USV

Obiect: Etică și integritate academică

Recenzie/Carte: “Etica și integritate în educație și cercetare “, de Antonio

Sandu și Bogdan Popoveniuc, Editura:Tritonic;

Videoclip: Standardele etice în practica profesională. Codurile de etică;

Euthanasia și sinuciderea asistată din punct de vedere etic.

Facultatea de Drept și Științe Administrative

Specializare: Management și Administrație Europeană/IF/Anul
I/Grupa I

Profesor coordonator:

Prof.. univ. dr. hab. Ștefan Antonio SANDU

Masterandă: Bejan Biatricia

Suceava 2022

Recenzia/ Carte: “Etica și integritate în educație și cercetare “, de Antonio

 Sandu și Bogdan Popoveniuc, Editura:Tritonic;

Poate fi etica predată și învățată?

Este întrebarea care mi-a provocat o pauză în gândire, m-a oprit din gândurile
zilnice și m-a făcut să citesc rând cu rând pentru a-mi putea răspunde, în final, la
această întrebare.
În lucrarea "Etica și integritate în educație și cercetare ", domnii Antonio Sandu
și Bogdan Popoveniuc, își propun ca să percepem și noi puțin în privința eticii. Cartea
cuprinde 530 de pagini, editată de Tritonic și este publicată în anul 2018.
Această lucrarea se concentrează pe importanța eticii în procesul de educație în
lumea globalizată de astăzi cu scopul de a-i conduce pe studenți către percepția
multiculturală a societății și a lumii. Pentru a înțelege consecințele europene și
globalizate vor duce la reducere sau eradicarea intoleranței religioase.
"Etica (din greacă ἦθος ēthos = datină, obicei) este una din principalele ramuri
ale filosofiei, ea se ocupă cu cercetarea problemelor de ordin moral, încercând să
livreze răspunsuri la întrebări precum: ce este binele/răul? cum trebuie să ne
comportăm"1? Însă nu există nici o regulă bine stabilită, în această lucrare se recurge
la ideea că "regurile eticii nu pot fi definite dinainte fără a ști în ce circumstanțe vor fi
necesare, atât din punct de vedere al aplicării lor"2.
Actualitatea eticii în lumea actuală globalizate unde există multe culturi și
societățile este definită de fiecare diferit. Etica ca filozofie practică se ocupă de
aspectele morale ale omului, care nu poate fi separat de viața noastră de zi cu zi.
Întrebăm ce este corect și ce ar trebui să facem. Etica este ansamblul de valori și reguli
și determină societatea dată sau grup, este comportamentul moral în interiorul
societății date. Etica prezintă relația dintre uman pentru sine, este o întrebare despre
simțul vieții și ce este corect și ce nu. Cea mai importantă a fost opera lui Immanuel
Kant și cele patru întrebări ale sale: Ce pot eu stii? Ce ar trebuii să fac? În ce pot
spera? Ce este omul? Deoarece conceptul ideal de multiculturalism se bazează pe o
cooperare de diverse rase, religii și grupuri etnice, este clar că, din cauza numeroaselor
conflicte, acest concept este învechit. Multiculturalismul aduce problemele nu numai
economice, politice, sociale și cultural dar are și dimensiunea sa etică. Există multe
diferențe de comportament și atitudinile oamenilor, sistemele de valori, tradițiile și
obiceiurile, în familii, în educație, la locul de muncă,în public și în comunicare. Un
subiect foarte sensibil al timpului recent este religia.
1
Wilipedia, "Etică", disponibil pe https://ro.wikipedia.org/wiki/Etic%C4%83, [accesat la 28.01.202]
2
Antonio Sandu și Bogdan Popoveniuc, "Etica și integritate în educație și cercetare ", Editura Tritonic, Ediția I, București
2018, pp. 22
 Problema nu se va rezolva de la sine și este clar că anii și lunile viitoare se va fi
o provocare pentru politicieni, guverne și pentru noi, care suntem influențați.3
Acest subiect îl întâlnim și în altă lucrarea de-a sa, ''Etica si deontologie
profesionala'', unde Antonio Sandu, tratează o serie de aspecte referitoare la etică.
"Viața nimănui nu este lină, netedă sau netezită, ca un marș triunfal. Nici măcar a
capetelor încordate. Educația face parte, așa cum este ea organizată în acest moment,
din asperitățile necesare ale vieții"4. Nu există nicio îndoială că sistemul educațional
joacă un rol crucial în lumea globalizată. Dar diferența dintre educație și educația etică
este una radicală. Educația etică duce la toleranță, dezvoltă empatie, asertivitate și
duce la un stil de viață sănătos. Educația face parte din educația generală și nu este un
subiect individual. În unele gramatici școli este o disciplină individuală sau o parte a
civismului. Subiectele etice sunt reprezentat de domenii precum oamenii și lumea lor,
oamenii și societatea lor.

