Modelarea-Masinilor-Electrice 2020

Modelarea masinilor electrice
Șef lucr.dr.ing. Popescu Florin Gabriel
1
Obiectivele disciplinei
 Dobandirea cunostintelor teoretice necesare si a
abilitatilor practice privind utilizarea metodelor de
modelare/simulare a functionarii masinilor electrice
utilizand modele de camp, respectiv modele de circuit.
 Analiza masinilor electrice utilizand modele de camp
(metoda elementului finit) permite luarea in calcul a
unor efecte complexe de natura electromagnetica (de
ex. armonici de dantura, forme geometrice complexe
ale miezurilor magnetice, refularea curentului in
conductoare masive, influenta neliniaritatior magnetice,
etc.), dificil de considerat prin modele de circuit.
 Simularea functionarii masinilor electrice utilizand
modele de circuit permite modelarea regimurilor
dinamice ale masinilor electrice cu un efort de calcul
redus, prezentand interes deosebit de pilda in cazul
analizelor de sistem (ex. actionari electrice). 2
Cuprinsul cursului
1. Notiuni introductive
2. Rezolvarea problemelor de camp electromagnetic
si termic folosind metode numerice
3. Modelarea numerica a masinii de curent continuu
4. Modelarea numerica a transformatorului electric
5. Modelarea numerica a masinii asincrone
6. Modelarea numerica a masinii sincrone
3
1. NOTIUNI INTRODUCTIVE
1.1. Introducere
 Masina electrica reprezinta principalul consumator de energie
electrica al economiei mondiale. Se estimeaza ca peste 40% din
energia electrica produsa la nivel mondial este consumata de motoare
electrice si sisteme de actionare electrica [1].
 Masinile electrice sunt utilizate in aplicatii diverse si pentru o gama
foarte variata de puteri.
 puteri in gama mW – sute de mW: micropompe, aparatura video-
audio, aparatura medicala, electronica si calculatoare,
microactionari electrice, microactuatoare, etc.
 puteri in gama W (VA) – sute de kW (kVA): masini unelte, roboti
industriali, compresoare, pompe, tractiune electrica (automobile
electrice, tramvaie, troleibuze, metrouri, lifturi, etc.), macarale,
ventilatoare, actionari electrice diverse, electronica si calculatoare,
jucarii, aparatura medicala, transformatoare de distributie, etc.
 puteri in gama MW (MVA) – sute de MW (MVA): trenuri electrice,
hidrogeneratoare, turbogeneratoare, turbine eoliene,
transformatoare de mare putere in sistemul electroenergetic, etc. 4
1.1.1. Ce este masina electrica ?
 Masina electrica este un convertor electromecanic ce transforma

energia electrica in energie mecanica (in regim de motor), sau
energia mecanica in energie electrica (in regim de generator).
 Masina electrica este utilizata uneori si in regimuri speciale
precum regimul de frana (primeste energie electrica si mecanica
pe care le transforma prin franare in caldura) sau de compensator
(motor sincron supraexcitat).
 In categoria masinilor electrice este inclus si transformatorul
electric desi acesta este un convertor electromagnetic (fara
componente in miscare). Teoria transformatorului se aseamana
insa cu cea a masinii asincrone.
 Conversia energiei in masina electrica are loc in prezenta
campului magnetic si are la baza principii fundamentale precum:
legea inductiei electromagnetice, legea circuitului magnetic, efecte
ponderomotoare in campuri magnetice, etc.
 Campul magnetic in masinile electrice poate fi produs de catre:
-Bobine parcurse de c.c. sau c.a. (camp mg. constant sau variabil),
-Magneti permanenti (camp magnetic constant).
5
1.1.2. Clasificarea masinilor electrice
Dupa tipul conversiei:

-Transformatoare electrice (convertoare electromagnetice),
-Masini rotative sau liniare (convertoare electromecanice).
Masinile electrice rotative se clasifica dupa mai multe criterii:

După tipul curentului la bornele principale :
-Masini de curent continuu,
-Masini de curent alternativ (masini asincrone, sincrone, etc.).
Functie de tipul constructiv:
-Masini in constructie normala cu rotor interior,
-Masini in constructie inversata cu rotor exterior.
Masinile de curent alternativ se pot clasifica functie de nr. de faze:
-Masini monofazate,
-Masini bifazate,
-Masini trifazate,
-Masini polifazate.
6
Functie de orientarea fluxului magnetic:
-Masini cu flux magnetic radial,
-Masini cu flux magnetic axial,
-Masini cu flux magnetic transversal. Etc.
Transformatoarele electrice se pot clasifica la randul lor dupa

anumite criterii
Functie de nr. de faze:
-Transformatoare monofazate,
-Transformatoare trifazate,
-Transformatoare polifazate.
Functie de utilizarea lor:
-Transformatoare de putere,
-Transformatoare speciale (autotransformatoare, transformatoare
de sudura, de masura etc.),
7
1.1.3. Ce inseamna a modela o masina electrica ?
 Modelarea unei masini electrice reprezinta descrierea

functionarii masinii cu ajutorul unor modele matematice alcatuite
din ecuatii sau sisteme de ecuatii specifice bazate pe legi si
teoreme fundamentale (legea inductiei electromagnetice, legea
circuitului magnetic, efecte ponderomotoare in camp magnetic,
teoremele lui Kirchhoff, ecuatia Fourier a conductiei termice, etc.);
 Modelele matematice utilizate in modelarea numerica depind de
mai multi factori precum:
 natura fenomenelor studiate (fenomene electrice,
magnetice, termice, fenomene cuplate etc.),
 tipul constructiv-functional al masinii electrice,
 regimul de functionare studiat (regim permanent, regim
tranzitoriu etc.), etc.
 Modelarea unei masini electrice are la baza modele matematice
care pot fi:
 modele de circuit (cu parametri concentrati),
 modele de camp (parametri distribuiti) sau
 modele hibride (modele de tip camp-circuit)
8
1.1.4. La ce este utila modelarea masinilor electrice ?
 Modelarea masinilor electrice este utila in:

 analiza functionarii masinii electrice si estimarea cu precizie
a performantelor acesteia inca din faza de proiectare (inainte
de a construi si de a testa un prototip),
 proiectarea si optimizarea constructiv-functionala a masinii,
 estimarea parametrilor masinii si a unor proprietati
necunoscute prin rezolvare de probleme inverse,
 analiza sistemelor de actionare electrica in care este
integrata masina electrica,
 evaluarea unor marimi locale greu de determinat
experimental etc.
 Cerintele (uneori contradictorii) la care trebuie sa raspunda un
model matematic utilizat in modelare numerica sunt:
 implementare simpla pe calculator,
 precizie de calcul cat mai ridicata,
 timp de calcul redus,
 rezultate cat mai consistente si utile privind functionarea
masinii (marimi locale, marimi integrale, etc.)
9
 Prin modelare numerica, utilizand modele matematice adecvate,
se pot anticipa cu precizie performantele unei masinii inca din faza
de conceptie. Masina poate fi astfel proiectata optimal rezultand un
numar mai mic de prototipuri (ideal unul singur) construite si
testate experimental, generandu-se importante reduceri de costuri
(costuri de personal, costuri materiale, etc.) in special in cazul
masinilor scumpe, de puteri mari.
 Prin proiectarea optimala a masinilor electrice se pot obtine
solutii constructive capabile sa raspunda unor cerinte tot mai
ridicate privind performantele masinilor electrice dictate de
beneficiar precum: randament superior, cupluri ridicate, turatii
foarte mici sau foarte mari, fiabilitate superioara, gabarit redus,
pret competitiv etc.
 Modelarea numerica permite totodata dezvoltarea spiritului

creativ, inovator, prin scurtarea drumului de la idee la rezultat.
 Prin modelare numerica se pot testa raspunsurile masinii la

diverse modificari constructive sau de material, se pot obtine
informatii pretioase privind anumite marimi locale (inductie
magnetica, temperatura, etc.) greu de masurat experimental.
10
1.1.5. Evolutia in domeniul modelarii masinilor electrice
 In trecut modelarea/analiza/proiectarea masinilor electrice avea

la baza ecuatii de functionare specifice rezolvate analitic, valabile
in anumite ipoteze simplificatoare, modelele de calcul fiind usor
de rulat, dar deseori imprecise.
 In prezent dezvoltarea tehnicii de calcul a permis aparitia de
pachete de programe profesionale de calcul numeric ce pot fi
utilizate in modelarea masinilor electrice.
 Astfel modelarea masinilor electrice poate fi abordata pe baza
unor modele de circuit cu parametri concentrati (ex. pachete de
programe Matlab/Simulink/SymPowerSystems, PSIM etc.), prin
modele de camp cu parametri distribuiti (Flux, Ansys, Comsol,
FEMM, etc.) sau prin modele cuplate de tip camp-circuit (Flux,
Comsol etc.)
 Modelarea masinilor electrice utilizand modele de camp sau
modele de tip camp-circuit au la baza in mod uzual Metoda
Elementului Finit (MEF) in abordare 2D (si uneori 3D). MEF
prezinta un nivel ridicat de generalitate si precizie, fiind capabila
sa ia in considerare aspecte complexe precum neliniaritati
magnetice, armonici de dantura, cuplaje camp-circuit-miscare etc.
11
 Prin utilizarea modelelor numerice precizia de calcul a sporit
foarte mult permitand estimarea precisa a caracteristicilor
masinilor electrice studiate.
 In prezent se pot analiza fenomene tot mai complexe ce fac apel

la cuplaje multifizica de tipul electromagnetism - deplasare, camp
electromagnetic - camp termic - hidrodinamica; electromagnetism
- deformare etc. evident cu pretul unor eforturi de calcul tot mai
importante, (necesitand uneori calculatoare speciale sau sisteme
de calcul paralel).
 Se estimeaza ca in viitorul apropiat nu va exista nici o unealta de

modelare numerica disponibila cu grad ridicat de generalitate si
precizie care sa permita un calcul precis in timp foarte scurt pe
calculatoare obisnuite.
12
1.2. Materiale utilizate in constructia masinilor electrice
 Materialele utilizate in constructia masinilor electrice se aleg asa

incat masinile sa corespunda dpdv functional, tehnic si economic
cerintelor impuse.
 Materialele utilizate in constructia masinilor electrice sunt de

mai multe tipuri:
-Electroconductoare (cupru, aluminiu, alama, aliaje etc.),
-Magnetice (tole din otel magnetic, otel, ferite etc.),
-Electroizolante (fibre textile, mica, polietilena, hartie etc.),
-Altele (de pilda otelul si fonta pt. consolidare mecanica, etc.).
 Criterii ce trebuie respectate in alegerea materialelor:

-Sa admita solicitari cat mai mari (electrice, magnetice, termice,
mecanice),
-Sa poate fi prelucrate usor prin metode si procedee tehnologice
uzuale (trefilare, stantare, sudare, etc.),
-Sa fie cat mai ieftine.
13
1.2.1. Materiale feromagnetice pentru circuite magnetice
Dpdv magnetic, materialele se impart in mai multe categorii.

Materialele magnetice utilizate curent in constructia masinilor
electrice (constructia miezurilor magnetice, a magnetilor
permanenti etc.) sunt materialele feromagnetice r ≥ 1,
unde:
- r reprezinta permeabilitatea magnetica relativa (B = r . 0 . H),
- B este inductia magnetica,
- H intensitatea campului magnetic.
Circuitele magnetice pot fi:

- Parcurse de flux magnetic constant in timp (ex. miezul magnetic
rotoric la masina sincrona, miezul statoric la masina de curent
continuu),
- Parcurse de flux magnetic variabil in timp (ex. miezul statoric la
masina asincrona sau sincrona).
14
1.2.1.1. Caracteristici ale materialelor feromagnetice
 O caracteristica de baza la materialele feromagnetice este

dependenta inductiei magnetice B de intensitatea campului
magnetic H. Dependenta B = f(H) se numeste curba de
magnetizare si in cazul miezurilor utilizate in flux magnetic variabil
in timp are forma unui ciclu de histerezis.
 Functie de alura ciclului de histerezis

materialele feromagnetice se impart in: Ciclu de
- Mat. magnetic moi (miezuri magnetice) histerezis
- Mat. magnetic dure (magneti permanenti)
Materiale
- Bs [ T ] este inductia magn. la saturatie magnetic moi
Materiale
- Hc [A/m] campul magnetic coercitiv magnetic
- Br [ T ] este inductia remanenta dure
15
1.2.1.2. Proprietati optime pentru materiale feromagnetice
- Permeabilitate magnetica relativa cat mai mare,
- Inductie la saturatie cat mai mare,
- Pierderi specifice cat mai reduse (prin histerezis si prin curenti
turbionari) in cazul miezurilor cu flux magnetic variabil in timp,
- Tehnologie de fabricatie cat mai ieftina,
- Rezistenta mecanica adecvata.
1.2.1.3. Materiale utilizate pentru miezuri cu flux constant

- Otel laminat (grosimi intre 0.5 - 50 mm),
- Otel si fonta turnate,
- Otel forjat,
- Tole din tabla silicioasa.
1.2.1.4. Materiale utilizate pentru miezuri cu flux variabil

- Tole din tabla silicioasa (fier-carbon-siliciu) cu cristale orientate
sau neorientate, uzual cu grosime de 0.35 - 0.5 mm, izolate cu
lacuri sau cu oxizi,
- Materiale magnetic moi compozite.
16
1.2.1.4. De ce folosim materiale feromag. in masini electrice ?
 Sa consideram o bobina de lungime infinita. Selectam o
portiune de lungime L (delimitata de punctele A si B) ca in figura.
 Pentru a produce un camp magnetic de inductie impusa Bi in
volumul bobinei, curentul prin bobina se noteaza cu Iaer daca in
interiorul bobinei se afla aer si IFe daca bobina are miez
feromagnetic.
Concluzie: Pentru a obtine o inductie magnetica data intr-o bobina este

nevoie de o solenatie mult mai mica daca bobina este
echipata cu miez de fier. 17
Solenatia necesara pentru a obtine o inductie
magnetica impusa Bi in aer sau intr-un miez magnetic
B=f(H) in miezuri
feromagnetice
Bi
B=f(H) in aer H
HNI
NIFe NIaer NI
18
1.2.2. Materiale conductoare pentru infasurari
 Materialele utilizate pentru infasurari trebuie in primul rand sa

aiba rezistivitate electrica cat mai mica pentru reducerea
pierderilor Joule; Pj = RI2 = (L/S)I2.
 Cele mai utilizate materiale sunt cuprul (Cu) si aluminiul (Al). Se
mai folosesc si aliaje precum: alama, bronzul, staniul, hidronaliul,
siluminiul etc.
 Pentru conductoare supuse la eforturi mecanice importante se

alege o varianta de material cu grad mai ridicat de ecruisare [2].
Proprietatile mecanice ale materialelor depind de gradul de
ecruisare.
 Coliviile rotorice la masinile asincrone se construiesc uzual din

Al, (recent si din Cu) sau aliaje, prin turnare sub presiune sau prin
sudarea barelor rotorice de inelele frontale.
 Conductoarele de bobinaj sunt standardizate/tipizate, avand
forma rotunda sau profilata si se folosesc in varianta izolata
(email, fibre textile etc.).
19
Proprietati importante ale Al si Cu
 Cu (20 grade):
Rezistivitate electrica:   1.7.10-8 m;
Densitate:  = 8960 kg/m3;
Coeficientul de temperatura:  = 3.9.10-3 K-1;
Conductivitate termica: k = 401 W/(mK);
Efortul unitar admisibil la intindere la rupere: r = 20 – 30 kgF/mm2
 Al (20 grade):
Rezistivitate electrica:   2.7.10-8 m;
Densitate:  = 2700 kg/m3;
Coeficientul de temperatura:  = 3.9.10-3 K-1;
Conductivitate termica: k = 237 W/(mK);
Efortul unitar admisibil la intindere la rupere: r = 6 – 11 kgF/mm2
Rezistivitatea electrica variaza cu temperatura:

