Structura calculatorului

Capitolul 1:Notiuni de baza

1.Istoria calculatoarelor
Un calculator, numit și sistem de calcul, computer sau ordinator, este o mașină de prelucrat
date și informații conform unei liste de instrucțiuni numită program. În zilele noastre
calculatoarele se construiesc în mare majoritate din componente electronice și de aceea
cuvântul „calculator” înseamnă de obicei un calculator electronic. Calculatoarele care sunt
programabile liber și pot, cel puțin în principiu, prelucra orice fel de date sau informații se
numesc universale (engleză general purpose, pentru scopuri generale). Calculatoarele actuale
nu sunt doar mașini de prelucrat informații, ci și dispozitive care facilitează comunicația între
doi sau mai mulți utilizatori, de exemplu sub formă de numere, text, imagini, sunet sau video
sau chiar toate deodată (multimedia).
Cel mai vechi mecanism cunoscut care se pare că putea funcționa ca o mașină de calculat se
consideră a fi mecanismul din Antikythira, datând din anul 87 î.e.n. și folosit aparent pentru
calcularea mișcărilor planetelor. Tehnologia care a stat la baza acestui mecanism nu este
cunoscută.
Odată cu revigorarea matematicii și a științelor în timpul Renașterii europene au apărut o
succesiune de dispozitive mecanice de calculat, bazate pe principiul ceasornicului, de
exemplu mașina inventată de Blaise Pascal. Tehnica de stocare și citire a datelor pe cartele
perforate a apărut în secolul al XIX-lea. În același secol, Charles Babbage este cel dintâi care
proiectează o mașină de calcul complet programabilă (1837), însă din păcate proiectul său nu
va prinde roade, în parte din cauza limitărilor tehnologice ale vremii.
În prima jumătate a secolului al XX-lea, nevoile de calcul ale comunității științifice erau
satisfăcute de calculatoare analoage, foarte specializate și din ce în ce mai sofisticate.
Perfecționarea electronicii digitale (datorată lui Claude Shannon în anii 1930) a condus la
abandonarea calculatoarelor analogice în favoarea celor digitale (numerice), care modelează
problemele în numere (biți) în loc de semnale electrice sau mecanice. Este greu de precizat
care a fost primul calculator digital; realizări notabile au fost: calculatorul Atanasoff-Berry,
mașinile Z ale germanului Konrad Zuse - de exemplu calculatorul electromecanic Z3, care,
deși foarte nepractic, a fost probabil cel dintâi calculator universal, apoi calculatorul ENIAC
cu o arhitectură relativ inflexibilă care cerea modificări ale cablajelor la fiecare reprogramare,
precum și calculatorul secret britanic Colossus, construit pe bază de lămpi și programabil
electronic.
Echipa de proiectare a ENIAC-ului, recunoscând neajunsurile acestuia, a elaborat o altă
arhitectură, mult mai flexibilă, care a ajuns cunoscută sub numele de arhitectura von
Neumann sau „arhitectură cu program memorat“. Aceasta stă la baza aproape tuturor
mașinilor de calcul actuale. Primul sistem construit pe arhitectura von Neumann a fost
EDSAC.
În anii 1960 lămpile (tuburile electronice) au fost înlocuite de tranzistori, mult mai eficienți,
mai mici, mai ieftini și mai fiabili, ceea ce a dus la miniaturizarea și ieftinirea calculatoarelor.
Din anii 1970, adoptarea circuitelor integrate a coborât și mai mult prețul și dimensiunea
calculatoarelor, permițând printre altele și apariția calculatoarelor personale de acum.
2.Domenii in care se utilizeaza calculatorul
Apariţia şi dezvoltarea calculatoarelor electronice a reprezentat o adevărată revoluţie în
societatea umană, având ca principală consecinţă tranziţia de la societatea industrială la
societatea informaţională. Calculatorul a devenit o componentă normală a activităţii noastre
zilnice, iar tehnologia comunicaţiilor şi posibilităţile oferite de Internet au produs
transformări în întreaga societate, pătrunzând în toate aspectele vieţii economice, sociale şi
culturale. Datorită potenţialului mare de eficientizare a muncii, calculatorul a fost introdus pe
scară largă în toate domeniile activităţii productive, începând de la munca de birou şi până la
activităţile din halele de producţie.
Domenii de utilizare a calculatorului
Activităţi productive
-birotică;
-logistică, administrarea depozitelor, aprovizionareproducţie;
-planificare;
-activităţi de creaţie;
-circulaţia banilor;
-comerţ electronic;
-dispozitive comandate de calculator;
Calculatorul are în prezent un rol esenţial în munca de birou, permiţând rezolvarea mai
eficientă a unor probleme de zi-cu-zi, cum ar fi:
-întocmirea corespondenţei;
-întocmirea formularelor de lucru;
-întocmirea prezentărilor;
-contabilitatea;
-calculul costurilor;
-statistica şi verificarea;
-administrarea clienţilor, adreselor;
-urmărirea termenelorcorespondenţa electronică (e-mail) şi multe altele;
Educaţie, informare
-programe de învăţare, e-learning;
-programe de prezentare;
-enciclopedii (pe CD, on-line), dicţionare;
-info-kiosk-uri, info-terminale;
-internetul ca sursă de informaţii şi cunoaştere;
Uz personal
-informare;
-divertisment;
-card-uri (inclusiv ID);
-navigare Internet;
-foto;

