Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROFESIONALE ÎN INFORMATICĂ
TITLUL LUCRĂRII:
1
Cuprins
1. Argument
2. Introducere
3. Primele sisteme de operare
3.1 Anii 1950
3.2 Anii 1960
3.3 Primul sistem de operare românesc
3.4 Anii 1970
4. Windows
4.1 Windows 1.0
4.2 Windows 2.0
4.3 Windows 3.0
4.4 Windows 3.1
4.5 Windows 95
4.6 Windows NT
4.7 Windows 2000
4.8 Windows XP
4.9 Windows Vista
4.10 Windows 7
4.11 Windows 8(8.1)
4.12 Windows 10
5. Linux
6. Mac OS
7. Android
8. iOS
9. Bibliografie
2
Argument
Majoritatea programatorilor nu lucrează cu sisteme de operare. Având în vedere acest
lucru, este alocarea de timp procesului de înțelegere a sistemelor de operare o idee
bună? Da. Iată de ce. Există atât de mult software încât niciun om nu poate înțelege
mai mult de o mică parte. Cum este posibil să scriem programe fără a rămâne confuzi
datorită a tot ce s-a realizat până acum? Cum se poate ca programele scrise astăzi să
facă atât de multe lucruri, comparativ cu cele de acum 50 de ani? Există un răspuns
venit din partea unei persoane la care ne-am aștepta mai puțin: Isaac Newton. El a știut
că poate privi mult mai departe, în perspectivă, deoarece el a dezvoltat cunoștințele ale
căror bază a fost pusă deja de predecesorii săi. El nu a cunoscut niciodată noțiunea de
‘software’, dar cel mai probabil el și-ar da seama că programele de astăzi au fost
realizate pe baza unor programe precedente, acesta fiind motivul pentru care cele de
acum sunt mult mai performante. De fapt, întregul edificiu construit de programatori
seamănă cu un zgârie-nori ajuns la înălțimi amețitoare prin consolidarea atentă a
fiecărui etaj de către generații de lucrători. Strat peste strat de abstracție. Acest
concept, al straturilor de abstracție, este unul dintre cele mai importante din știința
computerelor. Desigur, cineva probabil se întreabă de ce sistemele de operare
reprezintă un bun exemplu de abstracție pe mai multe straturi. Bună întrebare. Pentru a
răspunde, să privim către acel zgârie-nori de care am vorbit. În jurul său domnește
liniștea. Dar, dacă vei privi în sus cu mare atenție (și poate cu un binoclu), vei observa o
activitate continuă în vârf. Acolo se află constructorii! Vei observa că aceștia fac un
lucru destul de ciudat : în loc să construiască în mod normal, unele echipe încep să
construiască în diferite direcții. Acest zgârie-nori are ramuri! De ce fac asta? Datorită
faptului că au opinii diferite. Fiecare echipă de lucrători crede ca edificiul trebuie
continuat după cum cred ei. Nicio echipă nu o poate convinge pe cealaltă că versiunea
lor este cea corectă. Așadar, fiecare echipă continuă construcția conform viziunii lor.
Eventual, una sau două ramuri le vor depăși pe celelalte, lucru ce s-a întâmplat de
multe ori în istorie. Celelalte se prăbușesc sau sunt abandonate de constructori.
Adevărul este că nimeni nu știe care va rezista și care va
cădea. Ce înseamnă această analogie? Etajele de sus
ale acestui zgârie-nori reprezintă programele informatice
noi. Majoritatea programatorilor lucrează la cât mai multe
astfel de proiecte. Acest nou software este construit într-o
varietate de moduri, dar nimeni nu știe care este
modalitatea “corectă”. Desigur, fiecare are felul său favorit
de a programa și fiecare crede că are dreptate, iar
dreptatea unora va fi inevitabil “dovedită”. Totuși aceasta
nu înseamnă că unii sunt mai buni la a prezice care
program va trece de testul timpului. Dar, privind în trecut, putem observa ce fel de
software a trecut de acest test. Sistemele de operare se află la baza întregului zgârie-
nori. Având în vedere acest lucru, înțelegerea modului în care au evoluat sistemele de
operare până acum este esențială unei înțelegeri mai profunde a computerelor.