 = 20 [ 1 +  ( – 20)]
20
1.2.3. Materiale electroizolante
 Conductoarele masinilor electrice se izoleaza utilizand materiale

cu proprietati electroizolante. Acestea pot fi materiale naturale
(lemn, mica, etc.) sau sintetice (emailuri, fibre de sticla, rasini
epoxidice, prespan, sticlotextolit, pertinax, etc.) [2].
 In unele cazuri se folosesc izolatii combinate, de pilda fibre de

sticla lacuita sau impregnata cu rasina sintetica, micabanda
preimpregnata etc.
 Sistemul de izolatie se alege in functie de nivelul de tensiune la

care lucreaza masina si in functie de clasa termica pentru care se
proiecteaza aceasta.
 Se disting mai multe tipuri de izolatii: izolatie conductor, izolatie

de crestatura, izolatie intre straturile unei infasurari etc.
21
1.3. Metode numerice utilizate in analiza masinilor electrice
 Metodele numerice de rezolvare a ecuatiilor diferentiale cu

derivate partiale utilizate frecvent in analiza masinilor electrice
sunt:
-Metoda Elementelor Finite (MEF),
-Metoda Diferentelor Finite (MDF).
 Cea mai utilizata metoda numerica pentru rezolvarea
problemelor de camp in inginerie este MEF.
 Uneori rezolvarea problemelor de camp necesita utilizarea
metodelor numerice cuplate. Un exemplu in acest sens este
reprezentat de cuplajul MEF-MDF pentru rezolvarea problemelor
de camp in regim tranzitoriu, derivata temporara fiind aproximata
prin MDF.
 Metodele numerice pot fi utilizate atat in rezolvarea problemelor
de analiza cat si de sinteza (ex. de proiectarea unei masini la
performante impuse).
22
1.3.1. Probleme de analiza si de sinteza in studiul masinilor
electrice
A. Problema de analiza: determinarea performantelor unei masini

date
B. Problema de sinteza (inversa problemei de analiza):

proiectarea masinii la performante impuse
Mașina electrică
Analiză
Performante
Sinteză
Proiectarea masinilor electrice la performante impuse este o

problema de sinteza (problema inversa)
23
1.3.2. Etape principale in analiza masinilor electrice
utilizand MEF
-Definirea regimului de camp caracteristic studiului efectuat

(regim magnetostatic, magnetic stationar, magnetodinamic,
magnetic tranzitoriu etc.);
-Descrierea geometriei domeniului de calcul 2D/3D;
-Definirea retelei de discretizare tinand cont de aspectele fizice
ale problemei;
-Definirea proprietatilor de material care intervin in problema de
analiza numerica;
-Definirea regiunilor domeniului de calcul si a surselor de camp
(densitati de curent, curent etc.);
-Definirea circuitului electrice asociat daca e cazul;
-Asocierea proprietatilor de material si a componentelor de
circuit (unde e cazul) regiunilor domeniului de calcul;
-Definirea conditiilor la limita (initiale si pe frontiere);
-Asamblarea matricelor si rezolvarea sistemului de ecuatii
algebrice;
-Analiza rezultatelor numerice (calculul marimilor locale si
integrale necesare). 24
1.3.2.1. Avantaje ale MEF
- Permite tratarea domeniilor neomogene si neliniare;
- Conduce la un algoritm relativ usor de implementat in special in
cazul elementelor de ordin inferior;
- Are grad sporit de generalitate, existenta diverselor tipuri de
elemente finite permitand abordarea probleme cu geometrii
complexe;
- Reteaua de discretizare poate fi indesita local;
- Elementele finite nodale conduc deseori la matrici rare cu
structura banda permitand folosirea metodelor de calcul iterative
performante;
- Se poate cupla cu MEFr;
- In cazul problemelor de regim tranzitoriu derivatele in timp pot fi
tratate prin MDF;
- Post-procesarea marimilor de camp este usor de realizat.
1.3.2.2. Dezavantaje ale MEF
- Modelarea problemelor cu frontiere deschise necesita extinderea
domeniului de calcul pentru a obtine o precizie adecvata;
- Dificultati la modelarea mediilor in miscare, in unele cazuri
implicand refacerea retelei de discretizare si distorsionarea 25
acesteia.
1.3.3. Etape principale in analiza numerica utilizand MDF
-Descrierea fizica si geometrica a problemei de studiat (definirea

ecuatiei diferentiale ce descrie fenomenul studiat si stabilirea
domeniului de calcul);
-Definirea retelei de discretizare aferente domeniului de calcul;
(densitati de curent, curent etc.);
-Asocierea proprietatilor de material regiunilor domeniului de
calcul;
-Definirea conditiilor la limita (initiale si pe frontiere);
-Aproximarea operatorilor diferentiali prin diferente finite;
-Asamblarea matricei si rezolvarea sistemului de ecuatii algebrice;
-Analiza rezultatelor numerice (calculul marimilor locale si
integrale necesare).
26
1.3.3.1. Avantaje ale MDF
-Algoritm simplu de implementat pe calculator, in special la
diferente finite de ordinul 1;
-Permite tratarea problemelor neliniare;
-Matricea rezultanta este rara, de tip banda (latimea benzii de
maxim 3, 5 respectiv 7 elemente in cazul problemelor 1D, 2D
respectiv 3D) si pozitiv definita in cele mai multe cazuri.
-Permite o combinatie eficienta cu Metoda Elementului Finit la
rezolvarea de probleme de regim tranzitoriu.
1.3.3.2. Dezavantajele ale MDF

-Sistem rigid de discretizare a domeniului
de calcul, acesta restrangand domeniile de
aplicabilitate ale MDF; o rafinare locala a
retelei de discretizare implica in mod uzual
o rafinare dupa toate axele sistemului de
coordonate;
-Dificultati in descrierea geometriilor
complexe; impunere dificila a conditiilor pe
frontiere;
-Dificultati in tratarea domeniiilor de calcul Frontieră descrisă prin
diferenţe finite 27
neomogene (pe suprafetele de separare).
1.3.3.3. Abordare prin MDF a unei probleme 1D
 Derivata numerica a unei functii f(x) reprezinta viteza de variatie a

functiei f in raport cu variabila x:
f’(x) = df/dx = tg
 Functia f poate varia functie de o coordonata spatiala x sau

functie de timp t.
f(x)
f(x)
f’(a) = tg  Maxim

global
Maxim local
Minim
local
0 a b
x 0 b
x
28
 Aproximarea derivatelor prin diferenţe finite
(a) diferente finite regresive
f(xk )  f(xk 1 )
f ' (x k )  (b) diferente progresive
x k  x k 1
f(xk 1 )  f(xk )
f ' (xk )  (c) diferente centrate
xk 1  xk
f(xk 1 )  f(xk 1 )
f (xk ) 
'
xk 1  xk 1
f(x) f(x) f(x)
f(xk) f(xk) f(xk)

f(xk-1) f(xk-1) f(xk-1)
f(xk+1) f(xk+1) f(xk+1)
0 xk-1 xk xk+1 x 0 0 xk-1 xk xbk+1 x

xk-1 xk xbk+1 x
29
2. REZOLVAREA PRIN MEF A PROBLEMELOR
DE CAMP ELECTROMAGNETIC SI TERMIC
2.1. Introducere
-Cunoasterea campurilor electromagnetic si termic in masinile

electrice permite dimensionarea corecta a acestora si calculul
performantelor globale in regimuri de functionare permanente sau
tranzitorii.
-Rezolvarea problemelor de camp electromagnetic si termic au la
baza ecuatii diferentiale cu derivate partiale specifice regimurilor
de camp studiate (regim magnetostatic, magnetodinamic,
magnetic tranzitoriu, termic stationar, termic tranzitoriu etc.).
-Metoda cea mai flexibila si generala care permite rezolvarea
ecuatiilor diferentiale cu derivate partiale in domenii de calcul
neomogene, cu luarea in calcul a neliniaritatilor, este Metoda
Elementelor Finite (MEF).
30
2.2. Metoda Elementelor Finite
 Sa consideram o problema de camp definita pe un domeniu de

calcul , descrisa de ecuatia diferentiala cu derivate partiale:
LΦ  f
unde L reprezinta operatorul diferential de ordinul n asociat

problemei de camp,  este functia necunoscuta ce apartine
spatiului de solutii admisibile (denumita si variabila de stare), iar f
este o functie cunoscuta in tot domeniul de calcul, reprezentand
sursa de camp.
 Se considera cunoscute conditiile pe frontierele ce marginesc

domeniul de calcul .
 MEF presupune in primul rand discretizarea domeniului de

calcul in subdomenii disjuncte denumite elemente finite, notate
cu (e) unde e  1, M iar M este numarul total de elemente finite.
31
 Elementele finite pot fi de pilda segmente in aplicatii 1D,
triunghiuri sau patrulatere in aplicatii 2D, tetraedre, prisme sau
hexaedre in aplicatii 3D.
 Operatia de discretizare in elemente finite a domeniului de

calcul este foarte importanta pentru o solutionare corecta a unei
probleme de camp. Modul in care este construita reteaua de
elemente finite influenteaza necesarul de memorie, timpul si
precizia de calcul a solutiei de camp.
 Reteaua de discretizare in elemente finite trebuie indesita in

regiunile de interes si caracterizate de variatii importante ale
marimii de stare (ex. intrefierul masinilor electrice unde se
concentreaza cea mai mare parte a energiei magnetice
dezvoltate).
 Exista algoritmi de rafinare locala automata a retelei de

discretizare (discretizare adaptiva) in vederea obtinerii unei
precizii suficient de bune a solutiei de camp cu un efort de calcul
redus. 32
 Se considera ca la nivelul fiecarui element finit variabila de stare
prezinta o variatie polinomiala de ordinul 1 sau 2 (rar se intalnesc
variatii polinomiale de ordine superioare) in functie de
coordonatele spatiale. Pe baza acestei ipoteze variabila de stare
este reprezentata la nivelul fiecarui element printr-o dependenta
de valorile sale necunoscute in nodurile retelei de discretizare si
de anumite functii cunoscute (functii de forma) ce depind de
geometria elementului finit.
n 
Φ   Nj Φ j  N  Φ   Φ  N 
e e e e T e e T e
j1
e
unde n reprezinta numarul de noduri ale elementului (e), N j este
functia functia de forma a elementului (e), iar Φje reprezinta
valoarea aproximativa a functiei necunoscute in nodul j,
 Prin aplicarea Metodei Variationale sau a Metodei Reziduurilor

Ponderate se obtine un sistem de ecuatii avand ca necunoscute
valorile variabilei de stare in nodurile elementelor finite.
33
 Metoda Variationala presupune ca functiei necunoscute  sa i se
asocieze o functionala  prin a carei minimizare (/ =0) sa se
obtina solutia care verifica atat ecuatia de baza cat si conditiile la
limita.
 Conform acestei metode se alege un sistem complet de functii
de baza, liniar independente, Ni , i = 1, ..., n, iar solutia exacta este
aproximata prin:
~ n
Φ  Φ  c iNi
i1
 Coeficientii c i sunt determinati din conditia de minimizare a

~
functionalei (Φ) .
 Metoda Reziduurilor Ponderate presupune in primul rand

~
definirea reziduului pe baza functiei aproximative Φ prin relatia:
~ ~
R(Φ)  LΦ - f
34
 Se alege un sistem complet de functii de baza liniar
independente, Ni , i=1, ..., n, iar solutia exacta este aproximata
prin:
~ n
Φ  Φ  c iNi
i1
 Reziduul R are valoarea zero doar pentru solutia exacta Φ .

Pentru determinarea coeficientilor ci se impune pentru fiecare
functie Wj numite functii pondere conditia de anulare a reziduului
in medie pe intregul domeniul de calcul al problemei.
~
 Wj R(Φ) d  0

 Functiile pondere Wj sunt uzual identice cu functiile de forma Ni

(Metoda Galerkin cea mai utilizata).
35
 Conditiile pe frontiere se definesc tot in decursul acestei etape si pot fi
de mai multe tipuri. Cele mai cunoscute sunt conditiile de tip Dirichlet, ce
sunt aplicate direct asupra variabilelor de stare sau conditiile de tip
Neumann omogena sau naturale ce rezulta in mod implicit din formularea
insasi. In studiul masinilor electrice se utilizeaza si alte conditii speciale
pe frontiere precum cele de periodicitate/antiperiodicitate.
 Ecuatia diferentiala initiala se transforma prin operatiile de mai sus intr-
un sistem de n ecuatii cu n necunoscute, numarul n fiind determinat de
numarul elementelor finite si de numarul coeficientilor necunoscuti ci.
Sistemul de ecuatii obtinut are forma matriceala:
AX  B
 Rezolvarea sistemului de ecuatii utilizand metode numerice specifice
precum Metoda Gradientului Conjugat, Metoda Gradientului Biconjugat,
Metoda Generalizata a Reziduului Minimal etc. permite determinarea
valorilor variabilei de stare Φ in nodurile retelei de discretizare si ulterior
prin interpolare in orice punct al domeniului de calcul.
 Pe baza solutiei de camp se pot procesa alte marimi locale sau globale
derivate ale variabilei de stare.
36
2.3. Ecuatiile generale ale campului electromagnetic
 In regim general variabil, in medii imobile, formele locale ale

legilor campului electromagnetic (ecuatiile lui Maxwell) se pot
exprima dupa cum urmeaza:
B
rot E   - Legea inductiei electromagnetice
t
D
rot H  J  - Legea circuitului magnetic
t
div B  0 - Legea fluxului magnetic
unde: E este intensitatea campului electric, B inductia magnetica,

H intensitatea campului magnetic, J densitatea curentului electric,
D inductia electrica.
37
div D  ρ v - Legea fluxului electric
ρ v
div J   - Legea conservarii sarcinii electrice
t
D  DE 
J  JE  - Legi de material
B  BH
38
2.4. Modele diferentiale ale campului electromagnetic
exprimate in potentiale, utilizate in analiza 2D a
masinilor electrice
2.4.1. Regimul magnetic stationar. Formularea in potential
magnetic vector A
 In functionare, bobinele masinilor electrice sunt parcurse de

curenti electrici. In cazul masinii de curent continuu de pilda, la un
anumit moment de timp si pentru o anumita pozitie relativa a
armaturilor, regimul campului poate fi considerat de tip magnetic
stationar. In acest caz sursa campului va fi reprezentata de valorile
instantanee ale curentilor (Js) din infasurari si eventual de
magnetizatia remanenta (Br), daca domeniul de calcul include
magneti permanenti.
 Din legea fluxului magnetic inductia magnetica se poate scrie

sub forma:
B = rot A
unde A se numeste potential magnetic vector. 39

 Pe baza legii circuitului magnetic si a legilor de material ecuatia
diferentiala specifica regimului magnetic stationar devine:
rot [(1/μ). rot A] = Js
 In domeniile de calcul cu magneti permanenti ce au

caracteristica de demagnetizare liniara putem scrie:
rot [(1/μ). rot A] = Js + rot [(1/μ). Br]
 Unicitatea solutiei ecuatiei diferentiale de mai sus necesita

cunoasterea divergentei variabilei de stare A. Cel mai adesea se
impune conditia de etalonare Coulomb div A = 0.
40
 Pe suprafata de separatie dintre doua regiuni 1 si 2 cu perm.
magnetice 1 si 2 se conserva Bn si Ht.
 Continuitatea lui Bn este asigurata prin continuitatea variabilei de

stare A. Continuitatea lui Ht se impune prin conditia:
 1 1 
  rot A1 
  rot A 2  n12  0
μ1 μ2 
unde n12 reprezinta normala la suprafata de separatie dintre mediile

