Sunteți pe pagina 1din 204

1

Modelarea masinilor electrice


Titular: Conf. dr. ing. Tiberiu Tudorache

Structura cursului: 28 ore = 14 saptamani x 2 ore

Structura aplicatiilor: 28 ore = 14 saptamani x 2 ore

Mod de evaluare/pondere: Aplicatii 50%, Examen final 50%.
2
Dobandirea cunostintelor teoretice necesare si a
abilitatilor practice privind utilizarea metodelor de
modelare/simulare a functionarii masinilor electrice
utilizand modele de camp, respectiv modele de circuit.

Analiza masinilor electrice utilizand modele de camp
(metoda elementului finit) permite luarea in calcul a
unor efecte complexe de natura electromagnetica (de
ex. armonici de dantura, forme geometrice complexe
ale miezurilor magnetice, refularea curentului in
conductoare masive, influenta neliniaritatior magnetice,
etc.), dificil de considerat prin modele de circuit.
Simularea functionarii masinilor electrice utilizand
modele de circuit permite modelarea regimurilor
dinamice ale masinilor electrice cu un efort de calcul
redus, prezentand interes deosebit de pilda in cazul
analizelor de sistem (ex. actionari electrice).

Obiectivele disciplinei
3
Cuprinsul cursului
1. Notiuni introductive
2. Rezolvarea problemelor de camp electromagnetic
si termic folosind metode numerice
3. Modelarea numerica a masinii de curent continuu
4. Modelarea numerica a transformatorului electric
5. Modelarea numerica a masinii asincrone
6. Modelarea numerica a masinii sincrone
4
1. NOTIUNI INTRODUCTIVE
1.1. Introducere
Masina electrica reprezinta principalul consumator de energie
electrica al economiei mondiale. Se estimeaza ca peste 40% din
energia electrica produsa la nivel mondial este consumata de motoare
electrice si sisteme de actionare electrica [1].
Masinile electrice sunt utilizate in aplicatii diverse si pentru o gama
foarte variata de puteri.
puteri in gama mW sute de mW: micropompe, aparatura video-
audio, aparatura medicala, electronica si calculatoare,
microactionari electrice, microactuatoare, etc.
puteri in gama W (VA) sute de kW (kVA): masini unelte, roboti
industriali, compresoare, pompe, tractiune electrica (automobile
electrice, tramvaie, troleibuze, metrouri, lifturi, etc.), macarale,
ventilatoare, actionari electrice diverse, electronica si calculatoare,
jucarii, aparatura medicala, transformatoare de distributie, etc.
puteri in gama MW (MVA) sute de MW (MVA): trenuri electrice,
hidrogeneratoare, turbogeneratoare, turbine eoliene,
transformatoare de mare putere in sistemul electroenergetic, etc.
5
1.1.1. Ce este masina electrica ?

Masina electrica este un convertor electromecanic ce transforma
energia electrica in energie mecanica (in regim de motor), sau
energia mecanica in energie electrica (in regim de generator).
Masina electrica este utilizata uneori si in regimuri speciale
precum regimul de frana (primeste energie electrica si mecanica
pe care le transforma prin franare in caldura) sau de compensator
(motor sincron supraexcitat).
In categoria masinilor electrice este inclus si transformatorul
electric desi acesta este un convertor electromagnetic (fara
componente in miscare). Teoria transformatorului se aseamana
insa cu cea a masinii asincrone.
Conversia energiei in masina electrica are loc in prezenta
campului magnetic si are la baza principii fundamentale precum:
legea inductiei electromagnetice, legea circuitului magnetic, efecte
ponderomotoare in campuri magnetice, etc.
Campul magnetic in masinile electrice poate fi produs de catre:
-Bobine parcurse de c.c. sau c.a. (camp mg. constant sau variabil),
-Magneti permanenti (camp magnetic constant).
6
1.1.2. Clasificarea masinilor electrice


Dupa tipul conversiei:
-Transformatoare electrice (convertoare electromagnetice),
-Masini rotative sau liniare (convertoare electromecanice).

Masinile electrice rotative se clasifica dupa mai multe criterii:
Dup tipul curentului la bornele principale :
-Masini de curent continuu,
-Masini de curent alternativ (masini asincrone, sincrone, etc.).
Functie de tipul constructiv:
-Masini in constructie normala cu rotor interior,
-Masini in constructie inversata cu rotor exterior.
Masinile de curent alternativ se pot clasifica functie de nr. de faze:
-Masini monofazate,
-Masini bifazate,
-Masini trifazate,
-Masini polifazate.
7
Functie de orientarea fluxului magnetic:
-Masini cu flux magnetic radial,
-Masini cu flux magnetic axial,
-Masini cu flux magnetic transversal. Etc.

Transformatoarele electrice se pot clasifica la randul lor dupa
anumite criterii

Functie de nr. de faze:
-Transformatoare monofazate,
-Transformatoare trifazate,
-Transformatoare polifazate.

Functie de utilizarea lor:
-Transformatoare de putere,
-Transformatoare speciale (autotransformatoare, transformatoare
de sudura, de masura etc.),
8
1.1.3. Ce inseamna a modela o masina electrica ?

Modelarea unei masini electrice reprezinta descrierea
functionarii masinii cu ajutorul unor modele matematice alcatuite
din ecuatii sau sisteme de ecuatii specifice bazate pe legi si
teoreme fundamentale (legea inductiei electromagnetice, legea
circuitului magnetic, efecte ponderomotoare in camp magnetic,
teoremele lui Kirchhoff, ecuatia Fourier a conductiei termice, etc.);
Modelele matematice utilizate in modelarea numerica depind de
mai multi factori precum:
natura fenomenelor studiate (fenomene electrice,
magnetice, termice, fenomene cuplate etc.),
tipul constructiv-functional al masinii electrice,
regimul de functionare studiat (regim permanent, regim
tranzitoriu etc.), etc.
Modelarea unei masini electrice are la baza modele matematice
care pot fi:
modele de circuit (cu parametri concentrati),
modele de camp (parametri distribuiti) sau
modele hibride (modele de tip camp-circuit)
9
1.1.4. La ce este utila modelarea masinilor electrice ?

Modelarea masinilor electrice este utila in:
analiza functionarii masinii electrice si estimarea cu precizie
a performantelor acesteia inca din faza de proiectare (inainte
de a construi si de a testa un prototip),
proiectarea si optimizarea constructiv-functionala a masinii,
estimarea parametrilor masinii si a unor proprietati
necunoscute prin rezolvare de probleme inverse,
analiza sistemelor de actionare electrica in care este
integrata masina electrica,
evaluarea unor marimi locale greu de determinat
experimental etc.

Cerintele (uneori contradictorii) la care trebuie sa raspunda un
model matematic utilizat in modelare numerica sunt:
implementare simpla pe calculator,
precizie de calcul cat mai ridicata,
timp de calcul redus,
rezultate cat mai consistente si utile privind functionarea
masinii (marimi locale, marimi integrale, etc.)
10
Prin modelare numerica, utilizand modele matematice adecvate,
se pot anticipa cu precizie performantele unei masinii inca din faza
de conceptie. Masina poate fi astfel proiectata optimal rezultand un
numar mai mic de prototipuri (ideal unul singur) construite si
testate experimental, generandu-se importante reduceri de costuri
(costuri de personal, costuri materiale, etc.) in special in cazul
masinilor scumpe, de puteri mari.
Prin proiectarea optimala a masinilor electrice se pot obtine
solutii constructive capabile sa raspunda unor cerinte tot mai
ridicate privind performantele masinilor electrice dictate de
beneficiar precum: randament superior, cupluri ridicate, turatii
foarte mici sau foarte mari, fiabilitate superioara, gabarit redus,
pret competitiv etc.

Modelarea numerica permite totodata dezvoltarea spiritului
creativ, inovator, prin scurtarea drumului de la idee la rezultat.

Prin modelare numerica se pot testa raspunsurile masinii la
diverse modificari constructive sau de material, se pot obtine
informatii pretioase privind anumite marimi locale (inductie
magnetica, temperatura, etc.) greu de masurat experimental.

11
1.1.5. Evolutia in domeniul modelarii masinilor electrice

In trecut modelarea/analiza/proiectarea masinilor electrice avea
la baza ecuatii de functionare specifice rezolvate analitic, valabile
in anumite ipoteze simplificatoare, modelele de calcul fiind usor
de rulat, dar deseori imprecise.
In prezent dezvoltarea tehnicii de calcul a permis aparitia de
pachete de programe profesionale de calcul numeric ce pot fi
utilizate in modelarea masinilor electrice.
Astfel modelarea masinilor electrice poate fi abordata pe baza
unor modele de circuit cu parametri concentrati (ex. pachete de
programe Matlab/Simulink/SymPowerSystems, PSIM etc.), prin
modele de camp cu parametri distribuiti (Flux, Ansys, Comsol,
FEMM, etc.) sau prin modele cuplate de tip camp-circuit (Flux,
Comsol etc.)
Modelarea masinilor electrice utilizand modele de camp sau
modele de tip camp-circuit au la baza in mod uzual Metoda
Elementului Finit (MEF) in abordare 2D (si uneori 3D). MEF
prezinta un nivel ridicat de generalitate si precizie, fiind capabila
sa ia in considerare aspecte complexe precum neliniaritati
magnetice, armonici de dantura, cuplaje camp-circuit-miscare etc.
12
Prin utilizarea modelelor numerice precizia de calcul a sporit
foarte mult permitand estimarea precisa a caracteristicilor
masinilor electrice studiate.

In prezent se pot analiza fenomene tot mai complexe ce fac apel
la cuplaje multifizica de tipul electromagnetism - deplasare, camp
electromagnetic - camp termic - hidrodinamica; electromagnetism
- deformare etc. evident cu pretul unor eforturi de calcul tot mai
importante, (necesitand uneori calculatoare speciale sau sisteme
de calcul paralel).

Se estimeaza ca in viitorul apropiat nu va exista nici o unealta de
modelare numerica disponibila cu grad ridicat de generalitate si
precizie care sa permita un calcul precis in timp foarte scurt pe
calculatoare obisnuite.
13
Materialele utilizate in constructia masinilor electrice se aleg asa
incat masinile sa corespunda dpdv functional, tehnic si economic
cerintelor impuse.

Materialele utilizate in constructia masinilor electrice sunt de
mai multe tipuri:
-Electroconductoare (cupru, aluminiu, alama, aliaje etc.),
-Magnetice (tole din otel magnetic, otel, ferite etc.),
-Electroizolante (fibre textile, mica, polietilena, hartie etc.),
-Altele (de pilda otelul si fonta pt. consolidare mecanica, etc.).

Criterii ce trebuie respectate in alegerea materialelor:
-Sa admita solicitari cat mai mari (electrice, magnetice, termice,
mecanice),
-Sa poate fi prelucrate usor prin metode si procedee tehnologice
uzuale (trefilare, stantare, sudare, etc.),
-Sa fie cat mai ieftine.
1.2. Materiale utilizate in constructia masinilor electrice
14
Dpdv magnetic, materialele se impart in mai multe categorii.
Materialele magnetice utilizate curent in constructia masinilor
electrice (constructia miezurilor magnetice, a magnetilor
permanenti etc.) sunt materialele feromagnetice
r
1,

unde:
-
r
reprezinta permeabilitatea magnetica relativa (B =
r
.

0

.
H),
- B este inductia magnetica,
- H intensitatea campului magnetic.


Circuitele magnetice pot fi:
- Parcurse de flux magnetic constant in timp (ex. miezul magnetic
rotoric la masina sincrona, miezul statoric la masina de curent
continuu),
- Parcurse de flux magnetic variabil in timp (ex. miezul statoric la
masina asincrona sau sincrona).
1.2.1. Materiale feromagnetice pentru circuite magnetice
15
1.2.1.1. Caracteristici ale materialelor feromagnetice
Ciclu de
histerezis
Materiale
magnetic moi
Materiale
magnetic
dure
O caracteristica de baza la materialele feromagnetice este
dependenta inductiei magnetice B de intensitatea campului
magnetic H. Dependenta B = f(H) se numeste curba de
magnetizare si in cazul miezurilor utilizate in flux magnetic variabil
in timp are forma unui ciclu de histerezis.