Alte domenii
-medicină
-ştiinţă
-transporturi
-comunicaţii
Ne îndreptăm spre societatea complet informatizată prin introducerea tehnicii de calcul
precum şi a tuturor mijloacelor de comunicare de care este nevoie: telefonul, radioul,
televiziunea, informatica în general. Comunicaţiile globale prin satelit sunt de acum o
realitate, ocolul Pământului într-un satelit artificial se face în 90 de minute, iar mesajele de
telecomunicaţii, transmise prin echipamentele existente, fac acest ocol în câteva secunde
indiferent că este vorba de mesaje scrise, de imagini sau de alte forme de semnale reductibile
la semnale electrice.
Această revoluţie a telecomunicaţiei este provocată de un complex de factori culturali,
sociali, economici, ştiinţifici, tehnologici, printre care ultimii se impun cu o forţă
covârşitoare. Toate tehnologiile sunt implicate, dar una se impune şi anume aceea legată de
generarea, culegerea, transmiterea, elaborarea şi răspândirea informaţiei. Pretutindeni unde
este prezentă informaţia, ea devine obiect de prelucrare prin mijloace tehnologice care se
constituie în ramura numită informatică.
În epoca actuală, inovaţia tehnologică în domeniul comunicării devine tot mai rapidă, tot mai
dependentă de cererea societăţii. La ce ne putem aştepta în anii ce urmează. Produsele pe care
le utilizăm sunt pe cale de a deveni mai deştepte, mai mici, mai ieftine, mai colorate, mai
rapide.
Tehnologiile inteligente vor transforma fiecare maşină sau dispozitiv într-o resursă
inteligentă. Nu e un scenariu SF. Viitorul a început deja. Trăim în era multimedia. Filmele,
divertismentul, jocurile sunt elemente care fac parte din viaţa noastră de zi cu zi. Cine îşi
închipuia acum 20 de ani că în câteva milisecunde vom putea accesa orice informaţie de pe
glob? Cine îşi închipuia acum 5 ani că nu vom mai avea nevoie de combina audio pentru a
asculta muzică? Au apărut alte noi aparate mai mici şi mai performante: CD-player, DVD,
iPod-urile, telefoane cu opţiune de radio şi TV, cu cameră foto sau video.
Acum nu mai putem trăi fără acest centru al informării sau distracţiei noastre! Calculatorul.
El poate deveni radio sau TV cu ajutorul plăcilor suplimentare TV tuner şi radio tuner. Printr-
o simplă apăsare pe butonul unei telecomenzi calculatorul se transformă într-o adevarată
staţie multimedia. Upgradarea unui PC va deveni în curând o joacă de copil.
E foarte posibil ca în câţiva ani fiecare dispozitiv electronic să aibă o adresă de reţea. Cu 5
minute înainte de a ajunge acasă, telefonul mobil cu activare voce şi suport VoIP va seta
termostatul de acasă la 200C, şi va preîncălzi cuptorul, uşa de la garaj se deschide automat
televizorul porneşte pe canalul dorit...
Acum se poate lucra fără cabluri aproape oriunde. Flexibilitatea oferită de lucrul fără cabluri
(Wireless) este uluitoare. Acestă caracteristică face posibil schimbul de conectare între
diferite reţele mai simplu decât oricând. Odată creat un profil de conectare, trebuie doar
selectată o locaţie şi toate se întâmplă automat. Televiziunea digitală a stârnit interesul
publicului larg.

Cap 2:Dispozitive periferice

Dispozitivele periferice asigură comunicarea dintre calculator şi utilizator.
Clasificarea dispozitivelor periferice:
– Dispozitive periferice de intrare: tastatură, mouse, scanner, trackball, tabletă grafică,
joystick, cameră video, microfon.
– Dispozitive periferice de ieşire: monitor, imprimantă, plotter.
– Dispozitive periferice de intrare-ieşire: touchscreen, modem, placă de sunet.