3
Introducere
4
Primele Sisteme de Operare
Anii 1960
În anii ‘60, diferite companii producătoare de mașini de calcul au dezvoltat mai multe
sisteme de operare: Control Data Corporation, Borroughs Corporation,
IBM, UNIVAC, General Electri, Digital Equipment Corporation. Acestea au revoluționat
conceptul de sistem de operare, introducând
fiecare noțiuni și caracteristici noi. Sistemele de
operare au evoluat în multiprogramare, în care
mai multe programe puteau rula în memorie,
capacitatea de a comunica în rețea sau de a
distribui mai multor utilizatori accesul la un
program sau chiar nivele inelare de securitate.
5
În 1961 Burroughs Corp. a introdus seria de calculatoare B5000, cu sistemul de operare
MCP (Master Control Program), primul sistem de operare care a fost scris exclusiv
ȋn ESPOL, un limbaj de nivel înalt,
dialect al limbajului ALGOL. MCP a
introdus de asemenea și prima
implementare comercială de
memorie virtuală. Sistemul de
operare MCP este încă în utilizare și
astăzi în linia de
calculatoare Unisys ClearPath/MCP.
Atlas Supervisor care a funcționat pe
calculatorul Atlas, construit la
Universitatea Manchester în 1962, a
fost sistemul de operare care a
reușit să aloce resursele de
procesare ale calculatorului astfel
încât acesta să poată acționa
simultan pe mai multe sarcini și programe de utilizator. Diferitele sale funcții includ
administrarea memoriei virtuale a computerului Atlas. Este considerat ca fiind primul
sistem de operare modern recunoscut.
UNIVAC, primul producător comercial de computere, a produs în 1962 sistemul de
operare EXEC, pentru seria de calculatoare UNIVAC 1100/2200. Acesta a fost un
sistem orientat pe loturi care putea opera cu discuri, cititoare de carduri și linii
de imprimante.
General Electric și MIT au dezvoltat GECOS (General Electric
ComprehensiveOperating System), care a introdus conceptul de nivele de privilegii
securizate pe inele. După achiziționarea acesteia de către Honeywell, a fost redenumit
ȋn General Comprehensive Operating System (GCOS).
Control Data Corporation (CDC), introduce sistemul de operare SCOPE pentru seria de
calculatoare CDC 3000, CDC 6000, și CDC 7600.
Digital Equipment Corporation a dezvoltat mai multe sisteme de operare de partajare pe
timpi pentru liniile sale de calculatoare PDP-10 pe 36 biți, inclusiv TOPS-10 și TOPS-
20, lansate în 1962 și 1969. TOPS-10 a fost un sistem deosebit de popular în
universități și în comunitățile ARPANET.
În 1964 IBM a dezvoltat System/36, o familie de computere disponibile pe scară largă,
cu diferite capacități. Pentru acestea a fost dezvoltat OS/360, primul sistem de operare
capabil să lucreze la nivelul mai multor echipamente, centralizând astfel comanda unei
întregi linii de procesare. OS/360 a deservit de asemenea computerele NASA în
misiunea Apollo 11. Principalele sisteme de operare folosite astăzi de IBM sunt
descendente ale OS/360.
6
Primul sistem de operare românesc
Calculatorul electronic DACICC-200 (Dispozitiv Automat de
Calcul al Institutului de Calcul Cluj)
7
o ansamblul de programe pentru testare BTH (Baterie de Teste Hard), la
realizarea cărora o contribuție importantă au avut mat. Stela Laslău-Popescu și
mat. Mircu Mitrov;
o programul MOL (Machine Oriented Language), asimilat unui asamblor,
realizat de mat. Werner Schuster;
o compilatorul FORTRAN-2, scris în MOL de către mat. Liviu Negrescu. A
fost primul compilator românesc, scris și realizat în țară.
