Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Profesor coordonator:
Suceava 2022
Este întrebarea care mi-a provocat o pauză în gândire, m-a oprit din gândurile
zilnice și m-a făcut să citesc rând cu rând pentru a-mi putea răspunde, în final, la
această întrebare.
În lucrarea "Etica și integritate în educație și cercetare ", domnii Antonio Sandu
și Bogdan Popoveniuc, își propun ca să percepem și noi puțin în privința eticii. Cartea
cuprinde 530 de pagini, editată de Tritonic și este publicată în anul 2018.
Această lucrarea se concentrează pe importanța eticii în procesul de educație în
lumea globalizată de astăzi cu scopul de a-i conduce pe studenți către percepția
multiculturală a societății și a lumii. Pentru a înțelege consecințele europene și
globalizate vor duce la reducere sau eradicarea intoleranței religioase.
"Etica (din greacă ἦθος ēthos = datină, obicei) este una din principalele ramuri
ale filosofiei, ea se ocupă cu cercetarea problemelor de ordin moral, încercând să
livreze răspunsuri la întrebări precum: ce este binele/răul? cum trebuie să ne
comportăm"1? Însă nu există nici o regulă bine stabilită, în această lucrare se recurge
la ideea că "regurile eticii nu pot fi definite dinainte fără a ști în ce circumstanțe vor fi
necesare, atât din punct de vedere al aplicării lor"2.
Actualitatea eticii în lumea actuală globalizate unde există multe culturi și
societățile este definită de fiecare diferit. Etica ca filozofie practică se ocupă de
aspectele morale ale omului, care nu poate fi separat de viața noastră de zi cu zi.
Întrebăm ce este corect și ce ar trebui să facem. Etica este ansamblul de valori și reguli
și determină societatea dată sau grup, este comportamentul moral în interiorul
societății date. Etica prezintă relația dintre uman pentru sine, este o întrebare despre
simțul vieții și ce este corect și ce nu. Cea mai importantă a fost opera lui Immanuel
Kant și cele patru întrebări ale sale: Ce pot eu stii? Ce ar trebuii să fac? În ce pot
spera? Ce este omul? Deoarece conceptul ideal de multiculturalism se bazează pe o
cooperare de diverse rase, religii și grupuri etnice, este clar că, din cauza numeroaselor
conflicte, acest concept este învechit. Multiculturalismul aduce problemele nu numai
economice, politice, sociale și cultural dar are și dimensiunea sa etică. Există multe
diferențe de comportament și atitudinile oamenilor, sistemele de valori, tradițiile și
obiceiurile, în familii, în educație, la locul de muncă,în public și în comunicare. Un
subiect foarte sensibil al timpului recent este religia.
1
Wilipedia, "Etică", disponibil pe https://ro.wikipedia.org/wiki/Etic%C4%83, [accesat la 28.01.202]
2
Antonio Sandu și Bogdan Popoveniuc, "Etica și integritate în educație și cercetare ", Editura Tritonic, Ediția I, București
2018, pp. 22
Problema nu se va rezolva de la sine și este clar că anii și lunile viitoare se va fi
o provocare pentru politicieni, guverne și pentru noi, care suntem influențați.3
Acest subiect îl întâlnim și în altă lucrarea de-a sa, ''Etica si deontologie
profesionala'', unde Antonio Sandu, tratează o serie de aspecte referitoare la etică.
"Viața nimănui nu este lină, netedă sau netezită, ca un marș triunfal. Nici măcar a
capetelor încordate. Educația face parte, așa cum este ea organizată în acest moment,
din asperitățile necesare ale vieții"4. Nu există nicio îndoială că sistemul educațional
joacă un rol crucial în lumea globalizată. Dar diferența dintre educație și educația etică
este una radicală. Educația etică duce la toleranță, dezvoltă empatie, asertivitate și
duce la un stil de viață sănătos. Educația face parte din educația generală și nu este un
subiect individual. În unele gramatici școli este o disciplină individuală sau o parte a
civismului. Subiectele etice sunt reprezentat de domenii precum oamenii și lumea lor,
oamenii și societatea lor.
