Conf.univ.dr.ing.

Samoila Liliana
Asist.univ.dr.ing. Handra Alina Daniela

SEMINAR

Studiu de caz Etica si Integritate academica

1. Explicati notiunea cuvantului “ moral”, “ imoral” si “ amoral”.

2. Studiu de caz Etica si Integritate academica

Exercițiu: Care din variantele de mai jos reprezintă un argument? Iar daca considerati ca
este un argument, argumentati.

A. E greșit ca mamele să alăpteze nou-născuții cu lapte praf. Nou-născuții sunt foarte

sensibili la ce mănâncă și de aceea trebuie să avem grijă.

B. Statul trebuie să finanțeze specializările de studii universitare care au căutare pe piața

muncii. Angajabilitatea absolvenților trebuie luată în calcul pentru a ierarhiza universitățile.

C. Marijuana trebuie legalizată. Alte droguri care sunt legale, cum ar fi tutunul și alcoolul,
au aceleași efecte asupra sănătății.

D. Ce s-a întâmplat la Colectiv este un atentat la adresa poporului român. Este un atentat la
adresa poporului, organizat de autorități.

Notiuni teoretice pt intelegerea exercitiilor.

Argumentarea etică Vedem adesea persoane care susțin opinii contrare, în timp ce apropiații
intervin cu sfială să nu se mai certe. Din păcate, susținerea unei poziții este văzută prea des ca o
ceartă, mai degrabă fără ieșire și care nu face decât să-i deranjeze pe ceilalți, interesați să se
relaxeze în compania celor dragi. De ce discuția în contradictoriu este înfocată? De obicei ne
exprimăm dezacordul puternic atunci când simțim că s-a produs o nedreptate sau când unui lucru
valoros nu i se acordă importanța cuvenită. Unii susțin că statul nu trebuie să mărească taxele, pe
când alții cred că bogații trebuie taxați mai mult, pentru a reduce sărăcia. Când miza dezbaterii e
dincolo de interesul personal și implică binele unei comunități sau al societății nu avem cum să
rămânem pasivi. Percepția că un dezacord este o ceartă indică ceva bun. Credem că suntem
îndreptățiți să ne certăm pentru lucruri mari, frumoase, cu o importanță perenă pentru existența
umană. Motivate de puritate, multe figuri istorice au murit în numele iubirii și al dreptății. Pentru
lucruri mărunte, însă, nu merită să ne batem capul. Dar recomandarea să nu ne mai certăm
distorsionează ceea ce trebuie să facem când argumentăm. Impresia generală este că
argumentarea înseamnă să-ți exprimi pur și simplu o opinie. Aceasta este o imagine incompletă,
lăsând să se vadă doar vârful icebergului. Atunci când exprimăm o opinie, spre exemplu „taxele
nu trebuie mărite”, ardem multe etape și trecem direct la punctul final al unei argumentări,
anume concluzia pe care dorim s-o împărtășim cu ceilalți. Un argument este tot ceea ce se
întâmplă înaintea concluziei, adică efortul de a aduce temeiuri și dovezi care susțin opinia în care
credem. Un argument este un răspuns la întrebarea de ce taxele trebuie mărite. Pentru a depista
sau a construi argumente nu trebuie să ne concentrăm pe ce cred oamenii, ci pe dovezile care
susțin și conduc la adevărul credințelor lor. De aceea, o opinie nu este în sine un argument. În cel
mai bun caz, ea reprezintă o teză care trebuie apoi demonstrată pe baza unui argument.

Argumentarea în contradictoriu este înfocată atunci când sunt criticate lucruri la care ținem. Ne
pasă de cum interacționează oamenii din jurul nostru, cât de bine o duc prietenii și membrii
familiei, ce se întâmplă cu noi în viitorul apropiat. Totuși, nu tot ce are importanță pentru noi este
și moral. Faptul că îmi doresc foarte mult să iau permisul de conducere și să călătoresc în jurul
lumii nu are o relevanță morală, așa cum se întâmplă cu dorința de a ajuta oamenii aflați la
ananghie. De aceea, este necesar să înțelegem ce este un argument moral și cum îl putem distinge
de alte tipuri de argumente. Dacă un argument este o înșiruire de dovezi și temeiuri care susțin o
concluzie, atunci un argument moral va susține o concluzie morală. Ce este însă o concluzie
morală? O putem gândi drept un imperativ care ne spune ce trebuie să facem sau ce e bine să
facem. Putem recunoaște un argument moral uitându-ne după termeni evaluativi ca „bun”, „rău”,
„corect”, „greșit”, „suferință”, „cruzime”, „compasiune”, „inuman”, „umilință”. Toți acești
termeni ne spun ceva despre cum trebuie să acționăm. Un argument care nu își propune să ne
influențeze comportamentul nu este un argument moral. Dacă cineva argumentează că Mihai
Eminescu a scris cele mai multe poezii din istoria literaturii române, nu e clar ce trebuie să
facem. Ne poate impresiona, dar argumentul ne lasă rece în privința coordonării
comportamentului. Așadar, un argument moral sfârșește într-un imperativ, recomandare sau
permisiune despre cum să acționăm. Ne spune ce obligații avem, ce este frumos să facem, sau ce
libertăți avem.