Utilizarea rațională a calculatorului, din punct de vedere al eficienței timpului de lucru se
realizează prin multiprogramare. Din punct de vedere constructiv pentru a asigura
posibilitatea multiprogramării sunt prevăzute următoarele:
8
Anii 1970
În anii 1970, microprocesoarele, cipurile și celelalte componente hardware, au
devenit suficient de mici pentru a încăpea într-un calculator de birou, așa-
numitul desktop. Cele mai folosite sisteme de operare erau Microsoft MS-DOS,
ce putea fi instalat pe IBM PC și pe calculatoarele cu procesorul Intel 8088,
și UNIX care putea rula pe procesoarele Motorola 6899.
9
Atât Unix-ul cât și limbajul de programare C au fost dezvoltate de AT&T și distribuite
guvernului și instituțiilor academice, ceea ce a dus la portarea lor pe un număr mai
mare de calculatoare diferite decât orice alt sistem de operare. Astfel, UNIX-ul a devenit
în informatică sinonim cu noțiunea de sistem deschis (open system).
Sistemul de operare UNIX a fost
conceput de la bun început ca
portabil, multi-user și multi-tasking,
și este caracterizat de următoarele
concepte informatice de bază:
datele sunt stocate în format text
simplu într-un sistem de fișiere
ierarhic; dispozitivele și toate
elementele IPC (inter-process
communication) sunt văzute ca
fișiere; se folosește pe larg linia de
comandă; în loc de programe
monolitice masive se preferă programe simple care au o singură funcție, aceste
programe fiind cascadate folosind facilitatea pipe pentru a obține funcționalitatea dorită.
Sistemul UNIX constă din totalitatea acestor programe și a unui program master care
controlează sistemul. Acest program poartă numele de nucleu sau kernel și oferă
servicii precum: pornirea și oprirea altor programe; accesul la sistemul de fișiere;
gestionarea resurselor și dispozitivelor hardware, etc.
10
Windows
11
fost de asemenea și primul din seria Windows, apoi succedat de către Windows
2.0 și discontinuat pe 31 decembrie 2001.
Prima versiune Windows 1.0 apărută in 1985, lasă mult de dorit prin aspectul său grafic
puțin încurajator, avea mecanisme de gestionare a memoriei puțin performante, fiind
mai degrabă o deziluzie decât un succes pe piață. Acest început greoi și stângaci se
datora in mare parte capacităților mici de memorare ale microcalculatoarelor de la acea
vreme (piața era dominată de XT-uri, utilizatorii trebuind sa se limiteze pentru reluarea
aplicațiilor lor la mai puțin de 640 KB de memorie RAM.
Windows 2.0
A doua versiune Windows 2.0 lansată in 1987 nu a avut succesul scontat, fiind departe
ceea ce se numeste azi o interfață grafică. Windows nu era decât un sistem de meniuri
care ofera o listă aplicații disponibile. Dezavantajele interfeței se explicau și prin slabele
performanțe ale microprocesorului 8086 de gestionare a memoriei și de capacitatea
redusă de calcul a acestuia. Pasul înainte în evoluția sistemelor Windows (începând
chiar cu Windows 2.0) a fost multitasking-ul, adică procesul de rulare a mai multor
aplicații, "aparent" în același timp. Datorită restricțiilor impuse de capacitatea memoriei
RAM, la Windows 2.0 nu se poate vorbi de un adevărat multitasking, ci de o comutare
între task-uri. In condițiile unei incapacități de gestionare a memoriei extinse, utilizatorul
putea să pornească mai multe aplicații în același timp doar in zona de memorie
disponibilă (adică cea care nu era afectată de catre MS-DOS programului Windows și
celorlalte aplicațtii). Pentru primele două versiuni Windows se poate vorbi de un mod de
operare "real" ce utilizează 1 MB de RAM.
Windows 3.0
Versiunea Windows 3.0 aparută în 1990 a fost considerată ca fiind al doilea mare
succes al interfeței grafice de exploatare, după W/386. Produsul W 3.0. a fost versiunea
care a început să ofere utilizatorilor un motiv serios pentru a prefera aplicațiile DOS.
