Destinaţia şi caracteristicile de bază ale echipamentelor periferice

de ieșire: plotter, imprimanta 2D și 3D

Plotorul este o imprimantă pentru imprimarea grafică vectorială. În trecut, plotrele au fost folosite
în aplicații cum ar fi proiectarea asistată de calculator, deși acestea au fost în general înlocuite cu
imprimante convenționale de format mare. Un plotter oferă o copie pe hârtie a ieșirii. Ea atrage
imagini pe o hârtie folosind un stilou. Plotrele sunt folosite pentru a tipări desene și modele de nave
și mașini, planuri pentru clădiri și așa mai departe. Plăcuțele controlate digital au evoluat de la
ansambluri anterioare, complet analogice, folosite ca dispozitive de ieșire pentru instrumente de
măsură și computere analogice. Pictogramele plotterului se imprimă mutând un pix sau alt
instrument pe suprafața unei bucăți de hârtie. Aceasta înseamnă că plottoarele sunt dispozitive
grafice vectoriale, mai degrabă decât grafice raster, ca și în cazul altor imprimante.
 Plotatoarele cu pixuri pot desena arta complexă, inclusiv textul, dar fac acest lucru încet din
cauza mișcării mecanice a stilourilor. Ele sunt adesea incapabile să creeze în mod eficient o
regiune solidă de culoare, dar pot proiecta o zonă prin trasarea unui număr de linii apropiate,
regulate. Plotterii au oferit cea mai rapidă modalitate de a produce în mod eficient desene foarte
mari sau culori de înaltă rezoluție pe bază de vectori de înaltă rezoluție atunci când memoria
calculatorului era foarte costisitoare și puterea procesorului era foarte limitată, iar alte tipuri de
imprimante aveau capacități grafice limitate.
 Plotatoarele cu pen-uri au devenit, în esență, caduce și au fost înlocuite cu imprimante cu jet de
cerneală în format mare și cu imprimante cu toner LED. Astfel de dispozitive pot în continuare
să înțeleagă limbile vectorilor proiectate inițial pentru utilizarea plotterului, deoarece în multe
utilizări oferă o alternativă mai eficientă la datele raster. Plăcuțele electrostatice au folosit un
proces de transfer al tonerului uscat similar celui din multe fotocopiatoare. Erau mai rapide
decât plottoarele și erau disponibile în formate mari, potrivite pentru reproducerea desenelor
tehnice. Calitatea imaginii a fost de multe ori nu la fel de bună ca plotteri contemporani.
Plăcuțele electrostatice au fost realizate în ambele tipuri de pat plat și de tip tambur.
 Cutterele folosesc cuțite pentru a tăia o bucată de material (cum ar fi hârtia, mylarul sau vinilul)
care se află pe suprafața plană a plotterului. Acest lucru se realizează deoarece plotterul de tăiere
este conectat la un calculator, care este echipat cu programe de tăiere specializate sau programe
de calculator pentru desen. Aceste programe de calculator sunt responsabile pentru trimiterea
dimensiunilor sau modelelor de tăiere necesare pentru a comanda cuțitul de tăiere pentru a
produce necesitățile corecte de tăiere a proiectului. În ultimii ani, utilizarea plotterelor de tăiere
(denumite în general mașini de tăiat) a devenit populară pentru entuziaștii de hârtie, cum ar fi
cartonarea și scrapbooking-ul. Astfel de unelte permit formelor dorite ale cărților să fie tăiate
foarte precis și repetate perfect identic.

Exemple de imagini:

45
Imprimanta – este un echipament periferic de ieşire ce permite editarea pe hârtie a rezultatelor unei
prelucrări într-o formă vizibilă omului. Imprimantele se pot clasifica în mai multe clase:
 imprimante orientate pe caracter
 imprimante orientate pe rând
 imprimante orientate pe pagină
Suportul pe care se poate afişa poate fi hârtie, carton sau folie transparentă, toate de una din
dimensiunile standard (A5, A4, A3 etc.) pe care le acceptă imprimanta prin construcţie. Conectarea
imprimantei se face uzual în unul din porturile paralel sau USB, dupa cum ii permite tipul
constructiv. De asemenea, o imprimantă se poate conecta la reţea direct dacă dispune de un
controler de reţea sau indirect prin intermediul unui calculator care trebuie să ramână deschis.
După tehnica de împrimare, se cunosc 3 tipuri de împrimante: matriceala, cu jet de cerneală, laser.
Imprimanta matriceală este un tip de imprimantă cu utilizare pentru imprimări pe suport cu o
dimensiune constantă şi o dimensiune variabilă. Calitatea imprimării este scazută, consumabilul este
ieftin şi nu se poate imprima decât cu o singură culoare. Deşi este o imprimantă de tip vechi, mai este
utilizată pentru imprimarea unor documente precum balanţele din contabilitate şi listele de inventar.
Imprimanta cu jet de cerneală este un tip de imprimantă ieftin dar cu consumabil considerabil.
Calitatea poate fi mulţumitoare pentru activităţi mici sau pentru utilizări personale. Se poate
imprima şi într-o culoare, de obicei negru, dar şi color prin combinarea celor 3 jeturi de culori
fundamentale. Este un tip de imprimantă mai rapidă decât cea matriceală dar mult mai lentă decât
una laser. Imprimanta laser este în general o imprimantă scumpă dar şi foarte rapidă. Consumabilul
negru pare mai scump decât în cazul imprimanţei cu jet de cerneală, dar este echitabil din punct de
vedere al numarului de pagini imprimate. Consumabilele color au un pret foarte ridicat, însă
calitatea împrimării color laser este foarte apreciată.