Functie de alura ciclului de histerezis
materialele feromagnetice se impart in:
- Mat. magnetic moi (miezuri magnetice)
- Mat. magnetic dure (magneti permanenti)

- B
s
[ T ] este inductia magn. la saturatie
- H
c
[A/m] campul magnetic coercitiv
- B
r
[ T ] este inductia remanenta
16
- Permeabilitate magnetica relativa cat mai mare,
- Inductie la saturatie cat mai mare,
- Pierderi specifice cat mai reduse (prin histerezis si prin curenti
turbionari) in cazul miezurilor cu flux magnetic variabil in timp,
- Tehnologie de fabricatie cat mai ieftina,
- Rezistenta mecanica adecvata.

1.2.1.3. Materiale utilizate pentru miezuri cu flux constant

- Otel laminat (grosimi intre 0.5 - 50 mm),
- Otel si fonta turnate,
- Otel forjat,
- Tole din tabla silicioasa.

1.2.1.4. Materiale utilizate pentru miezuri cu flux variabil

- Tole din tabla silicioasa (fier-carbon-siliciu) cu cristale orientate
sau neorientate, uzual cu grosime de 0.35 - 0.5 mm, izolate cu
lacuri sau cu oxizi,
- Materiale magnetic moi compozite.
1.2.1.2. Proprietati optime pentru materiale feromagnetice
17
1.2.1.4. De ce folosim materiale feromag. in masini electrice ?
Sa consideram o bobina de lungime infinita. Selectam o
portiune de lungime L (delimitata de punctele A si B) ca in figura.
Pentru a produce un camp magnetic de inductie impusa B
i
in
volumul bobinei, curentul prin bobina se noteaza cu I
aer
daca in
interiorul bobinei se afla aer si I
Fe
daca bobina are miez
feromagnetic.
Concluzie: Pentru a obtine o inductie magnetica data intr-o bobina
este nevoie de o solenatie mult mai mica daca bobina este
echipata cu miez de fier.
18
NI
Fe
NI
aer
H~NI

NI

B

H

B=f(H) in miezuri
feromagnetice
B=f(H) in aer
B
i
Solenatia necesara pentru a obtine o inductie
magnetica impusa B
i
in aer sau intr-un miez magnetic
19
Materialele utilizate pentru infasurari trebuie in primul rand sa
aiba rezistivitate electrica cat mai mica pentru reducerea
pierderilor Joule; Pj = RI
2
= (L/S)I
2
.

Cele mai utilizate materiale sunt cuprul (Cu) si aluminiul (Al). Se
mai folosesc si aliaje precum: alama, bronzul, staniul, hidronaliul,
siluminiul etc.

Pentru conductoare supuse la eforturi mecanice importante se
alege o varianta de material cu grad mai ridicat de ecruisare [2].
Proprietatile mecanice ale materialelor depind de gradul de
ecruisare.

Coliviile rotorice la masinile asincrone se construiesc uzual din
Al, (recent si din Cu) sau aliaje, prin turnare sub presiune sau prin
sudarea barelor rotorice de inelele frontale.

Conductoarele de bobinaj sunt standardizate/tipizate, avand
forma rotunda sau profilata si se folosesc in varianta izolata
(email, fibre textile etc.).
1.2.2. Materiale conductoare pentru infasurari
20
Proprietati importante ale Al si Cu
Cu (20 grade):
Rezistivitate electrica: ~ 1.7
.
10
-8
Om;
Densitate: = 8960 kg/m
3
;
Coeficientul de temperatura: o = 3.9
.
10
-3
K
-1
;
Conductivitate termica: k = 401 W/(mK);
Efortul unitar admisibil la intindere la rupere: o
r
= 20 30 kgF/mm
2

Al (20 grade):
Rezistivitate electrica: ~ 2.7
.
10
-8
Om;
Densitate: = 2700 kg/m
3
;
Coeficientul de temperatura: o = 3.9
.
10
-3
K
-1
;
Conductivitate termica: k = 237 W/(mK);
Efortul unitar admisibil la intindere la rupere: o
r
= 6 11 kgF/mm
2


Rezistivitatea electrica variaza cu temperatura:

u
=
20
[ 1 + o (u 20)]
21
Conductoarele masinilor electrice se izoleaza utilizand materiale
cu proprietati electroizolante. Acestea pot fi materiale naturale
(lemn, mica, etc.) sau sintetice (emailuri, fibre de sticla, rasini
epoxidice, prespan, sticlotextolit, pertinax, etc.) [2].

In unele cazuri se folosesc izolatii combinate, de pilda fibre de
sticla lacuita sau impregnata cu rasina sintetica, micabanda
preimpregnata etc.

Sistemul de izolatie se alege in functie de nivelul de tensiune la
care lucreaza masina si in functie de clasa termica pentru care se
proiecteaza aceasta.

Se disting mai multe tipuri de izolatii: izolatie conductor, izolatie
de crestatura, izolatie intre straturile unei infasurari etc.
1.2.3. Materiale electroizolante
22
1.3. Metode numerice utilizate in analiza masinilor electrice
Metodele numerice de rezolvare a ecuatiilor diferentiale cu
derivate partiale utilizate frecvent in analiza masinilor electrice
sunt:

-Metoda Elementelor Finite (MEF),
-Metoda Diferentelor Finite (MDF).

Cea mai utilizata metoda numerica pentru rezolvarea
problemelor de camp in inginerie este MEF.

Uneori rezolvarea problemelor de camp necesita utilizarea
metodelor numerice cuplate. Un exemplu in acest sens este
reprezentat de cuplajul MEF-MDF pentru rezolvarea problemelor
de camp in regim tranzitoriu, derivata temporara fiind aproximata
prin MDF.

Metodele numerice pot fi utilizate atat in rezolvarea problemelor
de analiza cat si de sinteza (ex. de proiectarea unei masini la
performante impuse).
23
1.3.1. Probleme de analiza si de sinteza in studiul masinilor
electrice


A. Problema de analiza: determinarea performantelor unei masini
date

B. Problema de sinteza (inversa problemei de analiza):
proiectarea masinii la performante impuse










Proiectarea masinilor electrice la performante impuse este o
problema de sinteza (problema inversa)
Maina electric






Performante

Analiz
Sintez
24
1.3.2. Etape principale in analiza masinilor electrice
utilizand MEF

-Definirea regimului de camp caracteristic studiului efectuat
(regim magnetostatic, magnetic stationar, magnetodinamic,
magnetic tranzitoriu etc.);
-Descrierea geometriei domeniului de calcul 2D/3D;
-Definirea retelei de discretizare tinand cont de aspectele fizice
ale problemei;
-Definirea proprietatilor de material care intervin in problema de
analiza numerica;
-Definirea regiunilor domeniului de calcul si a surselor de camp
(densitati de curent, curent etc.);
-Definirea circuitului electrice asociat daca e cazul;
-Asocierea proprietatilor de material si a componentelor de
circuit (unde e cazul) regiunilor domeniului de calcul;
-Definirea conditiilor la limita (initiale si pe frontiere);
-Asamblarea matricelor si rezolvarea sistemului de ecuatii
algebrice;
-Analiza rezultatelor numerice (calculul marimilor locale si
integrale necesare).
25

1.3.2.1. Avantaje ale MEF

- Permite tratarea domeniilor neomogene si neliniare;
- Conduce la un algoritm relativ usor de implementat in special in
cazul elementelor de ordin inferior;
- Are grad sporit de generalitate, existenta diverselor tipuri de
elemente finite permitand abordarea probleme cu geometrii
complexe;
- Reteaua de discretizare poate fi indesita local;
- Elementele finite nodale conduc deseori la matrici rare cu
structura banda permitand folosirea metodelor de calcul iterative
performante;
- Se poate cupla cu MEFr;
- In cazul problemelor de regim tranzitoriu derivatele in timp pot fi
tratate prin MDF;
- Post-procesarea marimilor de camp este usor de realizat.
1.3.2.2. Dezavantaje ale MEF

- Modelarea problemelor cu frontiere deschise necesita extinderea
domeniului de calcul pentru a obtine o precizie adecvata;
- Dificultati la modelarea mediilor in miscare, in unele cazuri
implicand refacerea retelei de discretizare si distorsionarea
acesteia.
26
1.3.3. Etape principale in analiza numerica utilizand MDF

-Descrierea fizica si geometrica a problemei de studiat (definirea
ecuatiei diferentiale ce descrie fenomenul studiat si stabilirea
domeniului de calcul);
-Definirea retelei de discretizare aferente domeniului de calcul;
-Definirea regiunilor domeniului de calcul si a surselor de camp
(densitati de curent, curent etc.);
-Asocierea proprietatilor de material regiunilor domeniului de
calcul;
-Definirea conditiilor la limita (initiale si pe frontiere);
-Aproximarea operatorilor diferentiali prin diferente finite;
-Asamblarea matricei si rezolvarea sistemului de ecuatii algebrice;
-Analiza rezultatelor numerice (calculul marimilor locale si
integrale necesare).


27
1.3.3.1. Avantaje ale MDF

-Algoritm simplu de implementat pe calculator, in special la
diferente finite de ordinul 1;
-Permite tratarea problemelor neliniare;
-Matricea rezultanta este rara, de tip banda (latimea benzii de
maxim 3, 5 respectiv 7 elemente in cazul problemelor 1D, 2D
respectiv 3D) si pozitiv definita in cele mai multe cazuri.
-Permite o combinatie eficienta cu Metoda Elementului Finit la
rezolvarea de probleme de regim tranzitoriu.
1.3.3.2. Dezavantajele ale MDF

-Sistem rigid de discretizare a domeniului
de calcul, acesta restrangand domeniile de
aplicabilitate ale MDF; o rafinare locala a
retelei de discretizare implica in mod uzual
o rafinare dupa toate axele sistemului de
coordonate;
-Dificultati in descrierea geometriilor
complexe; impunere dificila a conditiilor pe
frontiere;
-Dificultati in tratarea domeniiilor de calcul
neomogene (pe suprafetele de separare).
Frontier descris prin
diferene finite
28
1.3.3.3. Abordare prin MDF a unei probleme 1D



Derivata numerica a unei functii f(x) reprezinta viteza de variatie a
functiei f in raport cu variabila x:


f(x) = df/dx = tgo

Functia f poate varia functie de o coordonata spatiala x sau
functie de timp t.


f(x)


x
b
a
f(a) = tgo
o
0

f(x)


x
b
Maxim
global
0
Maxim local

Minim
local
29
(a) diferente finite regresive
1 k k
1 k k
k
'
x x
) f(x ) f(x
) (x f

~
(b) diferente progresive
k 1 k
k 1 k
k
'
x x
) f(x ) f(x
) (x f

~
+
+
(c) diferente centrate
1 k 1 k
1 k 1 k
k
'
x x
) f(x ) f(x
) (x f
+
+

~

f(x)

x
x
k

f(x
k-1
)
0
f(x
k
)
f(x
k+1
)
x
k+1
x
k-1


x b x
k

f(x
k-1
)
0
f(x
k
)
f(x
k+1
)
x
k+1
x
k-1


f(x)

x b x
k

f(x
k-1
)
0
f(x
k
)
f(x
k+1
)
x
k+1
x
k-1


f(x)
Aproximarea derivatelor prin diferene finite
30
2. REZOLVAREA PRIN MEF A PROBLEMELOR
DE CAMP ELECTROMAGNETIC SI TERMIC
2.1. Introducere
-Cunoasterea campurilor electromagnetic si termic in masinile
electrice permite dimensionarea corecta a acestora si calculul
performantelor globale in regimuri de functionare permanente sau
tranzitorii.
-Rezolvarea problemelor de camp electromagnetic si termic au la
baza ecuatii diferentiale cu derivate partiale specifice regimurilor
de camp studiate (regim magnetostatic, magnetodinamic,
magnetic tranzitoriu, termic stationar, termic tranzitoriu etc.).
-Metoda cea mai flexibila si generala care permite rezolvarea
ecuatiilor diferentiale cu derivate partiale in domenii de calcul
neomogene, cu luarea in calcul a neliniaritatilor, este Metoda
Elementelor Finite (MEF).
31
Sa consideram o problema de camp definita pe un domeniu de
calcul O, descrisa de ecuatia diferentiala cu derivate partiale:





unde L reprezinta operatorul diferential de ordinul n asociat
problemei de camp, u este functia necunoscuta ce apartine
spatiului de solutii admisibile (denumita si variabila de stare), iar f
este o functie cunoscuta in tot domeniul de calcul, reprezentand
sursa de camp.

Se considera cunoscute conditiile pe frontierele ce marginesc
domeniul de calcul O.