Aspectul lui Windows s-a îmbunătățit iar programul a oferit o funcționalitate mai bună.
Aceasta a fost prima versiune care a introdus conceptul de program manager.
Versiunea 3.0. a utilizat pe scară largă pictogramele pentru a reprezenta aplicațiile.
Windows 3.0. putea rula in regim de multitasking cooperativ aplicații scrise pe 16 biti.
Deficiența majora a versiunii 3.0. consta in instabilitatea sistemului, în sensul că unele
aplicații violau integritatea sistemului.
12
Windows 3.1
In 1991 apare pe piață cea mai cunoscută versiune a lui Windows înainte ca
platforma de exploatare să se transforme într-un sistem de operare, Versiunea 3.1.
permitea reluarea aplicațiilor pe 16 biți, dar le putea exploata și pe 32 biți. Voi
prezenta în continuare cteva dintre atuurile pe care le-a adus această versiune:
Windows 95
- multitasking permitiv
(controlat): W '95 deține tot timpul
controlul asupra timpului de calcul
și asupra aplicațiilor
13
- include standardul Plug & Play ca parte integranta a sistemului de operare
Windows NT
Windows 2000
Windows XP
Sistemul de operare foloseşte
kernel-ul 5.1 (preluat de la Windows
2000), peste care este introdusă o
interfaţă grafică mai atractivă şi, în
plus, sunt adăugate elemente noi pe
partea multimedia. Din punct de
vedere hardware, Windows XP
presupunea un minim de 233MHz,
64MB RAM, 1.5GB liberi pe hard
disk, placă video capabilă de o
rezoluţie de 800 x 600, placă de
sunet. Real, Windows XP funcţiona
eficient cu 128MB RAM, o rezoluţie
de 1024 x 768, un hard disk de 4GB
şi un procesor de 600MHz.
14
Windows XP a avut un număr mare de versiuni, orientate către diverse tipologii de
utilizatori: Home, Professional, Tablet PC, Media Center, urmate apoi de versiunile
de 64 biţi plus cele marcate N şi care au fost create ca urmare a procesului pe care
Microsoft l-a pierdut în faţa Comunităţii Europene şi prin care a fost nevoită să
elimine din sistemul de operare Windows Media Player.
Windows Vista
Sfârşitul anului 2006 şi începutul anului 2007 au marcat lansările lui Windows Vista
pentru piaţa OEM, respectiv consumatorii finali. Din nou, Windows se regăseşte în
mai multe variante
(Home, Home
Premium, Business,
Enterprise şi
Ultimate), în funcţie
de piaţa pe care o
ţinteşte. Hardware-ul
minim cerut de Vista
– 1GB RAM,
procesor de minimum
1GHz, placă video cu
minimum 128MB
RAM şi 40GB spaţiu
liber pe hard disk plus
unitate DVD şi placă
de reţea – nu este în
măsură să asigure cea mai bună experienţă. Conform testelor făcute, Vista rulează
eficient pe 2GB RAM, hard disk de 80GB sau mai mare şi plăci grafice dedicate cu
un minim de 128MB RAM plus un procesor de minimum 1.5GHz. De remarcat este
faptul că din aces sistem de operare a fost exclus codul pe 16 biţi, el nemaiputând
rula direct sub Vista. Scris pe un kernel cu versiunea 6.0, Windows Vista oferă o
interfaţă foarte plăcută, cu transparenţă şi efecte 3D. La momentul lansării lui Vista,
au fost semnalate două mari probleme: lipsa driverelor (deşi existau peste 32.000
de drivere pregătite în baza de date Windows Update) şi a aplicaţiilor scrise pe
acest sistem de operare. În plus Vista necesita o configurare hardware semnificativ
diferită de cea din Windows XP – 1 GB de memorie şi un procesor la 2GHz fiind
nişte indicatori minimali. Performanţa totală a sistemului de operare lasă de dorit
chiar şi cu funcţiile Superfetch şi ReadyBoost (folosirea stick-urilor USB pe post de
memorie asociată sistemului – RAM). Rezultatul a fost acela că, în ciuda
elementelor avansate de securitate şi design al interfeţei, utilizatorii au fost sceptici
şi nu au migrat în masă către Vista.