"Viața contemporană ne impune imperativ schimbarea. Este, dacă vreți

povestea despre cum simplificarea vieții ne-o complică. Raportarea la (nevoia de)
schimbarea se face printr-o abordare superficială, de către unii, sau una profundă, de
către alții. Aceasta este o regulă a raportării la schimbare, infiferent de domeniul în
care se petrece"5.

Pornind de la acest citat aș dori sa precizez că etica este o obligație morală

umană. Este, de asemenea, o obligație a justiției. Ca principiu al conduitei individuale,
justiția este chemată să stabilească limite asupra arbitrariului individual. Ca o cerință
și o obligație, se opune motivelor egoiste și împiedică omul să provoace rău sau
suferință altora. Este nevoie ca să se respecte drepturilor altora și să nu se facă rău. A
face rău cuiva înseamnă a-i provoca daune fizice, precum și durere și indignare
morală, fie sub formă de resentimente, neplăceri, suspiciuni, ofensări sau calomnii. La
această listă ar trebui adăugat faptul că violență sau viclenia, sunt propriile preocupări.
Principiul justiției este întruchipat în următoarele cerințe: nu ofensează, nu provoacă
prejudicii, nu încalcă drepturile altora. În formă pozitivă, este o cerință de respect.
Chemarea de a nu tolera nedreptatea, care este un mod de a preveni nedreptatea față
de ceilalți, are o consecință etică majoră: și anume, de a nu tolera nicio nedreptate față
de ceilalți, precum și în ceea ce privește propria persoană.

Titlul acestei lucrări "Etica și integritate în educație și cercetare ", vine ca o

deschidere pentru problemele actualității. Aș dori să precizez de la bun început că mă
refer la forța în general și nu doar la puterea minții. Într-adevăr, cred că toate mijloacele

