Tendința sistemului de învățământ românesc, de a implementa încă din clasele primare

modele de gândire mai puțin bazate pe creativitate și originalitate și mai mult pe reproducere,
facilitează apariția analfabeților funcționali cu o educație mediocră și un grad ridicat de
superficialitate.

În ciuda legislației in vigoare și a unui cod de etică în ceea ce privește plagiatul, acestea
sunt încălcate flagrant, motivațiile fiind atât lipsa unei educații competitive cât și dorința de
parvenire intelectuală.

Definiții

 Conform DEX, definiția plagiatului este “Acțiunea de a plagia; plagiere. (Concr.)

Operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și
prezentată drept creație personală. [Pr.: -gi-at] – Din fr. plagiat.” 1

 „Prezentarea ideilor sau cuvintelor unei alte persoane sau a mai multor persoane ca
fiind ale tale, fără o recunoaștere corectă, pentru a fi evaluat academic” (Hard, Conway,
& Moran, 2006, p. 1.059).

 „Plagiatul implică furtul literar, furatul (prin copiere) a cuvintelor sau ideilor altcuiva și
prezentarea lor ca fiind ale tale, fără a da credit sursei” (Park, 2003, p. 472).

Repere juridice referitoare la plagiat și autoplagiat

In art 4 (d) din Legea nr. 206 din 27 mai 2004 referitoare la buna conduită în
cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare noțiunea de plagiat este definită astfel:
„expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte,
expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere
scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face
trimitere la sursele originale”.2
In cadrul aceleiasi legi, la art 4 (e) apare și definiția autoplagiatului: “expunerea într-o
operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii,
demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv

1
în format electronic, ale aceluiaşi sau aceloraşi autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face
trimitere la sursele originale.”
Conform art 310 din LEGEA educației naționale nr. 1 din 5 ianuarie 2011:

Constituie abateri grave de la buna conduită în cercetarea științifică și activitatea

universitară:

a) plagierea rezultatelor sau publicațiilor altor autori;

b) confecționarea de rezultate sau înlocuirea rezultatelor cu date fictive;

c) introducerea de informații false în solicitările de granturi sau de finanțare.

Etimologie

Cuvantul „plagiat“ vine din latinescul „plagium“, traducerea acestuia fiind „a vinde altora sclavi
furați sau care nu aparțin vânzătorului“. In zilele noastre, plagiatul si-a pastrat doar sensul de
arogare a produsului intelectual al altui autor, pirateria fiind cea care denumeste furtul bunurilor
materiale.

Perspectiva istorica

In sensul sau actual, termenul de plagiat a fost intalnit prima oara inca din sec I d. H de
catre poetul latin Marcus Valerius Martialis, care prin intermediul epigramelor a taxat gestul lui
Fidentius de a-i copia fidel operele:

“Fama refert nostros te, Fidentine, libellos non aliter populo quam recitare tuos. si mea
vis dici, gratis tibi carmina mittam: si dici tua vis, hoc eme, ne mea sint.” - Epigrama LII

Odata cu aparitia tiparului, notiunea de proprietate intelectuala incepe sa prinda contur si

apare conceptul de  privilegium, un decret regal prin care se interzicea publicarea cartilor sub alt
nume decat cel al autorului initial. Din punct de vedere juridic insa, plagiatul este sanctionat ca
furt abia in secolul al XIX-lea.

2
 Tipuri de plagiat

Se identifica mai multe tipuri de plagiat, in functie de o serie de factori diferentiatori:

In functie de intentie:

a. Plagiatul voluntar - in acest caz, sunt însușite , ideile , cuvintele sau creatia
artistica a unei persoane, in mod conștient

b. Plagiatul involuntar – generat in special de insusirea incorecta a notiunii de

proprietate intelectuala sau a regulilor de citare si eticii stiintifice

Sunt insă situații in care pot fi copiate materiale, fără a fi considerate plagiat. Acestea
sunt întâlnite în mediul academic sub denumirea de „cunoaștere universală”sau „cunoaștere
comună” , dar nu exista o delimitare neta intre ceea ce este si ceea ce nu este„cunoașterea
comună”(E. Șercan, 2017, p.27). Menționăm aici folclorul, referințe geografice, evenimente
istorice, știrile și informațiile de presă, textile oficiale de natură legislative (conform art 9 din
Legea 8/1996).