15
Windows 7
Windows 8(8.1)
16
dintre cele două interfețe își doresc să pornească odată cu sistemul de
operare.
Windows 10
Windows 10 a introdus aplicațiile universale, acestea fiind proiectate să ruleze pe mai
multe dispozitive din familia Microsoft, cu un cod aproape identic, incluzând computere
personale, tablete, smartphone-uri, sisteme înglobate, Xbox One, Surface
Hub și Windows Holographic. Interfața Windows a fost revizuită pentru a ușura tranziția
dintre o interfață adaptată pentru mouse
și o interfață adaptată
pentru touchscreen, bazate pe
dispozitivele de intrare disponibile —în
special la PC-urile 2-în-1. Ambele
interfețe includ meniul Start ce
încorporează atât elemente din meniul
Start din Windows 7, cât și din Windows
8.1 . Prima versiune de Windows 10 a
mai introdus o caracteristică pentru a
administra ferestrele și desktop-urile
virtuale numită Timeline, browserul Microsoft Edge, suport pentru autentificarea cu
amprentă sau prin recunoașterea facială (Windows Hello), noi caracteristici de
securitate pentru sistemele enterprise, DirectX 12 și WDDM 2.0, acestea îmbunătățind
capabilitățile de grafică ale sistemului de operare pentru jocuri și programe de editare
foto și video.
Linux
17
precum Ubuntu, openSUSE, Fedora, precum și datorită apariției netbook-urilor și a noii
generații de telefoane inteligente (în engleză smart phone) care rulează o versiune
embedded de Linux.
Uneori mai este întâlnit sub numele de GNU/Linuxși este cel mai cunoscut exemplu de
colaborare și dezvoltare Software liber sub licență GPL.
Termenul Linux se referă și la nucleul Linux, însă în
mod uzual este folosit pentru a descrie
întregul sistem de operare pentru calculatoare,
compus din nucleul Linux, biblioteci software și
diverse unelte. O "distribuție Linux" adaugă acestor
componente de bază o mare cantitate de programe,
organizate în „pachete”. Folosirea termenului „Linux”
pentru întreg sistemul, deși foarte răspândită, este
contestată de către Richard Stallman și Free
Software Foundation (autorii Proiectului GNU, ale
cărui produse sunt incluse în cea mai mare parte din
distribuțiile Linux). Aceștia propun utilizarea
termenului GNU/Linux ("GNU și Linux") sau
GNU+Linux ("GNU plus Linux").
Nucleul Linux a fost dezvoltat inițial pentru microprocesorul Intel 386, dar în prezent
rulează pe o mare gamă de microprocesoare și arhitecturi de calculatoare. Este folosit
pe calculatoare de tip personal, servere, pe supercomputere, dar și pe sisteme
înglobate (embedded ), cum ar fi unele telefoane mobile sau recordere video.
Sistemele Linux includ nucleul, bibliotecile de sistem, bibliotecile de dezvoltare și un
număr (de obicei destul de ridicat) de programe utilitare și aplicații, servere grafice (X),
sisteme de ferestre si managere de desktop-uri
(KDE, Gnome, Blackbox, Fluxbox, Xfce etc.), browsere web (Firefox, Lynx, Konqueror),
aplicații și suite de aplicații „de birou” (OpenOffice.org), software de prelucrare grafică
(Gimp), software de configurare, servere de web etc. Instalarea programelor noi se
poate face fie prin compilare directă, fie prin intermediul pachetelor, care verifică
existența și disponibilitatea altor programe necesare pe sistem înainte de a instala noul
program. Managerele de pachete moderne asigură descărcarea pachetelor lipsă
necesare (dacă este cazul) și instalarea lor automată „dintr-un clic”. Sistemele moderne
Linux au atât capacități multimedia avansate, (grafică 3D accelerată hardware,
sunet surround, suport pentru tehnologie bluetooth etc.), cât și suport
pentru hardware mai vechi, fiind adaptabile și scalabile în funcție de necesități.