3
Alena Josefová, "The importance of ethics in the process of education in today globalised society", Czech
Republik, 2016, pp. 3
4
Antonio Sandu și Bogdan Popoveniuc, "Etica și integritate în educație și cercetare ", Editura Tritonic, Ediția I, București
2018, pp. 42
5
Antonio Sandu și Bogdan Popoveniuc, "Etica și integritate în educație și cercetare ", Editura Tritonic, Ediția I, București
2018, pp. 53
posibile flosite în această lucreare pentru a preveni agresiunea și violența, este realizat prin
forță mentală, dar dacă acest lucru nu este suficient sau dacă agresorul nu este sensibil
la solicitări prea subtile, toate mijloacele necesare trebuie utilizate în ordine
crescătoare. Etica este chemată să stabilească limitele utilizării mijloacelor de
rezistență la violență.
În concluzie, aș dori să spun că libertatea, în general înțeleasă ca absența
presiunii sau a limitării, este multiformă. Una dintre fațetele sale se referă la modul de
existență al omului în societate și prin relațiile pe care le stabilește cu ceilalți, cu alte
cuvinte într-un context de voințe și interese private care se ciocnesc și intră în conflict.
În interacțiunea interpersonală și socială, libertatea este afirmată prin intermediul unui
sistem de limitări reciproce egale: „libertatea fiecăruia este limitată de libertatea
altora” sau, așa cum spune proverbul englez, „libertatea pumnului tău. Este limitată de
vârful nasului ”. Libertatea este fără de preț.
Analiza teoretică a eticii în acest studiu, implică moral o verificare a
concepțiilor. În acest scop, se definește în mod clar contextul axiologic și normativ
care, în special prin ideile de libertate și dreptate, servește ca fundal atât pentru
conceptul lor de non-violență, cât și pentru justificarea utilizării puterii. O sarcină a
acestei analize este ancorarea oricărui discurs etic și filosofic despre non-violență și
forță în practica comunicativă și socio-politică reală și, prin urmare, modelarea
acesteia pe acele strategii empirice care stau la originea acțiunilor concrete. De
asemenea, etica non-violenței (expresia socială a eticii carității) este completată, prin
urmare limitată de o etică a justiției care, la rândul său, nu tolerează nicio nedreptate
și, mai larg, de un bun etic activ care susține rezistență metodică la rău.
 BIBLIOGRAFIE:

Carte:

1. Antonio Sandu și Bogdan Popoveniuc, "Etica și integritate în educație și cercetare ",

Editura Tritonic, Ediția I, București 2018

Articol din volulul unei conferințe:

2. Alena Josefová, "The importance of ethics in the process of education in today

globalised ,society", Czech Republik, 2016, pp. 3

Resurse internet:

3. Wilipedia, "Etică", disponibil pe https://ro.wikipedia.org/wiki/Etic%C4%83, [accesat la

28.01.202]

Videoclip: Standardele etice în practica profesională. Codurile de etică

 În urma vizionă rii videoclipului intitulat:  Standardele etice în practica
profesională . Codurile de etică , postat de că tre Domnul Sandu Ștefan –Antonio pe
canalul să u de youtube, voi încerca să relatez cele spuse de că tre domnul profesor
precum și propria opinie în privința subiectelor abordate în filmulețul dat.
Datorită dumnealui am parcurs încă odată materia pe care ne-a predat-o acesta la
cursurile și seminarele din anii trecuți precum și din acest an. Materialul din acest
filmuleț este despre etica profesională în cadrul posturilor de muncă , despre conduita
acestora, precum și despre cele 6 domenii fundamentale a unui comportament etic în
organizații.

Conform celor auzite din acest videoclip, „există 6 domenii fundamentale a unui
comportament etic în organizații, cel puțin așa ne spune Ovidiu Spă tacean”, acestea pot
fi mai multe sau mai puține în funcție de domeniile de clasificare a cestor dimensiuni.
Fiecare dintre aceste dimensiuni conțin un set de valori constitutive. Fă ră valorile date
nu am putea numi în totalitate o persoană că își îndeplinește funcțiile corect, cinstit,
transparent și onest. Mai jos voi enumera aceste valori din cele auzite în videoclipul dat
cu mici adă ugari sau poate cu pă reri proprii.

Cu toate cele spuse mai sus, încep a enumera și a explica în mod succint toate acele
valori constitutive ce pot fi numite piloni ai eticii profesionale sau a conduitei fiecărui angajat
care dă dovadă de profesionalism și seriozitate. Fiecare persoană aflată în cadrul unuii post de
munca are angajamentul de a respecta normele de conduită și ogligațiile etice din cadrul
profesiei alese. În termeni științifici, totul ce ține de etica profesională, respectarea riguroasă
a ogligațiilor, efectuarea a sarcinilor conform funcției, indiferent de domeniu și într-un mod
cinstiti și corect.