1 si 2.
 Rezolvarea unei probleme de camp magnetic stationar presupune

cunoasterea proprietatilor de material, a domeniului de calcul,
respectiv conditiile la limita (conditiile pe frontiere, uzual de tip
Dirichlet sau Neumann).
41
2.4.2. Regimul magnetodinamic. Formularea in potential
magnetic vector A
 Acest regim al campului electromagnetic permite studiul

regimurilor permanente ale echipamentelor caracterizate de
tensiuni si curenti sinusoidali (de ex. masina asincrona cu rotor
in scurtcircuit daca se neglijeaza saturatia magnetica sau
transformatorul electric).
 Ecuatia diferentiala caracteristica regimului magnetodinamic
(cvasistationar de tip magnetic armonic) se scrie:
rot [(1/μ). rot A] = Js – j. ω. σ. A
unde:
A este potentialul magnetic vector

Js este densitatea curentilor sursa;
σ este conductivitatea electrica;
ω = 2f, este pulsatia campului electromagnetic.
42
2.4.3. Regimul magnetic tranzitoriu. Formularea in
potential magnetic vector A
 Acest regim al campului electromagnetic permite studiul pas cu

pas in domeniul timp al regimurilor tranzitorii ale echipamentelor
electrice (de ex. pornirea masinii asincrone, cuplarea
transformatorului in gol la retea, etc.).
 Ecuatia diferentiala caracteristica regimului magnetic tranzitoriu
este:
rot [(1/μ). rot A] = Js –  A/t
unde:
A este potentialul magnetic vector

Js este densitatea curentilor sursa;
σ este conductivitatea electrica;
ω = 2f, este pulsatia campului electromagnetic.
43
2.5. Modele de circuit asociate modelelor de camp elmg.
 In cazul dispozitivelor
electromg. alimentate in
tensiune, valorile curentilor (sau
densitatilor de curent Js) ce
strabat circuitele electrice sunt
apriori necunoscute, acestea
rezultand in functie de
impedantele circuitelor.
 Un model 2D nu poate lua in

calcul efectele de capat (ex.
capatele de bobina).
 Pentru a lua in considerare

aspectele de mai sus modelul
de camp trebuie in mod uzual
cuplat cu un model de circuit.
Modelul de circuit asociat modelului de camp 44

elmg. 2D al motorului asincron
2.6. Modelul diferential al conductiei termice
 Modelul diferential al conductiei termice este exprimat prin

ecuatia lui Fourier:
dT
ρc div(kgradT)  p
dt
unde:
 este densitatea materialului;
c este caldura specifica;
k este conductivitatea termica;
T este temperatura;
p este densitatea de volum a surselor de caldura (ex. densitatea de
volum a pierderilor Joule, densitatea de volum a pierderilor in fier
etc.)
45
 Unicitatea solutiei ecuatiei lui Fourier presupune impunerea
conditiilor la limita:
- Conditii initiale (temperatura initiala): T0 (x,y, z, 0) pentrut  0

- Conditiile pe frontiere care in mod uzual sunt:
- de tip Dirichlet: T(x, y, z,t)  T0 , pentrut  0

T
- de tip Neumann omogen:  0, pe ntrut  0
n
- de tip Neumann neomogen: k  T  α(T  Ta)  σε(T 4  Ta4 ), pe ntru t  0
n
unde:
 este coeficientul de transfer prin convectie

 = 5.67.10-8 W/m2⋅K4 este constanta lui Stefan – Boltzman
 este coeficientul de transfer termic prin radiatie
Ta este temperatura mediului ambiant
46
3. MASINA DE C.C.
3.1. Introducere
- Masina de c.c. poate funcționa atat ca motor cat si ca generator.
- In regim de motor masina primeste putere electrica si produce putere
mecanica
- In regim de generator masina primeste putere mecanica (si eventual
putere electrica) si produce energie electrica
- Maşina de c.c. este utilizata in special in regim de motor;
- Generatorul de c.c este rareori folosit datorita utilizării pe scara larga
a energiei de c.a.
- Motoarele de c.c. permit un reglaj fin al vitezei greu de atins de către
motoarele de c.a.
- Motoarele de c.c. pot dezvolta cuplu nominal pentru o gama foarte
larga de turații, de la zero la turația nominala.
- Maşina de c.c. prezintă o importanta pentru industrie.
- Cuplul de pornire al unui motor de c.c. este mult mai mare decat
cuplul de pornire al unui motor de c.a. pentru aceeasi putere si
turatie nominala
Utilizari
- Motoarele de c.c. de mare putere sunt folosite in tractiune electrica,
masini
unelte, sisteme de imprimare, ventilatoare, pompe, macarale, in fabrici
de hartie si textile, la laminoare, etc.
- Masinile de c.c. de mica putere sunt folosite in multe aplicatii precum:
sisteme de inregistrare a turatiei, in constructie de tip tahogenerator,
servomotoare pentru sisteme de pozitionare si urmarire, jucarii, pompe
etc.
Avantaje
- Cuplu mare de pornire
- Accelerație si decelerație rapida
- Viteza poate fi usor controlata intr-o plaja foarte larga
- Poate fi utilizat in medii ostile (motoare de tractiune, trenuri electrice,
etc.)
- Este construit intr-o gama foarte larga de dimensiuni.
Dezavantaje
- Necesita mentenanta frecventa
- Nu se recomanda in medii explozive
- Cost ridicat
3.2. Elemente constructive
 Masina de c.c. este in general construita in configuratie normala

cu rotor interior - stator exterior.
 Partile principale ale unei masini de c.c. sunt statorul (armatura
fixa) si rotorul (armatura mobila) separate de intrefier.
Partile principale ale statorului:

-polii principali,
-infasurarea de excitatie
dispusa in jurul polilor
statorici principali,
-carcasa (jug magnetic),
-poli auxiliari (de comutatie),
-infasurarea de comutatie,
-infasurarea de compensare,
-periile si sistemul portperii,
-etc.
Componentele principale ale
rotorului sunt:
-arborele masinii,
-miez magnetic rotoric,
-infasurare rotorica,
-colector, perii
-etc.
arbore miez rotor
stator
infasurari
colector
colector infasurare
3.3. Campuri in masina de c.c. Liniile campului magnetic de excitatie Axa
neutra
Campul magnetic de excitatie
-Curentul de excitatie genereaza

campul magnetic de excitatie al
masinii.
-In cazul unui curent de excitatie
constant, campul de excitatie al
masinii va fi constant si astfel GCOMPLETPAR2
miezul magnetic statoric poate fi Inductia magnetica in intrefier
realizat din otel masiv. (E-3) Tesla
-Polii principali si cei auxiliari

500
sunt deseori realizati din tole
pentru ca tehnologia de realizare
este ieftina si pierderile prin 0
curenti turbionari datorate

armonicilor de dantura sunt mult
-500
reduse.
- Axa dintre doi poli succesivi se mm
numeste axa neutra. 0 100 200 300 400 500

-Fata de miezul magnetic rotoric care se afla in miscare, fluxul magnetic
de excitatie (constant fata de stator) este alternativ. Prin urmare miezul
rotoric trebuie construit din tole izolate pentru reducerea pierderilor prin
curenti turbionari.
-Bobinele infasurarii indusului (rotorice) sunt plasate in crestaturile

rotorice, capetele lor fiind conectate la lamelele colectorului.
-Colectorul are rol de redresor mecanic (in cazul generatorului de c.c.)

care converteste curentul alternativ ce parcurge infasurarea rotorica in
curent continuu la nivelul periilor. In cazul motorului de c.c. colectorul are
rol de invertor mecanic. Colectorul este realizat din lamele de cupru (sau
aliaje ale cuprului) izolate intre ele prin intermediul unor lamele de mica.
-Scopul periilor care calca pe lamelele colectorului este de a asigura

conexiunile electrice dintre infasurarea rotorica aflata in miscare si sursa
de alimentare statica externa (in cazul regimului de motor de c.c.).
-Periile sunt realizate din grafit si aluneca pe colector.

Tipuri de infasurari rotorice
capete de bobina capete de bobina
laturi laturi
active active
lamele lamele
1 2 3 4 5 colector 1 2 colector
perie
perie
Infasurare Infasurare
buclata ondulata
Liniile campului magnetic de reactie Axa
Campul magnetic de reactie neutra
-Infasurarea indusului este

alimentata prin intermediul
contactelor alunecatoare perii-
colector. Periile calca secvential
pe lamelele colectorului, dand
nastere unui camp magnetic de
reactie practic constant in raport
cu statorul.
-Fluxul magnetic de reactie este GCOMPLETPAR2
perpendicular pe directia Inductie magnetica in intrefier

campului de excitatie al masinii. (E-3) Tesla
250 Axa
neutra
-250
mm
0 100 200 300 400 500

Liniile campului magnetic rezultant Axa
neutra
Campul magnetic rezultant
-Cand masina lucreaza in

sarcina, campul de reactie se
suprapune peste campul de
excitatie si determina o
deplasare a axei neutre.
-Campul magnetic rezultant

GCOMPLETPAR2
este distorsionat (solicitand
nesimetric polii principali) i ar Tesla
Inductia magnetica in intrefier
1
fluxul magnetic esteinferio r
ca valoare fluxului de excitat ie Axa
datorita saturatiei magnetic e 0.5
neutra
initiala
pe o portiune a polulu i Axa neutra
principal. 0
deplasata
-0.5
-1 mm
0 100 200 300 400 500

neutra
- Scaderea fluxului de excitatie pe
pol, afecteaza negativ valoarea
cuplului electromagnetic, acest
efect putand fi diminuat folosind o
infasurare de compensare plasata
in crestaturi special prevazute in
talpa polilor principali ai masinii
de c.c.
GCOMPLETPAR2
- Infasurarea de compensare este
Inductia magnetica in intrefier
conectata in serie cu infasurarea (E-3) Tesla
indusului, asa incat efectul sau

Axa
compensator sa fie proportional neutra
500
cu fluxul magnetic corespunzator initiala
reactiei indusului.
0
-500
mm
0 100 200 300 400 500

-Deplasarea zonei neutre poate neutra
cauza foc la colector deoarece
comutatia nu mai are loc in zona
neutra, tensiunea indusa in
bobinele scurtcircuitate fiind
nenula; acest fapt conduce la
deteriorarea prematura a
colectorului.
-Masinile de mare putere sunt
GCOMPLETPAR2
echipate cu poli de comutatie
(auxiliari). Infasurarea de Inductia magnetica in intrefier
(E-3) Tesla
comutatie (sau a polilor auxiliari)
este conectata in serie cu Axa
infasurarea indusului. 500
neutra
initiala
-Infasurarea de comutatie
genereaza un camp magnetic in 0
zona neutra care sa anuleze pe cat

posibil t.e.m. induse (t.e.m. -500
autoindusa si t.e.m. datorata

deplasarii axei neutre) in spirele
mm
scurtcircuitate asa incat comutatia
sa se realizeze fara scantei. 0 100 200 300 400 500
3.4. Cuplul electromagnetic. Puterea electromagnetica
Cuplul electromagnetic al m.c.c.

Me = kI k = pN/(2a)
I = curentul prin indus 2p = nr. de poli

 = fluxul de excitatie pe pol N = nr. de conductoare rotorice
k = constanta masinii 2a = nr. cai de curent in paralel
Puterea electromagnetica a masinii de c.c.

Pe = Me = EI
Motor
3.5. Clasificarea si simbolizarea Mas. CC Generator
MCC cu excitatie separata MCC cu excitatie serie MCC cu excitatie derivatie
A1A2 – infasurarea
indusului
F1F2 – inf. de
excitatie
independenta
E1E2 – inf. de
excitatie derivatie
MCC compound1 MCC compound2 D1D2 – inf. serie
Motor
3.5. Clasificarea si simbolizarea Mas. CC Generator
B1B2 – infasurarea polilor auxiliari

C 1C2 – inf. de compensare
B 1B2 și C1Cindusului
înfășurarea 2 se înseriază cu
MCC mixtă
MCC cu excitație MCC cu excitație

independentă serie echipată cu
echipată cu poli poli auxiliari și
auxiliari și înfășurare înfășurare de
de compensare compensare
3.6. Modele de regim permanent ale Mas. CC
3.6.1. Ecuatiile GCC cu excitatie separata
 Rex: rezistenta infasurarii de excitatie

 Uex : tensiunea de excitatie
 Iex : curentul de excitatie
 Ra : rezistenta infasurarii indusului
 Rs: rezistenta de sarcina
 E : T.e.m. a masinii
 Up: caderea de tensiune la perii ≈ 2V
 Ua : Tensiunea la bornele indusului
 Ia : Curentul prin indus
  : Fluxul magnetic pe pol
 K: Constanta masinii Uex = Rex.Iex
 : Viteza unghiulara Ua = E - Up - Ra.Ia
 M: Cuplul electromagnetic E = k
 Ma: Cuplul activ  = f(Iex)
 Mm: Cuplul corespunzator frecarilor si ventilatiei Ua = IaRs
 Mfe: Cuplul corespunzator pierderilor in fier
M = kIa
Ma = M + Mm + Mfe
3.6.2. Ecuatiile GCC cu exc. derivatie

 Rs: rezistenta de sarcina
 I : Curentul de sarcina
  : Fluxul magnetic pe pol Ia = I + Iex
 K: Constanta masinii Ua = E - Up - Ra.Ia
 : Viteza unghiulara E = k
 M: Cuplul electromagnetic
 = f(Iex)
 Ma: Cuplul activ
 Mm: Cuplul corespunzator frecarilor si ventilatiei
Ua = Rex .Iex
 Mfe: Cuplul corespunzator pierderilor in fier Ua = I. Rs
M = kIa
Ma = M + Mm + Mfe
3.6.3. Ecuatiile Mot. CC cu exc. separata

 K: Constanta masinii
 : Viteza unghiulara
 Ms: Cuplul de sarcina
 Mm: Cuplul corespunzator frecarilor si ventilatiei Uex = Rex.Iex
 Mfe: Cuplul corespunzator pierderilor in fier Ua = E + Up + Ra.Ia
E = k
 = f(Iex)
M = kIa
M = Ms + Mm + Mfe
3.6.4. Ecuatiile Mot. CC cu exc. derivatie

 : Viteza unghiulara I = Ia + Iex
 M: Cuplul electromagnetic Ua = E + Up + Ra.Ia
 Ms: Cuplul de sarcina E = k
 Mm: Cuplul corespunzator frecarilor si ventilatiei Ua = Rex .Iex
 Mfe: Cuplul corespunzator pierderilor in fier  = f(Iex)
M = kIa
M = Ms + Mm + Mfe
3.6.5. Ecuatiile Mot. CC cu excitatie serie

 Ms: Cuplul de sarcina
 Mm: Cuplul corespunzator frecarilor si ventilatiei
 Mfe: Cuplul corespunzator pierderilor in fier
I = Ia = Iex
Ua = E + Up + (Rex+Ra).Ia
E = k
 = f(Iex)
M = kIa
M = Ms + Mm + Mfe
3.7. Modele de regim dinamic ale Mas. CC
3.7.1. Ecuatiile de regim dinamic ale Mot. CC cu exc. separata
 Rex: rezistenta infasurarii de excitatie Ua = e + Up + Ra.ia + La.dia/dt