MEF presupune in primul rand discretizarea domeniului de
calcul in subdomenii disjuncte denumite elemente finite, notate
cu (e) unde iar M este numarul total de elemente finite.
2.2. Metoda Elementelor Finite
f L =
M 1, e =
32
Elementele finite pot fi de pilda segmente in aplicatii 1D,
triunghiuri sau patrulatere in aplicatii 2D, tetraedre, prisme sau
hexaedre in aplicatii 3D.

Operatia de discretizare in elemente finite a domeniului de
calcul este foarte importanta pentru o solutionare corecta a unei
probleme de camp. Modul in care este construita reteaua de
elemente finite influenteaza necesarul de memorie, timpul si
precizia de calcul a solutiei de camp.

Reteaua de discretizare in elemente finite trebuie indesita in
regiunile de interes si caracterizate de variatii importante ale
marimii de stare (ex. intrefierul masinilor electrice unde se
concentreaza cea mai mare parte a energiei magnetice
dezvoltate).

Exista algoritmi de rafinare locala automata a retelei de
discretizare (discretizare adaptiva) in vederea obtinerii unei
precizii suficient de bune a solutiei de camp cu un efort de calcul
redus.
33
Se considera ca la nivelul fiecarui element finit variabila de stare
prezinta o variatie polinomiala de ordinul 1 sau 2 (rar se intalnesc
variatii polinomiale de ordine superioare) in functie de
coordonatele spatiale. Pe baza acestei ipoteze variabila de stare
este reprezentata la nivelul fiecarui element printr-o dependenta
de valorile sale necunoscute in nodurile retelei de discretizare si
de anumite functii cunoscute (functii de forma) ce depind de
geometria elementului finit.







unde n reprezinta numarul de noduri ale elementului (e), este
functia functia de forma a elementului (e), iar reprezinta
valoarea aproximativa a functiei necunoscute in nodul j,

Prin aplicarea Metodei Variationale sau a Metodei Reziduurilor
Ponderate se obtine un sistem de ecuatii avand ca necunoscute
valorile variabilei de stare in nodurile elementelor finite.

{ } { } { } { }
e
T
e e
T
e
n
1 j
e
j
e
j
e
N N N = = =

=
e
j

e
j
N
34
Metoda Variationala presupune ca functiei necunoscute u sa i se
asocieze o functionala prin a carei minimizare (c/cu =0) sa se
obtina solutia care verifica atat ecuatia de baza cat si conditiile la
limita.
Conform acestei metode se alege un sistem complet de functii
de baza, liniar independente, N
i
, i = 1, ..., n, iar solutia exacta este
aproximata prin:





Coeficientii c
i
sunt determinati din conditia de minimizare a
functionalei .


Metoda Reziduurilor Ponderate presupune in primul rand
definirea reziduului pe baza functiei aproximative prin relatia:

=
= ~
n
1 i
i i
N c
~
) (
~

~
f - L ) R(
~ ~
=
35
Se alege un sistem complet de functii de baza liniar
independente, N
i
, i=1, ..., n, iar solutia exacta este aproximata
prin:




Reziduul R are valoarea zero doar pentru solutia exacta .
Pentru determinarea coeficientilor c
i
se impune pentru fiecare
functie W
j
numite functii pondere conditia de anulare a reziduului
in medie pe intregul domeniul de calcul al problemei.




Functiile pondere W
j
sunt uzual identice cu functiile de forma N
i

(Metoda Galerkin cea mai utilizata).

0 d ) R( W
j
= O
}
O
~

=
= ~
n
1 i
i i
N c
~

36
Conditiile pe frontiere se definesc tot in decursul acestei etape si pot fi
de mai multe tipuri. Cele mai cunoscute sunt conditiile de tip Dirichlet, ce
sunt aplicate direct asupra variabilelor de stare sau conditiile de tip
Neumann omogena sau naturale ce rezulta in mod implicit din formularea
insasi. In studiul masinilor electrice se utilizeaza si alte conditii speciale
pe frontiere precum cele de periodicitate/antiperiodicitate.

Ecuatia diferentiala initiala se transforma prin operatiile de mai sus intr-
un sistem de n ecuatii cu n necunoscute, numarul n fiind determinat de
numarul elementelor finite si de numarul coeficientilor necunoscuti c
i
.
Sistemul de ecuatii obtinut are forma matriceala:

Rezolvarea sistemului de ecuatii utilizand metode numerice specifice
precum Metoda Gradientului Conjugat, Metoda Gradientului Biconjugat,
Metoda Generalizata a Reziduului Minimal etc. permite determinarea
valorilor variabilei de stare in nodurile retelei de discretizare si ulterior
prin interpolare in orice punct al domeniului de calcul.

Pe baza solutiei de camp se pot procesa alte marimi locale sau globale
derivate ale variabilei de stare.

| |{ } { } B X A =
37
In regim general variabil, in medii imobile, formele locale ale
legilor campului electromagnetic (ecuatiile lui Maxwell) se pot
exprima dupa cum urmeaza:


- Legea inductiei electromagnetice


- Legea circuitului magnetic


- Legea fluxului magnetic
2.3. Ecuatiile generale ale campului electromagnetic
t
B
E rot
c
c
=
t
D
J H rot
c
c
+ =
0 B div =
unde: E este intensitatea campului electric, B inductia magnetica,
H intensitatea campului magnetic, J densitatea curentului electric,
D inductia electrica.
38
- Legea fluxului electric



- Legea conservarii sarcinii electrice







- Legi de material

t

J div
v
c
c
=
v
D div =
( ) E D D=
( ) H B B=
( ) E J J =
39
2.4.1. Regimul magnetic stationar. Formularea in potential
magnetic vector A

In functionare, bobinele masinilor electrice sunt parcurse de
curenti electrici. In cazul masinii de curent continuu de pilda, la un
anumit moment de timp si pentru o anumita pozitie relativa a
armaturilor, regimul campului poate fi considerat de tip magnetic
stationar. In acest caz sursa campului va fi reprezentata de valorile
instantanee ale curentilor (J
s
) din infasurari si eventual de
magnetizatia remanenta (B
r
), daca domeniul de calcul include
magneti permanenti.

Din legea fluxului magnetic inductia magnetica se poate scrie
sub forma:

B = rot A


unde A se numeste potential magnetic vector.

2.4. Modele diferentiale ale campului electromagnetic
exprimate in potentiale, utilizate in analiza 2D a
masinilor electrice
40
Pe baza legii circuitului magnetic si a legilor de material ecuatia
diferentiala specifica regimului magnetic stationar devine:


rot [(1/)
.
rot A] = J
s




In domeniile de calcul cu magneti permanenti ce au
caracteristica de demagnetizare liniara putem scrie:



rot [(1/)
.
rot A] = J
s
+ rot [(1/)
.
B
r
]
Unicitatea solutiei ecuatiei diferentiale de mai sus necesita
cunoasterea divergentei variabilei de stare A. Cel mai adesea se
impune conditia de etalonare Coulomb div A = 0.
41
Pe suprafata de separatie dintre doua regiuni 1 si 2 cu perm.
magnetice
1
si
2
se conserva B
n
si H
t
.

Continuitatea lui B
n
este asigurata prin continuitatea variabilei de
stare A. Continuitatea lui H
t
se impune prin conditia:




0 n A rot

1
A rot

1
12 2
2
1
1
=
|
|
.
|

\
|

unde n
12
reprezinta normala la suprafata de separatie dintre mediile
1 si 2.

Rezolvarea unei probleme de camp magnetic stationar presupune
cunoasterea proprietatilor de material, a domeniului de calcul,
respectiv conditiile la limita (conditiile pe frontiere, uzual de tip
Dirichlet sau Neumann).
42
2.4.2. Regimul magnetodinamic. Formularea in potential
magnetic vector A
Acest regim al campului electromagnetic permite studiul
regimurilor permanente ale echipamentelor caracterizate de
tensiuni si curenti sinusoidali (de ex. masina asincrona cu rotor
in scurtcircuit daca se neglijeaza saturatia magnetica sau
transformatorul electric).
Ecuatia diferentiala caracteristica regimului magnetodinamic
(cvasistationar de tip magnetic armonic) se scrie:

rot [(1/)
.
rot A] = J
s
j
.

.
A


unde:

A este potentialul magnetic vector
J
s
este densitatea curentilor sursa;
este conductivitatea electrica;
= 2tf, este pulsatia campului electromagnetic.
43
2.4.3. Regimul magnetic tranzitoriu. Formularea in
potential magnetic vector A
Acest regim al campului electromagnetic permite studiul pas cu
pas in domeniul timp al regimurilor tranzitorii ale echipamentelor
electrice (de ex. pornirea masinii asincrone, cuplarea
transformatorului in gol la retea, etc.).
Ecuatia diferentiala caracteristica regimului magnetic tranzitoriu
este:

rot [(1/)
.
rot A] = J
s
c

A/ct



unde:

A este potentialul magnetic vector
J
s
este densitatea curentilor sursa;
este conductivitatea electrica;
= 2tf, este pulsatia campului electromagnetic.
44
In cazul dispozitivelor
electromg. alimentate in
tensiune, valorile curentilor (sau
densitatilor de curent J
s
) ce
strabat circuitele electrice sunt
apriori necunoscute, acestea
rezultand in functie de
impedantele circuitelor.

Un model 2D nu poate lua in
calcul efectele de capat (ex.
capatele de bobina).

Pentru a lua in considerare
aspectele de mai sus modelul
de camp trebuie in mod uzual
cuplat cu un model de circuit.
2.5. Modele de circuit asociate modelelor de camp elmg.
Modelul de circuit asociat modelului de camp
elmg. 2D al motorului asincron
45
Modelul diferential al conductiei termice este exprimat prin
ecuatia lui Fourier:







unde:
este densitatea materialului;
c este caldura specifica;
este conductivitatea termica;
T este temperatura;
p este densitatea de volum a surselor de caldura (ex. densitatea de
volum a pierderilor Joule, densitatea de volum a pierderilor in fier
etc.)

2.6. Modelul diferential al conductiei termice
p gradT) div(k
dt
dT
c =
k
46
Unicitatea solutiei ecuatiei lui Fourier presupune impunerea
conditiilor la limita:

- Conditii initiale (temperatura initiala):
- Conditiile pe frontiere care in mod uzual sunt:

- de tip Dirichlet:

- de tip Neumann omogen:

- de tip Neumann neomogen:

unde:

o este coeficientul de transfer prin convectie
o = 5.67
.
10
-8
W/m
2
K
4
este constanta lui Stefan Boltzman
c este coeficientul de transfer termic prin radiatie
T
a
este temperatura mediului ambiant

0 t pentru , T t) z, y, T(x,
0
> =
0 t pentru ), T (T ) T (T
n
T
4 4
> + =
c
c

a a
k
0 t pentru ,
n
T
> =
c
c
0
0 t pentru 0) z, y, (x, T
0
=
3. MASINA DE C.C.

3.1. Introducere

- Masina de c.c. poate funciona atat ca motor cat si ca generator.
- In regim de motor masina primeste putere electrica si produce putere
mecanica
- In regim de generator masina primeste putere mecanica (si eventual
putere electrica) si produce energie electrica
- Maina de c.c. este utilizata in special in regim de motor;
- Generatorul de c.c este rareori folosit datorita utilizrii pe scara larga
a energiei de c.a.
- Motoarele de c.c. permit un reglaj fin al vitezei greu de atins de ctre
motoarele de c.a.
- Motoarele de c.c. pot dezvolta cuplu nominal pentru o gama foarte
larga de turaii, de la zero la turaia nominala.
- Maina de c.c. prezint o importanta pentru industrie.
- Cuplul de pornire al unui motor de c.c. este mult mai mare decat
cuplul de pornire al unui motor de c.a. pentru aceeasi putere si
turatie nominala
Utilizari
- Motoarele de c.c. de mare putere sunt folosite in tractiune electrica,
masini
unelte, sisteme de imprimare, ventilatoare, pompe, macarale, in fabrici
de hartie si textile, la laminoare, etc.
- Masinile de c.c. de mica putere sunt folosite in multe aplicatii precum:
sisteme de inregistrare a turatiei, in constructie de tip tahogenerator,
servomotoare pentru sisteme de pozitionare si urmarire, jucarii, pompe
etc.

Avantaje
- Cuplu mare de pornire
- Acceleraie si deceleraie rapida
- Viteza poate fi usor controlata intr-o plaja foarte larga
- Poate fi utilizat in medii ostile (motoare de tractiune, trenuri electrice,
etc.)
- Este construit intr-o gama foarte larga de dimensiuni.