1.Dispozitive periferice de intrare

Dispozitivele periferice de intrare au rolul de a prelua datele şi de a le introduce în
calculator.
 Tastatura
Tastatura are rolul de a permite introducerea datelor în calculator prin apăsarea tastelor. Este
cel mai cunoscut dispozitiv şi are 104/105 taste grupate astfel:
– taste funcţionale: F1, F2, … F12
– taste numerice: 1, 2, … 12, +, -, =, /, *
– taste de deplasare: sageţi ← ↓ → ↑
– taste speciale pentru lucrul cu documente: Insert, Home, Page Down, Page Up
– taste alfanumerice: alfabetul + simboluri.
Mouse-ul
Denumirea acestui dispozitiv vine de la asemănarea cu un şoarece atât din punct de vedere al
formei căt şi al mişcărilor sale. Cu ajutorul său ne putem deplasa pe ecran, putem apela
programe, sau putem alege meniuri şi opţiuni ale programelor sau documentelor.
Scanner-ul
Scanner-ul este un dispozitiv ce permite digitizarea imaginilor şi introducerea lor în
calculator. Scannerele pot fi fixe sau mobile.
Tableta grafică
Tableta grafică este un dispozitiv ce permite introducerea facilă a desenelor şi schiţelor. Este
alcătuită dintr-un creion cu vârf electronic şi o plăcuţă electronică, capabilă să detecteze
mişcările creionului şi să le transmită calculatorului.

2.Dispozitive periferice de iesire

Dispozitivele periferice de ieşire permit extragerea informaţiilor dintr-un sistem de calcul.
Monitorul
Monitorul permite vizualizarea pe ecran a rezultatelor execuţiei programelor. Monitoarele
diferă în funcţie de dimensiunea, rezoluţia şi definiţia ecranului, în funcţie de tipul
semnalului, în funcţie de tehnologia de fabricaţie etc.

Imprimanta
Imprimanta este dispozitivul ce realizează afişarea informaţiilor pe hârtie.
Plotter-ul
Plotter-ul este un dispozitiv asemănător imprimantei dar hârtia poate fi parcursă în ambele
sensuri,
acceptă formate mari de hârtie, iar precizia desenelor este foarte mare.

3.Dispozitive periferice de intrare-ieşire

Touchscreen-ul
Touchscreen-ul este dispozitiv ce permite selectarea prin atingere a unor opţiuni afişate pe
ecranul
dotat cu senzori.
Modem-ul
Modem-ul este un dispozitiv ce permite comunicarea între calculatoare aflate la distanţă.
Placa de sunet
Placa de sunet permite calculatorului să redea sunete prin intermediul difuzorului, sau să
înregistreze sunete prin intermediul unui microfon.
 Cap 3:Unitatea centrala
Unitatea centrală este hardware-ul într-un sistem informatic care execută instrucțiunile unui
program de calculator realizând operațiuni aritmetice și logice, precum și operațiunile de
intrare/ieșire ale sistemului. Termenul a fost utilizat în industria calculatoarelor cel puțin la
începutul anilor 1960. Forma, designul și implementarea CPU-rilor s-au schimbat de-a lungul
istoriei lor, dar funcția de bază a rămas la fel. În dispozitivele mobile sunt folosite pe scară
largă procesoare bazate pe arhitectura RAM.

1.Placa de baza
Placa de baza reprezinta circuitul integrat principal la care sunt montate multe alte
componente hardware. Ea contine magistralele, sau caile circuitelor electrice, ce se gasesc
intr-un calculator.
Magistralele permit datelor sa circule intre componentele care alcatuiesc un calculator.
Placa de baza mai este cunoscuta sub numele de placa de sistem sau placa principala.
Pe placa de baza se conecteaza unitatea centrala de prelucrare(UCP)
UCP=Universal Computer Protocol.
Placa de baza contine memoria RAM, procesorul, sloturi pentru expansiune,
radiator/ventilator, circuitele ce interconecteaza celelalte componente.
 Elementele unei placi de baza:
- Slotul procesorului | este un locas special in care vine montat procesorul
- Sloturile pentru memoria RAM | in aceste sloturi se introduce memoria RAM
- Sloturile PCI | sunt o magistrala pentru asezarea cardurilor de expansiune
- Slotul AGP | este folosit pentru placile video (model mai vechi)
- Sloturile PCI Express | sunt folosite pentru dispozitivele pe platforma PCI Express
- Conectorii SATA | sunt folositi pentru conectarea dispozitivelor Sata (Hard Disk, Unitate
optica, ...)
- Conectorii IDE | sunt folositi pentru conectarea prin cablu IDE a dispozitivelor (Hard Disk,
Floppy Disk, unitati optice) (model vechi)
- Porturile USB | sunt folosite pentru conectarea perifericelor (mouse, tastatura, camera video,
...)
- Porturile PS/2 | sunt folosite pentru conectarea mouse-ului si tastaturii (model vechi)
- Portul paralel | este folosit pentru conectarea unor dispozitive (model vechi)
- Conectorul pentru sursa de alimentare | este folosit pentru conectarea sursei de alimentare la
placa de baza
- Conectorul de 12v pentru procesor | se foloseste pentru alimentarea procesorului de la sursa
- Cipul bios | contine Bios-ul
- Bateria pentru CMOS | alimenteaza CMOS-ul
- Portul video integrat | se foloseste pentru conectarea unui monitor
- Mufele placii audio integrate | se folosesc pentru conectarea echipamentelor audio externe
- Portul ethernet | se foloseste pentru conectarea calculatorului la reteaua de internet