3
Alena Josefová, "The importance of ethics in the process of education in today globalised society", Czech
Republik, 2016, pp. 3
4
Antonio Sandu și Bogdan Popoveniuc, "Etica și integritate în educație și cercetare ", Editura Tritonic, Ediția I, București
2018, pp. 42
5
Antonio Sandu și Bogdan Popoveniuc, "Etica și integritate în educație și cercetare ", Editura Tritonic, Ediția I, București
2018, pp. 53
posibile flosite în această lucreare pentru a preveni agresiunea și violența, este realizat prin
forță mentală, dar dacă acest lucru nu este suficient sau dacă agresorul nu este sensibil
la solicitări prea subtile, toate mijloacele necesare trebuie utilizate în ordine
crescătoare. Etica este chemată să stabilească limitele utilizării mijloacelor de
rezistență la violență.
În concluzie, aș dori să spun că libertatea, în general înțeleasă ca absența
presiunii sau a limitării, este multiformă. Una dintre fațetele sale se referă la modul de
existență al omului în societate și prin relațiile pe care le stabilește cu ceilalți, cu alte
cuvinte într-un context de voințe și interese private care se ciocnesc și intră în conflict.
În interacțiunea interpersonală și socială, libertatea este afirmată prin intermediul unui
sistem de limitări reciproce egale: „libertatea fiecăruia este limitată de libertatea
altora” sau, așa cum spune proverbul englez, „libertatea pumnului tău. Este limitată de
vârful nasului ”. Libertatea este fără de preț.
Analiza teoretică a eticii în acest studiu, implică moral o verificare a
concepțiilor. În acest scop, se definește în mod clar contextul axiologic și normativ
care, în special prin ideile de libertate și dreptate, servește ca fundal atât pentru
conceptul lor de non-violență, cât și pentru justificarea utilizării puterii. O sarcină a
acestei analize este ancorarea oricărui discurs etic și filosofic despre non-violență și
forță în practica comunicativă și socio-politică reală și, prin urmare, modelarea
acesteia pe acele strategii empirice care stau la originea acțiunilor concrete. De
asemenea, etica non-violenței (expresia socială a eticii carității) este completată, prin
urmare limitată de o etică a justiției care, la rândul său, nu tolerează nicio nedreptate
și, mai larg, de un bun etic activ care susține rezistență metodică la rău.
BIBLIOGRAFIE:
Carte:
Resurse internet:
Conform celor auzite din acest videoclip, „există 6 domenii fundamentale a unui
comportament etic în organizații, cel puțin așa ne spune Ovidiu Spă tacean”, acestea pot
fi mai multe sau mai puține în funcție de domeniile de clasificare a cestor dimensiuni.
Fiecare dintre aceste dimensiuni conțin un set de valori constitutive. Fă ră valorile date
nu am putea numi în totalitate o persoană că își îndeplinește funcțiile corect, cinstit,
transparent și onest. Mai jos voi enumera aceste valori din cele auzite în videoclipul dat
cu mici adă ugari sau poate cu pă reri proprii.
Cu toate cele spuse mai sus, încep a enumera și a explica în mod succint toate acele
valori constitutive ce pot fi numite piloni ai eticii profesionale sau a conduitei fiecărui angajat
care dă dovadă de profesionalism și seriozitate. Fiecare persoană aflată în cadrul unuii post de
munca are angajamentul de a respecta normele de conduită și ogligațiile etice din cadrul
profesiei alese. În termeni științifici, totul ce ține de etica profesională, respectarea riguroasă
a ogligațiilor, efectuarea a sarcinilor conform funcției, indiferent de domeniu și într-un mod
cinstiti și corect.