Termenul deontologie provine din limba greaca de la cuvântul „deon” care semnifica
datorie, ogligație. În prezent, deontologia desemnează normele de conduită și ogligațiile etice
din cadrul unei profesii și aplicarea anumitor norme morale particulare. Deontologia, etica
profesională sunt și vor fi religii sacre ale comportamentului profesional pe care ar trebui sa îl
urmăm fiecare la rândul nostru. Din cadrul codului deontologic a conduitei profesionale
desprindem acele valori constitutive. După părerea mea valorile enumerate în videoclipul dat
seamănă cu verigile unui lanț din fier ce formează un tot întreg. Nu ar exista lanțul în sine
fară fiecare verigă în parte.

Prima valoare ar fi credibilitatea, aceasta are la bază oarecum onestitatea.Intenția de a

prezenta adevărul, de a nu dezinforma și de a prezenta imaginea reală într-un mod corect ,
este onestitatea, aceasta apare când vorbim despre organiziații sau despre interiorul acestor
instutuții sau firme. Credibilitatea și onestitatea vin oarecum „la pachet„, sunt interconectate
una cu cealaltă, atunci când vorbim despre credibilitatea la locul de muncă, facem trimitere si
la onestitate într-un mod anume. Onestitatea comportamentului este de a fi interesat de
adevărul informațiilor pe care le veficulezi. Alaturi de onestitate merge vorba și despre
integritate. Aceasta este una dintre valorile fundamentale pe care angajatorii le caută în
angajații pe care îi angajează. Integritatea este baza pe care colegii își construiesc relații de
încredere și relații interpersonale eficiente. Alte valori sunt fiabilitatea și loialitatea. Loialitate
față de organizație, fie acele organizații civile sau militare, loialitatea este și va fi o valoare
deosebit de importantă. Dar atunci cand vorbim despre acele organizații militare atunci
loialitatea este fundamentală și constitutivă. În cazul trădării față de o organizație de tip
militar, acea persoană are de suferit și de răspuns în fața legii. Din acest motiv loialitatea este
una dintre acele valori importante în executarea profesională a funcției ocupate.

Munca de poliție - loialitate față de instituția poliției, față de legislație, sau față de haina de
poliție. Respectul - acceptarea diferențelor și a convingerilor individuale fară a manifesta
prejudecăți. Resptul de sine sau față de profesia pe care o are, activitatea pe care o
desfășoară, atitudinea demnă, dovadă de cunoașterea obligațiilor, toleranța în activitatea
profesională, pereseverența - efortul pentru autodezoltare, acceptare - chiar daca nu suntem
de accord cu acea persoana, sau opinia ei, echilibru în comportament și egalitate,
imparțialitate și multe alte valori primordiale în viața unui om de rând sau mai ales în viața
unui funcționar public. Responsabilitatea de a avea capacitate de a raspunde juridic, civil cât
și contravențional precum și necesitatea respectării normelor dentologice, obligațiile ce ne
revin în virtutea profesiei - o alegere obligatorie.

Astfel ajungem la concluzia principală și finală, precum că toate valorile de mai sus,
toate valorile pe care le-am identificat în urma vizionării videoclipului sunt extrem de
importante atunci când vine vorba despre respcetarea normelor etice ale profesiei.
Standardele etice profesionale trebuiesc implementate cu success în subconșiința fiecaruia,
pentru a construi un viitor și o generașie de suuces precum si corectă.
 Euthanasia și sinuciderea asistată din punct de vedere etic

Euthanasia și sinuciderea asistată au fost din todeauna subiecte greu de abordat din
orice punct de vedere fie el politic, medical sau academic. Acestea provoacă discuții aprige
și înflăcărate până în prezent. Datarea acestui proces este încă de pe vremea când grecii și
romanii permiteau în unele situații acest proces însă cu timpul subiectul dat devine tot mai
greu de dezbătut.

Vorbind etimologic cuvântul euthanasie ia naștere de la combinarea a doua cuvinte

din greaca eu ce în traducere înseamnă bine, bun iar thanos însemnând moarte. În Grecia
Thanatos a fost numit zeul morții ce era frate cu zeul somnului-Hypnos și cu cel de-al treilea
frate Charon – zeul ce ajută să treacă morții râul Styx.