 Ra : rezistenta infasurarii indusului e = k
 e : T.e.m. a masinii
 = f(iex)
 Ua : Tensiunea la bornele indusului Uex = Rex.iex + d(Lex.iex)/dt
 ia : Curentul prin indus m = kia
 iex : Curentul de excitatie Jd/dt = m - ms - mp
  : Fluxul magnetic pe pol
 k: Constanta masinii
 m: Cuplul electromagnetic
 ms: Cuplul de sarcina
 mp: Cuplul corespunzator pierderilor
 La : Inductivitatea inf. Indusului
 Lex : Inductivitatea inf. de excitatie
 J : Momentul de inertie
66
3.7.2. Ecuatiile de regim dinamic ale Mot. CC cu magneti permanenti

Ua = Ra.ia + La.dia/dt + e
 e : T.e.m. a masinii
e = k
 Up: caderea de tensiune la perii ≈ 2V  = ct.
 Ua : Tensiunea la bornele indusului m = kia
 ia : Curentul prin indus Jd/dt = m - mr - mp
 iex : Curentul de excitatie
  : Fluxul magnetic pe pol
 k: Constanta masinii
Ua = Ra.ia + La.dia/dt + k
 m: Cuplul electromagnetic Jd/dt = kia - mr - F 
 ms: Cuplul de sarcina
 mp: Cuplul corespunzator pierderilor
 La : Inductivitatea inf. Indusului
 Lex : Inductivitatea inf. de excitatie
 J : Momentul de inertie
 F: Coeficientul de frecari vascoase
67
3.8. Modelarea MCC prin MEF (regim staţionar)
3.8.1. Etape principale
-Definirea datelor tehnice principale ale masinii (electrice, magnetice,

geometrice etc.);
-Definirea regimului de camp caracteristic studiului efectuat (regim
magnetostatic, magnetic stationar, magnetic tranzitoriu etc.);
-Descrierea geometriei domeniului de calcul 2D; definirea conditiilor
la limita (initiale si pe frontiere, considerarea simetriilor);
-Definirea materialelor si a proprietatilor asociate care intervin in
problema de analiza numerica;
(densitati de curent, curent etc.); definirea circuitelor electrice
asociate daca e cazul; asocierea proprietatilor de material si a
componentelor de circuit (unde e cazul) regiunilor domeniului de
calcul;
-Definirea retelei de discretizare tinand cont de aspectele fizice ale
problemei;
-Asamblarea matricelor si rezolvarea sistemului de ecuatii algebrice;
-Analiza rezultatelor numerice (calculul marimilor locale si integrale
necesare).
3.8.2. Definirea regimului de camp caracteristic. Date principale
ale MCC. Exemplu de calcul
Regimul de camp
Regimul de camp aferent analizei in element finit a MCC este regimul
magnetic stationar. Ecuatia diferentiala specifica acestui regim exprimata
in potential magnetic vector A este:
unde Js reprezinta densitatea de

curent in regiuni de tip bobina
(infasurarea de excitatie, infasurarea
indusului, infasurarea de
compensare, infasurarea polilor
auxiliari.
Date principale ale MCC
 Putere nominală, Pn = 185 kW;
 Tensiune nominală, Un = 750 V;
 Curent nominal, In = 270 A;
 Turaţie nominală, nn = 1350 rot/min;
 Serviciul de funcţionare S1.
3.8.3. Definirea domeniului de calcul. Conditii pe frontiere
Date principale geometrice ale maşinii studiate
 Diametrul rotorului: 360 mm;

 Lungimea întrefierului: 6 mm;
 Lungimea axială a miezurilor
magnetice: 450 mm;
 Lăţimea miezului magnetic al
polilor inductori: 204 mm;
 Lăţimea miezului magnetic al
polilor de comutaţie: 34 mm;
 Înălţimea miezului magnetic al
polilor de comutaţie: 80 mm;
 Indusul are Z = 44 de crestături;

Înfăşurarea indusului este de tip
buclată simplă, cu pasul de
ducere y1 = 11 crestături, cu
2a = 4 căi de curent.
Domenii de calcul pentru studiul campului magnetic de excitatie.
Conditii pe frontiere
Domeniu de calcul: sectiune transversala/ 2 poli Domeniu de calcul: sectiune transversala/ 1 pol
Conditii pe frontiere: Dirichlet Conditii pe frontiere: Dirichlet
Z = 44 crest. rotor
Z nu se imparte la 8
Domeniu de calcul: sectiune transversala/ 1/2 pol

Domeniu de calcul: sectiune transversala/ 1 pol Conditii
Conditii pe frontiere:
pe frontiere: Dirichlet pe frontiera exterioara a statorului si
interioara a rotorului/ Neumann omogen in rest
Domenii de calcul pentru studiul campului magnetic de reactie a
indusului. Conditii pe frontiere
Conditii pe frontiere: Dirichlet pe frontiera exterioara Conditii pe frontiere: Dirichlet pe frontiera exterioara
stator si cea interioara rotor/ Neumann omogen in rest stator si interioara rotor/ Neumann omogen in rest
Z = 44 crest. rotor
Z nu se imparte la 8
Domeniu de calcul: sectiune transversala/ 1/2 pol

Domeniu de calcul: sectiune transversala/ 1 pol Conditii pe frontiere:
Conditii pe frontiere: Dirichlet
Domenii de calcul pentru studiul campului magnetic rezultant.
Conditii pe frontiere
Conditii pe frontiere: Dirichlet pe frontiera exterioara Conditii pe frontiere: Dirichlet pe frontiera exterioara
stator si cea interioara rotor/ Periodic in rest stator si interioara rotor/ Antiperiodic in rest
Domeniu de calcul: sectiune transversala/ 1 pol

Conditii pe frontiere: Dirichlet pe frontiera exterioara a
statorului si interioara a rotorului/ Antiperiodic in rest
3.8.4. Definirea regiunilor domeniului de calcul si a proprietatilor de
material. Definirea surselor de camp
 MIEZ_STATOR regiune magnetic
neliniară (M-36 Steel) ce include
miezurile magnetice ale polilor
inductori şi de comutaţie şi jugul
statoric;
 MIEZ_ROTOR - regiune magnetic
neliniară (M-36 Steel) ce conţine dinţii
şi jugul rotoric;
 AER - regiune nemagnetică (Air),
 = 0; ce corespunde întrefierului şi
celor două crestături neparcurse de
curent (comutaţie);
 EXCITATIEP - regiuni nemagnetice
(Air), laturi de ducere ale bobinelor de
excitaţie (solenaţie totală impusă);
 EXCITATIEN - regiuni nemagnetice
(Air), laturi de întoarcere ale bobinei
de excitaţie (solenaţie totală
impusă);
 INDUSP - regiuni nemagnetice (Air), laturi de ducere ale înfăşurării indusului (solenaţie totală impusă);
 INDUSN - regiune nemagnetice (Air), laturi de întoarcere ale înfăşurării indusului (solenaţie totală);
 COMPENSAREP - regiuni nemagnetice (Air), laturi de ducere ale înfăşurării de compensare (solenaţie totală impusă);
 COMPENSAREN - regiuni nemagnetice (Air), laturi de întoarcere ale înfăşurării de compensare (solenaţie totală impusă);
 COMUTATIEP - regiuni nemagnetice (Air), laturi de ducere ale bobinelor polilor de comutaţie (solenaţie totală impusă);
 COMUTATIEN - regiuni nemagnetice (Air), laturi de întoarcere ale bobinelor polilor de comutaţie (solenaţie totală impusă);
3.8.5. Definirea retelei de discretizare
3.8.6. Analiza rezultatelor numerice

Harta inducţiei magnetice si liniile de câmp (echi-flux lines)
Variaţia inducţiei magnetice pe un pas polar
Ban  -0.59mT
Campul magnetic de reactie a indusului
Ban  -0.128 T
Campul magnetic rezultant (excitatie + indus)
Ban  -0.127 T
Campul magnetic generat de infasurarea de compensare
Campul magnetic generat de infasurarea de compensare
Ban  0.126 T
Campul magnetic rezultant (excitatie + indus + compensare)
Campul magnetic rezultant (excitatie + indus + compensare)
Ban  -0.021 T
Campul magnetic comutatie
Campul magnetic comutatie
Campul magnetic rezultant (excitatie + indus + compensare + comutatie)
Campul magnetic rezultant (excitatie + indus + compensare + comutatie)
Ban  1.2 mT
3.9. Analiza numerică a MCC folosind modele de circuit
-Definirea/cunoasterea datelor tehnice principale ale masinii

(electrice, mecanice, etc.) ;
-Definirea regimului de functionare studiat (pornire in gol, pornire in
sarcina, pornire + franare etc.); definirea condiţiilor iniţiale;
-Definirea ecuaţiilor de funcţionare specifice;
-Construirea modelului de circuit (scheme bloc) în Matlab-Simulink,
PSIM etc.;
-Definirea parametrilor maşinii studiate (rezistenţe, reactanţe,
constante etc.);
-Stabilirea parametrilor simulării şi alegerea solverului;
-Rezolvarea problemei;
-Analiza rezultatelor şi eventual efectuarea corecţiilor
3.9.2. Date principale ale Mot. CC. Definirea regimului de
functionare studiat
Date principale Mot. CC

 Motor CC cu magneti permanenti
 Putere nominala P = 20 W
 Tensiune nominala U = 12.76 V,
 Rezistenta circuitului rotoric R = 4 ,
 Inductivitatea circuitului rotoric L = 1.34 mH,
 Constanta de flux a masinii c = 8.83 mV. sec/rad (c = k),
 Cuplu nominal M = 60 mNm,
 Momentul de inertie J = 0.774.10-6 kg.m2,
 Coeficientul de frecari vascoase F = 2.68.10-6 Nm.s/rad,
 Caderea de tensiune la perii Up = 1.4 V.
Regimul de functionare studiat

 Pornirea in gol a Mot. CC
 Raspunsul Mot. CC dupa aplicarea unui cuplu de sarcina M = 8 mNm.
91
3.9.3. Definirea ecuatiilor de functionare specifice.
Construirea modelului de circuit in Matlab-Simulink
Definirea ecuatiilor de functionare specifice
 di
U
  E  Ri  L  U p
  di
 dt U  k  Ri  L  U
 d  dt
p
 J dt  M  M s  F 
  J d  ki  M  F
 E  k 
 dt
s

 M  ki
unde:
U este tensiunea de alimentare a motorului
E este tensiunea electromotoare indusa
R este rezistenta circuitului rotoric  di R c U  U p
i este curentul rotoric    i  
dt L L L
L este inductivitatea circuitului rotoric 
Up este caderea de tensiune la perii  d  c i F   1 M
J este momentul de inertie al motorului  dt J J J s
 este viteza unghiulara de rotatie a rotorului
 este fluxul magnetic de excitatie pe pol
M este cuplul electromagnetic
Ms este cuplul static de sarcina al motorului
k este constanta masinii (c = k constanta de flux a masinii) 92
F este coeficientul de frecari vascoase
Modelul Matlab-Simulink utilizand blocuri de integrare
 di R c U  U p
   i  
dt L L L

 d  c i  F   1 M
 dt J J J
s
Parametrii motorului se
specifica in fisierul
Matlab mcc.m care se
salveaza in directorul
curent si se lanseaza
in executie din MATLAB
Workspace! 93
Continutul fisierului de date mcc.m
Fisierului mcc.m se salveaza in directorul curent si se lanseaza

in executie din MATLAB Workspace!
94
Exploatarea rezultatelor
95
Construirea modelului Matlab-Simulink utilizand spatiul starilor
 Un sistem fizic poate fi privit ca un bloc generic caracterizat de:

-un set de marimi de intrare, notate cu u (marimi de comanda),
-un set de marimi de iesire, notate cu y (marimi masurate),
-un set de marimi considerate stari ale sistemului notate cu x.
 Functionarea sistemelor fizice

se descrie matematic (se
modeleaza/ se simuleaza) prin Sistem fizic
intermediul unei/ unor ecuatii u y
diferentiale si/ sau algebrice.  x  Ax  Bu

 Modelarea unei game atat de y  Cx  Du
variate de sisteme fizice a Reprezentarea unui sistem
determinat adoptarea unei forme fizic cu evidentierea starilor,
unitare de reprezentare matriceala a marimilor de intrare, iesire
a ecuatiilor denumita reprezentare si a ecuatiilor caracteristice
in spatiul starilor.
96
Reprezentarea in spatiul starilor a sistemelor fizice
 x  Ax  Bu
In sistemul de ecuatii caracteristic 
y  Cx  Du
se fac urmatoarele notatii:
 u este vectorul marimilor de intrare ale sistemului (m elemente);
 x este vectorul marimilor de stare ale sistemului (n elemente);
 x = dx/dt vectorul derivatelor temporale ale marimilor de stare (n elemente);
 y este vectorul marimilor de iesire ale sistemului (p elemente);
 A este matricea caracteristica sistemului (dimensiuni n x n);
 B este matricea intrarilor (dimensiuni n x m);
 C este matricea iesirilor (dimensiuni p x n);
 D este matricea de ponderare a intrarii in iesire (dimensiuni p x m);
n m
Dimensiunile
n A B n matricelor
unui sistem
p C D p reprezentat in
spatiul starilor 97
n m
Identificarea marimilor ce intervin in reprezentarea in spatiul starilor
 i 
Vectorul starilor: x   
 di R c 
U  U p  
   i   U - U p 
dt L L L 
 Vectorul marimilor de intrare: u  M 
 d  c i F   1 M  s 
 dt s  i 
 
J J J Vectorul marimilor de iesire: y 
 
Scrierea ecuatiilor de regim dinamic ale Mot. CC in spatiul starilor
 R c  1   R c 
i  
*
    i   0   U - U   L  
x   *    L 
*
L A   L 
 L   Ax  Bu F
p
   
1  M s  c
Ω  c     0  
F 
   J J 
 J J   J 
1 
 i  1 0  i  0 0 U - U p  L 0 
y        0 0 M   Cx  Du B 
Ω 1
  0 1      s  0  
 J 
 0 0  1 0 
D     C   
0 0   
98
0 1
Modelul Matlab-Simulink utilizand spatiul starilor
-Se va utiliza blocul „State-Space” (colorat cu verde in schema bloc de

mai sus) din biblioteca „Continuous” din Simulink;
-Elementele matricelor A, B, C, D asociate sistemului fizic se vor specifica

sub forma simbolica (valorile fiind in prealabil definite in fisierul mcc.m)
sau numeric.
- Daca matricele A, B, C, D au elemente variabile in timp atunci modelarea

va face apel la „S_Function” din biblioteca „User-Defined Functions”.
Functiile de acest tip pot fi scrise in limbaje precum: Matlab, C, C++,
Fortran etc.
99
Construirea modelului Matlab-Simulink utilizand functii de transfer
 Modelarea sistemelor continue poate fi efectuata folosind functii de

transfer.
 Se aplica transformata Laplace vectorilor marimilor de intrare si

iesire care depind de timp:
Y(s) = L{y(t)}
U(s) Y(s)
U(s) = L{u(t)} H(s)
Functia de transfer se defineste prin:

Reprezentarea unui sistem fizic
continuu folosind functii de transfer
H(s) = Y(s)/U(s)
 Modelul este denumit si model Intrare/Iesire (I/O) intrucat in model apar doar
marimile de intrare si iesire.
100
Ecuatiile de regim dinamic ale m.c.c. Aplicarea transformatei Laplace
 di  ΔU
U
  cΩ  Ri  L p U(s)  c(s)  RI(s)  sLI(s)  ΔUp
 dt 
J dΩ  ci  FΩ  M sJ(s)  cI(s)  F(s)  Ms (s)
 dt s
unde:
U este tensiunea de alimentare a motorului

Up este caderea de tensiune la perii
i este curentul rotoric  U(s)  ΔUp  Ω(s)c
Ms este cuplul static de sarcina al motorului I(s)  Ls  R
 este viteza unghiulara de rotatie a motorului 
R este rezistenta circuitului rotoric Ω(s)  cI(s)  M s (s)
L este inductivitatea circuitului rotoric  Js  F
c este constanta de flux a masinii
F este coeficientul de frecari vascoase
J este momentul de inertie al motorului
101
Modelul Matlab-Simulink utilizand functii de transfer
102
Construirea modelului Matlab-Simulink-SymPower-Sys
103
4. TRANSFORMATORUL
- Un transformator electric este un dispozitiv static alcatuit din doua
sau mai multe circuite electrice cuplate magnetic, ce functioneaza
pe baza legii inductiei electromagnetice, avand rolul de adaptare a
parametrilor energiei electrice de curent alternativ (tensiune,
curent, numar de faze) la cerintele consumatorului, frecventa
ramanand neschimbata.
- Un transformator electric nu functioneaza in curent continuu.
- Un transformator electric permite:

- Transportul, distributia si utilizarea economica a
energiei electrice (tr. distributie folosite in SEN)
- Masurarea tensiunilor si curentilor de
valori mari (tr. de masura crt./tens.)
- Adaptarea impedantelor (tr. de adaptare)
- Izolarea circuitelor electrice (tr. de izolare galvanica)
- Etc.
- Transformatoarele se construiesc intr-o gama foarte larga de
puteri si dimensiuni, incepand cu puteri nominale de ordinul mVA
(electronica), pana la puteri de ordinul sutelor de MVA
(transformatoare de mare putere utilizate in sistemele
electroenergetice nationale).
source http://commons.wikimedia.org
- Transformatoarele se impart in functie de diverse criterii in mai
multe categorii:
- dupa modul de racire: tr. uscate, tr. in ulei,
- dupa nr. de faze: tr. monofazate, tr. trifazate,
- dupa destinatie: tr. de putere sau tr. speciale,
- etc.
Partile constructive principale ale unui transformator sunt: miezul
magnetic, circuitele eletrice, sistemul de izolatie, sistemul de racire,
sistem mecanic, sistemul de protectie si control.
4.1.1. Miezul magnetic
- Miezul magnetic al unui transformator reprezinta circuitul magnetic prin
care circula fluxul magnetic util.
- Miezurile magnetice sunt construite din materiale magnetic moi (otel
electrotehnic).
Jug
- Pentru a reduce pierderile prin
magnetic
curenti indusi (Foucault) miezurile
Infasurare Infasurare
sunt realizate din tole din tabla
primara secundara
silicioasa izolate.
- Permeabilitatea magnetica ridicata
a acestor materiale se traduce
printr-o valoare redusa a reluctantei
magnetice a cailor de inchidere a Coloane
fluxului magnetic.
- Prin urmare liniile de camp magnetic
se inchid preponderent prin miezul magnetic.
- Tolele din otel magnetic (tabla silicioasa) sunt uzual obtinute prin
laminare la cald sau la rece, cu cristale orientate, cu grosime de
0.5 mm sau 0.35 mm.
- Tolele din tabla silicioasa sunt izolate cu lacuri sau oxizi ceramici.
- Otelul magnetic folosit pentru tole trebuie sa aiba:
 O permeabilitate magnetica ridicata μ,
 O inductie magnetica la saturatie ridicata Bs si o inductie magnetica
remanenta scazuta Br
 O arie redusa a ciclului de histerezis B-H pentru a permite obtinerea
unei inductii magnetice ridicate cu ajutorul unui curent de magnetizare
redus si pierderi prin histerezis cat mai mici.
- Pentru reducerea pierderilor prin curenti turbionari rezistivitatea electrica

a tolelor trebuie sa fie cat mai mare. In acest scop otelul electrotehnic
contine un adaos de siliciu de circa 2.5 - 3.5%. Valori mai mari cresc
duritatea otelului si il fac greu de prelucrat.
- Pierderile prin curenti turbionari scad puternic prin utilizarea tolelor de
grosimi reduse. Daca tolele sunt prea subtiri costurile de productie cresc
insa nejustificat.
- Inductia magnetica la saturatie o otelurilor magnetice din care sunt
construite tolele actuale este de circa Bs= 2T.
- Transformatoarele de mica putere care lucreaza la frecvente inalte
au miezuri magnetice realizate din ferite sau sunt fara miez.
- Feritele sunt compusi ai unor oxizi de fier continand unul sau mai
multi oxizi ai altor metale. Feritele cu permeabilitate magnetica
ridicata sunt feritele pe baza de mangan si zinc si cele pe baza
de nichel zinc.
- Feritele sunt executate din oxizi ai unor metale sub forma de pudra,
incalzita la circa 1000 C si presate intr-o matrita sau extrudate pentru a
obtine forma dorita. Aceste materiale pot avea permeabilitate magnetica si
rezistivitate electrica ridicate care permit limitarea pierderilor prin curenti
turbionari; astfel feritele pot fi folosite la frecvente pana la 20 MHz
(transformatoare, inductoare etc.).
- Inductia magnetica la saturatie (Bs) a feritelor este relativ redusa,
facandu-le nepotrivite pentru multe aplicatii de mare putere. Utilizarea lor
este prin urmare dedicata aproape exclusiv industriei electronice si de
telecomunicatii in care acestea au inlocuit miezurile realizate din tole.
Fara miez Miez ferita Miez din tole

Tole de diverse forme
Intretesute la 90 Intretesute la 45 Intretesute la Forma U-I

30/60
Intretesute la 90 Intretesute la 45 Forma E-I

Tole de diverse forme
Miezuri din ferite
sursa: http://commons.wikimedia.org
Tipuri de miezuri
-Miezurile magnetice
ale transformatoarelor
sunt de tip manta sau
cu coloane.
Miez in manta Miez cu coloane
Sectiune transversala prin coloana unui miez magnetic

- Constructia miezului magnetic trebuie sa asigure umplerea spatiului
circular interior bobinei cu tole din otel electrotehnic.
- Constructia miezului realizata din mai multe trepte este necesara in cazul
transformatoarelor de mare putere care in plus sunt echipate cu anumite
canalele de racire pentru evacuarea caldurii dezvoltate in urma pierderilor.
4.1.2. Infasurarile transformatorului
- Infasurarile reprezinta circuitele electrice primar si secundar ale

unui transformator. Daca exista si a treia infasurare aceasta se
numeste tertiara.
- Infasurarile sunt realizate din conductoare de cupru sau aluminiu

izolate.
- Infasurarea primara este infasurarea conectata la o sursa de

tensiune alternativa si creaza fluxul magnetic inductor.
- Infasurarea secundara este conectata la circuitul receptor

(tensiunea secundara este obtinuta prin inductie electromagnetica).
- Daca tensiunea secundara este mai mica decat cea primara

transformatorul se numeste coborator;
- Daca tensiunea secundara este mai mare decat cea primara
transformatorul se numeste ridicator.
- Un transformator coborator poate fi utilizat ca transformator
ridicator conectand infasurarea de joasa tensiune la o sursa de
tensiune alternativa.
- In functie de nivelul tensiunii infasurarile transformatorului pot fi
de Inalta Tensiune (IT) respectiv de Joasa Tensiune (JT).
- Infasurarea cu numar mai mare de spire este infasurarea de IT.
- Curentul in infasurarea de IT este mai redus iar curentul in

infasurarea de JT este mai ridicat, intrucat puterea aparenta S = U.I
la transformator este aproximativ constanta, fiind una din datele
nominale ale echipamentului.
- Infasurarea de IT a unui transformator necesita o izolatie mai buna

(si o distanta de izolatie mai mare fata de miezul magnetic) in raport
cu cea de JT pentru a face fata solicitarilor dielectrice superioare.
- Conductoarelor infasurarii de JT sunt mai groase intrucat sunt

strabatute de curenti de valori mai mari.
Tipuri de bobine
-Bobinele transformatoarelor pot fi clasificate in bobine concentrice si
bobine in galeti.
Miez Miez
IT magnetic magnetic
IT
JT JT
Bobine concentrice Bobine in galeti

4.1.3. Sistemul de izolatie a transformatorului
- Conductoarele din care sunt construite infasurarile
transformatoarelor uscate sunt izolate cu emailuri, lacuri, cu varnis
etc.
- In cazul transformatoarelor de mare putere pentru a imbunatatii
caracteristicile de transfer termic conductoarele sunt izolate folosind
hartie sau materiale textile si intreg ansamblu miez-infasurari este
imersat intr-o cuva cu ulei de transformator.
- Uleiul de transformator are rol dublu ca izolator si ca agent de
racire.
- Izolatia cu structura poroasa plasata in jurul conductoarelor ajuta
uleiul sa atinga suprafata conductorului si sa extraga caldura
disipata prin efect Joule.
- Sistemul de izolatie al transformatorului contine izolatia
conductoarelor propriu-zise dar si izolatia dintre straturile bobinelor
si dintre bobine.
- Canalele de racire reprezinta deasemenea o parte a sistemului de
izolatie al transformatorului.
4.1.4. Sistemul de racire
- Sistemul de racire al transformatorului asigura
evacuarea caldurii ca urmare a disiparii
pierderilor in fier (in miez) respectiv a
pierderilor Joule (in infasurari).
- Dpdv al sistemului de racire
transformatoarele pot fi :
- transformatoare uscate
- transformatoare cu racire in ulei
4.2. Date nominale. Simboluri
Datele nominale ale unui transformator sunt prevazute pentru a
se asigura functionarea corespunzatoare a acestuia la temperaturi
care sa nu depaseasca temperatura clasei de izolatie.
Principalele date nominale :

- Puterea nominala: Sn [VA]
- Tensiunile primara/secundara: U1n /U2n[V] (pentru a limita pierderile
in miez si pt. corelarea cu dimensiunile miezului
transformatorului)
- Curentul primar/secundar: I1n /I2n [A] (pentru a limita pierderile Joule)
- Frecvenţa nominală: f[Hz]
- Tensiunea de scurtcircuit nominala: uk[%]
- Grupa de conexiuni: (ex. Yd5)
Simboluri
a) Transformator monofazat cu 2 infasurari ; b) Autotransformator

monofazat; c) Transformator trifazat; d) Autotransformator trifazat;
e) Transformator monofazat cu 3 infasurari; f) Transformator trifazat
cu 3 infasurari; g) Transformator fara miez.
4.3. Teoria transformatorului monofazat ideal
Ipoteze
Flux de dispersie nul:
• Fluxurile magnetice produse de curentii primari si secundari circula
exclusiv prin miezul magnetic
Rezistenta infasurarilor este nula:

• Tensiunile induse sunt egale cu cele aplicate
Miezul magnetic are o permeabilitate magnetica infinita:

• Reluctanta miezului magnetic este nula
• Curentul de magnetizare este neglijabil
Pierderile in fier sunt nule:

• Sunt neglijate pierderile prin
histerezis sau prin curenti
turbionari in miezul magnetic
Ecuatiile de tensiuni ale ale transformatorului monofazat ideal
Presupunem ca infasurarea primara este alimentat cu o tensiune

sinusoidala de forma: u1 = U1√2sint
T2 Kirchhoff/ Legea ind. elmg. forma complexa

R1i1 - u1 = -d(N1)/dt => -u1 = -d(N1)/dt => U1 = jN1 
(R1 ≈ 0 transformator ideal) forma complexa => U1/U2= N1/N2
u2 + R2i2 = -d(N2/dt => u2 = -d(N2)/dt => U2 = -jN2 
(R2 ≈ 0 transformator ideal)
Miez
magnetic
Infasurare  Infasurare
primara
secundara
I1
I2
U1 N1 N2 U2 Zs
 Pierderi nule => S1 = S2 <=> U1I1 = U2I2
 Curent de magnetizare nul (I10 = 0) => N1I10 = N1I1 - N2I2 = ℜ ≈ 0 (ℜ
reluctanta miezului) => N1I1 = N2I2
 Raportul tensiunilor/curentilor: U1/ U2 = I2/ I1 = N1/ N2 = k = raportul

nr. spire
 Raportul impedantelor: Z1/Z2 = (U1/I1)/(U2/I2) = U1I2/(U2I1) = k2 =>

Z1 = k2Z2
 Pierderi nule => P1 = P2 <=> U1I1cos1 = U2I2cos2 => cos1 = cos2
=> 1 = 2 => Q1 = Q2
 Deoarece puterea aparenta (~U.I) la transformator se conserva
(aproximativ) curentul prin infasurarea de IT va fi mai mic decat
curentul prin infasurarea de JT.
 Conductoarele infasurarii de IT sunt mai subtiri iar cele de pe JT

mai groase.
4.4. Teoria transformatorului monofazat real
4.4.1. Ipoteze
Flux magnetic de dispersie ne-nul:
• Fluxul magnetic produs de curentii primar si secundar nu se inchide
exclusiv prin miezul feromagnetic
Infasurarile au rezistenta electrica ne-nula:
• Tensiunea indusa este diferita de cea aplicata
Miezul magnetic are permeabilitate finita:
• Reluctanta miezului magnetic Miez magnetic
este diferita de zero
• Curentul de magnetizare care Infasurare
φ
primara Infasurare
genereaza fluxul magnetic util
secundara
este diferit de zero I1
φ1 φ2 I2
Pierderile in fier sunt ne-nule:
• Exista pierderi prin histerezis U1 N1 N2 U 2 Zs
si prin curenti turbionari in
miezul magnetic
4.4.2. Ecuatiile de tensiuni ale transformatorului monofazat real
T2 Kirchhoff/ Legea ind. elmg.:

R1i1 - u1 = -d1/dt ; 1 = N1 + L1i1
u2 + R2i2 = -d2/dt ; 2 = N2 + L2i2
Ecuatiile de regim tranzitoriu ale transformatorului:

u1 = R1i1 + L1di1/dt + N1d/dt
-u2 = R2i2 + L2di2/dt + N2d/dt Miez magnetic
 = N1i10 = N1i1 - N2i2 Infasurare
 = ℜ primara φ Infasurare
 secundara
u2 = Ri2 + Ldi2/dt + 1/C∫i2dt ;
I1 φ2
(ZL este considerat un circuit φ1 I2
R-L-C serie)
U1 N1 N2 U 2 Zs
Ecuatiile transformatorului in forma complexa (d/dt -> j si ∫dt -> 1/j):
U1 = R1I1 + jL1I1 + jN1 m/√2

-U2 = R2I2 + jL2I2 + jN2 m/√2
 = N1I1 + N2I2
m = √2/ℜ
U2 = RI2 + jLI2 - j/(C)I2
Notatii:
X1 = L1 Miez magnetic

