraulic în pânza freatică este permanent şi are direcţia de curgere
predominantă x, (vx este mult mai mare decât vz). vx este constantă şi cunoscută. Se
poate considera şi cazul nepermanent dar atunci, variaţia vitezei în timp trebuie
dată de un alt model, de curgere în zona saturată;
• regimul hidraulic din pânza freatică nu este influenţat puternic de regimul ploii.
Ploaia provoacă mişcarea poluantului în solul nesaturat fără să modifice rapid
nivelul pânzei freatice;
• coeficienţii de dispersie Dx şi Dz sunt consideraţi cunoscuţi;
• condiţiile pe frontiera AB, (CO(t, j)=NO3(t, j)), sunt date de un model care descrie
curgerea în solul nesaturat cuplat cu un model chimic care descrie comportarea
compuşilor azotului [Marinov, ....]. La momentul de timp t concentraţia pe
suprafaţa liberă a pânzei freatice (i=N), într-un punct j, va fi C(N, j)=CO(t, j).

7.2.3 Integrarea numerică a ecuaţiei dispersiei, bidimensionale, pentru un sol

saturat

Modelul “SATURAT” pe care îl propunem integrează ecuaţia (7.24) prin

metoda direcţiilor alternante (ADI), în condiţii pe frontieră impuse, variabile în timp.
Distanţa AD este de ordinul metrilor iar DC de ordinul kilometrilor, aşa încît putem
pune condiţii:
- pe frontierele AD şi BC de felul :
∂C
= 0 , adică C (i, j=1) = C (i, j=2); C (i j= M-1) = C (i, j= M). (7.25)
∂x
- pe frontiera DC am pus condiţia
∂C
= 0 , adică C (i=1, j) = C (i=2, j), (7.26)
∂z
- pe frontiera AB ,
C (N , j) = CO (t, j). (7.27)
Se presupune cunoscută valoarea concentraţiei la momentul iniţial, în tot domeniul,
C (i, j, 0) = CI (i, j). (7.28)
176 Soluţii numerice ale ecuaţiei dispersiei. Anca Marina Marinov

DATE DE INTRARE

Tipul solului:
- conţinutul de carbon;
- conţinutul de nisip;
- conţinutul de argilă;
- densitatea solului;
- porozitatea.
Regimul ploilor:
- durata ploii;
- intensitatea ploii;
Condiţii iniţiale de umiditate
în sol
Ingrăşămintele puse
suprafaţa solului:
-cantitate;
-compoziţie;
Concentraţia iniţială.
Tipuri de culturi.
“NESATURAT”
Impărţirea Model de curgere în regim
suprafeţei în nesaturat.
funcţie de tipurile a) determină parametrii
de sol existente şi hidraulici K(θ), θ(h)
în funcţie de tipul b) integrează ecuaţia
culturilor Richards
- viteze în profilul de sol;
- debitul intrat la suprafaţa solului;
- debit între zona cu rădăcini şi
cea fără rădăcini;
pe
Model chimic pentru compuşii
azotului

NO3 în zona fără NO3 în zona cu rădăcini,

rădăcini NH4, Norganic

Condiţii pe frontiera pânzei

Viteza în acvifer. freatice CO(N,j,t)=NO3(t,j)
Coeficienţii de difuzie.
Coeficienţii de dispersie.
Concentraţia iniţială în pânza
“SATURAT”
Modelul de calcul a concentraţiei
freatică.
în panza freatică

Concentraţia în pânza freatică ca

o funcţie în timp şi spaţiu C(x ,z ,t)

Figura 7.29 Schema logică a programului cuplat

 Dispersia poluanţilor în apele subterane 177

Metoda direcţiilor alternante (ADI) presupune considerarea termenilor din

dreapta ecuaţiei (7.24), la timpul t + ∆t / 2 , explicit în direcţia z şi implicit în direcţia x,
iar la timpul t + 2 * ∆t / 2 , explicit în direcţia x şi implicit în direcţia z.
În ipotezele simplificatoare 7.2.2 ecuaţia 7.24 devine

∂C ∂  ∂C  ∂  ∂C  ∂C
= Dx   + Dz   − vx ........................................................(7.29)
∂t ∂x  ∂x  ∂z  ∂z  ∂x

v x este viteza reală în acvifer, considerată constantă în tot domeniul şi cunoscută,

D x = D0 + α L v x este coeficientul de dispersie longitudinală, constant şi cunoscut,

D z = D0 + α T v x este coeficientul de dispersie transversală, constant şi cunoscut.