Dezavantaje
- Necesita mentenanta frecventa
- Nu se recomanda in medii explozive
- Cost ridicat

3.2. Elemente constructive

Masina de c.c. este in general construita in configuratie normala
cu rotor interior - stator exterior.
Partile principale ale unei masini de c.c. sunt statorul (armatura
fixa) si rotorul (armatura mobila) separate de intrefier.


Partile principale ale statorului:
-polii principali,
-infasurarea de excitatie
dispusa in jurul polilor
statorici principali,
-carcasa (jug magnetic),
-poli auxiliari (de comutatie),
-infasurarea de comutatie,
-infasurarea de compensare,
-periile si sistemul portperii,
-etc.
Componentele principale ale
rotorului sunt:
-arborele masinii,
-miez magnetic rotoric,
-infasurare rotorica,
-colector,
-etc.
perii
colector
stator
infasurari
arbore
miez rotor
colector
infasurare
GCOMPLETPAR2
-500
0
500
0 100 200 300 400 500
mm
(E-3) Tesla
CURVE C2D_7
Flux density / Normal component
Path_4
Inductia magnetica in intrefier
Liniile campului magnetic de excitatie
Campul magnetic de excitatie

-Curentul de excitatie genereaza
campul magnetic de excitatie al
masinii.

-In cazul unui curent de excitatie
constant, campul de excitatie al
masinii va fi constant si astfel
miezul magnetic statoric poate fi
realizat din otel masiv.

-Polii principali si cei auxiliari
sunt deseori realizati din tole
pentru ca tehnologia de realizare
este ieftina si pierderile prin
curenti turbionari datorate
armonicilor de dantura sunt mult
reduse.

- Axa dintre doi poli succesivi se
numeste axa neutra.
Axa
neutra
3.3. Campuri in masina de c.c.
-Fata de miezul magnetic rotoric care se afla in miscare, fluxul magnetic
de excitatie (constant fata de stator) este alternativ. Prin urmare miezul
rotoric trebuie construit din tole izolate pentru reducerea pierderilor prin
curenti turbionari.

-Bobinele infasurarii indusului (rotorice) sunt plasate in crestaturile
rotorice, capetele lor fiind conectate la lamelele colectorului.

-Colectorul are rol de redresor mecanic (in cazul generatorului de c.c.)
care converteste curentul alternativ ce parcurge infasurarea rotorica in
curent continuu la nivelul periilor. In cazul motorului de c.c. colectorul are
rol de invertor mecanic. Colectorul este realizat din lamele de cupru (sau
aliaje ale cuprului) izolate intre ele prin intermediul unor lamele de mica.

-Scopul periilor care calca pe lamelele colectorului este de a asigura
conexiunile electrice dintre infasurarea rotorica aflata in miscare si sursa
de alimentare statica externa (in cazul regimului de motor de c.c.).

-Periile sunt realizate din grafit si aluneca pe colector.

Tipuri de infasurari rotorice
1 2 3 4 5
1 2
perie
perie
laturi
active
capete de bobina
capete de bobina
laturi
active
lamele
colector
lamele
colector
Infasurare
buclata
Infasurare
ondulata
GCOMPLETPAR2
-250
0
250
0 100 200 300 400 500
mm
(E-3) Tesla
CURVE C2D_9
Flux density / Normal component
Path_5
Axa
neutra
Inductie magnetica in intrefier
Axa
neutra
Liniile campului magnetic de reactie
Campul magnetic de reactie

-Infasurarea indusului este
alimentata prin intermediul
contactelor alunecatoare perii-
colector. Periile calca secvential
pe lamelele colectorului, dand
nastere unui camp magnetic de
reactie practic constant in raport
cu statorul.
-Fluxul magnetic de reactie este
perpendicular pe directia
campului de excitatie al masinii.
Campul magnetic rezultant

-Cand masina lucreaza in
sarcina, campul de reactie se
suprapune peste campul de
excitatie si determina o
deplasare a axei neutre.

-Campul magnetic rezultant
este distorsionat (solicitand
nesimetric polii principali) iar
fluxul magnetic este inferior
ca valoare fluxului de excitatie
datorita saturatiei magnetice
pe o portiune a polului
principal.
GCOMPLETPAR2
-1
-0.5
0
0.5
1
0 100 200 300 400 500
mm
Tesla
CURVE C2D_5
Flux density / Normal component
Path_3
Axa
neutra
initiala
Inductia magnetica in intrefier
Axa
neutra
Liniile campului magnetic rezultant
Axa neutra
deplasata
GCOMPLETPAR2
-500
0
500
0 100 200 300 400 500
mm
(E-3) Tesla
CURVE C2D_3
Flux density / Normal component
Path_2
- Scaderea fluxului de excitatie pe
pol, afecteaza negativ valoarea
cuplului electromagnetic, acest
efect putand fi diminuat folosind o
infasurare de compensare plasata
in crestaturi special prevazute in
talpa polilor principali ai masinii
de c.c.

- Infasurarea de compensare este
conectata in serie cu infasurarea
indusului, asa incat efectul sau
compensator sa fie proportional
cu fluxul magnetic corespunzator
reactiei indusului.
Axa
neutra
Liniile campului magnetic rezultant
Axa
neutra
initiala
Inductia magnetica in intrefier
GCOMPLETPAR2
-500
0
500
0 100 200 300 400 500
mm
(E-3) Tesla
CURVE C2D_1
Flux density / Normal component
Path_1
-Deplasarea zonei neutre poate
cauza foc la colector deoarece
comutatia nu mai are loc in zona
neutra, tensiunea indusa in
bobinele scurtcircuitate fiind
nenula; acest fapt conduce la
deteriorarea prematura a
colectorului.

-Masinile de mare putere sunt
echipate cu poli de comutatie
(auxiliari). Infasurarea de
comutatie (sau a polilor auxiliari)
este conectata in serie cu
infasurarea indusului.

-Infasurarea de comutatie
genereaza un camp magnetic in
zona neutra care sa anuleze pe cat
posibil t.e.m. induse (t.e.m.
autoindusa si t.e.m. datorata
deplasarii axei neutre) in spirele
scurtcircuitate asa incat comutatia
sa se realizeze fara scantei.
Liniile campului magnetic rezultant
Axa
neutra
Inductia magnetica in intrefier
Axa
neutra
initiala
3.4. Cuplul electromagnetic. Puterea electromagnetica



Cuplul electromagnetic al m.c.c.
M
e
= kuI

I = curentul prin indus
u = fluxul de excitatie pe pol
k = constanta masinii



Puterea electromagnetica a masinii de c.c.
P
e
= M
e
O = EI




k = pN/(2ta)

2p = nr. de poli
N = nr. de conductoare rotorice
2a = nr. cai de curent in paralel
3.5. Clasificarea si simbolizarea Mas. CC
MCC cu excitatie separata MCC cu excitatie serie
MCC compound1
A
1
A
2
infasurarea
indusului
F
1
F
2
inf. de
excitatie
independenta
E
1
E
2
inf. de
excitatie derivatie
D
1
D
2
inf. serie
MCC cu excitatie derivatie
Motor
Generator
MCC compound2
3.5. Clasificarea si simbolizarea Mas. CC
MCC mixt
B
1
B
2
infasurarea polilor auxiliari
C
1
C
2
inf. de compensare

B
1
B
2
i C
1
C
2
se nseriaz cu
nfurarea indusului
Motor
Generator
MCC cu excitaie
independent
echipat cu poli
auxiliari i nfurare
de compensare
MCC cu excitaie
serie echipat cu
poli auxiliari i
nfurare de
compensare
3.6. Modele de regim permanent ale Mas. CC
3.6.1. Ecuatiile GCC cu excitatie separata

R
ex
: rezistenta infasurarii de excitatie
U
ex
: tensiunea de excitatie
I
ex
: curentul de excitatie
R
a
: rezistenta infasurarii indusului
R
s
: rezistenta de sarcina
E : T.e.m. a masinii
AU
p
: caderea de tensiune la perii 2V
U
a
: Tensiunea la bornele indusului
I
a
: Curentul prin indus
u : Fluxul magnetic pe pol
K: Constanta masinii
O: Viteza unghiulara
M: Cuplul electromagnetic
M
a
: Cuplul activ
M
m
: Cuplul corespunzator frecarilor si ventilatiei
M
fe
: Cuplul corespunzator pierderilor in fier
U
ex
= R
ex
.
I
ex
U
a
= E - AU
p
- R
a
.
I
a
E = kuO
u = f(I
ex
)
U
a
= I
a
R
s
M = kuI
a
M
a
= M + M
m
+ M
fe


3.6.2. Ecuatiile GCC cu exc. derivatie

R
ex
: rezistenta infasurarii de excitatie
U
ex
: tensiunea de excitatie
I
ex
: curentul de excitatie
R
a
: rezistenta infasurarii indusului
R
s
: rezistenta de sarcina
E : T.e.m. a masinii
AU
p
: caderea de tensiune la perii 2V
U
a
: Tensiunea la bornele indusului
I
a
: Curentul prin indus
I : Curentul de sarcina
u : Fluxul magnetic pe pol
K: Constanta masinii
O: Viteza unghiulara
M: Cuplul electromagnetic
M
a
: Cuplul activ
M
m
: Cuplul corespunzator frecarilor si ventilatiei
M
fe
: Cuplul corespunzator pierderilor in fier

I
a
= I + I
ex
U
a
= E - AU
p
- R
a
.
I
a
E = kuO
u = f(I
ex
)
U
a
=

R
ex
.
I
ex

U
a
= I
.
R
s
M = kuI
a
M
a
= M + M
m
+ M
fe


3.6.3. Ecuatiile Mot. CC cu exc. separata

R
ex
: rezistenta infasurarii de excitatie
U
ex
: tensiunea de excitatie
I
ex
: curentul de excitatie
R
a
: rezistenta infasurarii indusului
E : T.e.m. a masinii
AU
p
: caderea de tensiune la perii 2V
U
a
: Tensiunea la bornele indusului
I
a
: Curentul prin indus
u : Fluxul magnetic pe pol
K: Constanta masinii
O: Viteza unghiulara
M: Cuplul electromagnetic
M
s
: Cuplul de sarcina
M
m
: Cuplul corespunzator frecarilor si ventilatiei
M
fe
: Cuplul corespunzator pierderilor in fier

U
ex
= R
ex
.
I
ex
U
a
= E + AU
p
+ R
a
.
I
a
E = kuO
u = f(I
ex
)
M = kuI
a
M = M
s
+ M
m
+ M
fe

3.6.4. Ecuatiile Mot. CC cu exc. derivatie

R
ex
: rezistenta infasurarii de excitatie
U
ex
: tensiunea de excitatie
I
ex
: curentul de excitatie
R
a
: rezistenta infasurarii indusului
E : T.e.m. a masinii
AU
p
: caderea de tensiune la perii 2V
U
a
: Tensiunea la bornele indusului
I
a
: Curentul prin indus
I : Curentul de sarcina
u : Fluxul magnetic pe pol
K: Constanta masinii
O: Viteza unghiulara
M: Cuplul electromagnetic
M
s
: Cuplul de sarcina
M
m
: Cuplul corespunzator frecarilor si ventilatiei
M
fe
: Cuplul corespunzator pierderilor in fier

I = I
a
+ I
ex
U
a
= E + AU
p
+ R
a
.
I
a
E = kuO
U
a
=

R
ex
.
I
ex
u = f(I
ex
)
M = kuI
a
M = M
s
+ M
m
+ M
fe


3.6.5. Ecuatiile Mot. CC cu excitatie serie

R
ex
: rezistenta infasurarii de excitatie
R
a
: rezistenta infasurarii indusului
E : T.e.m. a masinii
AU
p
: caderea de tensiune la perii 2V
U
a
: Tensiunea la bornele indusului
I
a
: Curentul prin indus
I : Curentul de sarcina
u : Fluxul magnetic pe pol
K: Constanta masinii
O: Viteza unghiulara
M: Cuplul electromagnetic
M
s
: Cuplul de sarcina
M
m
: Cuplul corespunzator frecarilor si ventilatiei
M
fe
: Cuplul corespunzator pierderilor in fier
I = I
a
= I
ex
U
a
= E + AU
p
+ (R
ex
+R
a
)
.
I
a
E = kuO
u = f(I
ex
)
M = kuI
a
M = M
s
+ M
m
+ M
fe