Dezvoltarea sistemului a fost începută de către inginerul finlandez Linus Torvalds, care
inițial dorea să obțină un sistem similar cu Minix, derivat din Unix, dar fără limitările
acestuia. Torvalds a scris un kernel care să lucreze pe platformele AT-386 și 484 având
la baza conceptele din cartea Operating System a lui Andrew Tanenbaum.
Sistemele de operare bazate pe Linux sunt disponibile în general sub formă de
"distribuții" (denumite mai rar și "arome"). Unele dintre acestea sunt orientate spre
utilizatorul particular, altele către servere sau către utilizatorii cu calculatoare mai vechi.
Câteva din cele mai folosite distribuții de Linux sunt:
18
Ubuntu, un proiect orientat spre utilizatorul obișnuit bazat pe Debian GNU/Linux, care a
câștigat o mare popularitate prin faptul că este ușor de utilizat și configurat, fiind în
același timp puternic și stabil. Distribuții
înrudite: Kubuntu (folosește KDE), Xubuntu (folosește Xfce), Edubuntu (orientat spre
aplicații pentru educație). În prezent, Ubuntu este cea mai populară distribuție Linux.
Fedora (distribuție Linux) - născută din proiectul Red Hat Linux, dar conținând exclusiv
software liber și disponibil gratuit de pe Internet.
Debian GNU/Linux, una din distribuțiile cele mai cuprinzătoare din Internet, conținând
un număr uriaș de pachete. Creatorii proiectului au dezvoltat managerul de pachete
APT și al pachetele DEB.
Slackware Linux, este una din cele mai vechi distribuții, având ca moto "Ține (lucrurile)
simple". Distribuției îi lipsesc unelte de configurare ușoară, dar beneficiază de viteză
mare de rulare, posibilitate a de a fi instalată pe hardware mai vechi și o organizare
simplă a sistemului.
Knoppix, o distribuție „live” care rulează direct de pe CD sau DVD, fără a instala nimic
pe hard disk, ce poate fi utilizată, printre altele, în călătorii, demonstrații sau pentru
diagnosticări de sistem, reparări, recuperări de date etc.
RedHat Linux - una din cele mai cunoscute distribuții, în prezent o distribuție comercială
orientată exclusiv spre piața serverelor și spre mediul de afaceri. Este distribuția care a
dat naștere proiectului Fedora Core.
Slax, o distribuție "live" bazată pe Slackware, care poate rula de pe suport optic (CD
sau DVD) sau de pe o memorie Flash de 256 MB.
19
NimbleX, o distribuție "live" versatilă, produsă în România și bazată pe Slackware, care
rulează direct de pe CD, mediu USB sau chiar și din rețea. Distribuția, deși nu ocupă
mult spațiu, are o interfață grafică puternică și atractivă și include un număr mare de
programe pentru navigarea pe Internet, editarea de documente, redare de conținut
multimedia etc.
Tiny Core Linux - având o dimensiune de doar 12 MB, acesta este probabil cel mai mic
sistem de operare bazat pe nucleul Linux.
MacOS
20
Mac OS Classic - sistemul care era livrat
împreună cu primul Macintosh în 1989,
inclusiv urmașii săi, culminând cu Mac
OS 9. Pentru Mac OS Classic este
caracteristică lipsa liniei de comandă,
fiind un SO în întregime bazat pe
interfața grafică. Cu toate că era ușor
de utilizat, la primele versiuni era criticat
pentru single tasking (o
singură aplicație rulată), și
pentru multitasking (mai multe aplicații
rulate simultan) cooperativ (în versiunile
mai noi, pentru administrarea limitată a memoriei, lipsa memoriei protejate). Inițial
Mac OS utiliza sistemul de fișiere Macintosh, un sistem plat - cu un singur nivel de
mape. Acesta a fost înlocuit cu un sistem de fișiere ierarhic, care avea un adevărat
arbore de mape.