Termenul deontologie provine din limba greaca de la cuvântul „deon” care semnifica
datorie, ogligație. În prezent, deontologia desemnează normele de conduită și ogligațiile etice
din cadrul unei profesii și aplicarea anumitor norme morale particulare. Deontologia, etica
profesională sunt și vor fi religii sacre ale comportamentului profesional pe care ar trebui sa îl
urmăm fiecare la rândul nostru. Din cadrul codului deontologic a conduitei profesionale
desprindem acele valori constitutive. După părerea mea valorile enumerate în videoclipul dat
seamănă cu verigile unui lanț din fier ce formează un tot întreg. Nu ar exista lanțul în sine
fară fiecare verigă în parte.
Munca de poliție - loialitate față de instituția poliției, față de legislație, sau față de haina de
poliție. Respectul - acceptarea diferențelor și a convingerilor individuale fară a manifesta
prejudecăți. Resptul de sine sau față de profesia pe care o are, activitatea pe care o
desfășoară, atitudinea demnă, dovadă de cunoașterea obligațiilor, toleranța în activitatea
profesională, pereseverența - efortul pentru autodezoltare, acceptare - chiar daca nu suntem
de accord cu acea persoana, sau opinia ei, echilibru în comportament și egalitate,
imparțialitate și multe alte valori primordiale în viața unui om de rând sau mai ales în viața
unui funcționar public. Responsabilitatea de a avea capacitate de a raspunde juridic, civil cât
și contravențional precum și necesitatea respectării normelor dentologice, obligațiile ce ne
revin în virtutea profesiei - o alegere obligatorie.
Astfel ajungem la concluzia principală și finală, precum că toate valorile de mai sus,
toate valorile pe care le-am identificat în urma vizionării videoclipului sunt extrem de
importante atunci când vine vorba despre respcetarea normelor etice ale profesiei.
Standardele etice profesionale trebuiesc implementate cu success în subconșiința fiecaruia,
pentru a construi un viitor și o generașie de suuces precum si corectă.
Euthanasia și sinuciderea asistată din punct de vedere etic
Euthanasia și sinuciderea asistată au fost din todeauna subiecte greu de abordat din
orice punct de vedere fie el politic, medical sau academic. Acestea provoacă discuții aprige
și înflăcărate până în prezent. Datarea acestui proces este încă de pe vremea când grecii și
romanii permiteau în unele situații acest proces însă cu timpul subiectul dat devine tot mai
greu de dezbătut.
O definiție pentru fiecare termen în parte ar fi astea: „eutanasia este actul deliberat de a pune
capăt vieții unui pacient cu intenția de a curma suferința acestuia. Sinuciderea asistată
medical reprezintă o procedură distinctă de eutanasie și reprezintă autoprovocarea morții
unui pacient cu ajutorul direct dat de un medic.”6
Nu este atât de ușor să ei o decizie ce ar putea produce moartea unei persoane. Într-
adevăr fiecare are dreptul de-a alege ce vrea să facă cu propria viață, dar oare e corect de-a
alege să nu o mai aibă? Indifirent că tu ești subiect principal într-o astfel de situație sau că
ești ajutat de un cadru medical, oare e corect ca printr-un simplu acord să îți pierzi viața? „O
joacă de-a Dumnezeu„ sau o decizie proprie/improprie benefică? Eu cred, că niciodată nu se
va ajunge la un numitor comun în privința acestor subiecte, chiar dacă unele aspecte vor fi
rezolvate, vor apărea iarăși și iarăși alte întrebări și tot așa mai departe.
Tot oameni sunt și medicii ce sunt nevoiți să ia astfel de decizii și nu cred că aceștia
nu simt vinovăția pentru administrarea substanțelor ce te „adoarm pe veci„. Însă odată ce
aceștia se află pe teritoriul țărilor în care eutanasia sau sinuciderea asistată este permisă și
legală, atunci asta le este datoria, însă sentimentul de vinovăție nu te părăsește.
Eutanasierea a fost legalizată sub diverse forme în mai multe state printre care se numără:
„Argentina
cei care suferă de boli terminale pot lua această decizie, pe cont propriu sau dacă pacientul
nu mai poate lua decizii, familia acestuia sau reprezentanții legali pot da acordul.