66
3.7. Modele de regim dinamic ale Mas. CC
3.7.1. Ecuatiile de regim dinamic ale Mot. CC cu exc. separata
U
a
= e + AU
p
+ R
a
.
i
a
+ L
a
.
di
a
/dt
e = kO
= f(i
ex
)
U
ex
= R
ex
.
i
ex
+ d(L
ex
.
i
ex
)/dt
m = ki
a
JdO/dt = m - m
s
- m
p

R
ex
: rezistenta infasurarii de excitatie
R
a
: rezistenta infasurarii indusului
e : T.e.m. a masinii
AU
p
: caderea de tensiune la perii 2V
U
a
: Tensiunea la bornele indusului
i
a
: Curentul prin indus
i
ex
: Curentul de excitatie
: Fluxul magnetic pe pol
k: Constanta masinii
O: Viteza unghiulara
m: Cuplul electromagnetic
m
s
: Cuplul de sarcina
m
p
: Cuplul corespunzator pierderilor
L
a
: Inductivitatea inf. Indusului
L
ex
: Inductivitatea inf. de excitatie
J : Momentul de inertie
67
3.7.2. Ecuatiile de regim dinamic ale Mot. CC cu magneti permanenti
U
a
= R
a
.
i
a
+ L
a
.
di
a
/dt + e
e = kO
= ct.
m = ki
a
JdO/dt = m - m
r
- m
p
R
ex
: rezistenta infasurarii de excitatie
R
a
: rezistenta infasurarii indusului
e : T.e.m. a masinii
AU
p
: caderea de tensiune la perii 2V
U
a
: Tensiunea la bornele indusului
i
a
: Curentul prin indus
i
ex
: Curentul de excitatie
: Fluxul magnetic pe pol
k: Constanta masinii
O: Viteza unghiulara
m: Cuplul electromagnetic
m
s
: Cuplul de sarcina
m
p
: Cuplul corespunzator pierderilor
L
a
: Inductivitatea inf. Indusului
L
ex
: Inductivitatea inf. de excitatie
J : Momentul de inertie
F: Coeficientul de frecari vascoase

U
a
= R
a
.
i
a
+ L
a
.
di
a
/dt + kO
JdO/dt = ki
a
- m
r
- F O

3.8. Modelarea MCC prin MEF (regim staionar)

3.8.1. Etape principale

-Definirea datelor tehnice principale ale masinii (electrice, magnetice,
geometrice etc.);
-Definirea regimului de camp caracteristic studiului efectuat (regim
magnetostatic, magnetic stationar, magnetic tranzitoriu etc.);
-Descrierea geometriei domeniului de calcul 2D; definirea conditiilor
la limita (initiale si pe frontiere, considerarea simetriilor);
-Definirea materialelor si a proprietatilor asociate care intervin in
problema de analiza numerica;
-Definirea regiunilor domeniului de calcul si a surselor de camp
(densitati de curent, curent etc.); definirea circuitelor electrice
asociate daca e cazul; asocierea proprietatilor de material si a
componentelor de circuit (unde e cazul) regiunilor domeniului de
calcul;
-Definirea retelei de discretizare tinand cont de aspectele fizice ale
problemei;
-Asamblarea matricelor si rezolvarea sistemului de ecuatii algebrice;
-Analiza rezultatelor numerice (calculul marimilor locale si integrale
necesare).
3.8.2. Definirea regimului de camp caracteristic. Date principale
ale MCC. Exemplu de calcul

rot [(1/)
.
rot A] = J
s


unde J
s
reprezinta densitatea de
curent in regiuni de tip bobina
(infasurarea de excitatie, infasurarea
indusului, infasurarea de
compensare, infasurarea polilor
auxiliari.

Date principale ale MCC
Putere nominal, P
n
= 185 kW;
Tensiune nominal, U
n
= 750 V;
Curent nominal, I
n
= 270 A;
Turaie nominal, n
n
= 1350 rot/min;
Serviciul de funcionare S
1
.
Regimul de camp
Regimul de camp aferent analizei in element finit a MCC este regimul
magnetic stationar. Ecuatia diferentiala specifica acestui regim exprimata
in potential magnetic vector A este:
Date principale geometrice ale mainii studiate
3.8.3. Definirea domeniului de calcul. Conditii pe frontiere
Diametrul rotorului: 360 mm;
Lungimea ntrefierului: 6 mm;
Lungimea axial a miezurilor
magnetice: 450 mm;
Limea miezului magnetic al
polilor inductori: 204 mm;
Limea miezului magnetic al
polilor de comutaie: 34 mm;
nlimea miezului magnetic al
polilor de comutaie: 80 mm;

Indusul are Z = 44 de crestturi;
nfurarea indusului este de tip
buclat simpl, cu pasul de
ducere y
1
= 11 crestturi, cu
2a = 4 ci de curent.
Domenii de calcul pentru studiul campului magnetic de excitatie.
Conditii pe frontiere
3.8.3. Definirea domeniului de calcul. Conditii pe frontiere
Domeniu de calcul: sectiune transversala/ 2 poli
Conditii pe frontiere: Dirichlet
Domeniu de calcul: sectiune transversala/ 1 pol
Conditii pe frontiere: Dirichlet
Domeniu de calcul: sectiune transversala/ 1 pol
Conditii pe frontiere: Dirichlet pe frontiera exterioara a
statorului si interioara a rotorului/ Neumann omogen in rest
Domeniu de calcul: sectiune transversala/ 1/2 pol
Conditii pe frontiere:
Z = 44 crest. rotor
Z nu se imparte la 8
Domenii de calcul pentru studiul campului magnetic de reactie a
indusului. Conditii pe frontiere
Domeniu de calcul: sectiune transversala/ 2 poli
Conditii pe frontiere: Dirichlet pe frontiera exterioara
stator si cea interioara rotor/ Neumann omogen in rest
Domeniu de calcul: sectiune transversala/ 1/2 pol
Conditii pe frontiere:
Domeniu de calcul: sectiune transversala/ 1 pol
Conditii pe frontiere: Dirichlet pe frontiera exterioara
stator si interioara rotor/ Neumann omogen in rest
Domeniu de calcul: sectiune transversala/ 1 pol
Conditii pe frontiere: Dirichlet
Z = 44 crest. rotor
Z nu se imparte la 8
Domenii de calcul pentru studiul campului magnetic rezultant.
Conditii pe frontiere
Domeniu de calcul: sectiune transversala/ 2 poli
Conditii pe frontiere: Dirichlet pe frontiera exterioara
stator si cea interioara rotor/ Periodic in rest
Domeniu de calcul: sectiune transversala/ 1 pol
Conditii pe frontiere: Dirichlet pe frontiera exterioara
stator si interioara rotor/ Antiperiodic in rest
Domeniu de calcul: sectiune transversala/ 1 pol
Conditii pe frontiere: Dirichlet pe frontiera exterioara a
statorului si interioara a rotorului/ Antiperiodic in rest
MIEZ_STATOR regiune magnetic
neliniar (M-36 Steel) ce include
miezurile magnetice ale polilor
inductori i de comutaie i jugul
statoric;
MIEZ_ROTOR - regiune magnetic
neliniar (M-36 Steel) ce conine dinii
i jugul rotoric;
AER - regiune nemagnetic (Air),
=
0
; ce corespunde ntrefierului i
celor dou crestturi neparcurse de
curent (comutaie);
EXCITATIEP - regiuni nemagnetice
(Air), laturi de ducere ale bobinelor de
excitaie (solenaie total impus);
EXCITATIEN - regiuni nemagnetice
(Air), laturi de ntoarcere ale bobinei
de excitaie (solenaie total
impus);
INDUSP - regiuni nemagnetice (Air), laturi de ducere ale nfurrii indusului (solenaie total impus);
INDUSN - regiune nemagnetice (Air), laturi de ntoarcere ale nfurrii indusului (solenaie total);
COMPENSAREP - regiuni nemagnetice (Air), laturi de ducere ale nfurrii de compensare (solenaie total impus);
COMPENSAREN - regiuni nemagnetice (Air), laturi de ntoarcere ale nfurrii de compensare (solenaie total impus);
COMUTATIEP - regiuni nemagnetice (Air), laturi de ducere ale bobinelor polilor de comutaie (solenaie total impus);
COMUTATIEN - regiuni nemagnetice (Air), laturi de ntoarcere ale bobinelor polilor de comutaie (solenaie total impus);
3.8.4. Definirea regiunilor domeniului de calcul si a proprietatilor de
material. Definirea surselor de camp
3.8.5. Definirea retelei de discretizare
Campul magnetic de excitatie
Harta induciei magnetice si liniile de cmp (echi-flux lines)

3.8.6. Analiza rezultatelor numerice
Campul magnetic de excitatie
Variaia induciei magnetice pe un pas polar

B
an
~ -0.59mT
Campul magnetic de reactie a indusului
Harta induciei magnetice si liniile de cmp (echi-flux lines)

Campul magnetic de reactie a indusului
Variaia induciei magnetice pe un pas polar

B
an
~ -0.128 T
Campul magnetic rezultant (excitatie + indus)
Harta induciei magnetice si liniile de cmp (echi-flux lines)

Campul magnetic de reactie a indusului
Variaia induciei magnetice pe un pas polar

B
an
~ -0.127 T
Campul magnetic generat de infasurarea de compensare
Harta induciei magnetice si liniile de cmp (echi-flux lines)

Campul magnetic generat de infasurarea de compensare
Variaia induciei magnetice pe un pas polar

B
an
~ 0.126 T
Campul magnetic rezultant (excitatie + indus + compensare)
Harta induciei magnetice si liniile de cmp (echi-flux lines)

Campul magnetic rezultant (excitatie + indus + compensare)
Variaia induciei magnetice pe un pas polar

B
an
~ -0.021 T
Campul magnetic comutatie
Harta induciei magnetice si liniile de cmp (echi-flux lines)

Campul magnetic comutatie
Variaia induciei magnetice pe un pas polar

Campul magnetic rezultant (excitatie + indus + compensare + comutatie)
Harta induciei magnetice si liniile de cmp (echi-flux lines)

Campul magnetic rezultant (excitatie + indus + compensare + comutatie)
Variaia induciei magnetice pe un pas polar

B
an
~ 1.2 mT
3.9. Analiza numeric a MCC folosind modele de circuit

3.9.1. Etape principale


-Definirea/cunoasterea datelor tehnice principale ale masinii
(electrice, mecanice, etc.) ;
-Definirea regimului de functionare studiat (pornire in gol, pornire in
sarcina, pornire + franare etc.); definirea condiiilor iniiale;
-Definirea ecuaiilor de funcionare specifice;
-Construirea modelului de circuit (scheme bloc) n Matlab-Simulink,
PSIM etc.;
-Definirea parametrilor mainii studiate (rezistene, reactane,
constante etc.);
-Stabilirea parametrilor simulrii i alegerea solverului;
-Rezolvarea problemei;
-Analiza rezultatelor i eventual efectuarea coreciilor
91

Date principale Mot. CC
Motor CC cu magneti permanenti
Putere nominala P = 20 W
Tensiune nominala U = 12.76 V,
Rezistenta circuitului rotoric R = 4 O,
Inductivitatea circuitului rotoric L = 1.34 mH,
Constanta de flux a masinii c = 8.83 mV
.
sec/rad (c = ku),
Cuplu nominal M = 60 mNm,
Momentul de inertie J = 0.774
.
10
-6
kg
.
m
2
,
Coeficientul de frecari vascoase F = 2.68
.
10
-6
Nm
.
s/rad,
Caderea de tensiune la perii AU
p
= 1.4 V.


Regimul de functionare studiat
Pornirea in gol a Mot. CC
Raspunsul Mot. CC dupa aplicarea unui cuplu de sarcina M = 8 mNm.