X2 = L2 Infasurare
φ Infasurare
E1 = -jN1m/√2 primara
secundara
E2 = -jN2 m/√2 I1
φ1 φ2 I2
E1 = -jN1/ℜ = -jN1N1I10/ℜ
E1 = -jXI10 U1 N1 N2 U 2 Zs
X = N12/ℜ
Ecuatiile transformatorului in forma complexa noua:
U1 = R1I1 + jX1I1 – E1
-U2 = R2I2 + jX2I2 – E2
N1I10 = N1I1 + N2I2
E1 = -jXI10
U2 = RI2 + jXI2
X = L - 1/(C)
Miez magnetic
Infasurare
primara φ Infasurare
secundara
I1 φ2
φ 1 I2
U1 N1 N2 U 2 ZL
4.4.3. Raportarea secundarului la primar
 Pentru simplificarea schemei transformatorului infasurarea reala secundara
a transformatorului este inlocuita cu o infasurare conventionala
(marimi notate cu ’) cu acelasi nr. de spire cu infasurarea primara.
Astfel se va obtine aceeasi t.e.m. in primele doua ecuatii ale
transformatorului (E1 = E2’). Acest procedeu de inlocuire se numeste
raportarea secundarului la primar.
 Regulile de inlocuire urmaresc ca infasurarea reala si cea conventionala sa
fie caracterizate de aceleasi puteri aparente, active si reactive (S, P, Q):
 N2’ = N1 => E2’ = E1 => E2’ = E1 = E2N1/N2=> E2’ = E2k
 S2’ = S2 => E2’I2’ = E2I2 => I2’ = I2N2/N1 => I2’ = I2/k
 P2’ = P2 => R2’I2’2 = R2I22 => R2’ = R2(N1/N2)2 => R2’ = R2k2
 Q2’ = Q2 => X2I22 = X2’I2’2 => X2’ = X2 (N1/N2)2 => X2’ = X2 k2
 Pierderile in fier sunt modelate printr-o rezistenta: Rw = E1/Iw = Pfe/Iw2
Ecuatiile transf. in forma complexa
cu raportarea sec. la primare:
U1 = R1I1 + jX1I1 - E1
-U2’ = R2’I2’ + jX2’I2’ - E1
I10 = I1 + I2’ = Iw + I
E1 = -jXI = - RwIw
U2’ = R’I2’ + jX’I2’ Z = R+ j[ωL-1/(ωC)]
4.4.4. Schema echivalenta a transformatorului monofazat real
schema completa U1 = - U2’ - RkI2’ - jXkI2’

Rk = R1 + R2’
Xk = X1 + X2’
14
jX1I1
schema simplificata
13
15 R1I1
U1 -E1 Diagrame de fazori
I1 -I2’
12 11 10
1 9 U1
’
I108 Iw m -jXkI2
2 2 I 7 6
I 2’ 1
2 -U2’
5 -RkI2’
’
R2 I2 ’ U 2’
3 E 2’ -I2’
4
jX2 ’I2’
4.5. Bilantul de puteri al transformatorului monofazat
U1I1* = R1I1I1* + jX1I1I1* - E1I1*

-U2’ I2’*= R2’I2’ I2’*+ jX2’I2’ I2’* - E1I2’*
I1 2 = I 1 I1 *
I2’2 = I2’I2’*
S1 = U1I1* = P1 + jQ1 = R1I12 + jX1I12 + U2’ I2’* + R2’I2’2+ jX2’I2’2 - E1(I1* + I2’*)
- E1(I1* + I2’*) = - E1I10* = - E1(Iw* + I*) = E1Iw + jE1I
P1 = U1I1cos1 = R1I12 + R2’I2’2 + E1Iw + U2’ I2’ cos2 = Pj1 + Pj2 + Pfe + P2
Q1 = U1I1sin1 = X1I12 + X2’I2’2 + E1I + U2’ I2’ sin2 = Q1 + Q2 + Qfe + Q2
4.6. Randamentul transformatorului
 = P2 / P1 = P2/(P2 + Pfe + Pj) = Sncos2/(Sncos2 + 2Pjn + Pfen)
Pj = Pj1 + Pj2 ;  = I2/I2n = factor de incarcare
 = f()| U1 = U1n; f = fn ; cos  = ct.
 Transformatoarele de
si
mica putere au
randamente uzual in
gama 80 – 90% pe cand
cele de mare putere
ating randamente de
circa 99%.
4.7. Incercarile transformatorului
Incercarea de mers in gol

- Infasurarea primara se alimenteaza cu tensiune nominala la frecventa
nominala (U1 = U1n; f = fn)
- Circuitul secundar este lasat in gol (Z = ∞; I2 = 0)
Schema de montaj Schema electrica echivalenta
Permite determinarea unor marimi precum: Pfe, cos10, k, Rw, X, Iw, I
I10 << I1n (I10 = 0.3  10% I1n) => I10 ≈ 0; Pj1 = R1I102 ≈ 0; (R1 + jX1)I10 ≈ 0;
P10 = Pfe + R1I02 ≈ Pfe
E1 =U1n
cos10 = P10/(U1nI10)
k =E1/E2 ≈ U1n/U20
Iw = I10 cos10; I = I10 sin10
Rw = U1n/Iw; X = U1n/I
Incercarea de scurtcircuit
- Infasurarea primara este alimentata cu tensiune redusa U1sc asa
incat I1 = I1n si I2 = I2n
- Infasurarea secundara este scurt-circuitata (Z = 0; U2 = 0)
Schema de montaj Schema electrica echivalenta
Permite evaluarea marimilor: Pj, cosk, Rk, Xk

U1k<< U1n (U1k = 3  10% U1n) => Pfe ≈ 0
P1k = Pfe + Pj ≈ Pj
cos1k = P1k/(U1kI1n)
Zk = U1k/I1n; Rk = P1k/I1n2; Xk = √Zk2 - Rk2
 Transformatoarele sunt incercate si in sarcina in vederea determinarii

caracteristicii externe si a randamentului.
4.8. Caracteristica externa a transformatorului monofazat
 Daca se conecteaza o sarcina la bornele secundarului unui

transformator, tensiunea secundara U2, nu ramane in general const.
 Variatia tensiunii secundare U2 functie de valoarea curentului de
sarcina I2, pentru o valoare ct. a tensiunii de alimentare U1 , a frecventei
acesteia f1 si pt. un tip de sarcina, se numeste caracteristica externa a
transformatorului.
U2 = f(I2) | U1 = U1n; f = fn ; cos = ct.
 Caracteristica externa se poate exprima functie de I2 sau functie de factorul

de incarcare  = I2/I2n. Această caracteristica se poate exprima si ca
diferenta dintre tensiunea de mers in gol U20 si tensiunea la bornele
secundarului U2 raportata la tensiunea de mers in gol U20 si exprimata in
procente:
U2 = 100. (U20 – U2)/ U20
 Caderea de tensiune, U20 - U2, este datorata rezistentei si reactanctei

infasurarilor.
 Valori tipice ale caderii de tensiune sunt de cateva procente din tensiunea
nominala.
Forma analitica a caracteristicii externe se poate demonstra pe baza
diagramei fazoriale simplificate si se exprima prin relatia:
U2 = U20 [1 – (ukacos2 + ukrsin2)]
unde:
uka şi ukr reprezintă
componentele activă şi reactivă
ale tensiunii de scurtcircuit uk,
exprimate în unităţi relative.
4.9. Modelarea transformatorului electric utilizand modele de
tip cuplaj camp-circuit
-Definirea/cunoasterea datelor tehnice principale ale transf. (electrice,
magnetice, geometrice etc.);
-Definirea regimului de camp specific studiului efectuat (regim
magnetic cvazistationar, magnetic tranzitoriu etc.);
-Definirea modelului de circuit asociat modelului de camp;
problemei;
(densitati de curent, curent, solentatie etc.); asocierea proprietatilor
de material si a componentelor de circuit (unde e cazul) regiunilor
domeniului de calcul;
necesare).
4.9.2. Definirea datelor tehnice principale ale transformatorului
(electrice, magnetice, geometrice etc.). Exemplu de calcul
Date principale ale transformatorului monofazat. Exemplu de calcul
 Putere nominală, Sn = 1 kVA;

 Tensiune nominală primară, U1n = 220 V;
 Tensiune nominală secundară, U1n = 127 V;
 Curent nominal primar, I1n = 4.55 A;
 Curent nominal secundar, I2n = 7.87 A;
 Frecventa nominala: fn = 50 Hz;
 Nr.spire primar/secundar w1/w2 = 380/218 spire;
- Latimea ferestrei tr. 40 mm;
- Inaltimea ferestrei tr. 140 mm;
- Latimea imea jugurilor si coloanelor, 50 mm;
- Grosimea miezului magnetic 45 mm;
- Inaltime bobine 136 mm;
- Diametre bobina interioara 58 mm/64 mm;
- Diametre bobina exterioara 72 mm/78 mm.
4.9.3. Definirea regimului de camp. Definirea modelului de circuit asociat
Regimul de camp
Regimul de camp aferent analizei numerice a regimurilor permanente ale
transformatorului electrica folosind modele cuplate de tip camp-circuit
este regimul cvazistationar de tip magnetic. Ecuatia diferentiala specifica
acestui regim exprimata in potential magnetic vector A complex este:

unde μ este permeabilitatea magnetica, Js reprezinta densitatea de curent
in regiuni de tip bobina (infasurarile primara si secundara).
Modelul de circuit
 Intrucat transformatorul este uzual alimentat de la o sursa de tensiune
alternativa, valorile curentilor (sau densitatilor de curent Js) ce strabat
circuitele electrice sunt apriori necunoscute, acestea rezultand in functie
de impedantele circuitelor.
 Un model 2D nu poate lua in calcul efectele de capat (ex. capatele de
bobina).
 Pentru a lua in considerare cele de mai sus modelul de camp trebuie in
mod uzual cuplat cu un model de circuit => cuplaj camp – circuit.
Model de tip cuplaj camp-circuit
MIEZ
BJ1
BJ4 LFI LFJ
BI1
BI4 RI RJ RS
BI1 BJ1
BJ2
U1 LS RV
BI3 BI2 BJ2
BI2
BJ3 RFE
BI4 BJ4 CS
BI3 BJ3
U1 este tensiunea de alimentare

BI1…4 sunt bobinele infasurarii de IT (infasurare primara)
BJ1…4 sunt bobinele infasurarii de JT (infasurare secundara)
LFI, LFJ sunt inductivitatile capetelor frontale ale bobinelor de pe IT si de pe JT
RI, RJ sunt rezistentele bobinelor de IT respectiv de JT
RFE este rezistenta pierderilor in fier
RS, LS, CS sunt rezistenta, inductivitatea si capacitatea sarcinii
RV este rezistenta voltmetrului
 Pierderile in fier se pot estima fie prin calcul analitic fie utilizand
metoda elementului finit folosind o procedura iterativa.
 Prin procedura iterativa se atribuie intai in modelul de circuit o
valoare mare rezistentei RFE ce modeleaza pierderile in fier. Apoi
se rezolva problema de camp si se calculeaza pierderile in fier din
masina folosind relatia de mai jos implementata de pilda in
pachetul de programe Flux (relatia este valabila pentru fiecare
element finit; prin integrare se obtin pierderile totale) [5]:
g 2
B m f   8.67  k e Bm f 
3
dPFe  khBm f  
2 2 2
2
6
p. histerezis p. Joule p. in exces
unde: kh este coeficientul pierderilor prin histerezis, Bm este

inductia maxima,  conductivitatea electrica, f frecventa de lucru,
g grosimea tolei, ke coeficient de pierderi in exces.
 Dupa ce se calculeaza pierderile in fier se corecteaza valoarea
rezistentei RFE si procedura se reia pana se ajunge la
convergenta. Valoarea rezistentei RFE ce modeleaza pierderile in
fier se calculeaza cu relatia:
RFE = 3. E2 / PFe 140

 Pentru a putea calcula pierderile in fier in etapa de
postprocesare trebuie cunoscute datele de material ale tolelor
utilizate. De pilda pentru tola Fe V 1000-65-HA la 50 Hz avem:
kh = 278.46 W.s/T2/m3, σ = 4739300 (Ωm)-1, ke =1.7555, g = 0.65 mm.
 O alta variata mai simpla de evaluare a pierderilor in fier are la

baza pierderile specifice ale tolei furnizate uzual de fabricant
pentru inductia magnetica de 1 T si frecventa de 50 Hz, p10/50 in
[W/kg] care de pilda pentru tabla silicioasa laminata la rece cu
cristale neorientate de tip M600 – 50A sunt de 2.6 [ W/kg ].
 Apoi cu relatia de mai jos se pot evalua pierderile in miez dupa
ce in prealabil s-a calculat valoarea medie a inductiei magnetice
maxime Bm. Trebuie de asemenea cunoscuta masa miezului
magnetic M si frecventa de lucru fL.
 Pentru o estimare mai precisa a pierderilor in fier prin aceasta
ultima metoda se poate efectua calculul pe portiuni.
PFe = M . p10/50. (fL/50)1.3 . Bm2 [W]
141
Date principale geometrice ale transformatorului studiat
50
58
64
72
400
140
78
300
50
40
140
4.9.4. Definirea domeniului de calcul 2D. Conditii pe frontiere
Domenii de calcul 2D pentru studiul campului
magnetic. Conditii pe frontiere
Domeniu de calcul: sectiune transversala Domeniu de calcul: ½ sectiune transversala

Conditii pe frontiere: Infinite box Conditii pe frontiere: Infinite box / Neumann omogen
pe axa OY
Domeniu de calcul: ½ sectiune transversala Domeniu de calcul: ¼ sectiune transversala

Conditii pe frontiere: Infinite box / Neumann omogen Conditii pe frontiere: Infinite box / Neumann omogen
pe axa OX pe axele OX si OY
4.9.5. Definirea regiunilor domeniului de calcul si a proprietatilor de
material. Definirea surselor de camp
BI1…4 sunt laturile de ducere si

MIEZ
BJ1
intoarcere ale bobinelor infasurarii
BJ4 primare (regiuni nemagnetice (vacuum)
BI1 de tip bobina (cuplata cu un element de
BI4 circuit de tip bobina) – regiuni
nemagnetice
BJ1…4 sunt laturile de ducere si
BJ2 intoarcere ale bobinelor infasurarii
BI3 secundare (regiuni nemagnetice
BI2 (vacuum) de tip bobina (cuplata cu un
BJ3
element de circuit de tip bobina) –
regiuni nemagnetice
MIEZ este regiune magnetic neliniară
(M33035A), neconductoare, ce include
AER miezul magnetic al transformatorului
(coloanele si jugurile);
AER este regiune nemagnetica si
neconductoare.
4.9.6. Definirea retelei de discretizare
Campul magnetic inductor (transformator in gol)

Campul magnetic rezultant (transformator in sarcina)

Caracteristica externa pentru diverse tipuri de sarcini (R, L, C)

Caracteristica randamentului pentru sarcina R

Evaluarea altor marimi caracteristice transformatorului:
- Curentul de mers in gol