21
În iulie 2005 Google a achiziționat Android, Inc, o
mică companie de tip startup cu sediul în Palo
Alto, California, SUA. Cofondatorii companiei
Android, care au continuat să muncească la
Google, au fost Andy Rubin (cofondator al
Danger), Rich Miner (cofondator al Wildfire
Communications, Inc), Nick Sears (fost
vicepreședinte al T-Mobile) și Chris White (unul
dintre primii ingineri ai WebTV). La acea dată se
cunoștea foarte puțin despre Android, Inc., doar
că făceau software pentru telefoane
mobile. Aceasta a cauzat zvonuri că Google ar
plănui să intre pe piața telefoniei mobile, deși era
neclar ce funcție ar putea îndeplini în această
piață.
La Google, echipa condusă de Rubin a dezvoltat
un sistem de operare pentru dispozitive mobile
bazat pe Linux, pe care l-au prezentat
producătorilor de telefoane mobile și operatorilor
de rețele de telefonie mobilă, cu perspectiva de a
asigura un sistem flexibil, upgradabil. Google a
raportat că a aliniat deja o serie de parteneri
producători de componente hardware și software
la noul concept, și a semnalat operatorilor de
rețele de telefonie mobilă că era deschis la diferite
grade de cooperare din partea acestora. Mai
multe speculații că Google ar fi putut intra pe piața
telefoniei mobile au apărut în decembrie 2006.
Rapoarte de la BBC și Wall Street Journal au remarcat faptul că Google își dorea
căutarea web și aplicațiile sale pe telefoane mobile și că lucra din greu către acest țel.
Presa și siturile de știri au publicat curând zvonuri că Google ar dezvolta un dispozitiv
mobil marca Google. A urmat și mai multă speculație, susținând că în timp ce Google
definea specificațiile tehnice, ar fi demonstrat prototipuri producătorilor de telefoane
mobile și operatorilor de rețea. S-a raportat că până la 30 de telefoane prototip operau
deja pe piață.
În septembrie 2007 InformationWeek a publicat un studiu al
companiei Evalueserve care dezvăluia că Google a depus cereri pentru mai
multe brevete de invenție în domeniul telefoniei mobile.
Sistemul de operare Android a avut o evoluție spectaculoasă, de la 9,6 % cotă de piață
din vânzările de telefoane smartphone în primul trimestru din 2010 la 36 % în primul
trimestru din 2011.
22
iOS
23
camera și de o suprafața plana. Aplicațiile AR necesita cel puțin un iDevice cu procesor
Apple A7, iar jocurile AR necesita cel puțin un dispozitiv cu procesor Apple A9.
Din motive de politică a produsului, iOS nu sprijină aplicația multimedială Flash a
companiei americane Adobe.
Prin funcționalitatea sa iOS este unul din factorii de succes primordiali al telefoanelor
iPhone pe piața mondială.
Un concurent al lui iOS este sistemul de operare Android de la compania Google si
Windows Phone, un sistem de operare dezvoltat de către Microsoft.
Bibliografie
1. ^ https://www.macrumors.com/2018/12/05/ios-12-1-1-released/
2. ^ Apple Releases Updated Version of iOS 12.1.2 for iPhone (în engleză), 20
decembrie 2018, accesat în 20 ianuarie 2019
3. ^ About the security content of iOS 12.1.3 (în engleză), 22 ianuarie 2019,
accesat în 26 ianuarie 2019
4. ^ About the security content of iOS 12.1.4 (în engleză), 7 februarie 2019,
accesat în 8 februarie 2019
5. ^ About the security content of iOS 12.2 (în engleză), 25 martie 2019, accesat
în 31 martie 2019
6. ^ https://www.bloomberg.com/news/articles/2011-10-12/scott-forstall-the-
sorcerers-apprentice-at-apple Scott Forstall, the Sorcerer's Apprentice at Apple,
accesat 19.09.2018 en
7. http://itcmedia.ro/de-la-windows-1-0-la-windows-10/
8. https://rgrig.appspot.com/static/co527-2016/00-intro.pdf
9. http://windows-ro.blogspot.com/2009/03/evolutia-windows-ului.html
10. ^ , 25 octombrie
2017 https://www.openhub.net/p/android/analyses/latest/languages_summary,
accesat în 15 decembrie 2017
11. ^ „Licenses”. Android Open Source Project. Open Handset Alliance. Accesat
în 22 octombrie 2008.