3.9.2. Date principale ale Mot. CC. Definirea regimului de
functionare studiat
92
Definirea ecuatiilor de functionare specifice


3.9.3. Definirea ecuatiilor de functionare specifice.
Construirea modelului de circuit in Matlab-Simulink
unde:
U este tensiunea de alimentare a motorului
E este tensiunea electromotoare indusa
R este rezistenta circuitului rotoric
i este curentul rotoric
L este inductivitatea circuitului rotoric
AU
p
este caderea de tensiune la perii
J este momentul de inertie al motorului
O este viteza unghiulara de rotatie a rotorului
u este fluxul magnetic de excitatie pe pol
M este cuplul electromagnetic
M
s
este cuplul static de sarcina al motorului
k este constanta masinii (c = ku constanta de flux a masinii)
F este coeficientul de frecari vascoase

u =
uO =
O =
O
A + + + =
i k M
k E
F M M
dt
d
J
U
dt
di
L Ri E U
s
p

O u =
O
A + + + uO =
F M i k
dt
d
J
U
dt
di
L Ri k U
s
p

O =
O
A
+ O =
s
p
M
J
1
J
F
i
J
c
dt
d
L
U U
L
c
i
L
R
dt
di
93
Modelul Matlab-Simulink utilizand blocuri de integrare

O =
O
A
+ O =
s
p
M
J
1
J
F
i
J
c
dt
d
L
U U
L
c
i
L
R
dt
di
Parametrii motorului se
specifica in fisierul
Matlab mcc.m care se
salveaza in directorul
curent si se lanseaza
in executie din MATLAB
Workspace!
94
Continutul fisierului de date mcc.m
Fisierului mcc.m se salveaza in directorul curent si se lanseaza
in executie din MATLAB Workspace!
95
Exploatarea rezultatelor
96
Un sistem fizic poate fi privit ca un bloc generic caracterizat de:
-un set de marimi de intrare, notate cu u (marimi de comanda),
-un set de marimi de iesire, notate cu y (marimi masurate),
-un set de marimi considerate stari ale sistemului notate cu x.
Functionarea sistemelor fizice
se descrie matematic (se
modeleaza/ se simuleaza) prin
intermediul unei/ unor ecuatii
diferentiale si/ sau algebrice.

Modelarea unei game atat de
variate de sisteme fizice a
determinat adoptarea unei forme
unitare de reprezentare matriceala
a ecuatiilor denumita reprezentare
in spatiul starilor.
Construirea modelului Matlab-Simulink utilizand spatiul starilor
Reprezentarea unui sistem
fizic cu evidentierea starilor,
a marimilor de intrare, iesire
si a ecuatiilor caracteristice




u y
Sistem fizic

+ =
+ =
Du Cx y
Bu Ax x
97

In sistemul de ecuatii caracteristic

se fac urmatoarele notatii:
u este vectorul marimilor de intrare ale sistemului (m elemente);
x este vectorul marimilor de stare ale sistemului (n elemente);

x = dx/dt vectorul derivatelor temporale ale marimilor de stare (n elemente);
y este vectorul marimilor de iesire ale sistemului (p elemente);

A este matricea caracteristica sistemului (dimensiuni n x n);
B este matricea intrarilor (dimensiuni n x m);
C este matricea iesirilor (dimensiuni p x n);
D este matricea de ponderare a intrarii in iesire (dimensiuni p x m);


Reprezentarea in spatiul starilor a sistemelor fizice

+ =
+ =
Du Cx y
Bu Ax x
Dimensiunile
matricelor
unui sistem
reprezentat in
spatiul starilor
A B

C D
n
n
p
n m
n
p
m
98
Vectorul starilor:
Vectorul marimilor de intrare:
Vectorul marimilor de iesire:
Identificarea marimilor ce intervin in reprezentarea in spatiul starilor

O =
O
A
+ O =
s
p
M
J
1
J
F
i
J
c
dt
d
L
U U
L
c
i
L
R
dt
di
(

O
=
i
x
(

O
=
i
y
(

A
=
s
p
M
U - U
u
Scrierea ecuatiilor de regim dinamic ale Mot. CC in spatiul starilor
Bu Ax
M
U - U
J
1
0
0
L
1
i
J
F
J
c
L
c
L
R

i
x
s
p
*
*
*
+ =
(

A
(
(
(

+
(

O
(
(
(


=
(
(

=
(
(
(

=
J
1
0
0
L
1
B
(
(
(


=
J
F
J
c
L
c
L
R
A
Du Cx
M
U - U
0 0
0 0 i
1 0
0 1

i
y
s
p
+ =
(

A
(

+
(

O
(

=
(

=
(

=
1 0
0 1
C
(

=
0 0
0 0
D
99
-Se va utiliza blocul State-Space (colorat cu verde in schema bloc de
mai sus) din biblioteca Continuous din Simulink;

-Elementele matricelor A, B, C, D asociate sistemului fizic se vor specifica
sub forma simbolica (valorile fiind in prealabil definite in fisierul mcc.m)
sau numeric.

- Daca matricele A, B, C, D au elemente variabile in timp atunci modelarea
va face apel la S_Function din biblioteca User-Defined Functions.
Functiile de acest tip pot fi scrise in limbaje precum: Matlab, C, C++,
Fortran etc.
Modelul Matlab-Simulink utilizand spatiul starilor
100
Modelarea sistemelor continue poate fi efectuata folosind functii de
transfer.

Se aplica transformata Laplace vectorilor marimilor de intrare si
iesire care depind de timp:
Modelul este denumit si model Intrare/Iesire (I/O) intrucat in model apar doar
marimile de intrare si iesire.
Construirea modelului Matlab-Simulink utilizand functii de transfer
Y(s) = L{y(t)}

U(s) = L{u(t)}

Functia de transfer se defineste prin:

H(s) = Y(s)/U(s)

Reprezentarea unui sistem fizic
continuu folosind functii de transfer




U(s) Y(s)
H(s)
101
unde:

U este tensiunea de alimentare a motorului
AU
p
este caderea de tensiune la perii
i este curentul rotoric
M
s
este cuplul static de sarcina al motorului
O este viteza unghiulara de rotatie a motorului
R este rezistenta circuitului rotoric
L este inductivitatea circuitului rotoric
c este constanta de flux a masinii
F este coeficientul de frecari vascoase
J este momentul de inertie al motorului
Ecuatiile de regim dinamic ale m.c.c. Aplicarea transformatei Laplace

=
+ + + =
s
p
M F ci
dt
d
J
U
dt
di
L Ri c U

O = O
+ + + O =
(s) M (s) F cI(s) (s) sJ
U sLI(s) RI(s) (s) c U(s)
s
p

=
+

=
F Js
(s) M cI(s)
(s)
R Ls
(s)c U U(s)
I(s)
s
p
102
Modelul Matlab-Simulink utilizand functii de transfer
103
Construirea modelului Matlab-Simulink-SymPower-Sys
4. TRANSFORMATORUL

- Un transformator electric este un dispozitiv static alcatuit din doua
sau mai multe circuite electrice cuplate magnetic, ce functioneaza
pe baza legii inductiei electromagnetice, avand rolul de adaptare a
parametrilor energiei electrice de curent alternativ (tensiune,
curent, numar de faze) la cerintele consumatorului, frecventa
ramanand neschimbata.

- Un transformator electric nu functioneaza in curent continuu.

- Un transformator electric permite:
- Transportul, distributia si utilizarea economica a
energiei electrice (tr. distributie folosite in SEN)
- Masurarea tensiunilor si curentilor de
valori mari (tr. de masura crt./tens.)
- Adaptarea impedantelor (tr. de adaptare)
- Izolarea circuitelor electrice (tr. de izolare galvanica)
- Etc.


- Transformatoarele se construiesc intr-o gama foarte larga de
puteri si dimensiuni, incepand cu puteri nominale de ordinul mVA
(electronica), pana la puteri de ordinul sutelor de MVA
(transformatoare de mare putere utilizate in sistemele
electroenergetice nationale).
source http://commons.wikimedia.org
source http://commons.wikimedia.org
- Transformatoarele se impart in functie de diverse criterii in mai
multe categorii:
- dupa modul de racire: tr. uscate, tr. in ulei,
- dupa nr. de faze: tr. monofazate, tr. trifazate,
- dupa destinatie: tr. de putere sau tr. speciale,
- etc.


Infasurare
primara
Jug
magnetic
Infasurare
secundara
Coloane
4.1. Elemente constructive

Partile constructive principale ale unui transformator sunt: miezul
magnetic, circuitele eletrice, sistemul de izolatie, sistemul de racire,
sistem mecanic, sistemul de protectie si control.

4.1.1. Miezul magnetic

- Miezul magnetic al unui transformator reprezinta circuitul magnetic prin
care circula fluxul magnetic util.
- Miezurile magnetice sunt construite din materiale magnetic moi (otel
electrotehnic).
- Pentru a reduce pierderile prin
curenti indusi (Foucault) miezurile
sunt realizate din tole din tabla
silicioasa izolate.
- Permeabilitatea magnetica ridicata
a acestor materiale se traduce
printr-o valoare redusa a reluctantei
magnetice a cailor de inchidere a
fluxului magnetic.
- Prin urmare liniile de camp magnetic
se inchid preponderent prin miezul magnetic.
- Tolele din otel magnetic (tabla silicioasa) sunt uzual obtinute prin
laminare la cald sau la rece, cu cristale orientate, cu grosime de
0.5 mm sau 0.35 mm.
- Tolele din tabla silicioasa sunt izolate cu lacuri sau oxizi ceramici.

- Otelul magnetic folosit pentru tole trebuie sa aiba:
O permeabilitate magnetica ridicata ,
O inductie magnetica la saturatie ridicata B
s
si o inductie magnetica
remanenta scazuta B
r

O arie redusa a ciclului de histerezis B-H pentru a permite obtinerea
unei inductii magnetice ridicate cu ajutorul unui curent de magnetizare
redus si pierderi prin histerezis cat mai mici.

- Pentru reducerea pierderilor prin curenti turbionari rezistivitatea electrica
a tolelor trebuie sa fie cat mai mare. In acest scop otelul electrotehnic
contine un adaos de siliciu de circa 2.5 - 3.5%. Valori mai mari cresc
duritatea otelului si il fac greu de prelucrat.

- Pierderile prin curenti turbionari scad puternic prin utilizarea tolelor de
grosimi reduse. Daca tolele sunt prea subtiri costurile de productie cresc
insa nejustificat.

- Inductia magnetica la saturatie o otelurilor magnetice din care sunt
construite tolele actuale este de circa B
s
= 2T.
- Transformatoarele de mica putere care lucreaza la frecvente inalte
au miezuri magnetice realizate din ferite sau sunt fara miez.
- Feritele sunt compusi ai unor oxizi de fier continand unul sau mai
multi oxizi ai altor metale. Feritele cu permeabilitate magnetica
ridicata sunt feritele pe baza de mangan si zinc si cele pe baza
de nichel zinc.
- Feritele sunt executate din oxizi ai unor metale sub forma de pudra,
incalzita la circa 1000 C si presate intr-o matrita sau extrudate pentru a
obtine forma dorita. Aceste materiale pot avea permeabilitate magnetica si
rezistivitate electrica ridicate care permit limitarea pierderilor prin curenti
turbionari; astfel feritele pot fi folosite la frecvente pana la 20 MHz
(transformatoare, inductoare etc.).
- Inductia magnetica la saturatie (B
s
) a feritelor este relativ redusa,
facandu-le nepotrivite pentru multe aplicatii de mare putere. Utilizarea lor
este prin urmare dedicata aproape exclusiv industriei electronice si de
telecomunicatii in care acestea au inlocuit miezurile realizate din tole.
Miez ferita
Fara miez
Miez din tole
Tole de diverse forme
Intretesute la 90 Intretesute la 45 Intretesute la
30/60

Forma U-I

Forma E-I
Intretesute la 90
Intretesute la 45
Tole de diverse forme
Miezuri din ferite
sursa: http://commons.wikimedia.org
Tipuri de miezuri
-Miezurile magnetice
ale transformatoarelor
sunt de tip manta sau
cu coloane.


Sectiune transversala prin coloana unui miez magnetic
- Constructia miezului magnetic trebuie sa asigure umplerea spatiului
circular interior bobinei cu tole din otel electrotehnic.
- Constructia miezului realizata din mai multe trepte este necesara in cazul
transformatoarelor de mare putere care in plus sunt echipate cu anumite
canalele de racire pentru evacuarea caldurii dezvoltate in urma pierderilor.
Miez in manta Miez cu coloane
4.1.2. Infasurarile transformatorului

- Infasurarile reprezinta circuitele electrice primar si secundar ale
unui transformator. Daca exista si a treia infasurare aceasta se
numeste tertiara.

- Infasurarile sunt realizate din conductoare de cupru sau aluminiu
izolate.

- Infasurarea primara este infasurarea conectata la o sursa de
tensiune alternativa si creaza fluxul magnetic inductor.

- Infasurarea secundara este conectata la circuitul receptor
(tensiunea secundara este obtinuta prin inductie electromagnetica).

- Daca tensiunea secundara este mai mica decat cea primara
transformatorul se numeste coborator;
- Daca tensiunea secundara este mai mare decat cea primara
transformatorul se numeste ridicator.

