Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
ACADEMICĂ
An universitar, 2019
1
TEMĂ DE CERCETARE
Codul etic al Universitatății „Ștefan cel Mare” Suceava
în comparație cu Codul etic
al Universității de medicină și farmacie „Carol Davila”
București
CUPRINS
2
INTRODUCERE
CAPITOLUL I
1.1 ISTORIC
1.2 ORGANIZARE, CONTINUT, STRUCTURA
1.3 VALORI SI PRINCIPII
CAPITOLUL II
2.1 DE CE AVEM DEVOIE DE ETIC[ SI INTEGRITATE ACADEMICA
2.2 ETICA SI CODUL DE ETICA
CAPITOLUL III
3.1 OBIECTIVE
3.2 ELABORAREA CODULUI DE ETICA SI DEONTOLOGIE PROFESIONALA
3.3 ATRIBUTII, COMISIA DE ETICA SI DEONTOLOGIE UNIVERSITARA
3.4 LIBERTATE ACADEMICA
3.5 INCOMPABILITATI SI CONFLICTE DE INTERESE
3.6 AUTONOMIA PERSONALA
3.7 DREPTATEA SI ECHITATEA
3.8 ONESTITATEA SI CORECTITUDINEA INTELECTUALA
3.9 TRANSPARENTA
4.1 RESPECT SI TOLERANTA
4.2 RESPONSABILITATEA PERSONALA, PROFESIONALA SI SOCIALA
4.3 DREPTURILE STUDENTULUI
4.4 OBLIGATIILE STUDENTULUI
4.5 SANCTIUNI APLICABILE STUDENTULUI
CONCLUZIE
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
3
Universitatea este una dintre cele mai mari creații ale civilizației occidentale, unică
în felul ei : un institut dedicat lumii intelectului. Universitatea sa născut nu dintr-o idee
preconcepută, ci din convergența treptată a circumstanțelor istorice. În cele din urmă au
existat două curente: unul dintre cei care voiau să învețe și unul dintre cei care erau dispuși să
învețe.
Cuvântul universitas a fost probabil creat de Cicero, cu sensul de "totalitate"; derivă
din universum, adică "adunat într-un întreg". Referindu -se la universități, acest cuvânt a venit
pentru a desemna instituția care a avut un caracter de totalitate în două moduri: inițial
a fost Universitas magistrorum et.scholarium , și anume comunitatea de profesori și
studenți; mai târziu, universitas litterarum, adică instituția în care s-au întâlnit toate
cunoștințele.
Originea și istoria universităților se găsesc la începutul secolului al V-lea, când în
catedrale, biserici și mănăstiri călugării și preoții au studiat cultura și scrierea. La început, ei
s-au concentrat asupra oamenilor care voiau să se dedice vieții religioase. Conceptul unei
universități așa cum o știm astăzi, s-a născut la începutul Evului Mediu.
Prima universitate înființată din Europa a fost cea din Bologna (Italia) în 1088,
care a primit titlul de universitate în 1317. Specializată în drept, a avut o mare reputație încă
de la începuturile ei și își păstrează încă un prestigiu enorm în acest domeniu.Oameni mari
ale istoriei au studiat acolo sau au predat cursuri, printre care Dante Alighieri, Petrarca,
Thomas Becket, Erasmus din Rotterdam, Copernic, Marconi sau Umberto Eco. Astăzi este o
universitate publică , cu peste 80.000 de studenți.
Universitatea din Oxford, Marea Britanie (1096) Data exactă a înființării sale este
necunoscută, deși există dovezi că antichitatea sa datează cel puțin din 1096. Istoria și
rivalitatea sa cu Cambridge a făcut-o una dintre cele mai renumite universități din lume și
frecvent menționată în literatură, cinema, etc. Este suficient să spunem că au trecut peste 47
de premii Nobel. Astăzi, ea are doar peste 20.000 de studenți din toată lumea selectată cu
atenție pentru meritele lor și este de obicei clasată ca fiind una dintre cele 6 cele mai bune
universități din lume.
4
TEMĂ DE CERCETARE
Codul etic al Universitatății „Ștefan cel Mare” Suceava
în comparație cu Codul etic
al Universității de medicina si farmacie „Carol Davila”
București
CAPITOLUL I
1.1 Istoric
De la înființarea sa în anul 1963, Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava
(USV) este permanent preocupată să cultive calitatea în actul educaţiei şi al cercetării şi să
ofere absolvenţilor ei calificări superioare şi competenţe reale pentru dezvoltarea unor cariere
de succes.
5
constituie o prezență puternică într-un oraș de peste 100.000 de locuitori, cu o contribuție
decisivă în construirea unei identități moderne pentru comunitatea locală, în contextul
geopolitic al dezvoltării regionale și al relațiilor transfrontaliere dintre România, Ucraina şi
Republica Moldova.
Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava (USV) este una dintre cele mai
dinamice universităţi din Europa de Est oferind o educaţie universitară şi post-universitară
atractivă şi de calitate.
Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava (USV) funcţionează în baza Hotărârii
de Guvern nr. 225 din 7 martie 1990, fiind acreditată să-şi realizeze misiunea pe care şi-a
propus-o prin Carta Universitară şi prin regulamente proprii de funcţionare.
Personalul didactic este compus din cadre didactice care deţin unul din următoarele
titluri / grade ştiinţifice: profesor universitar, conferenţiar, lector/şef de lucrări şi asistent. În
USV există peste 330 cadre didactice titulare.
2
CARTA UNIVERSITĂȚII „ Ștefan cel Mare” Suceva
6
împreună cu prodecanii. Forul de decizie şi avizare al facultăţii este Consiliul Facultăţii,
format din reprezentanţi aleşi ai departamentelor şi studenţilor.
Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava (USV), prin cele trei funcţii
fundamentale (cercetare, predare/învăţare şi servicii pentru comunitate) desfăşurate în
condiţii de autonomie instituţională şi de libertate academică) , contribuie în mod activ şi
explicit la procesele de inovare şi dezvoltare socială.
Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davila" din Bucureşti este cea mai
veche universitate de medicină şi farmacie din România, a fost înfiinţată în anul 1857 prin
transformarea Şcolii de Chirurgie a lui Carol Davila, trimis al împăratului francez Napoleon
al III-lea în Ţara Românească (Valahia), în Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie.
În anul 1867 se înfiinţează Facultatea de Medicină astfel încât, conform decretului
aferent acestei decizii, „catedrele ... existente (până atunci) ... la şcoala secundară de
medicină, se transformă în catedre de facultate cu începere de la anul şcolar 1867-1868”, iar
„profesorii titulari ai acestor catedre, care au titlul academic de doctor în medicină, se
numesc profesori de facultate”.3
În anul 1948 a dobândit denumirea de Institutul de Medicină şi Farmacie Bucureşti,
conform articolului 8 din Deciziunea Ministerului Învăţământului Public, publicată în
Monitorul Oficial (Partea I A) nr. 249 din 26 Octombrie 1948.
În anul 1991 a dobândit actuala titulatură, Universitatea de Medicină şi Farmacie
„Carol Davila” Bucureşti, conform Notei Guvernului din 04.01.1991 şi a Ordinului
Ministrului învăţământului şi ştiinţei nr. 4894 din 22.03.1991 .
3
CARTA UNIVERSITĂȚII ”Carol Davila” București
7
CAROL DAVILA, medic roman de origine franceza, in colaborare cu Nicolae
Krețulescu a pus bazele invatamantului medical din tara noastra, infiintand, in 1857 Scoala
nationala de medicina si farmacie.
Datorita activitatii sale au luat fiinta in tara noastra o serie de societati stiintifice:4
4
CARTA UNIVERSITĂȚII ”Carol Davila” București
8
(1841-1901), fondatorul terapeuticii medicale; Alexandru Sutzu (1837-1919), care pune
bazele medicinii legale si ale psihiatriei.
CAPITOLUL II
Un mediu imoral favorizeză formarea unor oameni imorali, iar un mediu moral dă
naştere unor oameni morali. Nu e de mirare că a început bătălia pentru o organizaţie morală
după o lungă periodă de ignorare a acestui aspect.
Există tot mai multe universităţi în lume care au inclus în „misiunea” lor acest
obiectiv: să devină o instituţie integră, morală și populată de oameni integri. Planurile lor
strategice conțin mijloacele concrete prin care putem atinge acest obiectiv. 5
În orice caz, ele nu constau doar în definirea cât mai detaliată a unui
comportament imoral – cum e bunăoară plagierea unei lucrări – şi aplicarea unei pedepse
după comiterea actului, pentru a descuraja repetarea lui, ci şi în crearea unui climat favorabil
eticii.
5
Lucrari de cercetare, Cod de etica unversitara
9
Etica poate fi definitǎ ca un set de reguli ce definesc ceea ce este drept şi greşit în
conduita noastrǎ, o reflecție sistematicǎ asupra consecințelor morale ale deciziilor unei
organizații sau instituții. Codul de eticǎ şi conduitǎ sumarizeazǎ o serie de principii ce
ghideazǎ organizația, membrii acesteia şi utilizatorii bunurilor sau serviciilor.