O definiție pentru fiecare termen în parte ar fi astea: „eutanasia este actul deliberat de a pune
capăt vieții unui pacient cu intenția de a curma suferința acestuia. Sinuciderea asistată
medical reprezintă o procedură distinctă de eutanasie și reprezintă autoprovocarea morții
unui pacient cu ajutorul direct dat de un medic.”6

Nu este atât de ușor să ei o decizie ce ar putea produce moartea unei persoane. Într-
adevăr fiecare are dreptul de-a alege ce vrea să facă cu propria viață, dar oare e corect de-a
alege să nu o mai aibă? Indifirent că tu ești subiect principal într-o astfel de situație sau că
ești ajutat de un cadru medical, oare e corect ca printr-un simplu acord să îți pierzi viața? „O
joacă de-a Dumnezeu„ sau o decizie proprie/improprie benefică? Eu cred, că niciodată nu se
va ajunge la un numitor comun în privința acestor subiecte, chiar dacă unele aspecte vor fi
rezolvate, vor apărea iarăși și iarăși alte întrebări și tot așa mai departe.

Tot oameni sunt și medicii ce sunt nevoiți să ia astfel de decizii și nu cred că aceștia
nu simt vinovăția pentru administrarea substanțelor ce te „adoarm pe veci„. Însă odată ce
aceștia se află pe teritoriul țărilor în care eutanasia sau sinuciderea asistată este permisă și
legală, atunci asta le este datoria, însă sentimentul de vinovăție nu te părăsește.

Eutanasierea a fost legalizată sub diverse forme în mai multe state printre care se numără:

„Argentina
 cei care suferă de boli terminale pot lua această decizie, pe cont propriu sau dacă pacientul
nu mai poate lua decizii, familia acestuia sau reprezentanții legali pot da acordul.
Belgia
 din 2002, fiind legalizată în Parlament. Pentru minorii care suferă de boli terminale,
Senatul a extins legea în 2013. Părinții copilului și o echipă medicală trebuie să facă o

6
M.M. Pivniceru, F.D. Dăscălescu, Limita inferioară a dreptului la viață: între protecția
fetusului uman, dreptul la avort şi progresul ştiințelor biomedicale, în Revista Română de
Bioetică, vol. I, nr. 4/2003, p. 114
 cerere în astfel de cazuri. Primul minor a fost eutanasiat prin această lege în Belgia, în
2016.
Canada
 din 2016 permite eutanasierea.
Chile
 din 2012 este legală varianta pasivă. Pot refuza tratamentul pacienții care suferă de boli
terminale.
Columbia
 din 1997 a legalizat procedura, doar în cazul celor care suferă e SIDA sau care se află în
stadii terminale. Cei care suferă de probleme psihice, cum ar fi Alzheimer, nu pot recurge
la probleme psihice.
Danemarca
 pacienții sunt sfătuiți să nu recurgă la această metodă, nefiind legală. Dar, sunt mulți
bolnavi care își pun capăt zilelor, ajutați de medic.
Finlanda
 legea permite varianta pasivă, cea activă nefiind legală.
Franţa
 Parlamentul nu a legalizat eutanasierea în ianuarie 2016. Medicii au primit însă
permisiunea ca să își țină pacienții aflați în boli terminale, sedați până aceștia vor muri.
Germania, Spania, Suedia, India şi Irlanda
 la cererea pacientului, este permisă deconectarea de la aparate (etanasiere pasivă)
Israel
 la recomandarea unei comisii, în spitale poate fi aplicată varianta pasivă, cea activă fiind
ilegală.
Japonia
 în cazul pacienților care suferă de boli terminale se pate aplica atât eutanasierea activă cât
și cea pasivă.
Letonia
 dacă un medic ar ajunge la concluzia că cea mai bună variantă este să nu mai trateze un
pacient, poate refuza tratarea lui, însă eutanasierea nu este legală.
Luxemburg
 este a treia țară din Uniunea Europeană după Olanda și Belgia care a legalizat eutanasierea
în 2009, pentru bolnavii aflați în fază terminală. Do medici și o comisie trebuie să valideze
opțiunea pacientului.
Mexic
 este legală varianta activă. Varianta pasivă, din 2008, permite pacientului, sau dacă acesta
se află î comă, rudelor acestuia, refuzarea tratamentului pentru prelungirea vieții.
Olanda
 din 2001 este legalizată eutanasierea pentru adulți și din 2004 pentru minori.
Coreea de Sud
 din 2018, a legalizat ambele forme de eutanasiere pentru pacienții cu boli terminale.
Elveţia 
 dacă pacientul este activ în momentul în care i se face injecția, procedura care implică
administrarea unei substanțe este permisă.
Marea Britanie
 prin întreruperea tratamentului este permisă eutanasierea pasivă. Mâncare și băutura pot fi
tăiate în cazul pacienților aflați într-o stare vegetativă, fără să fie nevoie d aprobări legale.
Statele Unite ale Americii
 Oregon este singurul stat care nu permite eutanasierea. În schimb, pacienții pot să opteze
pentru refuzarea tratamentului, chiar dacă această decizie le grăbește moartea.
Uruguay
 În 1933 a fost adoptată ”Ucidere din compasiune”
Italia
 ar putea intra alături de țările europene: Elveția, Belgia, Olanda și Luxemburg. În aceste
țări pacienții sunt ajutați să moară, dacă condițiile o impun.
România
 eutanasierea se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani, nefiind permisă.”7