Ecuaţia 7.29 se integrează prin metoda direcţiilor alternante. Aceasta constă în

realizarea unei scheme numerice :
- implicită în direcţia x şi explicită în direcţia z, la momentul t + ∆t / 2 ,
- implicită în direcţia z şi explicită în direcţia x, la momentul t + 2∆t / 2 .
La momentul iniţial, t, se cunosc valorile concentraţiei în toate punctele domeniului,
C (i, j, 0) = CIni (i, j).
C (i , j ,t ) reprezintă valori cunoscute la momentul t + ∆t / 2 . (i este în direcţia z,
iar j în direcţia x)
x( j ) = ( j − 1)∆x , (7.30)
z (i ) = (i − 1)∆z . (7.31)
Astfel, la momentul de timp t + ∆t / 2 ,
derivatele parţiale se aproximează cu diferenţe finite, astfel:

∂C C (i , j ,t + ∆t / 2 ) − C (i , j ,t )
= (7.32)
∂t ∆t / 2
2
∂ C 1
= [C (i , j + 1,t + ∆t / 2) − 2C (i , j ,t + ∆t / 2) + C (i , j − 1,t + ∆t / 2)] , (7.33)
∂x 2 ∆x 2
∂C C (i , j + 1,t + ∆t / 2) − C (i , j − 1,t + ∆t / 2 )
= (7.34)
∂x 2∆x
2
∂ C 1
2
= 2 [C (i − 1, j ,t ) − 2C (i , j ,t ) + C (i + 1, j ,t )] (7.35)
∂z ∆z
 178 Soluţii numerice ale ecuaţiei dispersiei. Anca Marina Marinov

Necunoscutele problemei sunt valorile concentraţiei la momentul t + ∆t / 2 , C1(i , j ,) .

Aproximările 7.32, 7.35 se pot scrie:

∂C C1(i , j ) − C (i , j ,t )
= (7.36)
∂t ∆t / 2

∂ 2C 1
2
= 2 [C1(i , j + 1) − 2C1(i , j ) + C1(i , j − 1)] (7.37)
∂x ∆x

∂C C1(i , j + 1) − C1(i , j − 1)
= (7.38)
∂x 2∆x

∂ 2C 1
2
= 2 [C (i − 1, j ) − 2C (i , j ) + C (i + 1, j )] (7.39)
∂z ∆z

Înlocuind aceste derivate în ecuaţia 7.29, se obţine ecuaţia (7.40):

 ∆t D x ∆t v x   ∆t 2 D x   ∆t D x ∆t v x 
C1(i , j − 1) +  + C1(i , j )− − 1 + C1(i , j + 1) − =
 2 ∆x
2
2 2∆x   2 ∆x
2
  2 ∆x
2
2 2∆x 
 ∆t Dz   ∆t 2 Dz   ∆t Dz 
C (i − 1, j )− 2
+ C (i , j ) − 1 + C (i + 1, j )−
 2 ∆z   2 ∆z 2
  2 ∆z 2 
:
Pentru j=2:M-2

C1(i , j − 1)b( j , j − 1) + C1(i , j )b( j , j ) + C1(i , j + 1)b( j , j + 1) = l (i , j ) ................. ....(7.40)

în care:
∆t D x ∆t vx
b( j , j − 1) = + (7.41)
2 ∆x 2 2 2∆x
∆t D x
b( j , j ) = − −1 (7.42)
2 ∆x 2
∆t D x ∆t vx
b( j , j + 1) = − (7.43)
2 ∆x 2 2 2∆x
 Dispersia poluanţilor în apele subterane 179

 ∆t Dz   ∆t 2 Dz   ∆t Dz 
l (i , j ) = C (i − 1, j )− 2
+ C (i , j ) − 1 + C (i + 1, j )− (7.44)
 2 ∆z   2 ∆z 2
  2 ∆z 2 

Ecuaţia 7.40 se poate scrie în toate nodurile (i,j) cu j=2:M-2. Pentru j=1 şi j=M se vor
∂C
scrie ecuaţiile corespunzătoare condiţiilor pe frontieră (7.25), respectiv = 0 , pe
∂x
frontierele BC şi AD:

C1 (i, 1) - C1 (i, 2)= 0; (7.45)

C1 (i, M-1) - C1 (i, M).= 0 (7.46)

b(1,1) = 1,
b(1,2) = −1,
l (i ,1) = 0,
(7.47)
b(M , M − 1) = 1,
b(M , M ) = −1,
l (i , M ) = 0.

Astfel sistemul de ecuaţii format din ecuaţiile 7.40, scrise pentru M-2 noduri şi
ecuaţiile 7.45 , 7.46, formează un sistem de M ecuaţii cu M necunoscute care se poate
scrie pentru orice i:

[C1]∗ {b} = [l ] (7.48)

{b} este matricea coeficienţilor sistemului,

[C1] este vectorul concentraţiilor necunoscute, la momentul t + ∆t / 2 ,
[l ] este vectorul termenilor liberi din dreapta, conţinând doar valori cunoscute.
La momentul de timp t + 2∆t / 2 , derivatele parţiale se aproximează cu
diferenţe finite, astfel:

∂C C (i , j ,t + 2∆t / 2 ) − C (i , j ,t + ∆t / 2 )
= (7.49)
∂t ∆t / 2
2
∂ C 1
2
= 2 [C (i , j + 1,t + ∆t / 2 ) − 2C (i , j ,t + ∆t / 2 ) + C (i , j − 1,t + ∆t / 2 )] , (7.50)
∂x ∆x
 180 Soluţii numerice ale ecuaţiei dispersiei. Anca Marina Marinov

