Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Calculatorul face calcule sa putem vedea poze, filme, sa ascultam muzica sau
sa ne jucam pe jocuri. De fapt, toate astea SUNT calcule, numere. Numere
interpretate in mod diferit de fiecare periferic (monitor, boxe, imprimanta
etc), care trimite mai departe informatia sub forma de unda (lumina si sunet)
ca sa fie inteleasa de simturile noastre. Datele, rezultatele calculelor, sunt stari
electrice ghidate de programe (care la randul lor sunt scrise si ghidate de
programator, o minte umana) puse in asa forma incat, in ansamblu, noi sa
regasim in ele ce ne intereseaza.
Numerele cu care calculeaza aceasta masinarie sunt doar stari de 0 si 1. Sau
mai bine zis, stari de „oprit” sau „pornit” ale electricitatii, ale tranzistorilor din
cipuri.
Pentru a se ajunge la un astfel de aparat, oameni de stiinta, matematicieni,
electronisti si chiar fizicieni au contribuit cu idei de-a lungul timpului. Si astfel
a evoulat, din ceva simplu si gigantic de prin 1940, in ceva extrem de complex
si miniaturizat care exista acum, pentru ca ideile au fost puse cap la cap de-a
lungul timpului.
Bineinteles ca la inceput nu existau componentele care exista acum in
calculator. De fapt numai „procesorul” (care era atunci in sine tot calculatorul)
ocupa doua camere, avea kilometrii de cabluri si mii de tuburi vidate,
echivalentele tranzistorilor.
Primul calculator a fost ENIAC (Electronic Numerical Integrator and
Calculator).
A fost construit intr-o camera de 20 pe 40 de metri, avea 15 km de cabluri,
cantarea 30 de tone, continea peste 18000 de tuburi vidate si nu putea sa
memoreze decat 20 de numere. Evident ca nu avea ecran, nu avea nici hard
disk, nici memorie RAM, tot sistemul era de fapt „procesorul”, care,
bineinteles calcula doar cateva numere. Avea nevoie de pregatiri de 2 zile
pentru calcule de o secunda.
Calculatoarele de astăzi se produc în numeroase forme și prezentări. Probabil
cel mai familiar este calculatorul personal (de tip PC sau și altele) cu
subvariantele sale constructiv „staționare” (în engleză desktop, tower, all-in
one, „portabile”: laptop, notebook, netbook, calculatoarele tabletă (de tip PC și
altele).
Următoarele dispozitive de dată mai recentă sunt în sine tot calculatoare
programabile (fie numai în fabrică, fie și de către utilizator): toate telefoanele
portabile celulare de tip smartphone, toate calculatoarele de tip tabletă, unele
playere multimedia ca de ex. Cele de tip iPod de la compania Apple; unii
producători oferă și tipuri combinate, de ex. Un notebook cu tastatura
detașabilă poate fi utilizat și drept calculator tabletă. Calculatoare simple, de
exemplu cele de buzunar.
Calculatoare rapide, folosite la așa-numitele „ferme” de servere; de obicei
acestea nu sunt deservite de utilizatori umani și deci nu este necesar să fie
ergonomice. Pentru ele se folosește deseori forma de paralelipiped, care
permite o stivuire compactă. Calculatoare profesioniste de mare viteză și mari
dimensiuni, cum sunt cele de tip mainframe.
Cea mai răspândită formă este însă cea a calculatorului integrat (embedded),
adică înglobat complet în dispozitivul pe care îl comandă. Acesta este în
general preprogramat din fabrică, iar utilizatorul nu primește posibilitatea să-i
schimbe programul. Multe mașini și aparate, de la avioanele de luptă până la
aparatele foto digitale și la aparatele de navigație bazate pe sistemul GPS, sunt
controlate de calculatoare integrate. Un alt exemplu de calculator integrat este
calculatorul de bord al automobilelor.
Dacă înțelegem în ce mod ne afectează viața calculatorul putem să înțelegem
și rolul fiecăruia dintre noi în acest domeniu și implicit putem lua decizia
potrivită pentru a ne implica și a ne dezvolta o dată cu acesta.