În funcție de domeniu:

a. Plagiatul în artă

b. Plagiatul în știință

c. Plagiatul în muzică

d. Plagiatul în literatură

Cele mai întâlnite forme de plagiat sunt:

a. Plagiatul de tip copy-paste sau clonă – omiterea ghilimelelor și copierea mot-a-mot a

textului redactat de o altă persoană. De asemenea, însușirea unei lucrări sau a unui
paragraf scrise de altcineva contra cost se consideră tot plagiat direct.

3
b. Plagiat de tip mozaic – preluarea unor paragrafe/fraze din diverse surse, cu
modificarea unor cuvinte, omițând includerea materialelor între ghilimele și fără a
parafraza în mod adecvat, chiar dacă acest lucru se datorează neatenției și scopul nu
este cel de a plagia

c. Parafrază inadecvată - „parafrazarea unui text cu schimbarea unor cuvinte şi

redarea în forma sa originală, fără reformularea ideii sursă cu propriile cuvinte”

(UBB, 2014). Tehnica a fost denumita de Debora Weber-Wulff „plagiat camuflat”.

d. Parafrază necitată – Însușirea ideilor unei alt autor, formulându-le însă cu limbaj
propriu

e. Citat fără referinţă – dincolo de ghilimele care atestă preluarea materialului din alte
surse, trebuie creditat autorul, menționându-se numele acestuia și de unde a fost
preluat materialul de bază. Precizarea referinţelor se va face obligatoriu imediat după
citat.

f. Plagiatul prin reciclare – cunoscut sub denumirea de autoplagiat. Consta de fapt, în

utilizarea unei lucrari publicate anterior, integral sau parțial, fără a se menționa acest
lucru. Pe platforma iThenticate găsim procedura sub denumirea „plagiatul de tip
duplicat”.

g. Plagiatul prin confuzie – se combină fraze, din surse multiple, fără a avea în mod
neapărat un fir logic si omițând sursele din care provin. Este cunoscut și sub
denumirea de “plagiat shake and paste collection” – Debora Weber-Wuff

h. Plagiatul de tip agregat - în acest caz avem un conglomerate de citate, fără

contribuția autorului lucrării respective. Deși se menționeaza autorii surselor
originale, valoarea științifică a unei astfel de lucrari este nulă.

i. Plagiatul mascat – Utilizarea unor informații eronate sau inexistente referitor la sursa
citată sau proveniența materialelor

Sancțiuni

Consecințele savârșirii abaterii de plagiat sunt pecizate în:

4
 Art 20 (3) din Anexa HG nr. 681 din 29 iunie 2011 privind aprobarea Codului studiilor
universitare de doctorat, se precizează că: “În cazul unor eventuale fraude academice, al unor
încălcări ale eticii universitare sau al unor abateri de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică,
inclusiv al plagiatului, studentul-doctorand şi/sau conducătorul de doctorat răspund/răspunde în
condiţiile legii.”

Art 67 (3) din cadrul aceluiași act normativ dispune: (3) “În urma identificării unor
încălcări ale bunei conduite în cercetare-dezvoltare, inclusiv plagierea rezultatelor sau
publicaţiilor altor autori, confecţionarea de rezultate ori înlocuirea rezultatelor cu date fictive, în
cadrul evaluării tezei de către conducătorul de doctorat sau comisia de îndrumare, acordul de
susţinere publică nu se obţine.”