∂C C (i , j + 1,t + ∆t / 2) − C (i , j − 1,t + ∆t / 2 )
= (7.51)
∂x 2∆x
2
∂ C 1
= [C (i − 1, j ,t + 2∆t / 2) − 2C (i , j ,t ) + C (i + 1, j ,t + 2∆t / 2)] (7.52)
∂z 2 ∆z 2

Necunoscutele sunt valorile concentraţiei C 2(i , j ) , la momentul t + 2∆t / 2

∂C C 2(i , j ) − C1(i , j ,t + ∆t / 2 )
= (7.53)
∂t ∆t / 2
2
∂ C 1
2
= 2 [C1(i , j + 1) − 2C1(i , j ) + C1(i , j − 1)] (7.54)
∂x ∆x
∂C C1(i , j + 1) − C1(i , j − 1)
= (7.55)
∂x 2∆x
2
∂ C 1
2
= 2 [C 2(i − 1, j ) − 2C 2(i , j ) + C 2(i + 1, j )] (7.56)
∂z ∆z

Înlocuind aceste derivate în ecuaţia 7.29, se obţine ecuaţia (7.57):

 ∆t D z   ∆t 2 D z   ∆t D z 
C 2(i − 1, j ) 2  + C 2(i , j ) − 2
− 1 + C 2 (i + 1, j ) 2 ∆z 2  =
 2 ∆z   2 ∆z   
 ∆t D x ∆t v x   ∆t 2 D x   ∆t D x ∆t v x 
C1(i , j − 1)− −  + C1(i , j ) − 1 + C 1 (i , j + 1)− 2 ∆x 2 + 2 2∆x 
 2 ∆x
2
2 2∆x   2 ∆x
2
  

Pentru i=2:N-2

C 2(i − 1, j )a(i ,i − 1) + C 2(i , j )a (i ,i ) + C 2(i + 1, j )a(i ,i + 1) = d (i , j ) ........... ..........(7.57)

în care:
∆t D z
a (i ,i − 1) = (7.58)
2 ∆z 2
∆t 2 D x
a(i ,i ) = − −1 (7.59)
2 ∆x 2
 Dispersia poluanţilor în apele subterane 181

∆t D z
a (i ,i + 1) = (7.60)
2 ∆z 2
 ∆t D x ∆t v x   ∆t 2 D x 
d (i , j ) = C1(i , j − 1)− −  + C1(i , j ) − 1 +
 2 ∆x
2
2 2∆x   2 ∆x
2

(7.61)
 ∆t D x ∆t v x 
C1(i , j + 1)− +
 2 ∆x
2
2 2∆x 

Ecuaţia 7.57 se poate scrie în toate nodurile (i,j) cu i=2:N-2. Pentru i=1 şi i=N
se vor scrie ecuaţiile corespunzătoare condiţiilor pe frontieră (7.26, 7.27),

C2 (1, j) – C2 (2, j)= 0; (7.62)

C2 (N, j) – C2 (N-1, j).= 0 (7.63)

a(1,1) = 1,
a(1,2) = −1,
d (1, j ) = 0 ,
(7.64)
a( N − 1, N ) = −1,
a( N , N ) = 1,
d (N , j ) = 0.

Astfel sistemul de ecuaţii format din ecuaţiile 7.57 scrise pentru N-2 noduri şi ecuaţiile
7.62 , 7.63, formează un sistem de N ecuaţii cu N necunoscute, care se poate scrie
pentru orice j:

[C 2]∗ {a} = [d ] (7.65)

{a} este matricea coeficienţilor sistemului, la momentul t + 2∆t / 2 ,

[C 2] este vectorul concentraţiilor necunoscute, la momentul t + 2∆t / 2 ,
[d ] este vectorul termenilor liberi din dreapta, conţinând doar valori cunoscute.
După integrare rezultă valorile concentraţiei necunoscute, la momentul
t + 2∆t / 2 . Procedeul se continuă similar, pe toată durata fenomenului. Se iau în
consideraţie doar valorile concentraţiei la momentele t + K∆t (nu şi la jumătatea pasului
de timp)
 182 Soluţii numerice ale ecuaţiei dispersiei. Anca Marina Marinov

Progamele au fost făcute în limbaj MATLAB iar schema logică a programelor

cuplate „SATURAT” şi „NESATURAT” sunt date în figura 7.29.

7.2.4 Rezultate şi concluzii

A) A fost analizată influenţa schimbării pasului de timp şi a paşilor dx şi dz asupra

soluţiei problemei. Astfel, s-au făcut rulări cu pas de timp de 1 oră şi 10 ore. Soluţia
problemei a fost identică. S-au încercat pentru dz valorile de 10 cm, 5 cm şi 1 cm, iar
pentru dx valorile de 10 m şi 20 m. Soluţiile au fost identice.

B) Au fost analizate influenţele diferitelor date de intrare asupra comportării modelului.

B1- Influenţa vitezei în acvifer.
B2- Influenţa valorii coeficienţilor de dispersie. Coeficienţii de dispersie au în
componenţa lor un termen dat de difuzia moleculară şi un termen influenţat de
viteză. Astfel pentru problema noastră coeficientul de dispersie în direcţia x va fi
mult mai mare decât cel în direcţia z.
B3- Influenţa aşezării diferenţiate a poluantului pe suprafaţa liberă a pânzei freatice.

