,,Ne naștem oameni sau devenim oameni?

,,

De-a lungul vieții ființa umană , omul, își pune semne de întrebare
referitoare la condiția acestuia pe pământ sau despre propria identitate. Noi
oamenii , după lungi cercetări ștințifice, am fost catalogați ca și entitatea
superioară pe pământ datorită intelectului nostru avansat față de celelalte
organisme vi. Din această cauză, în noi există o fascinație aparte când vine
vorba de propria ființă, încercând să găsim mereu răspunsuri și definiții
care să ne explice problemele umane precum: Cine sunt eu? Care este
scopul meu în viață?

Răspunsul subiectului pe care trebuie să îl dezbat este unul greu de

explicat printr-o simplă definiție, fiind necesar să vorbesc despre umanitate
întâi. Absurd ar fi să neg existența mea ca ființă umană din moment ce în
moleculele ADN-ului meu a fost decis să devin o ființă umană care să fie
nascută și crescută între oameni și de oameni. Motiv pentru care sunt
etichetată ca o ființă cu rațiune sau sunt programată genetic să devin
rațională. Dar, totuși, cred că genetica nu arată cu adevărat cine sunt, ci
ființa care aș putea deveni.
Dacă ar fi să răspundem la întrebarea ,,Ne naștem oameni?,, din punct de
vedere biologic și științific am spune DA, dar atunci când întrebarea este
văzută din perspectiva filosofică răspunsul nu mai este unul concret și cert,
de-a lungul secolelor marii filozofi au cercetat și analizat acest subiect.

Căutând cât mai multe informații despre această temă am dat peste
afirmația scriitorului spaniol Miguel De Cervantes și anume faptul că ,,
Fiecare este odrasla faptelor sale,,. Semnificația propoziției poate fi
interpretată și reinterpretată din foarte multe puncte de vedere și
perspective, literal, psihologic, științifică , toate acestea oferind niște
informații concrete. Însă, atunci când gândim filosofic descoperim o
complexitate de idei și moduri de oferire a răspunsului corect încât un
simplu om nu poate descifra care este soluția problemei. Așadar, ceea ce
Miguel de Cervantes a afirmat, eu, o adolescenta , un om născut pentru a
gândii rațional, interpretez a fi o constatare a problemei umane. Putem ca
societate să ne numim oameni? Răspunsul este pus sub semnul
incertitudinii, omul din societatea actuală fiind împărțit în diferite categorii
sociale care le influențeză capacitatea de înțelegere.
Nu mă consider om, din perspectivă filosofică, dar pot deveni unul cu
ajutorul trecerii timpului. Timpul, o unealtă neînțeleasă încă bine de ființa
umană, mă poate ajuta să devin un om și să gândesc precum unul. Voi
putea deveni un om adevărat abia atunci când voi putea nega că trecerea
ireversibilă a timpului este un defect uman.

Concluzia temei ,,Ne naștem oameni sau devenim oameni?,, este afirmația
că ființa umană este responsabil de propriile acțiuni, răspunsul întrebării
fiind nesigur. Fiecare persoană aflând răspunsul pe parcursul vieții în mod
propriu.