ORBITA ȘI MIȘCAREA ORBITALĂ A SATELIȚILOR

CALSIFICAREA ORBITELOR PE BAZA ÎNCLINĂRII

 Orbita înclinată: reprezintă orbita a

cărei înclinare în raport cu planul
ecuatorial nu este 00;
 Orbita polară: reprezintă orbita care
trece deasupra sau aproape deasupra
ambilor poli ai Pământului la fiecare
revoluție și atunci are o înclinare de
sau aproape de 900;
 Orbita ecuatorială: orbita aproape
polară care trece prin ecuator la același
timp local de fiecare dată. Această
orbită este utilă pentru sateliții care
preiau imagini deoarece umbrele vor fi
aproape aceleași la fiecare trece a
satelitului;

1
Orbita Molniya  Orbita Molniya - reprezintă o orbită eliptică foarte alungită
cu înclinarea de 6304’ și perioada orbitală de jumătate din
ziua siderală (12 ore). Un satelit pe o astfel de orbită își
petrece majoritatea timpului asupra a două arii desemnate
ale planetei;
 Orbita coeliptică - reprezintă o referință pentru două navete
spațiale sau mai multe, în general sateliți, care orbitează în
același plan;
 Orbita parabolică - reprezintă orbita în jurul unui corp care
deviază de la forma de cerc perfect, și are valoarea 1. Un
astfel de tip de orbită are viteza egală cu viteza de ieșire și
atunci va scăpa de atragerea gravitațională a planetei. Dacă
viteza unei orbite parabolice este crescută, orbita va deveni
hiperbolică;
 Orbita hiperbolică - reprezintă orbita a cărei valoare este
mai mare sau egală cu 1. Un astfel de tip de orbită are
viteza în exces față de viteza de ieșire și astfel va scăpa de
atragerea gravitațională a planetei și va continua să
călătorească la infinit până când va acționa asupra obiectului
aflat pe această orbită.
CALSIFICAREA ORBITELOR DUPA FORMĂ

 Orbita circulară - reprezintă orbita a

cărei formă în jurul unui corp deviază
de la forma de cerc perfect, și are
valoarea 0, și astfel calea sa determină
un cerc;
 Orbita Hohmann de transfer -
reprezintă o manevră orbitală care
mută un vehicul spațial de la o orbită
circulară la alta folosind impulsuri de
la două motoare;
 Orbita eliptică - reprezintă orbita a
cărei valoare este mai mare decât 0 și
mai mică decât 1 și astfel calea sa
determină o elipsă

1
 CALSIFICAREA ORBITELOR PE BAZA ALTITUDINII

 LEO - Low Earth Orbit - orbite

geocentrice ce au altitudinea în
intervalul 0-2000 km;
 MEO - Medium Earth Orbit - orbite
geocentrice ce au altitudinea în
intervalul 2000-35786km. Aceste
orbite sunt cunoscute și ca orbite
circulare intermediare. Sunt mai
comune la 20200 km sau 20650 km, cu
o perioada orbitala de 12 ore;
 Orbita geosincronă - este orbita cu
altitudinea de aproximativ 35786 km;
Orbita geostaționară - reprezintă orbita
geosincronă cu o înclinare de zero;
 HEO - High Earth Orbit - orbite
geocentrice cu altitudinea deasupra
orbitei geosincrone de 35786 km.
Orbita geosincronă 1
 Alte clasificări ale orbitelor

 Orbita cimitir - reprezintă orbita aflată

la o altitudine de câteva sute de km
deasupra celei specifice orbitei
geosincrone. Sateliții sunt mutați pe o
astfel de orbită spre sfărșitul operației
lor.

 Orbita sincronă - reprezintă o orbită pe

care un satelit are o perioadă orbitală
egală cu perioada de rotație a
Pământului și orbitează în aceeași
direcție de rotație cu a Pământului;

Orbita Sincrona
 MIȘCAREA ORBITALĂ A SATELIȚILOR

Elipsa Kepler nepeturbată

Teoria de bază pentru calculul orbitelor satelitare se
regăsește în legile lui Kepler, care descriu mișcarea
planetelor în jurul Soarelui. Aplicate la mișcarea unui
satelit în jurul Pământului aceste legi au următorul
enunț:
1.Orbita unui satelit este o elipsă, într-unul din focarele
ei aflându-se geocentrul (central de masă al
Pământului);
2.Raza vectoare a unui satelit (linia care unețte
geocentrul cu satelitul) descrie în intervale de timp
egale suprafețe egale;
3.Pătratul timpului de revoluție al unui satelit este
proporțional cu semiaxa mare a elipsei la puterea a
treia.
Cu ajutorul acestor legi, precum și cu completările
Elipsa ca orbită satelitară
ulterioare ale lui Newton pentru cea de-a treia lege a lui
Kepler, poate fi calculată poziția unui satelit la orice
moment T în planul elipsei orbitale, dacă sunt
cunoscuți parametrii elipsei precum și poziția satelitului
la un moment de referință T0.
Geometria orbitei satelitului este descrisă integral prin
semiaxa mare a și semiaxa mică b a elipsei orbitale.
Unul din focarele elipsei orbitale este geocentrul G.
Sunt valabile următoarele definiții:
Perigeul Pe: punctul cel mai apropiat de Pământ de pe elipsa

orbital;
Apogeul Ap: punctual cel mai îndepărtat de Pământ de pe elipsa

orbital;
Linia abciselor: linia care unește P e cu Ap;
Anomalia excentrică E: este unghiul (P eMS’) format de perigeu

cu central proiecției și proiecția satelitului;

S’- proiecția satelitului pe cercul circumscris elipsei;
M-centrul elipsei; Poziția spațială a orbitei satelitare
Axa Z – axa de rotație a Pământului;
Planul XZ definit de axa Z și punctual vernal γ.

Poziția spațială a unei elipse în acest system de

coordonate poate fi descrisă cu ajutorul
unghiurilor:
oΩ – ascensia dreaptă a nodului ascedent;
oω – argumentul Perigeului;
oi – înclinarea.