- Un transformator coborator poate fi utilizat ca transformator
ridicator conectand infasurarea de joasa tensiune la o sursa de
tensiune alternativa.

- In functie de nivelul tensiunii infasurarile transformatorului pot fi
de Inalta Tensiune (IT) respectiv de Joasa Tensiune (JT).

- Infasurarea cu numar mai mare de spire este infasurarea de IT.

- Curentul in infasurarea de IT este mai redus iar curentul in
infasurarea de JT este mai ridicat, intrucat puterea aparenta S = U
.
I
la transformator este aproximativ constanta, fiind una din datele
nominale ale echipamentului.

- Infasurarea de IT a unui transformator necesita o izolatie mai buna
(si o distanta de izolatie mai mare fata de miezul magnetic) in raport
cu cea de JT pentru a face fata solicitarilor dielectrice superioare.

- Conductoarelor infasurarii de JT sunt mai groase intrucat sunt
strabatute de curenti de valori mai mari.
Tipuri de bobine

-Bobinele transformatoarelor pot fi clasificate in bobine concentrice si
bobine in galeti.

Bobine concentrice
Bobine in galeti

IT
JT

Miez
magnetic

IT
JT

Miez
magnetic
4.1.3. Sistemul de izolatie a transformatorului

- Conductoarele din care sunt construite infasurarile
transformatoarelor uscate sunt izolate cu emailuri, lacuri, cu varnis
etc.
- In cazul transformatoarelor de mare putere pentru a imbunatatii
caracteristicile de transfer termic conductoarele sunt izolate folosind
hartie sau materiale textile si intreg ansamblu miez-infasurari este
imersat intr-o cuva cu ulei de transformator.
- Uleiul de transformator are rol dublu ca izolator si ca agent de
racire.
- Izolatia cu structura poroasa plasata in jurul conductoarelor ajuta
uleiul sa atinga suprafata conductorului si sa extraga caldura
disipata prin efect Joule.
- Sistemul de izolatie al transformatorului contine izolatia
conductoarelor propriu-zise dar si izolatia dintre straturile bobinelor
si dintre bobine.
- Canalele de racire reprezinta deasemenea o parte a sistemului de
izolatie al transformatorului.
4.1.4. Sistemul de racire
- Sistemul de racire al transformatorului asigura
evacuarea caldurii ca urmare a disiparii
pierderilor in fier (in miez) respectiv a
pierderilor Joule (in infasurari).

- Dpdv al sistemului de racire
transformatoarele pot fi :
- transformatoare uscate
- transformatoare cu racire in ulei


source http://commons.wikimedia.org
4.2. Date nominale. Simboluri
Datele nominale ale unui transformator sunt prevazute pentru a
se asigura functionarea corespunzatoare a acestuia la temperaturi
care sa nu depaseasca temperatura clasei de izolatie.

Principalele date nominale :
- Puterea nominala: S
n
[VA]
- Tensiunile primara/secundara: U
1n
/U
2n
[V] (pentru a limita pierderile
in miez si pt. corelarea cu dimensiunile miezului
transformatorului)
- Curentul primar/secundar: I
1n
/I
2n
[A] (pentru a limita pierderile Joule)
- Frecvena nominal: f[Hz]
- Tensiunea de scurtcircuit nominala: u
k
[%]
- Grupa de conexiuni: (ex. Yd5)


a) Transformator monofazat cu 2 infasurari ; b) Autotransformator
monofazat; c) Transformator trifazat; d) Autotransformator trifazat;
e) Transformator monofazat cu 3 infasurari; f) Transformator trifazat
cu 3 infasurari; g) Transformator fara miez.
Simboluri
4.3. Teoria transformatorului monofazat ideal

Ipoteze

Flux de dispersie nul:
Fluxurile magnetice produse de curentii primari si secundari circula
exclusiv prin miezul magnetic

Rezistenta infasurarilor este nula:
Tensiunile induse sunt egale cu cele aplicate

Miezul magnetic are o permeabilitate magnetica infinita:
Reluctanta miezului magnetic este nula
Curentul de magnetizare este neglijabil

Pierderile in fier sunt nule:
Sunt neglijate pierderile prin
histerezis sau prin curenti
turbionari in miezul magnetic
Ecuatiile de tensiuni ale ale transformatorului monofazat ideal


Presupunem ca infasurarea primara este alimentat cu o tensiune
sinusoidala de forma: u
1
= U
1
2sinet

T2 Kirchhoff/ Legea ind. elmg. forma complexa
R
1
i
1
- u
1
= -d(N
1
)/dt => -u
1
= -d(N
1
)/dt => U
1
= jeN
1
u

(R
1
0 transformator ideal) forma complexa
u
2
+ R
2
i
2
= -d(N
2
)/dt => u
2
= -d(N
2
)/dt => U
2
= -jeN
2
u
(R
2
0 transformator ideal)
=> U
1
/U
2
= N
1
/N
2
U
1
U
2
I
1
u

Infasurare
primara

Infasurare
secundara

Miez
magnetic

N
1
N
2
I
2
Z
s
Pierderi nule => S
1
= S
2
<=> U
1
I
1
= U
2
I
2

Curent de magnetizare nul (I
10
= 0) => N
1
I
10
= N
1
I
1
- N
2
I
2
= 0 (
reluctanta miezului) => N
1
I
1
= N
2
I
2

Raportul tensiunilor/curentilor: U
1
/ U
2
= I
2
/ I
1
= N
1
/ N
2
= k = raportul
nr. spire


Raportul impedantelor: Z
1
/Z
2
= (U
1
/I
1
)/(U
2
/I
2
) = U
1
I
2
/(U
2
I
1
) = k
2
=>
Z
1
= k
2
Z
2

Pierderi nule => P
1
= P
2
<=> U
1
I
1
cos
1
=

U
2
I
2
cos
2
=> cos
1
= cos
2
=>
1
=
2
=> Q
1
= Q
2


Deoarece puterea aparenta (~U
.
I) la transformator se conserva
(aproximativ) curentul prin infasurarea de IT va fi mai mic decat
curentul prin infasurarea de JT.

Conductoarele infasurarii de IT sunt mai subtiri iar cele de pe JT
mai groase.



4.4. Teoria transformatorului monofazat real
4.4.1. Ipoteze

Flux magnetic de dispersie ne-nul:
Fluxul magnetic produs de curentii primar si secundar nu se inchide
exclusiv prin miezul feromagnetic
Infasurarile au rezistenta electrica ne-nula:
Tensiunea indusa este diferita de cea aplicata
Miezul magnetic are permeabilitate finita:
Reluctanta miezului magnetic
este diferita de zero
Curentul de magnetizare care
genereaza fluxul magnetic util
este diferit de zero
Pierderile in fier sunt ne-nule:
Exista pierderi prin histerezis
si prin curenti turbionari in
miezul magnetic
U
1
U
2
I
1

o1
Infasurare
primara

Infasurare
secundara

Miez magnetic

N
1
N
2

o2


I
2
Z
s
4.4.2. Ecuatiile de tensiuni ale transformatorului monofazat real

T2 Kirchhoff/ Legea ind. elmg.:
R
1
i
1
- u
1
= -du
1
/dt ; u
1
= N
1
+ L
o1
i
1


u
2
+ R
2
i
2
= -du
2
/dt ; u
2
= N
2
+ L
o2
i
2


Ecuatiile de regim tranzitoriu ale transformatorului:
u
1
= R
1
i
1
+ L
o1
di
1
/dt + N
1
d/dt
-u
2
= R
2
i
2
+ L
o2
di
2
/dt + N
2
d/dt

O = N
1
i
10
= N
1
i
1
- N
2
i
2

O =
u
2
= Ri
2
+ Ldi
2
/dt + 1/Ci
2
dt ;

(Z
L
este considerat un circuit
R-L-C serie)
U
1
U
2
I
1

o1
Infasurare
primara

Infasurare
secundara

Miez magnetic

N
1
N
2

o2


I
2
Z
s
Ecuatiile transformatorului in forma complexa (d/dt -> je si dt -> 1/je):

U
1
= R
1
I
1
+ jeL
o1
I
1
+ jeN
1
u
m
/2
-U
2
= R
2
I
2
+ jeL
o2
I
2
+ jeN
2
u
m
/2
O = N
1
I
1
+ N
2
I
2

u
m
= O2/
U
2
= RI
2
+ jeLI
2
- j/(eC)I
2
U
1
U
2
I
1

o1
Infasurare
primara

Infasurare
secundara

Miez magnetic

N
1
N
2

o2


I
2
Z
s
Notatii:

X
o1
= eL
o1

X
o2
= eL
o2

E
1
= -jeN
1
u
m
/2
E
2
= -jeN
2
u
m
/2

E
1
= -jeN
1
O/ = -jeN
1
N
1
I
10
/
E
1
= -jX

I
10

X

= eN
1
2
/

Ecuatiile transformatorului in forma complexa noua:

U
1
= R
1
I
1
+ jX
o1
I
1
E
1

-U
2
= R
2
I
2
+ jX
o2
I
2
E
2

N
1
I
10
= N
1
I
1
+ N
2
I
2

E
1
= -jX

I
10

U
2
= RI
2
+ jXI
2
X = eL - 1/(eC)
U
1
U
2
I
1

o1
Infasurare
primara

Infasurare
secundara

Miez magnetic

N
1
N
2

o2


I
2
Z
L
4.4.3. Raportarea secundarului la primar

Pentru simplificarea schemei transformatorului infasurarea reala secundara
a transformatorului este inlocuita cu o infasurare conventionala
(marimi notate cu ) cu acelasi nr. de spire cu infasurarea primara.
Astfel se va obtine aceeasi t.e.m. in primele doua ecuatii ale
transformatorului (E
1
= E
2
). Acest procedeu de inlocuire se numeste
raportarea secundarului la primar.
Regulile de inlocuire urmaresc ca infasurarea reala si cea conventionala sa
fie caracterizate de aceleasi puteri aparente, active si reactive (S, P, Q):
N
2
= N
1
=> E
2
= E
1
=> E
2
= E
1
= E
2
N
1
/N
2
=> E
2
= E
2
k

S
2
= S
2
=> E
2
I
2
= E
2
I
2
=> I
2
= I
2
N
2
/N
1
=> I
2
= I
2
/k

P
2
= P
2
=> R
2
I
2

2
= R
2
I
2
2
=> R
2
= R
2
(N
1
/N
2
)
2
=> R
2
= R
2
k
2
Q
2
= Q
2
=> X
o2
I
2
2
= X
o2
I
2

2
=> X
o2
= X
o2
(N
1
/N
2
)
2
=> X
o2
= X
o2
k
2

Pierderile in fier sunt modelate printr-o rezistenta: R
w
= E
1
/I
w
= P
fe
/I
w
2


Ecuatiile transf. in forma complexa
cu raportarea sec. la primare:
U
1
= R
1
I
1
+ jX
o1
I
1
- E
1

-U
2


= R
2

I
2


+ jX
o2

I
2

- E
1

I
10
= I
1
+ I
2

= I
w
+ I


E
1
= -jX

= - R
w
I
w
U
2


= R

I
2

+ jX

I
2


Z = R+ j[L-1/(C)]
4.4.4. Schema echivalenta a transformatorului monofazat real







schema completa


schema simplificata


U
1
= - U
2

- R
k
I
2


- jX
k
I
2


-R
k
I
2

Diagrame de fazori
-I
2


-U
2


-jX
k
I
2

U
1

2
R
k
= R
1
+ R
2

X
k
= X
o1
+ X
o2

u
m
-I
2


I
2


I
w
I

I
10
I
1
-E
1
R
1
I
1
jX
o1
I
1
U
2


jX
o2

I
2

E
2


U
1

2
R
2

I
2

1
2
3
4
5
6 7
8
9
10 11
12
13
14
15
4.5. Bilantul de puteri al transformatorului monofazat

U
1
I
1
*
= R
1
I
1
I
1
*

+ jX
o1
I
1
I
1
*
- E
1
I
1
*

-U
2


I
2
*
= R
2

I
2


I
2
*
+ jX
o2

I
2


I
2
*
- E
1
I
2
*


I
1
2
= I
1
I
1
*
I
2
2
= I
2

I
2
*

S
1
= U
1
I
1
*
= P
1
+ jQ
1
= R
1
I
1
2

+ jX
o1
I
1
2
+ U
2


I
2
*
+ R
2

I
2
2
+ jX
o2

I
2
2
- E
1
(I
1
*
+ I
2
*
)
- E
1
(I
1
*
+ I
2
*
) = - E
1
I
10
*
= - E
1
(I
w
*
+ I

*
) = E
1
I
w
+ jE
1
I


P
1
= U
1
I
1
cos
1
= R
1
I
1
2
+ R
2

I
2
2
+ E
1
I
w
+ U
2


I
2

cos
2
= P
j1
+ P
j2
+ P
fe
+ P
2
Q
1
= U
1
I
1
sin
1
= X
o1
I
1
2
+ X
o2

I
2
2
+ E
1
I

+ U
2


I
2

sin
2
= Q
o1
+ Q
o2
+ Q
fe
+ Q
2

4.6. Randamentul transformatorului

q = P
2
/ P
1
= P
2
/(P
2
+ P
fe
+ P
j
) = |S
n
cos
2
/(|S
n
cos
2
+ |
2
P
jn
+ P
fen
)

P
j
= P
j1
+ P
j2
; | = I
2
/I
2n
= factor de incarcare

q = f(|)| U
1
= U
1n
; f = f
n
; cos = ct.