- Factorul de putere la mers in gol
- Tensiunea de scurtcircuit nominala si componentele sale
activa si reactiva (uk, ukr, uka)
- Factorul de putere la scurtcircuit
- Pierderile in fier nominale din incercarea de mers in gol (sau
la functionare in sarcina nominala)
- Pierderile Joule nominale din incercarea de scc. (sau la
functionare in sarcina nominala)
- Cuplarea transformatorului in gol la retea (variatia curentului
de mers in gol)
- Studiul regimului de scurtcircuit brusc (regim de avarie)
- etc.
5. MASINA ASINCRONA
5.1. Introducere
 Masina asincrona clasica este o masina rotativa, trifazata, de curent

alternativ, care poate functiona ca motor sau ca generator (in cele mai
multe cazuri functioneaza ca motor)
 Motoarele asincrone trifazate sunt cele mai utilizate motoare electrice

din industrie.
 Masinile asincrone sunt caracterizate de:

o Constructie simpla, robusta, ieftina, cu mentenanta redusa
o Gama larga de puteri, de la sute de W la zeci de MW
o Turatia usor variabila de la gol la sarcina nominala (pt. f = ct.)
o Necesita in general echipamente speciale pentru controlul vitezei
(convertizoare de frecventa, variatoare de tensiune, reostate de
reglaj etc.)
o etc.
 O masina asincrona este alcatuita din doua parti principale:
O parte fixa numita stator ce contine:
o Miezul feromagnetic statoric construit (de regula) din tole din otel
electrotehnic, izolate, (de ce?) cu cristale neorientate, de grosime
0.5 mm, crestate uniform spre intrefier (prin stantare);
o Sistemul trifazat de infasurari statorice realizate din conductoare
rotunde sau profilate din cupru, izolate, asezate in crestaturi,

o Carcasa realizata din tabla rotor stator
de otel sau aluminiu sau
din fonta turnata prevazuta
cu nervuri longitudinale
pentru racire
o Talpi de fixare, inel de
prindere, scuturi laterale,

cutie de borne, placuta
indicatoare, eventual perii
si sistem portperii etc.
Sursa: http://commons.wikimedia.org
O parte mobila numita rotor (statorul si rotorul sunt separate de intrefier)
ce include:
o Miezul rotoric realizat de regula din tole izolate sau nu, crestate
spre intrefier, in crestaturi fiind plasate infasurarile
o Sistemul rotoric de infasurari plasat in crestaturi, care poate fi:
- conventional trifazat, realizat din conductor izolat din cupru

- polifazat de tip colivie alcatuita din bare din aluminiu (sau cupru
sau aliaje) scurtcircuitate la capete prin intermediul a doua inele
frontale,
o Arbore, lagare, eventual inele colectoare, etc.
 In functie de constructia rotorului masina asincrona poate fi cu:

o rotor bobinat: circuitul electric rotoric este alcatuit dintr-un set de trei
infasurari, asemanator celui statoric, uzual conectate in stea (Y),
capetele infasurarilor fiind conectate la 3 inele colectoare montate pe
arbore, circuitul rotoric fiind astfel accesibil din exterior.
o rotor in colivie (in scurtcircuit): circuitul electric rotoric este alcatuit
din mai multe bare asezate in crestaturi si scurtcircuitate la cele doua
capete cu inele de scurtcircuitare.
Variante constructive ale rotorului masinii asincrone
Rotor in colivie (rotor in scurtcircuit ) Rotor bobinat

(colivie din aluminiu) (infasurari din cupru si inele colectoare)
Sectiune printr-o masina asincrona cu rotor in colivie
3
4 5 6
Parti principale:
7
1. Miez stator
2. Miez rotor
3. Cutie de borne
4. Colivie rotor
5. Infasurari stator
6. Lagare
7. Ventilator
8. Carcasa &
nervuri racire
7 1 2
5.3. Domenii de utilizare a masinii asincrone
Ca motor:
- Pompe centrifuge, ventilatoare, masini unelte, sisteme de aer
conditionat,
- Sisteme de actionare electrica cu viteza variabila (tractiune
electrica a trenurilor, tramvaielor, troleelor, metrourilor, lifturilor),
- Macarale, conveioare, compresoare, prese pentru stantare etc.
Ca generator:
- Turbine eoliene,
- Turbine microhidro etc.
5.4. Campuri magnetice invartitoare. Turatia de sincronism
-Daca un sistem trifazat simetric de infasurari (infasurarile de faza sunt

decalate spatial la 120º electrice) este alimentat de la un sistem trifazat
echilibrat de tensiuni, sistemul trifazat de curenti ce parcurg
infasurarile vor produce un camp magnetic invartitor cu amplitudine
constanta, care se roteste cu turatia de sincronism:
60f1
n1  [rpm]
p
unde :
f1 este frecventa tensiunii de alimentare,
p este nr. de perechi de poli, iar
n1 este viteza de sincronism in rpm (rotatii pe minut)
Campuri magnetice invartitoare
  
Turatii de sincronism Producerea campului magnetic invartitor intr-

un stator de masina asincrona trifazata simpla;
Frecventa tensiunii a) Bobinele sunt alimentate cu un sistem
2p
de alimentare trifazat simetric de curenti;
p 50 Hz 60 Hz b) Liniile campului magnetic inductor diferite
1 3000 3600 momente de timp
2 1500 1800
3 1000 1200
4 750 900
5 600 720
6 500 600
5.5. Infasurarile masinilor asincrone trifazate
Sistemul de infasurari la masina asincrona trifazata este alcatuit din trei
infasurari monofazate conectate in stea sau triunghi, decalate spatial la 120
electrice si alimentate cu un sistem de tensiuni simetric si echilibrat.
O infasurare monofazata este alcatuita dintr-una sau mai multe bobine
conectate in serie si/sau paralel.
Bobinele sunt alcatuite dintr-una sau mai multe spire si sunt dispuse uzual in
crestaturile statorice (si eventual rotorice) ale masinii.
O bobina este alcatuita din doua laturi de bobina, una de ducere si alta de
intoarcere; bobina contine doua zone principale: zona activa situata in
crestaturi si zona de capat care nu contribuie la generarea campului
electromagnetic util.
 Deseori infasurarile de faza sunt repartizate fiind alcatuite din mai multe
bobine pe pol (q) dispuse in crestaturi
 Relaţii de calcul a unei infasurari trifazate:
Nr. crestaturi: Z = 2mpq

Nr. faze: m = 3
Nr. perechi de poli: p
Nr. crestaturi pe pol si faza: q = Z/(2mp)
Pas bobina (diametral): Yd = Z/(2p)
Nr. total de bobine:
Nb= Z/2 pt. infasurari simplu strat
Nb= Z pt. infasurari dublu strat
Nr. bobine pe faza:
Nbf = Z/(2m) pt. infasurari simplu strat
Nbf = Z/m pt. infasurari dublu strat
Pasul inceputurilor de faza: yf = 2q + 6kq (k este nr. intreg)
 Exemplu: Sa se proiecteze o infasurare trifazata, m = 3, simplu strat, pas
diametral, pentru o masina asincrona cu Z = 24 de crestaturi, si 2p = 4 poli
 Relaţii de calcul:
Pas bobina (diametral): Yd = Z/(2p) = 24/4 = 6 crestaturi

Nr. crestaturi pe pol si faza: q = Z/(2mp) = 24/(2. 3. 2) = 2
Nr. bobine pe faza: Nb = Z/(2m) = 24/6 = 4 bobine pe faza
Pasul inceputurilor de faza: yf = 2q = 4 crestaturi
1 2 3 N4 5 6 7 8 9 S
10 11 12 13 14 15 N
16 17 18 19 20 21 S
22 23 24
W2 U1 V1 W1 U2 V2
 Exemplu: Sa se proiecteze o infasurare trifazata, m = 3, dublu strat,
pas scurtat 2/3, bobine egale, pentru o masina asincrona cu Z = 24
de crestaturi si 2p = 2 poli
 Relaţii de calcul:
Pas diametral: Yd = Z/(2p) = 24/2 = 12 crestaturi
Pas bobina: Yb = 2/3Yd = 9 crestaturi
Nr. crestaturi pe pol si faza: q = Z/(2mp) = 24/(2. 3. 1) = 4
Nr. bobine pe faza: Nb = Z/m = 24/3 = 8 bobine pe faza
Pasul inceputurilor de faza: yf = 2q = 2.4 = 8 crestaturi
163
5.6. Alunecarea motorului asincron
 Viteza relativa a rotorului raportata la viteza campului invartitor

se numeste alunecare, notata cu s:
n1  n2
s
n1
unde n1 este viteza de sincronism, iar n2 este viteza rotorului.
 Alunecarea poate fi exprimata si in procente:
n1  n2
s 100[ %]
n1
 Uzual alunecarea nominala a motorului asincron: sn ϵ {0,01… 0,1}
 La pornire n2 = 0, deci s = 1.
 La mers in gol ideal (sincronism) n2 = n1, deci s = 0
 Pentru alunecari : sn ϵ (0 … 1) masina asincrona lucreaza in regim
de motor
5.7. Analogia cu transformatorul electric
 Atat motorul asincron cat si transformatorul functioneaza pe

principiul legii inductiei electromagnetice
• Transformator: tensiunea aplicata infasurarii primare

produce o tensiune indusa in infasurarea secundara
(tensiune indusa prin transformare)
• Motorul asincron: tensiunea aplicata infasurarii statorice
produce o tensiune indusa in infasurarea rotorica (tensiune
indusa prin miscare)
• Diferente. In cazul motorului asincron:

• Infasurarea secundara (rotorica) se poate deplasa,
• Intre infasurarea primara (statorica) si secundara (rotorica)
exista un intrefier net, deci curentul de magnetizare la
masina asincrona este mai mare decat la transformator
• Datorita rotatiei rotorului (a infasurarii secundare a masinii
asincrone), tensiunea indusa nu are aceeasi frecventa
precum a tensiunii statorice (din infasurarea primara)
5.8. Frecventa tensiunii induse
 Se poate demonstra ca frecventa f2 a tensiunii induse in infasurarea

rotorica este:
f2 = sf1
unde: f2 = frecventa tensiunii induse in circuitul rotoric [Hz];

f1 = frecventa tensiunii statorice [Hz]
p = numarul de perechi de poli statorici
n1 = viteza de sincronism [rpm]
n2 = viteza rotorului [rpm]
s = alunecarea
 La pornire (s = 1) frecventa tensiunii rotorice este egala cu cea a

tensiunii statorice: f2 = f1
 La mers in gol ideal (s = 0) frecventa tensiunii rotorice este nula: f2 = 0
5.9. Tensiunea indusa functie de alunecare
 Cand rotorul este blocat sau la pornire (s =1), se obtin valori

maxime ale amplitudinii si frecventei tensiunii induse in rotor
(f2 = f1). Vom nota tensiunea indusa cu E2.
 Pe de alta parte daca rotorul se roteste cu viteza de

sincronism (s = 0), amplitudinea si frecventa tensiunii induse
in circuitul rotoric sunt nule (f2 = 0).
 Pentru o alunecare s oarecare tensiunea indusa in rotor notata

cu E2s depinde de alunecare si de E2 prin relatia:
E2s = sE2
unde E2 este tensiunea indusa in infasurarea rotorica in cazul

in care rotorul este blocat sau la pornire (s = 1).
5.10. Parametrii dependenti de alunecare
 Deoarece frecventa tensiunii induse in infasurarea rotorica depinde

de alunecare, reactanța de scapari a circuitului rotoric va depinde de
asemenea de alunecare:
X2s  2 L2  2f 2 L2  2sf1L2  s1L2  sX2
unde X2 este reactanta de scapari (L2 inductivitatea de scapari) a

infasurarii rotorice la frecventa de alimentare f1 (de pilda la pornirea
motorului sau in cazul rotorului blocat)
5.11. Parametrii dependenți de alunecare
 Curentul prin infasurarea rotorica are expresia:
E 2s sE 2 E2
I 2   
R 22  2f 2 L  2 2 R 22  2f 2 L  2 2 R 2
2

   2f L 2
 s  1 2
 
E2
I 2 
2
 R 2 
   X 2 2
 s 
 
 Deci motorul se comporta ca un transformator în care rezistenta

rotorică R2 se înlocuiește cu o rezistenţă variabilă cu alunecarea R2/s
5.12. Cuplul mecanic
 Motorul asincron primeste putere electrica pe la bornele statorice si

furnizeaza putere mecanica pe la arbore
 Relatia de legatura dintre puterea mecanica la arbore, cuplul mecanic si
viteza unghiulara rotorica este:
P2 = M2 => M2 = P2/2 [Nm]
 Relatia dintre viteza unghiulara si turatia masinii este:
 = 2n/60 [rad/sec]
5.13. Schema echivalenta
 Schema electrica echivalenta pe faza a masinii asincrone este

similara cu cea a transformatorului electric cu exceptia ca
infasurarea secundara (rotorica) este libera sa se roteasca
U1
5.14. Raportarea marimilor rotorice la stator
 Conditiile de inlocuire a infasurarii rotorice reale cu cea

raportata la stator au la baza conservarea solenatiei, a
puterii active si a constantei de timp:
 Aceleasi solenatii:
m2w2kw2I2 = m1w1kw1I2’ => I2’
 Aceleasi puteri active:
m2R2I22 = m1R2’I2’2 => R2’ U1
 Aceleasi constante de timp:
X2/R2 = X2’/R2’ => X2’
In cazul rotorului bobinat nr. de faze m1= m2= 3

In cazul rotorului in colivie nr. de faze m2= Z2
5.15. Ecuatiile masinii asincrone in forma complexa
U1= R1I1 + jX1I1 – E1

0 = R2’I2’/s + jX2’I2’ – E1
I1 + I2’ = I10
E1 = E2’ = - ZMI10 = -j1w 1kw1m/√2 U1
ZM = jXRW/(RW+jX)
 U1 este tensiunea de alimentare de faza

 R1 este rezistenta de faza statorica
 I1 este curentul de faza statoric
 jX1 este reactanta de dispersie statorica
 E1 = E2’ este t.e.m. indusa in infasurarea de faza statorica si rotorica raportata
 R2’ este rezistenta de faza rotorica raportata
 I2’ este curentul de faza rotoric raportat
 jX2’ este reactanta de dispersie a infasurarii rotorice raportate
 I10 este curentul de magnetizare
 X este reactanta de magnetizare X este marime complexa
 RW este rezistenta corespunzatoare pierderilor in fier
X este marime scalara
5.16. Diagrama de fazori
jX1I1
R1I1
U1 = R1I1 + jX1I1 – E1 U1
0 = R2’I2’/s + jX2’I2’ – E1 -E1
I1 + I2’= I10
I1 -I2’
E1 = E2’ = -j1w 1kw1m/√2 1
Iw
I10 
I 2’ I 
I2’R2’/s E2’=E1
jX2’I2’
5.17. Bilantul de puteri active al motorului asincron
P1 = √3 U1I1cos - puterea activa absorbita de masina, P1 = P2 + P

P =M22 - puterea mecanica utila,
Tipuri de pierderi P = PFe + PJ1 + PJ2 + Pmfv + Ps

PFe - pierderile in fier in stator,
PJ1 - pierderile Joule statorice, Pe = PJ2 + Pmfv + Ps + P2
PJ2 - pierderile Joule in inf. rotorica,
Pmfv - pierderi mecanice de frecare si ventilatie,
Ps - pierderi suplimentare,
Pe - puterea electromagnetica
la nivelul intrefierului.
PM
P2
η 100
P1
Pierderile Joule statorice
PJ1 = 3 . R1 . I12
R1 este rezistenta de faza statorica,
I1 este curentul de faza statoric.
Pierderile in fier
PFe = 3. E12 / RW = 3. RW Iw2
E1 este t.e.m. in infasurarea statorica,
RW este rezistenta corespunzatoare pierderilor in fier.
Puterea electromagnetica
Pe = Me . 1
Me este cuplu electromagnetic,
1 este viteza unghiulara de sincronism.
Pierderile Joule rotorice
PJ2 = s . Pe = 3R2’I2’2
s este alunecarea,
Pe este puterea electromagnetica.
Pierderile mecanice de frecare si ventilatie