CAPITOLUL III
6
CARTA UNIVERSITĂȚII „ Ștefan cel Mare” Suceva
7. CARTA UNIVERSITĂȚII ”Carol Davila” București
10
3.1 Obiective
USV UMFCD
USV UMFCD
USV UMFCD
12
3.5 Incompatibilităţi și conflicte de interese
USV UMFCD
USV UMFCD
13
3.7 Dreptatea şi echitatea
USV UMFCD
USV UMFCD
14
3.9 Transparenţa
USV UMFCD
USV UMFCD
15
4.2 Responsabilitatea personală, profesională şi socială
USV UMFCD
1.” Universitatea „Ştefan cel Mare” din 1.” Universitatea asigură climatul
Suceava îşi încurajează membrii să se necesar asumării responsabilităţii
distingă prin activitate susţinută şi impuse de poziţia profesională şi
implicare în problemele profesionale şi publică a fiecarui membru al
publice, prin colegialitate şi comunităţii academice”
responsabilitate. Responsabilitatea se
2.” Membrii Universităţii sunt
manifestă faţă de studenţi, faţă de
obligaţi să respecte standardele etice
subordonaţi, faţă de angajaţi şi faţă de
şi profesionale şi în situaţiile în care
comunitatea mai largă: locală,
reprezintă public instituţia”
regională, internaţională”
3.” Nu sunt permise dezinformarea,
2.” Atunci când reprezintă public USV,
calomnierea, denigrarea publică a
membrii comunităţii academice trebuie
programelor şi persoanelor din
să respecte standardele etice şi
instituţie de către membrii propriei
profesionale academice.
comunităţi academice”
3.” Sunt interzise dezinformarea,
4.” Susţinerea prestigiului instituţiei
calomnierea, denigrarea publică a
constituie o obligaţie etică
programelor şi persoanelor din
elementară în comportamentul
universitate de către membrii propriei
cotidian al tuturor membrilor
comunităţi academice”
universităţii”
USV UMFCD
16
4.4 Obligațiile studentului
USV UMFCD
USV UMFCD
17
CONCLUZIE
Etica în cercetarea din domeniul socio-economic a făcut în ultimii zece ani obiectul a
numeroase abordări în literatura de specialitate, a reprezentat un obiectiv al cercetării la nivel
european iar în plan practic a implicat elaborarea unor principii, standarde și reglementări
privind activitatea.
Codurile de etică reflectă vocaţia etică a Universităţii „Stefan cel Mare „ Suceava
dar si a Universitatii de medicina si farmacie” Carol Davila” Bucuresti ca niste instituţii de
prestigiu angajată în dezvoltarea şi practicarea valorilor naţionale, europene şi universale, a
diversităţii şi alterităţii.
Codul de etică funcţionează ca un ghid de dezvoltare a relaţiilor etice în mediul
profesional ce implică membrii comunității universitare (studenţi, masteranzi, doctoranzi,
cadre didactice şi cercetători, personal didactic auxiliar, personal nedidactic).
Din comunitatea universitară fac parte şi persoane cărora li s-a conferit calitatea de
membru al comunităţii universitare, prin hotărâre a Senatului universitar. Totodată, Codul de
etică reglementează modul în care trebuie să se desfăşoare relaţiile dintre membrii comunităţii
universitare şi colaboratorii externi şi modul de raportare la comunitate în ansamblul ei.
Codul de etică al Universităţilor „Stefan cel Mare” din Suceava si Universitatea de
medicina si farmacie” Carol Davila” din Bucuresti sunt niste instrumente de modelare a
comunităţii universitare în spiritul unor principii şi valori, în sensul prevenirii încălcării
normelor eticii universitare.
Codul de etică şi deontologie profesională este un reper de evaluare a moralităţii
acţiunilor membrilor comunităţii universitare, furnizând principii pe baza cărora se pot stabili
modele de comportament, de coeziune şi de valorizare a potenţialului comunităţii universitare.
Universitățile din România (și din lume) au adoptat Coduri de etică prin care se
angajează să respecte o serie de valori și principii etice generale, din care decurg reguli
morale specifice, cu rolul de a ghida deciziile etice și de a oferi un model de comportament
moral.
Valorile morale sunt standarde culturale valabile pentru toţi membrii organizaţiei, care
ghidează comportamentul nostru moral. În realitate, ele nu funcționează ca un ghid propriu-
zis, ci mai degrabă ca un reper moral, fiind conținute tacit în principiile etice.
De pildă, valoarea dreptăţii e „ascunsă” în principiul dreptăţii. Un cod de etică având
ca fundament valorile morale e un cod bazat pe o declarație de valori, cum sunt, de exemplu,
codurile universităţilor româneşti.
Principiile etice nu sunt nici ele reguli de conduită, ci criterii majore care întemeiază şi
justifică regulile de conduită; ele ţin de fundamentele moralităţii (teorii), fiind dezbătute şi
modificate continuu de eticieni ; personalul obişnuit nu se ocupă de fundamentele eticii.
Datoriile morale specifice sau standardele morale (reguli de conduită, proceduri de
aplicare a principiilor) există sub forma unor obligaţii sau interdicţii care ne spun ce să
facem/să nu facem sub aspect moral.
18
BIBLIOGRAFIE
19