2.Memoria interna
 Memoria internă este cea mai importantă componentă fizică a unui calculator prin
intermediul căreia se pot aprecia performanţele unui calculator. Memoria internă este
unitatea funcţională a unui calculator destinată păstrării permanente sau temporare a
programelor şi a datelor necesare utilizatorului sistemului de operare.
Memoria internă a unui calculator este caracterizată de doi parametri:
Dimensiunea, cu cât memoria este mai mare, cu atât performanţele calculatorului sunt mai
bune. Dimensiunea se exprimă în Mbytes (minim 16 Mbytes)
Timpul maxim de răspuns – reprezintă timpul necesar procesorului pentru a citi sau scrie
date. Valoarea acestui parametru este de 70 ns. Calculatorul este ca atât mai rapid cu cât
această valoare este mai mică.
În funcţie de modul în care se face accesul la memorie, în configuraţia unui sistem de calcul
există două tipuri de memorie:

– Memorie RAM, (random access memory)

– Memorie ROM.(read only memory)

Memoria RAM
Este un spaţiu temporar de lucru unde se păstrează datele şi programele pe toată durata
execuţiei lor. Este memoria volatilă a calculatorului. Datele şi programele vor fi şterse din
memorie la închidere calculatorului.
Memoriile RAM pot fi statice, SRAM şi dimanice, DRAM, în funcţie de circuitele din care
sunt implementate.
Fizic, memoria RAM este formată din elemente care prezintă două stări stabile,
reprezentate convenţional prin numerele 0 şi 1 numite biţi sau cifre binare.
Memoria RAM este construită din milioane de perechi de tranzistori şi condensatoare,
dispuse pe rânduri şi coloane sub formă de matrice.
Accesul la memorie se realizează la nivelul unui grup de biţi denumit celulă sau locaţie de
memorie. Fiecărei locaţii de memorie îi este asociată o adresă, care identifică în mod unic
aceea locaţie.
Numărul de biţi care se poate memora într-o locaţie de memorie reprezintă lungimea
cuvântului de memorie.
Numărul total de locaţii de memorie reprezintă capacitatea memoriei şi se exprimă de
regulă în octeţi.