C) Au fost folosite condiţii pe frontiera AB, variabile în timp.

În continuare prezentăm câteva dintre rezultatele obţinute.

B1. Influenţa vitezei din acvifer

În figura 7.30 (a, b, c) sunt prezentate curbele de egală concentraţie într-o pânză
freatică, în condiţiile în care poluantul este aplicat pe o distanţă cuprinsă între x = 100
m şi x = 700 m faţă de origine (la suprafaţa suprfeţei libere) şi are o concentraţie C01 de
30 mg/l. Este analizată poluarea pentru diferite viteze în acvifer .Coeficientul de
dispersie în directia x este de 10 ori mai mare decât cel in direcţia z.Se observă influenţa
vitezei din acvifer asupra formei penei de poluant şi asupra evoluţiei în timp a
concentraţiei.

B2. Influenţa coeficientului de dispersie

În figura 7.31 se observă că influenţa coeficientului de dispersie în direcţia z este
mai mare decât influenţa coeficientului de dispersie în direcţia x. S-a considerat ca
situaţie de studiu, cazul în care suprafaţa liberă a pânzei freatice are o pantă hidraulică
de 0,01 pentru un nisip cu conductivitate hidraulică de 1 m/oră şi porozitatea totală
de 0,2. Corespunzător acestor valori rezultă o viteză în acvifer de ordinul 0,05 m/oră.
 Dispersia poluanţilor în apele subterane 183

Figura. 7.30, a, Variatia concentraţiei in pânza freatică pentru trei viteze diferite şi
aceiaşi coeficienţi de dispersie (vx=1m/oră)

Figura. 7.30, b, Variatia concentraţiei in pânza freatică pentru trei viteze diferite şi
aceiaşi coeficienţi de dispersie (vx=10m/oră)
184 Soluţii numerice ale ecuaţiei dispersiei. Anca Marina Marinov

Figura. 7.30, c, Variatia concentraţiei in pânza freatică pentru trei viteze diferite şi
aceiaşi coeficienţi de dispersie (vx=0,05m/oră)

Figura 7.31 a Influenţa coeficientului de dispersie (difx=0,01m2/oră,

difz=0,001m2/oră)
Dispersia poluanţilor în apele subterane 185

Figura 7.31 b Influenţa coeficientului de dispersie (difx=0,001m2/oră,

difz=0,0001m2/oră)

Figura 7.31 c Influenţa coeficientului de dispersie (difx=0,01m2/oră,

difz=0,0001m2/oră)
 186 Soluţii numerice ale ecuaţiei dispersiei. Anca Marina Marinov

Dacă considerăm cazul poluării cu compuşi ai azotului, coeficientul de difuzie

moleculară este de ordinul 0,00001 m2/oră. Aceasta va fi valoarea pe care o vom lua
pentru Dz (difz), (considerând viteza nulă în direcţia z). Pentru Dx (difx) vom ţine seamă
că acesta depinde şi de viteza în direcţia x (vx). Acestea sunt datele pentru care se va
analiza influenţa aşezării poluantului la suprafaţa pânzei freatice. Rezultatele acestei
analize sunt prezentate în continuare.
În figura 7.32 se poate observa că frontul de poluant înaintează foarte încet
pentru că viteza este foarte mică (0,05 m/oră) şi coeficentul de difuzie al NO3 este de
ordinul 0.00001 m2/oră.
În figura 7.33 se observă că dupa 10000 de ore frontul de 5 mg/l se simte până la
o distanţă de 870 m şi până la o adâncime de 50 cm

Figura 7.32 Variaţia concentraţie în pânza freatică după un interval de timp de

50000 ore, pentru datele problemei propuse.
Dispersia poluanţilor în apele subterane 187

Figura 7.33. Influenţa aşezării poluantului la suprafaţa pânzei freatice asupra

variaţiei cocentraţiei în pânza freatică. Concentraţia pe frontieră este de 10 mg/l între
100 m şi 300 m, de 30 mg/l între 300 m şi 500 m şi de 50 mg/l între 500 m şi 700 m.

Figura. 7.34 Detaliu la figura 7.33

 188 Soluţii numerice ale ecuaţiei dispersiei. Anca Marina Marinov

Figura 7.35.Influenţa aşezării poluantului la suprafaţa pânzei freatice, asupra

variaţiei cocentraţiei în pânza freatică. Concentraţia pe frontieră este de 50 mg/l între
100 m şi 300 m, de 30 mg/l între 300 m şi 500 m şi de 10 mg/l între 500 m şi 700 m.

Se observă că după 10000 de ore, frontul de 5 mg/l se simte până la o distanţă de 750 m
şi până la o adâncime de 50 cm. Forma curbelor diferă de cazul precedent.

Figura 7.36.Detaliu la figura 7.35.

 Dispersia poluanţilor în apele subterane 189

Deci poluarea locală este foarte diferită, pe o adâncime de 30 cm. Frontul poluant
înaintează mai mult în situaţia din figura 7.33, iar pe verticală adâncimea este aceiaşi în
cele două situaţii.
Concluzia este că aşezarea poluantului la suprafaţă influenţează puternic
evoluţia câmpului de concentraţii în timp şi spaţiu.

