UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA RELAŢII INTERNAŢIONALE ŞTIINŢE POLITICE ŞI

ADMINISTRATIVE

REFERAT

La disciplina: Tehnologii Informaţionale Şi De Comunicații

Tema: Sistemul de operare Unix

Chișinău 2022
 Un calculator, numit și sistem de calcul, computer sau ordinator, este o mașină de
prelucrat date și informații conform unei liste de instrucțiuni numită program. În zilele noastre
calculatoarele se construiesc în mare majoritate din componente electronice și de aceea cuvântul
„calculator” înseamnă de obicei un calculator electronic.

Calculatoarele care sunt programabile liber și pot, cel puțin în principiu, prelucra orice fel
de date sau informații se numesc universale. Calculatoarele actuale nu sunt doar mașini de
prelucrat informații, ci și dispozitive care facilitează comunicația între doi sau mai mulți
utilizatori, de exemplu sub formă de numere, text, imagini, sunet sau video sau chiar toate
deodată.Știința prelucrării informațiilor cu ajutorul calculatoarelor se numește informatică
(engleză Computer Science).

Tehnologia necesară pentru folosirea lor poartă numele Tehnologia Informației,

prescurtat TI sau IT (de la termenul englezesc Information Technology).În principiu, orice
calculator care deține un anumit set minimum de funcții poate îndeplini funcțiile oricărui alt
asemenea calculator, indiferent că este vorba de un PDA sau de un supercalculator. Această
compatibilitate a condus la folosirea calculatoarelor cu arhitecturi asemănătoare pentru cele mai
diverse activități, de la calculul salarizării personalului unei companii până la controlul roboților
industriali sau medicali.

Primele calculatoare electronice digitale, fiind foarte mari și scumpe, erau folosite la
calcule științifice complicate, de multe ori pentru scopuri militare. ENIAC-ul a fost proiectat
pentru calculul tirurilor de artilerie, dar a fost folosit și la calculul densităților transversale de
neutroni, în proiectarea bombei cu hidrogen. Multe din supercalculatoarele contemporane sunt
folosite pentru simulări de arme nucleare.

Alte calculatoare au fost utilizate în criptanaliză, de exemplu primul calculator electronic

programabil, Colossus.În ciuda concentrării de la început pe aplicații științifice și militare,
calculatoarele au început repede să fie adoptate și în alte domenii, precum cel al afacerilor. LEO,
unul din primele calculatoare bazate pe arhitectura von Neumann, era folosit la gestiunea
stocurilor încă din anii 1950.

O dată cu apariția microprocesoarelor și ieftinirea semnificativă a calculatoarelor, acestea

și-au găsit aplicare în contabilitate, birotică, alcătuirea de previziuni meteo și de altă natură, în
calculele matematice repetitive precum și în calcul tabelar.În domeniul artelor, calculatoarele
sunt întrebuințate pentru generarea și editarea de sunet, imagini și video.

Astăzi aceste activități sunt efectuate aproape exclusiv pe calculator . De asemenea,

industria jocurilor pe calculator este una foarte lucrativă.Calculatoarele au putut fi folosite pentru
comanda mecanismelor din momentul în care au devenit suficient de mici și de ieftine pentru
acest scop. Primele aplicații majore pentru calculatoarele integrate au fost ghidarea misiunilor
Apollo și a rachetelor Minuteman. Astăzi se întâlnesc din ce în ce mai rar echipamente mecanice
care să nu fie comandate într-o formă sau alta de un calculator.

Unele din cele mai complexe asemenea echipamente sunt roboții industriali, mașini mai
mult sau mai puțin asemănătoare omului și aptitudinilor sale. Calculatoarele sunt din ce în ce mai
mult utilizate în domotică, pentru aplicații casnice de genul „dacă cineva e acasă, computerul
deschide televizorul la 7 seara“ sau „reduce căldura noaptea”.Roboții industriali sunt o prezență
obișnuită în producția de masă, însă roboții umanoizi încă nu au ajuns la nivelul la care sunt
portretizați în literatura de anticipație SF și sunt astăzi doar jucării sau subiecte de cercetare.