Memoria ROM
Este memoria nevolatilă a calculatorului. Acest tip de memorie nu se şterge la închiderea
calculatorului.
Memoria ROM permite utilizatorului citirea unor date înscrise în această memorie de
constructorul calculatorului. Programele aflate în memoria ROM sunt livrate odată cu
calculatorul.
Memoria ROM este scrisă o singură dată, de obicei la fabricarea calculatorului. Acest tip de
memorie nu poate fi rescrisă ori ştearsă.
Memoria ROM este în general utilizată pentru a stoca BIOS-ul (Basic Input Output System)
unui PC. Odată cu evoluţia PC-urilor acest timp de memorie a suferit o serie de modificări
care au ca rezultat rescrierea/arderea „flash” de catre utilizator a BIOS-ului. Scopul, este de a
actualiza funcţiile BIOS-ului pentru adaptarea noilor cerinţe şi realizări hardware, ori chiar
pentru a repara unele imperfecţiuni de funcţionare.
 Există o multitudine de memorii ROM programabile (PROM-Progamable Read Only
Memory-, EPROM-Electricaly Eraseable Programmable Read Only Memory-, etc) prin
diverse tehnici.
Componenta ROM-BIOS este livrata de catre firma producatoare a calculatorului in
memoria ROM a sistemului de calcul. Imediat ce se porneste sistemul intra in lucru o rutina a
acestei componente.Ca regula generala ROM-BIOS egalizeaza toate diferentele constructive
ale sistemului de calcul fata de conventiile DOS.
3.Microprocesorul
Microprocesorul este componenta cea mai importantă într-un microcalculator. El generează
semnalele de control necesare pentru întregul sistem, dar şi execută toate procesele.
De când primul microprocesor a devenit disponibil în 1970 multe companii s-au străduit să
înnoiască arhitectura microprocesorului. Fiecare inovaţie a crescut viteza microprocesorului
şi puterea de calcul. Viteza microprocesorului poate fi măsurată în două feluri diferite. În
primul rând este viteza de ceas. Aceasta este viteza la care oscilatorul ceasului
microprocesorului lucrează. Ea este tipic exprimată în megahertz-i (1 megahertz sau 1 MHz
echivalează cu 1 milion de cicluri pe secundă). O a doua metodă de calcul a vitezei
microprocesorului este numărul de instrucţiuni pe care le poate executa într-o secundă.
Această viteză este măsurată în MIPS (Millions Of Instructions per Second).
Părţile cele mai importante în funcţionare sunt:
-registrele (stocări temporare);
-Unitatea aritmetică şi logică - ALU;
-circuite de control.
Registrele
Un microprocesor are multe registre. Fiecare registru este un grup de celule de memorie
folosite pentru a întreţine stocarea temporară de cuvinte înăuntrul microprocesorului. Fiecare
celulă este un bistabil care poate stoca o informaţie de un bit. Atunci când bistabilii sunt
organizaţi pentru a stoca un cuvânt binar, ne referim la un registru.
-ALU - unitatea aritmetică şi logică ( Arithmetic & Logic Unit )
ALU este format din circuite logice a căror funcţie este de a procesa date. El execută atât
operaţiile aritmetice cât şi pe cele logice pe cuvinte de date care sunt alimentarea pentru
intrările lui.

Circuitele de control
Circuitele de control conţin un decodor de instrucţiuni care poate fi privit ca şi controlul
logic al inteligenţei comportându-se ca un creier al microprocesorului.

Registrele microprocesorului
-Acumulatorul
Acumulatorul este un registru de 8 biţi, care este conectat la magistrala internă de date,
printr-o conexiune bidirecţională. Registrul funcţioneză în strânsă legătură cu ALU.
Atunci când ALU manipulează date, de exemplu, adună 2 bytes, acumulatorul reţine unul
dintre ei. Celălalt byte poate fi memorat în oricare unul din cele şase registre cu scop general
B,C,D,E,H sau L. Rezultatul unei operaţii logice sau aritmetice va apărea pe ieşirea din ALU.
De acolo este luată pe magistrala internă de date şi de pe magistrală în acumulator. În
concluzie, acumulatorul este registrul special de stocare, asociat cu unitatea aritmetică şi
logică, iniţial folosit pentru a stoca unul dintre bytes, care este procesat şi odată ce calculul a
fost terminat, rezultatul este memorat înapoi în acumulator.
-Registrul de situaţie
Acest registru este cunoscut şi ca Registrul Flag (steag) sau CCR (Condition Code
Register).
Când microprocesorul execută un program, atunci el execută o secvenţă de instrucţiuni.
Cele mai multe instrucţiuni executate de procesor vor modifica câţiva sau chiar toţi biţii din
registrul de situaţie. Operaţiile lui ALU şi inevitabil a altor registre vor pune 1 sau 0 în unul
sau mai mulţi din biţii din acest registru. Cu siguranţă biţii registrului de situaţie vor fi testaţi
de instrucţiunile din program şi cu siguraţă bitul testat va fi setat(cu 1) sau va fi resestat(cu 0).
Aceşti biţi ai registrului sunt folosiţii pentru sărituri, apeluri şi returnări de instrucţiuni.
-Registrul de instrucţiuni
Registrul de instrucţiuni este larg de 8 biţi şi este conectat la magistrala internă de date, dar
poate doar recepta date.
Registrul de instrucţiuni va reţine întotdeauna partea instrucţiunii curente, cunoscută ca şi
codul de operare care este folosit pentru a specifica operaţia care va fi executată de procesor
în timpul următorului ciclu.

Cuprins
Notiuni de baza-Cap 1 1
Istoria calculatorului 1-2
Domenii in care se utilizeaza calculatorul 2-4
Dispozitive periferice 4
Dispozitive periferice de intrare 4
Dispozitive periferice de iesire 4-5
Dispozitive periferice de intrare-iesire......................................................................................5
Unitatea centrala.................................................................................................................................. 6

Placa de baza ..................................................................................................................................6-7

Memoria interna ........................................................................................................................7-8

Microprocesorul ..................................................................................................................9-10