Conc.N(kg/ha)in components Conc.N(mg/l)in components

400 80
initial values
350 ANIT=10,AAMM=10,AORG=1
70
NO3=50,NH4=50
Conc.N(kg/ha)

300

Conc.N(mg/l)
NORG=10,NO3n=50 NO3
60
250

200 NORG 50

150 NO3n=groundwater pollutant

40
NO3
100
NO3n NO3n
30
50 NH4
NH4
0 20
0 20 40 0 20 40
time in days time in days

Figura 7.37 Variaţia compuşilor de nitrogen în timpul unei luni (condiţie pe

frontiera AB)

În figura 7.37 sunt prezentate, ca exemplu, condiţii pe frontiera AB (suprafaţa

liberă a pânzei freatice), concentraţiile componentei NO3n furnizate de modelul
„NESATURAT”. Astfel realizăm cuplarea celor doua modele, de curgere şi poluare în
mediu poros nesaturat (aflat deasupra pânzei freatice) şi de curgere şi poluare în mediu
poros saturat. În figura 7.37 se poate vedea un astfel de şir de valori, calculate pentru o
lună, pentru un tip de sol dat, un regim de ploi cunoscut şi o anumită cantitate de
îngrăşăminte cunoscută. În acest model s-a notat N03n nitratul din zona de nesaturat fară
rădăcini, care atinge pânza freatică. Pentru fiecare tip de sol, subrutina NESATURAT
va furniza un şir de valori pentru N03n, în timp. Aceste valori vor deveni condiţiile pe
frontieră pentru modelul SATURAT.
Concluzia este că aşezarea poluantului la suprafaţa solului, influenţează puternic
evoluţia câmpului de concentraţii în timp şi spaţiu.
 190 Soluţii numerice ale ecuaţiei dispersiei. Anca Marina Marinov

7.3. INFLUENŢA HALDEI DE DEŞEURI RÂURENI, RÂMNICU VÎLCEA,

ASUPRA CALITĂŢII APELOR SUBTERANE

Studiul pe care urmează să îl facem are un caracter didactic, prezentând o

modalitate de abordare a problemei de poluare datorată existenţei haldei. Datele avute la
dispoziţie au un caracter aproximativ şi sunt utilizate doar pentru exemplificarea unui
studiu de caz. Astfel pot exista unele discrepanţe între valorile reale şi valorile
prezentate în acest exemplu.

7.3.1.Halda Râureni

Influenţa unei halde de deşeuri asupra mediului se manifestă prin poluarea

aerului, poluarea apelor subterane, iar în cazul haldei Râureni, care este foarte apropiată
de râul Olt, poluarea râului.
Depozitul de deşeuri se găseşte situat în intravilanul Municipiului Râmnicu
Vâlcea. Situat pe cursul mijlociu al râului Olt, zona aparţine din punct de vedere
geografic, Podişului Getic, mai precis unei depresiuni subcarpatice mărginită la est de
Muscelele Vâlcii şi la vest de Dealurile Olteţului.
Amplasamentul analizat se gaseşte pe terasa de luncă din dreapta Oltului, la
distanţe de până la 4-5 m de apele acestui râu. Depozitul de deşeuri este situat la o
distanţă de 6 km faţă de centrul oraşului Râmnicu Vâlcea. Accesul spre amplasament se
face pe drumul naţional DN64 (Râmnicu Vâlcea – Drăgăşani). Depozitul de deşeuri
Râureni ocupă o suprafaţă de 115.000 m2. Lungimea maximă a întregului amplasament
este de 700 m, iar cea a depozitului propriuzis de 600 m. Lăţimea maximă este de 150
m. Altitudinea medie pe amplasamentul depozitului de deşeuri este de 220 m, înaltime
ce corespunde cotei naturale a terenului, reprezentată aici de terasa inferioară a Oltului.
Depozitul de deşeuri aduce o modificare antropică a morfologiei terenului, ridicând cota
terenului cu 3 până la 15 m.
Halda Râureni este aşezată la o distanţă foarte mică de râul Olt (între 5 si 10 m)
astfel încât pânza freatică aflată la o adâncime de 2 m sub haldă este în legătură directă
cu râul Olt, astfel încât râul este poluat în permanenţă de haldă.
În condiţiile normale ale debitelor din râul Olt şi din pânza freatică, direcţia de
curgere este dinspre freatic spre râul Olt, vitezele în acvifer fiind foarte mici. În mod
normal levigatul din haldă influenţează calitativ apa din râu. Din măsurători ale
concentraţiilor, făcute amonte şi aval de haldă, s-au observat modificări ale calităţii apei
 Dispersia poluanţilor în apele subterane 191

râului Olt. Zona limitrofă haldei poate fi poluta de levigatul din haldă dacă nivelul în
Olt creşte cu 1-3 m.

Analiza poluării se va face în cele două situaţii de mai sus.