O imprimantă laser este un tip obișnuit de imprimantă care reproduce rapid și la înaltă calitate
text și grafică pe hârtie. Precum fotocopiatoarele digitale și imprimantele multifuncționale,
imprimantele laser folosesc tehnologia de imprimare xerografică, dar diferă de fotocopiatoarele
analogice prin aceea că imaginea este produsă prin scanarea directă cu o rază laser de-a lungul
fotoreceptorului imprimantei.

Funcționalitatea
O sarcină electrică este proiectată pe un tambur ce se rotește datorită unui roller primar de
sarcină. Tamburul are o suprafață formată dintr-un plastic special. Dispozitive electronice
administrează un sistem care scrie pe tambur cu lumină. Lumina face ca sarcinile electrice să
dispară din părțile expuse ale tamburului.
Suprafața acestui tambur trece printr-o baie de particule fine din pudră uscată de plastic
(tonerul). Părțile încărcate electrostatic de pe tambur atrag aceste particule de pudră, după care
tamburul pune pudra pe o hârtie care trece printr-un fel de fuzionator (fuser). Fuserul lipește pudra
de plastic de hârtie prin intermediul presiunii și a căldurii.
Toate aceste etape se pot realiza prin mai multe posibilități tehnice. Cea mai interesantă poate fi
utilizarea de către unele imprimante așa zise cu laser a unui șir liniar de leduri (diode luminescente)
pentru a scrie cu lumină pe tambur. Tonerul este format în general din cerneală în care se poate
introduce și plastic sau ceară pentru a face ca particulele să se topească când trec prin fuser. Hârtiile
pot fi încărcate sau nu cu sarcină de semn opus. Fuserul poate fi un cuptor cu infraroșu. La unele
imprimante mai rapide și mai scumpe, fuserul poate fi o lumină de xenon. La alte imprimante
fuserul poate fi și o rolă încălzită.

Imprimarea 3D este un proces de formare a unui obiect solid tridimensional de orice formă, realizat
printr-un proces aditiv, în cazul în care straturi succesive de material sunt stabilite în diferite forme.
Imprimarea 3D este, de asemenea, distinctă de tehnicile de prelucrare tradiționale, care se bazează în
principal pe eliminarea materialelor prin metode cum ar fi tăiere sau de foraj (procesele substractive).

46
 Imprimantele 3D permit designerilor să producă într-un timp foarte scurt un prototip.
În consecință prototipul poate fi testat și remodelat rapid. Constructorii de bolide de Formula
1 pot obține cu ajutorul aparatelor de imprimare componente cu forme extrem de complexe.
Producția acestor piese prin metode clasice durează câteva săptămâni, însă folosirea acestor
noi tehnologii de imprimare reduce acest interval de timp la 48 de ore. Astfel, timpul câștigat
oferă posibilitatea testării mai multor variante ale componentelor cu scopul dezvoltării cât mai
rapide a soluției necesare. O imprimantă 3D este un tip limitat de robot industrial, care este
capabil să efectueze acest proces sub control computerizat.
Există mai multe tehnologii de imprimare 3D:
 imprimare prin extrudare(FDM)
 imprimare cu pulbere(SLS)
 steriolitografie(SLA)
Cea mai comună metoda este FDM, care s-a impus ca rezultat al costurilor mici al
imprimantelor/consumabilelor. Aceasta metodă utilizează ca materie primă filamentul de
PLA/ABS.

Ce se poate face cu o imprimanta 3D ?

 Chitara Acustica. Prima chitara printata 3D ii apartine lui Scott Summi. A folosit
poliamida, care tine foarte bine locul lemnului exotic. Partea buna e ca fanii isi pot printa
acum orice replica dupa chitara idolului lor
 Haine. Mai intai au fost…bikini. Realizati dintr-un material numit Nylon 12, acesstia sunt
perfecti pentru baie si devin mai confortabili odata ce intra la apa. Costa intre 200-200 de
dolari, dar reprezinta abia inceputul. Designerii ar putea face inutile masinile de cusut,
folosind doar datele biometrice pentru a crea hainele care va vin perfect.
 Biciclete pentru copii. Modelul asta nu arata ca orice bicicleta obisnuita si parca iti e
teama sa-ti lasi copilul sa incerce. Insa nylonul folosit are rezistenta otelului si e cu 65%
mai usor. Cel putin asta afirma creatorii bicicletei, fostul consortiu de aparare EADS
(actualul Airbus Defence and Space), aceiasi care au construit si Eurocopter-ul.
 Modele medicale. Medicina ar putea beneficia enorm de pe urma acestei tehnologii.
Studentii ar putea invata anatomia corpului fara sa mai apelam la cadavre, iar chirurgii ar
putea planifica o operatie dificila pe baza unui model 3D, inainte ca pacientul sa intre in
sala de operatii. Prima proteza medicala a fost printata inca din 2011, o mandibula
artificiala a fost implantata unei femei de 83 de ani, iar acum, cercetatorii vor sa
foloseasca tehnologia pentru a crea diferite parti functionale ale corpului, precum oase,
cartilaje sau tendoane

Exemple de imagini:
Bibligrafie

NOTE DE CURS MENTENANȚA ECHIPAMENTELOR PERIFERICE, PROFESOR ANDRIAN DASCAL