Prima versiune de UNIX, bazată pe Multics, a fost elaborată în 1969 de Ken Thompson și
Denis Ritchie din grupa de cercetare de la Bell Laboratories, pentru a rula pe un calculator PDP-
7. A doua versiune a fost scrisă pentru calculatorul PDP 11/20, iar a treia versiune, în limbajul C,
necomercială, pentru calculatoare PDP 11/45 și 11/70, a apărut în 1973.Prima versiune
comercializată de Bell Labs a fost V6, în 1976.În anul 1978 este distribuită versiunea V7, care
putea lucra pe calculatoarele PDP 11/70, Interdata 8/2 și VAX, minicalculatoarele de 32 de biți
ale firmei DEC (versiunea 32V).

Această versiune a fost distribuită gratuit în toate universitățile din S.U.A. ceeace a dus la
creșterea popularității Unix-ului în mediile universitare.În această perioadă se crează la AT&T
Unix Support Group (USG) pentru distribuirea sistemului de operare UNIX. Bell Labs a
continuat cercetările proprii, elaborând în 1985 versiunea V8, disponibilă numai în interiorul
laboratoarelor.Prima versiune distribuită de USG a fost System III, în 1982, care a incorporat
facilitățile din V7 și 32V. În 1983, USG lansează noua versiune, System V. După reoganizarea
USG în USDL (Unix System Development Laboratory) se livrează, începând cu 1984, System
V-Release 2 (V2).Numeroase alte firme (Remington Rand, DEC) și universități (California,
Illinois, Harvard), au declanșat cercetări similare asupra Unix.

La Universitatea Berkeley din California s-au realizat versiunile BSD BSD-3 și BSD-4,
pentru calculatoare VAX, care reprezintă îmbunătățiri ale versiunii 32V. În BSD 4.1 se introduc
facilități de gestiune a memoriei virtuale prin paginare la cerere, iar in BSD 4.2 facilități de lucru
în rețele locale Ethernet, sau rețele extinse ARPANET.

În plus, a fost creată o nouă interfață utilizator (C-Shell), noi editoare de texte (VI și Ex),
noi compilatoare pentru PASCAL și LISP etc.În 1985, AT&T încearcă să impună o versiune
standard, ca singură alternativă de evoluție a propriului sistem și elaborează prima versiune a
normelor SVID (System V Interface Definition).După lansarea de către AT&T a System V-
Release 4 (V2) în1988, IBM, Hewlett-Packard, DEC, Hitachi și Philips crează Open Software
Fundation (OSF) ce reprezintă o acțiune de contracarare a atitudinii de monopolizare a AT&T.
Scopul declarat al societății OSF este de a dezvolta un sistem UNIX standard și deschis, bazat pe
sistemul IBM AIX.

La definirea standardelor UNIX roluri importante au avut și alte organisme internaționale

precum IEEE (The Institute of Electrical and Electronics Engineers) prin normele POSIX
(Portable Operating System Interface) și X/Open. Scopul declarat al acestor organizații este de a
dezvolta sisteme de operare deschise (în format deschis).

Sistemul de operare Unix este folosit pe scară largă atât pentru servere cât și pentru stații
de lucru. Mediul de dezvoltare Unix și modelul de programare client-server au fost esențiale în
dezvoltarea Internetului și trecerea de la sistemele de calculatoare individuale la sistemele de
calculatoare în rețea.

Atât Unix-ul cât și limbajul de programare C au fost dezvoltate de AT&T și distribuite

guvernului și instituțiilor academice, ceea ce a dus la portarea lor pe un număr mai mare de
calculatoare diferite decât orice alt sistem de operare. Astfel, UNIX-ul a devenit în informatică
sinonim cu noțiunea de sistem deschis (open system).