Apa subterană se găseşte pe amplasamentul haldei, la adâncimi cuprinse între 4
m şi 1,5 m de la suprafaţă.
Direcţia de curgere a apelor subterane pe amplasament, este de la nord-vest spre
sud-est.
Stratele din subsolul depozitului au o permeabilitate foarte bună şi
conductivitate mare odată cu creşterea adâncimii. Studierea coloanei litologice din cele
trei foraje F1, F2, F3, (figura. 7.39) şi măsurarea nivelelor din aceste foraje au permis
aprecierea sensului de curgere al apelor subterane (pe directia NV – SE cu drenare către
râul Olt), precum şi faptul că la ape mari Oltul alimentează acviferul freatic de sub
haldă.
În tabelul (7.3) sunt prezentate unele rezultate ale măsurătorilor de concentraţie
din zonă (valorile au un caracter foarte general, pur informativ). Localizarea punctelor
de prelevare este prezentată în planul de situaţie din figura 7.38. Calitatea apelor din
foraje, prin depăşirea valorilor limită ale unora dintre indicatori arată existenţa unui
impact potenţial semnificativ asupra acviferului freatic, evidenţiind astfel existenţa unor
scurgeri permanente dinspre baza depozitului de deşeuri.

7.3.2. Analiza datelor avute la dispoziţie

1) S-a analizat coloana litologică din zonă (figura 7.39);

2) S-a stabilit compoziţia celor 4 straturi din pânza freatică de sub haldă;
3) S-a apreciat conductivitatea hidraulică pentru fiecare strat, în funcţie de
compoziţie;
4) S-a determinat viteza medie în direcţia x, ţinând seama de harta cu hidroizohipse
din zonă (figura 7.38 ). Direcţia x s-a considerat perpendiculară pe liniile de egal
nivel al suprafeţei libere, a pânzei freatice.

Măsurând distanţa dintre hidroizohipse, se poate determina gradientul de sarcină

hidraulică dh/dl=(0.005) dacă nivelul în râul Olt este normal sau (–0.005) dacă nivelul
în râul Olt creşte cu 2,5 m.
Debitul specific (debitul volumic/suprafaţă) poate fi calculat cu relaţia:
dh
q = −K (7.66)
dl
 192 Soluţii numerice ale ecuaţiei dispersiei. Anca Marina Marinov

unde K [m/s] este conductivitatea hidraulică. Dacă ne este porozitatea efectivă, viteza
reală în acvifer va fi:
q
vx = (7.67)
ne

Tabelul 7.1 Viteza v x în acvifer

Stratul Poziţia Compoziţia ne k q vx vx
m/s m/s m/s m/day
1 0m–1m nisip fin 0,3 0,0001 5*10-7 1,67*10-6 0,144
2 1 m - 1.5 m nisip 0,27 0,001 5*10-6 18,5*10-6 1,6
grosier
3 1,5 m – 4 m pietriş 0,2 0,1 5*10-4 2,5*10-3 216
4 4 m – 6,5 m rocă 0,15 0,0001 5*10-7 3,3*10-6 0,285
fracturată

Tabelul 7.2 Concentraţiile diferiţilor poluanţi în puţirile de observaţie din zona haldei
Unităţi Forajul de observaţie Valori
Indicator
măsură UWh1 UWw1 UWw2 UWw3 F1 F2 admisibile
pH mg/l 7,62 - - - 7,4 7,6 6,5-7,4
NO3- mg/l 11,2 0 0 3,0 8 8 45
-
NO2 mg/l 0,25 0 0 0 0,2 0,7 0
NH4+ mg/l - 0 0 0 2,3 1,5 0
PO43- mg/l - 0 0 0 - - 0,1
SO42- mg/l 78,7 - - - 87 87 200
CCO-Cr mg/l 362,9 68,9 17,2 12,9 - - 10
CCO-Mn mg/l 48,0 - - - - - 2,5
N+K mg/l - - - - 68,89 96,37 -
N mg/l - 0 0 0,68 - - -
Cl- mg/l 886,5 - - - 298,2 156,2 250
 Dispersia poluanţilor în apele subterane 193

Figura 7.38 Harta cu poziţia haldei şi cu hidroizohipsele din zona limitrofă haldei
 194 Soluţii numerice ale ecuaţiei dispersiei. Anca Marina Marinov

Suprafaţa solului

1m Sol
1,5
Suprafaţa vegetal z j=k2
pânzei 0.5 Nisip fin i=N A j=k1 C0 B
freatice
1 nisip

0,5 Nisip
grosier

2,5 m pietriş
i,j
6,5 m

2,5 m Rocă
fracturată C
i=1 D
j=1 j=M x

Figure 7.39. Secţiune transversală prin freaticul de sub haldă. Coloana litologică.