Belgia
din 2002, fiind legalizată în Parlament. Pentru minorii care suferă de boli terminale,
Senatul a extins legea în 2013. Părinții copilului și o echipă medicală trebuie să facă o
6
M.M. Pivniceru, F.D. Dăscălescu, Limita inferioară a dreptului la viață: între protecția
fetusului uman, dreptul la avort şi progresul ştiințelor biomedicale, în Revista Română de
Bioetică, vol. I, nr. 4/2003, p. 114
cerere în astfel de cazuri. Primul minor a fost eutanasiat prin această lege în Belgia, în
2016.
Canada
din 2016 permite eutanasierea.
Chile
din 2012 este legală varianta pasivă. Pot refuza tratamentul pacienții care suferă de boli
terminale.
Columbia
din 1997 a legalizat procedura, doar în cazul celor care suferă e SIDA sau care se află în
stadii terminale. Cei care suferă de probleme psihice, cum ar fi Alzheimer, nu pot recurge
la probleme psihice.
Danemarca
pacienții sunt sfătuiți să nu recurgă la această metodă, nefiind legală. Dar, sunt mulți
bolnavi care își pun capăt zilelor, ajutați de medic.
Finlanda
legea permite varianta pasivă, cea activă nefiind legală.
Franţa
Parlamentul nu a legalizat eutanasierea în ianuarie 2016. Medicii au primit însă
permisiunea ca să își țină pacienții aflați în boli terminale, sedați până aceștia vor muri.
Germania, Spania, Suedia, India şi Irlanda
la cererea pacientului, este permisă deconectarea de la aparate (etanasiere pasivă)
Israel
la recomandarea unei comisii, în spitale poate fi aplicată varianta pasivă, cea activă fiind
ilegală.
Japonia
în cazul pacienților care suferă de boli terminale se pate aplica atât eutanasierea activă cât
și cea pasivă.
Letonia
dacă un medic ar ajunge la concluzia că cea mai bună variantă este să nu mai trateze un
pacient, poate refuza tratarea lui, însă eutanasierea nu este legală.
Luxemburg
este a treia țară din Uniunea Europeană după Olanda și Belgia care a legalizat eutanasierea
în 2009, pentru bolnavii aflați în fază terminală. Do medici și o comisie trebuie să valideze
opțiunea pacientului.
Mexic
este legală varianta activă. Varianta pasivă, din 2008, permite pacientului, sau dacă acesta
se află î comă, rudelor acestuia, refuzarea tratamentului pentru prelungirea vieții.
Olanda
din 2001 este legalizată eutanasierea pentru adulți și din 2004 pentru minori.
Coreea de Sud
din 2018, a legalizat ambele forme de eutanasiere pentru pacienții cu boli terminale.
Elveţia
dacă pacientul este activ în momentul în care i se face injecția, procedura care implică
administrarea unei substanțe este permisă.
Marea Britanie
prin întreruperea tratamentului este permisă eutanasierea pasivă. Mâncare și băutura pot fi
tăiate în cazul pacienților aflați într-o stare vegetativă, fără să fie nevoie d aprobări legale.
Statele Unite ale Americii
Oregon este singurul stat care nu permite eutanasierea. În schimb, pacienții pot să opteze
pentru refuzarea tratamentului, chiar dacă această decizie le grăbește moartea.
Uruguay
În 1933 a fost adoptată ”Ucidere din compasiune”
Italia
ar putea intra alături de țările europene: Elveția, Belgia, Olanda și Luxemburg. În aceste
țări pacienții sunt ajutați să moară, dacă condițiile o impun.
România
eutanasierea se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani, nefiind permisă.”7
7
https://playtech.ro/stiri/tari-in-care-eutanasia-e-legala-olanda-si-belgia-au-inceput-insa-
acum-si-alte-state-sunt-pe-lista-201582