Potrivit articolului 143 din Legea educaţiei naţionale numărul 1/2011: (4) Îndrumătorii
lucrărilor de licență, de diplomă, de disertație și de doctorat răspund în solidar cu autorii acestora
de asigurarea originalității conținutului acestora.” Alineatul (5) din cadrul aceleiași legi prevede
că “Este interzisă comercializarea de lucrări ştiinţifice în vederea facilitării falsificării de către
cumpărător a calităţii de autor al unei lucrări de licenţă, de diplomă, de disertaţie sau de
doctorat”.

Articolului 318 din Legea numărul 1/2011: “Sancţiunile care se aplică personalului
didactic şi de cercetare şi personalului didactic şi de cercetare auxiliar de către comisia de etică
universitară pentru încălcarea eticii universitare sau pentru abateri de la buna conduită în
cercetarea ştiinţifică sunt următoarele:

a) avertisment scris;

b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere,

de îndrumare şi de control;

c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un concurs

pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi
de control, ca membru în comisii de doctorat, de master sau de licenţă;

d) destituirea din funcţia de conducere din învăţământ;

e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.”

5
 În funcție de regulamentul intern al fiecărei universități se reunește comisia de etică
universitară și se aplică sancțiunile prevăzute în lege, pornind de la avertisment . Deoarece
sancțiunile se exclud, ele nu se cumulează.

Tot în Legea numărul 1/2011, la art 319 sunt prevazute: “Sancțiunile care se pot aplica
de către comisia de etică universitară studenților și studenților doctoranzi pentru încălcarea eticii
universitare sunt următoarele:

a) avertisment scris;

b) exmatricularea;

c) alte sancțiuni prevăzute de Codul de etică și deontologie universitară. Art. 314. - Art.
315. - Art. 316. - Art. 317. - Art. 318. - Art. 319.”

Ca și în cazul cadrelor universitare sancțiunile se aplică de la cea mai puțin gravă până la
exmatriculare.

Programe pentru depistarea plagiatului

Pentru a veni in sprijinul asigurării autenticității unui text, au apărut regulamente care
impun publicarea textelor si a tezelor in mediul virtual, pentru consultare. Programele pentru
depistarea plagiatului descoperă similitudinile de text, însă pot fi însa păcălite – a se vedea
situația parafrazelor și cea a traducerilor.

Bazate pe algoritmi de căutare online, programele software sau aplicațiile vor scana în
mediul on line și vor confrunta lucrările de baza, emițând ulterior un raport de similituni, mai
mult sau mai puțin detaliat, regăsindu-se pe piață atât programe gratuite cât și contra cost –
performanțele fiind direct proporționale cu bazele de date, respectiv bibliotecile virtuale pe care
le acceseaza.

Printre cele mai cunoscute astfel de programe enumerăm:

6
a. Viper Plagiarism Scanner - https://www.scanmyessay.com/

b. https://detectareplagiat.ro/descarca_gratuit.php

c. https://sistemantiplagiat.ro/

d. http://plagiarisma.net/ro/

e. https://plagiarism-detector.com/c/en/index.php

7
 BIBLIOGRAFIE:

1. Dicționarul Explicativ al Limbii Române, https://dexonline.ro/definitie/plagiat

2. London‘s Global University, https://www.ucl.ac.uk/srs/academicmanual/c0/archive

/documents/ appendices-older/Appendix_42_-_Plagiarism_.pdf.
3. MARTIAL 1.29: APPEARANCE AND AUTHORSHIP - Peter Anderson

4. Emilia Șercan, Deontologie academică. Ghid practic, București, Editura Universității

din București, 2017, ISBN 978-606-16-0943-7

5. REGULI ANTIPLAGIAT HARVARD - Michael Shafir

6. Weber-Wulff, D. 2014. False Feathers. A perspective on Academic Plagiarism,

Springer, Berlin.

7.  Legea dreptului de autor, 8/1996, modificată de 285/2004, www.cdep.ro, accesat 21

noiembrie 2020
8. LEGE nr. 206 din 27 mai 2004(*actualizată*) privind buna conduită în cercetarea
ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare(actualizată până la data de 28 ianuarie
2016*), http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/52457, accesat 21 noiembrie
2020