7.3.3. Ecuaţia de dispersie pentru transportul de poluant, în zona haldei de deşeuri

Modelul propus este ecuaţia bidimensională care descrie transportul unei soluţii
conservative, adică fără interacţiune cu mediul poros, scrisă într-un plan vertical:

∂  ∂C  ∂  ∂C   ∂ ∂  ∂C
 Dx  +  Dz  −  (v x ⋅ C ) + (v z ⋅ C ) = (7.68)
∂x  ∂x  ∂z  ∂z   ∂x ∂z  ∂t

Într-un mediu omogen, în care viteza în direcţia x este constantă şi mult mai
mare decât cea verticală, ecuaţia dispersiei devine:
 Dispersia poluanţilor în apele subterane 195

∂ 2C ∂ 2C ∂C ∂C
DL + DT − vx = (7.69)
∂x 2
∂z 2 ∂x ∂t

unde DL (L2/T) este coeficientul de dispersie longitudinală şi DT (L2/T) este coeficientul

de dispersie transversală
Valorile coeficienţilor de dispersie sunt foarte importante în realizarea unui
model de prognoză. Aceştia pot fi exprimaţi în funcţie de numărul Peclet al curgerii în
mediul poros, aşa cum s-a arătat pe larg în capitolul 6. Numărul Peclet este un număr
(adimensional) care leagă transportul de masă prin advecţie de transportul de masă prin
dispersie sau prin difuzie. Numărul Peclet se poate scrie sub forma generală:
vx ⋅ d
Pe = (7.70)
Dd
unde vx este viteza în acvifer (de advecţie), d este diametrul mediu al particulelor, iar Dd este
coeficientul de difuzie moleculară.
Coeficientul de dispersie longitudinală este dat de relaţia:

D L = áL ⋅ v x + τ ⋅ Dd (7.71)

unde τ este tortuozitatea mediului poros. La valori mici ale vitezei raportul DL/Dd este
constant şi are o valoare apropiată de 0,7. pentru un nisip uniform. Aceasta este expresia
tortuozităţii mediului respectiv.
Valorile dispersivităţii longitudinale αL şi ale celei verticale, αT, se determină,
pentru fiecare strat din coloana litologică, utilizând graficele coeficienţilor de dispersie,
în funcţie de numărul Peclet al curgerii în acvifer (din capitolul 6).

Tabelul 7.3 Dispersivitatea longitudinală şi transversală.

Strat Poziţie Compo- vx Pe DL DT αL αT Transport
ziţie m/s m m prin:
Dd Dd

1 0 m–1m Nisip fin 1,67*10-6 0,0017 0,7 0,7 0 0 difuzie

2 1m–1,5m Nisip 18,5*10-6 0,037 0,7 0,7 0 0 difuzie
grosier
3 1,5 m–4m Pietrş 2,5*10-3 12,5 20 2 0,008 0,00052 difuzie
şi
dispersie
4 4m–6,5m Rocă 3,3*10-6 0,001 0,7 0,7 0 0 difuzie
fisurată
 196 Soluţii numerice ale ecuaţiei dispersiei. Anca Marina Marinov

Pentru stratele 1, 2 şi 4, fenomenul de difuzie este predominant iar cel de

dispersie poate fi neglijat. În stratul 3 efectul dispersiei longitudinale, mecanice, este
mai mare decît efectul difuziei şi coeficientul de dispersie se poate calcula cu relaţia:

D L = áL ⋅ v x + 0,7 Dd
DT = áT ⋅ v x + 0,7 Dd
αL
Dd=10-6m2/s, αL=0.008 m, αT=0.00052 m, = 15,38
αT

7.3.4 Efectul de scară în aprecierea coeficientului de dispersie, în teren.

În mod obişnuit, între măsurătorile efectuate în laborator, pentru determinarea

dispersivităţii, şi cele din teren apar mari discordanţe. Cu cât distanţa pe care se
analizează curgerea este mai mare cu atât valoarea dispersivităţii este mai mare.
Determinările dispersivităţii, în teren, se fac aşa cum s-a arătat în capitolul 6 (paragraful
6.3), încercând să se pună în concordanţă soluţia analitică a ecuaţiei dispersiei cu
valorile măsurate în teren.
Dispersivitatea longitudinală care se produce în teren, la scară mare, poartă
numele de macrodispersie. Lallemand-Barres şi Peaudecef (1978) au publicat un grafic
în care dispersivitatea, măsurată în teren, este reprezentată în funcţie de lungimea
domeniului în care este analizată curgerea (Figura 6.9). Din acest grafic rezultă că
dispersivitatea poate fi estimată la o valoare de aproximativ 0,1 din lungimea
domeniului în care se analizează curgerea.
Pentru dimensiunile haldei Râureni

áL ≈ 0 ,1 ⋅ L ≅ 0 ,1 ⋅ 100m = 10m
áT ≅ 0,1 ⋅ H = 0 ,1 ⋅ 6 ,5m = 0 ,65m
áL 10
= = 15,38
áT 0,65

7.3.5 Rezultate numerice

Problema matematică este definită printr-un sistem de ecuaţii, după cum urmează:
 Dispersia poluanţilor în apele subterane 197

∂ 2C ∂ 2C ∂C ∂C
DL + DT − vx = (7.72)
∂x 2
∂z 2
∂x ∂t

vx=constant pentru fiecare strat (Tabelul 7.3) (7.73)

DL = ωDd pentru stratele 1, 2, 4 (7.74)

D L = α L v x + ωDd pentru stratul 3 (7.75)

DT = ωDd pentru stratele 1, 2, 4 (7.76)

DT = αT v x + ωDd pentru stratul 3 (7.77)