Pmfv = Pfv + Pv
Pfv sunt pierderile de frecare si ventilatie,
Pv sunt pierderile din ventilator.
Pierderi suplimentare
Ps = 0,005 . P2n
P2n este puterea nominala a masinii.
177
Puterea mecanica PM dezvoltata de motor (pierderile Joule in
rezistenta de sarcina (1-s)/sR2’)
PM = P2 + Pmfv = 3(1 - s)/s. R2’I2’2 = (1 - s).PJ2/s = (1 - s)Pe
PJ2= 3R2’I2’2
PM = Me2
2 este viteza unghiulara rotorica.
Rezistenta
infasurarii rotorice
raportate
U1
Rezistenta echivalenta de sarcina

PM = 3(1 - s)/s. R2’I2’2
Caracteristica randamentului (motor 4 kW)
 = f(P2) | f = fn = ct.; U1 = U1n = ct.
100
90
80
70
rand [%]
60
50
40
30
20
10
0
0,0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0
P2/P2n
Sursa: [3]
5.18. Cuplul electromagnetic
Me = Pe1 = PJ2 /(s1) = 3 . R2’I2’2 /(s1)
Inlocuind mai sus expresia curentului I2’ se ajunge la formula

cuplului elmg.
3R'2 U12 M
M e 
 
2 
  X σ1  X σ2 ' 
R '
sΩ1 R 1  2 2
Frana
 s  Mm


Mp
Mn
5.19. Caracteristica mecanica n = f(M) si M = f(s)
M Punctul de
functionare nominal
Mm
Mp
Mn Punctul de
functionare
nominal
Mn Mp Mm M
5.20. Pornirea motorului asincron
 Curentul absorbit de MA la pornire, cand masina este alimentata la

tensiune nominala este mult mai mare decat curentul nominal
(Ip = 3In  7In).
 Pentru a limita curentul de pornire se folosesc diverse metode:

-Metoda alimentarii cu tensiune redusa (autotransformator,
invertor, reactante de pornire etc.);
-Metoda stea-triunghi (cand MA M I
functioneaza normal in conex.); Curent statoric
-Metoda reostatica (pentru MA
cu rotor bobinat); Cupul elmg.
Ip
-Etc.
Mp
Mn
In
5.21. Modelarea masinii asincrone utilizand modele de tip
cuplaj camp-circuit
-Definirea datelor tehnice principale ale masinii (electrice, magnetice,
geometrice etc.);
-Definirea regimului de camp specific studiului efectuat (regim
magnetic cvazistationar, magnetic tranzitoriu etc.);
-Definirea modelului de circuit asociat modelului de camp;
problemei;
(densitati de curent, curent, solentatie etc.); asocierea proprietatilor
de material si a componentelor de circuit (unde e cazul) regiunilor
domeniului de calcul;
necesare).
5.21.2. Definirea datelor tehnice principale ale masinii asincrone
(electrice, magnetice, geometrice etc.). Exemplu de calcul
Date principale ale masinii studiate. Exemplu de calcul
 Putere nominală, Pn = 4 kW; F1

 Tensiune nominală de fază, U1n = 220 V;
 Curent nominal de fază, I1n = 9.77 A;
 Frecventa nominala: fn = 50 Hz;
 Turație nominală: nn = 2894 rpm;
 Z1 = 24; Z2 = 20
F2
5.21.3. Definirea regimului de camp. Definirea modelului de circuit asociat
Regimul de camp
Regimul de camp aferent analizei numerice a regimurilor permanente ale
masinii asincrone folosind modele cuplate de tip camp-circuit este
regimul cvazistationar de tip magnetic. Ecuatia diferentiala specifica
acestui regim exprimata in potential magnetic vector A complex este:
rot [(1/μ). rot A] = Js - jA

unde μ este permeabilitatea magnetica, Js reprezinta densitatea de curent
in regiuni de tip bobina (infasurarea statorica si rotorica la masina cu
rotor bobinat), σ este conductivitatea electrica, ω = 2f, este pulsatia
campului electromagnetic.
Modelul de circuit
 Intrucat masina asincrona este uzual alimentata de la o sursa de
tensiune alternativa, valorile curentilor (sau densitatilor de curent Js) ce
strabat infasurarile masinii sunt apriori necunoscute, acestea rezultand in
functie de valoarea cuplului de sarcina.
 Un model 2D nu poate lua in calcul efectele de capat (ex. capetele de
bobina statorice, inelele de scurtcircuitare rotorice).
 Pentru considerarea aspectelor de mai sus modelul de camp trebuie
cuplat cu un model de circuit => cuplaj camp – circuit.
Model de tip cuplaj camp-circuit R_Fe_U…W = 3. E2 / Pfe modeleaza
pierderile in fier (pag. 140-141)
186
Curba de magnetizare pentru tabla silicioasa de tip M600 – 50 A
utilizata pentru constructia miezurilor statoric/rotoric ale masinii
asincrone.
187
Evaluarea parametrilor infasurarii statorice si ai coliviei
Rezistentele de faza ale infasurarii statorice se exprima prin:
Rf_U = Rf_V = Rf_W = Rcr + Rf
unde: Rcr reprezinta rezistenta corespunzatoare portiunilor din

infasurare situate in crestaturi, iar Rf, reprezinta rezistenta capetelor
frontale:
2  ρ  LFe  w 1 2  ρ  Lcapat  w1
R cr  R f  2
dn e i z
2 dnei z
a1    a1   
4 4
Se fac notatiile:
Lcapat - lungimea capetelor frontale ale bobinelor statorului,
r - rezistivitatea cuprului la temperatura de functionare,
LFe - lungimea axiala a miezului statoric,
w 1 - numarul de spire pe faza,
a1 - numarul de conductoare in paralel pentru o faza a statorului,
dneiz- diametrul conductorului neizolat.
188
Lungimea medie a unei spire se calculeaza cu relatia:
Lmedsp = 2 . (LFe + Lcapat)
Prin urmare rezistenta pe faza se calculeaza cu relatia:
2  ρ  (LFe  L capat)  w 1 ρ  Lmedsp  w 1

R f_U,V,W  2
 2
d d
a1    n e i z a1    n e i z
4 4
Inductivitatea de dispersie a capetelor frontale se determina cu
relatia [2]:
 6  μ0 2 
 π  D  3
L f_ U,V,W   0,67  w 1  L cap a t  0,64    10
p  2p 
Se fac notatiile:
D - diametrul interior al statorului exprimat in [mm],
p - numarul de perechi de poli,
0 = 410-7 H/m permeabilitatea magnetica a vidului,
w 1 - numarul de spire pe faza. 189
Lungimea frontala a bobinei statorice Lcapat este marcata cu rosu
in figura si se poate estima folosind relatia de calcul [3]:
Lcapat = Kf . y1 + 2 . L’
unde y1 este pasul diametral

al planului mediu in care sunt
dispuse capetele de bobine:
y1 = [ . (D + hc) / (2 . p)] . [ y1 / y ]
L’ este distanta de la miez la capatul bobinei in directie axiala

Kf este coeficient geometric dat in tabelul alaturat
Nr. poli Kf L’ [mm]

2 1,1 - 1,3 5
4 1,2 - 1,4 5
6 1,3 - 1,5 5
2.p8 1,4 - 1,6 5 Sursa: [3]
190
Parametrii inelului de scurtcircuitare se determina cu relatia [2]:
π  Di
Ri k  ρ 
si  Z 2
0,058  Z 2  Di  2  b  4.7  Di  2  b  3

L ik  0  log  10
p 2
2a  b
Se fac notatiile:
Di - diametrul mediu al inelului de scurtcircuitare in [mm],
si - aria sectiunii transversale a inelului in [mm2].
Di si si se calculeaza cu relatiile:
D2  Dcrestatura
Di 
2
si  a  b
unde:
D2 este diametrul exterior al rotorului,
Dcrestatura este diametrul cercului tangent la capatul inferior al
crestaturilor, iar a si b inaltimea, respectiv grosimea inelului. 191

in sarcina nominala

la pornire
Harta densitatii de curent in sarcina nominala si la pornire

Solicitari magnetice la masina asincrona. Valorile recomandate ale
inductiilor magnetice in diferite portiuni ale circuitului magnetic
sunt [2]:
-In jugul statoric: Bj1 = 1.35 – 1.55 T
-In jugul rotoric: Bj2 = 1.2 – 1.6 T
-In dintii statorului:

-crestaturi cu pereti paraleli:
-In sectiunea minima a dintelui: Bd1max = 1.7 – 2.1 T
-In sectiunea medie a dintelui: Bd1med = 1.5 – 1.7 T
-dinti cu pereti paraleli: Bd1 = 1.4 – 1.7 T
-In dintii rotorului:

-crestaturi cu pereti paraleli:
-In sectiunea minima a dintelui: Bd2max = 1.7 – 2.2 T
-In sectiunea medie a dintelui: Bd2med = 1.5 – 1.8 T
-dinti cu pereti paraleli: Bd2 = 1.5 – 1.8 T
195
-Caracteristica mecanica (motor 4 kW)

M = f(s) | f = fn = ct.; U1 = U1n = ct.
60
50
40
M [Nm]
30
20
10
0
0,0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0
s [u.r.]
Sursa: [3]
196
-Caracteristica mecanica (motor 4 kW)

n = f(M) | f = fn = ct.; U1 = U1n = ct.
3500
3000
2500
n [rpm]
2000
1500
1000
500
0
0 1 2 3 4 5 6 7 8
M [Nm]
Sursa: [3]
197
-Caracteristica factorului de putere (motor 4 kW)

cos = f(P2) | f = fn = ct.; U1 = U1n = ct.
1.0
0.9
0.8
0.7
0.6
cos fi
0.5
0.4
0.3
0.2
0.1
0.0
0.0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0
P2/P2n
Sursa: [3]
198
-Caracteristica alunecarii (motor 4 kW)
s = f(P2) | f = fn = ct.; U1 = U1n = ct.
0,04
0,03
0,02
s
0,01
0,00
0,0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0
P2/P2n
Sursa: [3]
199
- Caracteristica curentului (motor 4 kW)
I1 = f(P2) | f = fn = ct.; U1 = U1n = ct.
10,0
8,0
6,0
I1 [A]
4,0
2,0
0,0
0,00 0,20 0,40 0,60 0,80 1,00
P2/P2n
Sursa: [3]
200
- Caracteristica cuplului (motor 4 kW)
M = f(P2) | f = fn = ct.; U1 = U1n = ct.
14,00
12,00
10,00
M [Nm]
8,00
6,00
4,00
2,00
0,00
0,0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0
P2/P2n
Sursa: [3]
201
- Caracteristica randamentului (motor 4 kW)
 = f(P2) | f = fn = ct.; U1 = U1n = ct.
100
90
80
70
rand [%]
60
50
40
30
20
10
0
0,0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0
P2/P2n
Sursa: [3]
202
Evaluarea altor marimi caracteristice masinii asincrone:
- Curentul de mers in gol

- Factorul de putere in diferite regimuri de functionare
- Puterea activa si reactiva absorbite de la retea
- Pierderile in fier si pierderile Joule
- Determinarea altor marimi specifice prin simularea
incercarilor de mers in gol si scc.
- Determinarea altor marimi specifice prin simularea
regimurilor tranzitorii ale masinii
- etc.
203
Bibliografie
[1] Tudorache T.: Proiectarea optimala a masinilor electrice, suport curs

[2] Cioc I, Nica C: Proiectarea masinilor electrice, EDP, Bucuresti, 1994.
[3] Parlog RC, Galan N, Vasile N, Soran IF, Mihalache M, Melcescu L.
Tudorache T, Gheorghe S, Serban D: Serie de motoare asincrone cu
rotorul în scurtcircuit în construcţie capsulare antideflagrantă cu turaţie
reglabilă în limite largi, Proiect cercetare, Contract nr. 4/18.09.2007/
MAEXTR, Program Inovare.
[4] ***: Flux Users Guide.
[5] http://commons.wikimedia.org
204

Modelarea-Masinilor-Electrice 2020

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Modelarea-Masinilor-Electrice 2020

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Modelarea masinilor electrice

Șef lucr.dr.ing. Popescu Florin Gabriel

 Masina electrica este un convertor electromecanic ce transforma

Dupa tipul conversiei:

Masinile electrice rotative se clasifica dupa mai multe criterii:

Transformatoarele electrice se pot clasifica la randul lor dupa

 Modelarea unei masini electrice reprezinta descrierea

 Modelarea masinilor electrice este utila in:

 Modelarea numerica permite totodata dezvoltarea spiritului

 Prin modelare numerica se pot testa raspunsurile masinii la

 In trecut modelarea/analiza/proiectarea masinilor electrice avea

 In prezent se pot analiza fenomene tot mai complexe ce fac apel

 Se estimeaza ca in viitorul apropiat nu va exista nici o unealta de

 Materialele utilizate in constructia masinilor electrice se aleg asa

 Materialele utilizate in constructia masinilor electrice sunt de

 Criterii ce trebuie respectate in alegerea materialelor:

Dpdv magnetic, materialele se impart in mai multe categorii.

Circuitele magnetice pot fi:

 O caracteristica de baza la materialele feromagnetice este

 Functie de alura ciclului de histerezis

1.2.1.3. Materiale utilizate pentru miezuri cu flux constant

1.2.1.4. Materiale utilizate pentru miezuri cu flux variabil

Concluzie: Pentru a obtine o inductie magnetica data intr-o bobina este

 Materialele utilizate pentru infasurari trebuie in primul rand sa

 Pentru conductoare supuse la eforturi mecanice importante se

 Coliviile rotorice la masinile asincrone se construiesc uzual din

Rezistivitatea electrica variaza cu temperatura:

 Conductoarele masinilor electrice se izoleaza utilizand materiale

 In unele cazuri se folosesc izolatii combinate, de pilda fibre de

 Sistemul de izolatie se alege in functie de nivelul de tensiune la

 Se disting mai multe tipuri de izolatii: izolatie conductor, izolatie

 Metodele numerice de rezolvare a ecuatiilor diferentiale cu

A. Problema de analiza: determinarea performantelor unei masini

B. Problema de sinteza (inversa problemei de analiza):

Proiectarea masinilor electrice la performante impuse este o

-Definirea regimului de camp caracteristic studiului efectuat

-Descrierea fizica si geometrica a problemei de studiat (definirea

1.3.3.2. Dezavantajele ale MDF

 Derivata numerica a unei functii f(x) reprezinta viteza de variatie a

f’(x) = df/dx = tg

 Functia f poate varia functie de o coordonata spatiala x sau

f’(a) = tg  Maxim

(a) diferente finite regresive

f(x) f(x) f(x)

f(xk) f(xk) f(xk)

0 xk-1 xk xk+1 x 0 0 xk-1 xk xbk+1 x

-Cunoasterea campurilor electromagnetic si termic in masinile

 Sa consideram o problema de camp definita pe un domeniu de

unde L reprezinta operatorul diferential de ordinul n asociat

 Se considera cunoscute conditiile pe frontierele ce marginesc

 MEF presupune in primul rand discretizarea domeniului de

 Operatia de discretizare in elemente finite a domeniului de

 Reteaua de discretizare in elemente finite trebuie indesita in

 Exista algoritmi de rafinare locala automata a retelei de

 Prin aplicarea Metodei Variationale sau a Metodei Reziduurilor

 Coeficientii c i sunt determinati din conditia de minimizare a

 Metoda Reziduurilor Ponderate presupune in primul rand

 Reziduul R are valoarea zero doar pentru solutia exacta Φ .

 Functiile pondere Wj sunt uzual identice cu functiile de forma Ni

 In regim general variabil, in medii imobile, formele locale ale

div B  0 - Legea fluxului magnetic

unde: E este intensitatea campului electric, B inductia magnetica,

J  JE  - Legi de material