Documentându-mă în privința subiectului dat și analizând toate detaliile în privința

acelor țări în care eutanasierea și sinuciderea asistată este legală, am realizat că România
este unul dintre acele state în care legea nu permite astfel de practici precum eutanasierea
și sinuciderea asistată. Din punctul meu de vedere în România nu sunt încă acceptate astfel
de practici fiindcă la mijlocul poveștii se află și religia.
La momentul de față religia încă mai joacă un rol foarte important în luarea deciziilor pe
teritoriul statului român, fiindcă lumea pune această problemă pe fond religios și privesc
subiectele date din perspectiva bisericii.
Conform Bibliei singura entitate căruia îi stă în putere să ia o astfel de sentință precum
luarea vieții unui om, este tot acela care a dat-o – Dumnezu. El este tatăl care are puterea
de fermitate iar noi oamenii nu avem dreptul de a face vreo acțiune ce ne-ar putea lua-o.
Totuși dacă răsfoiești prin Biblie nu ai să găsești nici un pasaj sau vreo propoziție care ar
spune ceva concret despre sinucidere, se vorbește despre omor ca fiind considerat unul
dintre cele mai mari păcate, dar nici vorbă despre sinucidere. Cu toate acestea sinuciderea
oricum rămâne a fi considerată un mare păcat în cadrul bisericii.
Personal nu pot zice că sunt sau nu de acord cu aceste practici, o jumătate din mine
este de accord cu acestea și zic asta când vine vorba de acei pacienți care se află într-o
situație critică, situații în care oamenii sunt supuși unor chinuri enorme și care într-adevăr
merită o moarte demnă și fară suferință. Dar tot-odată cealaltă parte din mine nu este de
acord, deoarece sunt cazuri în care medicii dau șanse mici de viață unor pacienți iar mai
apoi aceștia își revin ca printr-o minune. Însă dacă aș fi supusă de a-mi spune totuși
concluzia finală aș fi de acord, fiindcă fiecare este în stare de a decide ce este mai bine
pentru viața sa.

7
https://playtech.ro/stiri/tari-in-care-eutanasia-e-legala-olanda-si-belgia-au-inceput-insa-
acum-si-alte-state-sunt-pe-lista-201582