Sistemul de operare UNIX a fost conceput de la bun început ca portabil, multi-user și

multi-tasking, și este caracterizat de următoarele concepte informatice de bază: datele sunt
stocate în format text simplu într-un sistem de fișiere ierarhic; dispozitivele și toate elementele
IPC (inter-process communication) sunt văzute ca fișiere; se folosește pe larg linia de comandă;
în loc de programe monolitice masive se preferă programe simple care au o singură funcție,
aceste programe fiind cascadate folosind facilitatea pipe pentru a obține funcționalitatea dorită.

Sistemul UNIX constă din totalitatea acestor programe și a unui program master care
controlează sistemul. Acest program poartă numele de nucleu sau kernel și oferă servicii precum:
pornirea și oprirea altor programe; accesul la sistemul de fișiere; gestionarea resurselor și
dispozitivelor hardware, etc.

Prima încercare de standardizare a sistemelor de tip UNIX a avut loc în cadrul proiectului
ARPA și a fost documentată în RFC 681. Documentul descrie cerințele sistemului Unix pentru a
fi folosit ca un ARPANET mini-host. ARPANET avea să devină mai târziu Internetul din ziua
de astăzi. Procesul de evaluare a fost de asemenea bine documentat.
 Începând cu sfârșitul anilor 1980, un efort de standardizare cunoscut sub numele de
POSIX a asigurat o bază comună pentru toate sistemele de operare de tip UNIX. POSIX este un
standard deschis, bazat pe structurile comune de date întâlnite în sistemele UNIX concurente pe
piață la vremea respectivă. Standardul POSIX a fost publicat de IEEE în anul 1988. Un efort
similar a avut loc la începutul anilor 1990 sub numele de Common Open Software Environment
(COSE) Initiative și este administrat de The Open Group. O nouă activitate de standardizare a
fost pornită în 1998 de către Austin Group cu scopul de a uni cele două specificații anterioare
(POSIX și COSE) sub numele de Single UNIX Specification.

În anul 1999, un număr de furnizori de sisteme UNIX au convenit asupra unui nou
standard care vizează de data aceasta formatul binar folosit de programele din sistemele UNIX.
Specificația se numește SVR4's Executable and Linkable Format (ELF) și oferă o compatibilitate
binară substanțială între diversele versiuni de UNIX, cât timp tipul de procesor folosit este
același. Alt standard folosit în UNIX este The Filesystem Hierarchy Standard. A fost creat ca un
layout de referință pentru sistemul de fișiere. Este folosit pe larg în ziua de astăzi în special în
Linux.

La general UNIX este un sistem de operare inițiat de un grup de programatori de la

AT&T Bell Labs, printre care Ken Thompson, Dennis Ritchie, Brian Kernighan, Douglas
McIlroy și Joe Ossanna. Astăzi există mai multe variante (implementări) ale sistemului, acestea
fiind dezvoltate atât de firme comerciale cât și de indivizi și organizații non-profit (precum Free
Software Foundation).

Trademark-ul UNIX aparține organizației The Open Group care îndeplinește rolul de
standardizare și certificare. Oficial, poate fi numit UNIX doar un sistem de operare care a trecut
de certificarea Single Unix Specification a acestei organizații.

O mare parte din producători (mai ales cei non-profit) au ales, atât din cauza prețului cât
și din cauza dezvoltării foarte rapide a distribuției lor, să nu-și certifice sistemele. Acestea, cu
toate că sunt perfect sau aproape perfect compatibile cu standardul, sunt numite în mod comun
„compatibile UNIX”, U*ix sau *nix. Astfel de sisteme nu sunt cu nimic inferioare celor
certificate, iar în momentul de față dețin supremația din punct de vedere al bazei instalate.

Spre sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, influența sistemului de operare UNIX
în mediile academice a dus la o răspândire explozivă a sistemului (în principal varianta BSD,
provenită de la universitatea Berkeley din California).

Sistemul a fost preluat și dezvoltat mai departe ducând la apariția unor variante precum
Solaris, HP-UX și AIX. Pe lângă sistemele certificate, întâlnim astăzi o serie de descendenți
BSD precum și sisteme mai noi cum ar fi Linux. Termenul UNIX tradițional este folosit pentru a
descrie un sistem cu caracteristici similare cu Version 7 UNIX sau UNIX System V.