C=C0 pe frontiera de sus a domeniului, unde se consideră sursa de poluare, continuă, de

concentraţie constantă.
∂C
= 0 pe frontiera de jos a domeniului (7.78)
∂z
∂C
= 0 pe frontierele verticale ale domeniului (7.79)
∂x
C(x,z,0)=Ci(x,z) este concentraţia iniţială în tot domeniul (7.80)

Ecuaţia de dispersie (7.72) este discretizată în diferenţe finite, folosind metoda

direcţiilor alternante (ADI), prezentată în paragrful anterior.
În [Marinov, A.M., Safta, C.A.,2001] a fost analizată senzitivitatea modelului la
variaţiile dispersivităţilor (αL, αT), ale paşilor de timp şi ale paşilor spaţiu. Din analiză a
rezultat că schema este stabilă, şi că influenţa dispersivităţii este importantă.
Folosind modelul matematic (7.72,.... 7.80) pentru halda Râureni s-a analizat
influenţa coeficienţilor αL şi αT asupra fenomenului. Figurile 7.40, 7.41, 7.42 arată cum
se modifică pana de poluant în funcţie de valorile lui αT. Se poate vedea că forma penei
este foarte sensibilă la variaţia dispersivităţii transversale, αT. Pentru valori mari ale lui
αT pana de poluant se împrăştie pe toată grosimea acviferului, în timp ce pentru valori
mici ale acestui coeficient, pana rămâne aproape fixată sub haldă.
Figurile 7.40, 7.41, 7.42 arată că pana nu este foarte sensibilă la variaţia
dispersivităţii orizontale αL pentru ordinele de mărime testate.
Concluzia studiului este că răspândirea poluantului se face mai mult vertical decât
orizontal (datorită vitezelor foarte mici pe orizontală). Astfel se pote utiliza un model
unidimensional pentru calculul concentraţiilor.
 198 Soluţii numerice ale ecuaţiei dispersiei. Anca Marina Marinov

7.3.6.Rezultate analitice

Având în vedere faptul că fenomenul predominant este difuzia pe verticală, este posibil
să folosim legea a doua a lui Fick, scrisă după direcţia z:

∂C ∂ 2C
= D0 2 (7.81)
∂t ∂z

unde D0 este coeficientul de difuzie efectivă:

D0=ωDd (7.82)

Soluţia ecuaţie difuziei (7.81), în condiţiile de unicitate:

- iniţiale: C(z ≥ 0, t=0) = 0;

- pe frontieră: C(z=0, t>0) = C0, (7.83)
- C(z= ∞ , t ≥ 0) = 0,
este:
z
C(z,t) = C0 erfc (7.84)
2(D0 ⋅ t)0.5
C(z,t) este concentraţia la distanţa z de sursa de poluare, la un interval de timp t de la
începerea poluării. C0 este concentraţia la sursă, erfc este complementara funcţiei
erorilor.
Calibrarea modelului numeric s-a făcut comparând rezultatele numerice (figura
7.42) cu cele analitice (figura 7.43, 7.44).
În figurile 7.43, 7.44 este prezentată împrăştierea unui poluant care are la sursă o
concentraţie C0=10mg/l. În figura 7.43 este reprezentată concentraţia poluantului după
1 an şi după 2 ani, în funcţie de adâncime. Figura 7.44 conţine valorile concentraţiei la
diferite adâncimi, în funcţie de timp.
 Dispersia poluanţilor în apele subterane 199

Figura 7.40 Valorile concentraţiei la diferite adîncimi pentru T1=1 an şi T= 5ani de la

începerea poluării. Calculul s-a făcut cu coeficienţii de dispersie din tabelul (7.3)

Figura 7.41 Valorile concentraţiei la diferite adîncimi pentru T2=2 ani şi T= 5ani de la
începerea poluării. Calculul s-a făcut cu dispersivităţile alfal=10m şi alfat=1m
 200 Soluţii numerice ale ecuaţiei dispersiei. Anca Marina Marinov

Figura 7.42 Valorile concentraţiei la diferite adîncimi pentru T2=1 an şi T= 2ani de la

începerea poluării. Calculul s-a făcut numeric, cu Dx = Dz , difx=difz=0,7 10-9 m2/s

Figura 7.43 Concentraţia la diferite adâncimi, în funcţie de timp, calculată

analitic
 Dispersia poluanţilor în apele subterane 201

Figura 7.44 Variaţia concentraţiei cu adâncimea, după 1 an şi după 2 ani, calculată

analitic

7.3.7.Concluzii

Viteza în acviferul cu suprafaţă liberă, de sub haldă, este foarte mică şi

transportul de poluant, în cazul unei soluţii conservative, se face doar prin difuzie.
Împrăştierea poluantului se face mai mult vertical. Pana de poluant este plasată sub
haldă şi se mişcă foarte încet în direcţie verticală. După 20 ani poluantul a contaminat
acviferul pe o adâncime de 6,5 m, având, la această adâncime, o concentraţie de 8,3
mg/l (s-a considerat o concentraaţie la sursă de 10mg/l). Rezultatele analitice sunt
asemănătoare cu cele experimentale pentru NO3 (tabelul 7.3). Râul Olt este poluat atât
prin frontiera dintre pânza freatică şi râu cât şi prin scurgerea de pe versanţii haldei.