12. ^ a b c d e „Industry Leaders Announce Open Platform for Mobile Devices” (Press
release). Open Handset Alliance. 5 noiembrie 2007. Accesat în 5 noiembrie
2007.
13. ^ „Google's Android parts ways with Java industry group”.
14. ^ „General Android”. Accesat în 29 august 2008.
15. ^ „Native C application for Android”.
24
16. ^ „Open Handset Alliance”. Open Handset Alliance. Accesat în 6 noiembrie
2007.
17. ^ „Open Handset Alliance”. Accesat în 23 septembrie 2008.
18. ^ a b Elgin, Ben (17 august 2005). „Google Buys Android for Its Mobile
Arsenal” (HTML). Business Week. Accesat în 7 noiembrie 2007.
19. ^ Markoff, John (4 noiembrie 2007). „I, Robot: The Man Behind the Google
Phone” (HTML). New York Times. Accesat în 14 octombrie 2008.
20. ^ Scott Kirsner (2 septembrie 2007). „Introducing the Google Phone”. Accesat
în 24 octombrie 2008.
21. ^ „Nokia Archive”. Accesat în 5 aprilie 2009.
22. ^ Block, Ryan (28 august 2007). „Google is working on a mobile OS, and it's due
out shortly”(HTML). Engadget. Accesat în 6 noiembrie 2007.
23. ^ Sharma, Amol (2 august 2007). „Google Pushes Tailored Phones To Win
Lucrative Ad Market”(HTML). The Wall Street Journal. Accesat în 6 noiembrie
2007.
24. ^ „Google admits to mobile phone plan” (HTML). directtraffic.org. Google
News. 20 martie 2007. Accesat în 6 noiembrie 2007.
25. ^ McKay, Martha (2006). „Can iPhone become your phone?; Linksys introduces
versatile line for cordless service”. The Record: L9.
26. ^ Ackerman, Elise (30 august 2007). „Blogosphere Aflutter With Linux-Based
phone Rumors”(HTML). Linux Insider. Accesat în 7 noiembrie 2007.
27. ^ Safalra (14 aprilie 2007). „Pronunciation of 'Linux'”. Safalra’s Website. Accesat
în 15 septembrie 2009.
28. ^ Free On-Line Dictionary of Computing (2006). „Linux”. Accesat în 15
septembrie 2009.
29. ^ IBM (2001). „Linux Watch”. Accesat în 29 septembrie 2009.
30. ^ Linux Devices (2010). „Trolltech rolls "complete" Linux smartphone stack”.
Arhivat din original la 25 mai 2012. Accesat în 29 septembrie 2009.
31. ^ Computerworld, Patrick Thibodeau. „IBM's newest mainframe is all Linux”.
Accesat în 22 februarie 2009.
32. ^ Lyons, Daniel. „Linux rules supercomputers”. Accesat în 22 februarie 2007.
33. ^ W3Schools. „OS Platform Statistics”. Accesat în 14 iulie 2010.
34. ^ The Economist (2008). „Small is beautiful”. Accesat în 21 decembrie 2008.
35. ^ The Developer-network (2010). „Smartbook Playing Field Wide Open for
Linux”. Accesat în 21 decembrie 2008.
36. ^ De ce GNU/Linux? - Proiectul GNU - Fundația pentru Software Liber (FSF -
Free Software Foundation)
37. ^ Interview: Richard Stallman | KernelTrap
38. ^ Istoria Linux-ului ro.tldp.org, George Petre
39. ^ O scurtă istorie a UNIX-ului - de la MULTICS la Linux cs.cmu.edu
40. ^ DistroWatch.com: Put the fun back into computing. Use Linux, BSD
41. ^ Portal:Leap
42. Istoria sistemelor de operare Articol Scribd
25