Transformatoarele de
mica putere au
randamente uzual in
gama 80 90% pe cand
cele de mare putere
ating randamente de
circa 99%.
si
4.7. Incercarile transformatorului

Incercarea de mers in gol
- Infasurarea primara se alimenteaza cu tensiune nominala la frecventa
nominala (U
1
= U
1n
; f = f
n
)
- Circuitul secundar este lasat in gol (Z = ; I
2
= 0)

Permite determinarea unor marimi precum: P
fe
, cos
10
, k, R
w
, X

, I
w
, I

I
10
<< I
1n
(I
10
= 0.3 10% I
1n
) => I
10

0; P
j1
= R
1
I
10
2
0; (R
1
+ jX
o1
)I
10

0;
P
10
= P
fe
+ R
1
I
0
2
P
fe
E
1
=U
1n
cos
10
= P
10
/(U
1n
I
10
)
k =E
1
/E
2
U
1n
/U
20
I
w
= I
10
cos
10
; I

= I
10
sin
10

R
w
= U
1n
/I
w
; X

= U
1n
/I

Schema de montaj
Schema electrica echivalenta
Incercarea de scurtcircuit
- Infasurarea primara este alimentata cu tensiune redusa U
1sc
asa
incat I
1
= I
1n
si I
2
= I
2n
- Infasurarea secundara este scurt-circuitata (Z = 0; U
2
= 0)

Permite evaluarea marimilor: P
j
, cos
k
, R
k
, X
k
U
1k
<< U
1n
(U
1k
= 3 10% U
1n
) => P
fe
0
P
1k
= P
fe
+ P
j
P
j


cos
1k
= P
1k
/(U
1k
I
1n
)
Z
k
= U
1k
/I
1n
; R
k
= P
1k
/I
1n
2
; X
k
= Z
k
2
- R
k
2


Transformatoarele sunt incercate si in sarcina in vederea determinarii
caracteristicii externe si a randamentului.
Schema de montaj
Schema electrica echivalenta
4.8. Caracteristica externa a transformatorului monofazat

Daca se conecteaza o sarcina la bornele secundarului unui
transformator, tensiunea secundara U
2
, nu ramane in general const.
Variatia tensiunii secundare U
2
functie de valoarea curentului de
sarcina I
2
, pentru o valoare ct. a tensiunii de alimentare U
1 ,
a frecventei
acesteia f
1
si pt. un tip de sarcina, se numeste caracteristica externa a
transformatorului.


Caracteristica externa se poate exprima functie de I
2
sau functie de factorul
de incarcare | = I
2
/I
2n
. Aceast caracteristica se poate exprima si ca
diferenta dintre tensiunea de mers in gol U
20
si tensiunea la bornele
secundarului U
2
raportata la tensiunea de mers in gol U
20
si exprimata in
procente:

AU
2
= 100
.
(U
20
U
2
)/ U
20


Caderea de tensiune, U
20
- U
2
, este datorata rezistentei si reactanctei
infasurarilor.
Valori tipice ale caderii de tensiune sunt de cateva procente din tensiunea
nominala.
U
2
= f(I
2
) | U
1
= U
1n
; f = f
n
; cos
2
= ct.

Forma analitica a caracteristicii externe se poate demonstra pe baza
diagramei fazoriale simplificate si se exprima prin relatia:

U
2
= U
20
[1 |(u
ka
cos
2
+ u
kr
sin
2
)]

unde:
u
ka
i u
kr
reprezint
componentele activ i reactiv
ale tensiunii de scurtcircuit u
k
,
exprimate n uniti relative.
4.9. Modelarea transformatorului electric utilizand modele de
tip cuplaj camp-circuit

4.9.1. Etape principale

-Definirea/cunoasterea datelor tehnice principale ale transf. (electrice,
magnetice, geometrice etc.);
-Definirea regimului de camp specific studiului efectuat (regim
magnetic cvazistationar, magnetic tranzitoriu etc.);
-Definirea modelului de circuit asociat modelului de camp;
-Descrierea geometriei domeniului de calcul 2D; definirea conditiilor
la limita (initiale si pe frontiere, considerarea simetriilor);
-Definirea retelei de discretizare tinand cont de aspectele fizice ale
problemei;
-Definirea materialelor si a proprietatilor asociate care intervin in
problema de analiza numerica;
-Definirea regiunilor domeniului de calcul si a surselor de camp
(densitati de curent, curent, solentatie etc.); asocierea proprietatilor
de material si a componentelor de circuit (unde e cazul) regiunilor
domeniului de calcul;
-Asamblarea matricelor si rezolvarea sistemului de ecuatii algebrice;
-Analiza rezultatelor numerice (calculul marimilor locale si integrale
necesare).
4.9.2. Definirea datelor tehnice principale ale transformatorului
(electrice, magnetice, geometrice etc.). Exemplu de calcul
Date principale ale transformatorului monofazat. Exemplu de calcul

Putere nominal, S
n
= 1 kVA;
Tensiune nominal primar, U
1n
= 220 V;
Tensiune nominal secundar, U
1n
= 127 V;
Curent nominal primar, I
1n
= 4.55 A;
Curent nominal secundar, I
2n
= 7.87 A;
Frecventa nominala: f
n
= 50 Hz;
Nr.spire primar/secundar w1/w2 = 380/218 spire;
- Latimea ferestrei tr. 40 mm;
- Inaltimea ferestrei tr. 140 mm;
- Latimea imea jugurilor si coloanelor, 50 mm;
- Grosimea miezului magnetic 45 mm;
- Inaltime bobine 136 mm;
- Diametre bobina interioara 58 mm/64 mm;
- Diametre bobina exterioara 72 mm/78 mm.
4.9.3. Definirea regimului de camp. Definirea modelului de circuit asociat
Regimul de camp
Regimul de camp aferent analizei numerice a regimurilor permanente ale
transformatorului electrica folosind modele cuplate de tip camp-circuit
este regimul cvazistationar de tip magnetic. Ecuatia diferentiala specifica
acestui regim exprimata in potential magnetic vector A complex este:


rot [(1/)
.
rot A] = J
s

unde este permeabilitatea magnetica, J
s
reprezinta densitatea de curent
in regiuni de tip bobina (infasurarile primara si secundara).

Modelul de circuit
Intrucat transformatorul este uzual alimentat de la o sursa de tensiune
alternativa, valorile curentilor (sau densitatilor de curent J
s
) ce strabat
circuitele electrice sunt apriori necunoscute, acestea rezultand in functie
de impedantele circuitelor.
Un model 2D nu poate lua in calcul efectele de capat (ex. capatele de
bobina).
Pentru a lua in considerare cele de mai sus modelul de camp trebuie in
mod uzual cuplat cu un model de circuit => cuplaj camp circuit.
U
1
L
FI
L
FJ
R
I
R
J
B
I1
B
I2
B
I4
B
I3
B
J1
B
J2
B
J4
B
J3
R
FE
R
S
L
S
C
S
R
V
U
1
este tensiunea de alimentare
B
I1

4
sunt bobinele infasurarii de IT (infasurare primara)
B
J1

4
sunt bobinele infasurarii de JT (infasurare secundara)
L
FI
, L
FJ
sunt inductivitatile capetelor frontale ale bobinelor de pe IT si de pe JT
R
I
, R
J
sunt rezistentele bobinelor de IT respectiv de JT
R
FE
este rezistenta pierderilor in fier
R
S
, L
S
, C
S
sunt rezistenta, inductivitatea si capacitatea sarcinii
R
V
este rezistenta voltmetrului
Model de tip cuplaj camp-circuit
B
J1
B
I1
B
J2
B
I2
B
I3
B
J3
B
I4
B
J4
MIEZ

140
Pierderile in fier se pot estima fie prin calcul analitic fie utilizand
metoda elementului finit folosind o procedura iterativa.
Prin procedura iterativa se atribuie intai in modelul de circuit o
valoare mare rezistentei RFE ce modeleaza pierderile in fier. Apoi
se rezolva problema de camp si se calculeaza pierderile in fier din
masina folosind relatia de mai jos implementata de pilda in
pachetul de programe Flux (relatia este valabila pentru fiecare
element finit; prin integrare se obtin pierderile totale) [5]:




unde: k
h
este coeficientul pierderilor prin histerezis, B
m
este
inductia maxima, o conductivitatea electrica, f frecventa de lucru,
g grosimea tolei, k
e
coeficient de pierderi in exces.
Dupa ce se calculeaza pierderile in fier se corecteaza valoarea
rezistentei RFE si procedura se reia pana se ajunge la
convergenta. Valoarea rezistentei RFE ce modeleaza pierderile in
fier se calculeaza cu relatia:

R
FE
= 3
.
E
2
/ P
Fe

( ) ( )
2
3
m e
2
m
2
2 2
m h Fe
f B k 8.67 f B
6
g
f B k dP +
o
t + =
p. histerezis p. Joule p. in exces
141
Pentru a putea calcula pierderile in fier in etapa de
postprocesare trebuie cunoscute datele de material ale tolelor
utilizate. De pilda pentru tola Fe V 1000-65-HA la 50 Hz avem:
k
h
= 278.46 W
.
s/T
2
/m
3
, = 4739300 (m)
-1
, k
e
=1.7555, g = 0.65 mm.

O alta variata mai simpla de evaluare a pierderilor in fier are la
baza pierderile specifice ale tolei furnizate uzual de fabricant
pentru inductia magnetica de 1 T si frecventa de 50 Hz, p
10/50
in
[W/kg] care de pilda pentru tabla silicioasa laminata la rece cu
cristale neorientate de tip M600 50A sunt de 2.6 [ W/kg ].
Apoi cu relatia de mai jos se pot evalua pierderile in miez dupa
ce in prealabil s-a calculat valoarea medie a inductiei magnetice
maxime B
m
. Trebuie de asemenea cunoscuta masa miezului
magnetic M si frecventa de lucru f
L
.
Pentru o estimare mai precisa a pierderilor in fier prin aceasta
ultima metoda se poate efectua calculul pe portiuni.
P
Fe
= M
.
p
10/50
.
(f
L
/50)
1.3 .
B
m
2
[W]
Date principale geometrice ale transformatorului studiat
4.9.4. Definirea domeniului de calcul. Conditii pe frontiere
140
40
1
4
0

50
58
64
72
78
5
0

400
300
Domenii de calcul 2D pentru studiul campului
magnetic. Conditii pe frontiere
4.9.4. Definirea domeniului de calcul 2D. Conditii pe frontiere
Domeniu de calcul: sectiune transversala
Conditii pe frontiere: Infinite box
Domeniu de calcul: sectiune transversala
Conditii pe frontiere: Infinite box / Neumann omogen
pe axa OY
Domeniu de calcul: sectiune transversala
Conditii pe frontiere: Infinite box / Neumann omogen
pe axa OX
Domeniu de calcul: sectiune transversala
Conditii pe frontiere: Infinite box / Neumann omogen
pe axele OX si OY
4.9.5. Definirea regiunilor domeniului de calcul si a proprietatilor de
material. Definirea surselor de camp
B
I14
sunt laturile de ducere si
intoarcere ale bobinelor infasurarii
primare (regiuni nemagnetice (vacuum)
de tip bobina (cuplata cu un element de
circuit de tip bobina) regiuni
nemagnetice
B
J14
sunt laturile de ducere si
intoarcere ale bobinelor infasurarii
secundare (regiuni nemagnetice
(vacuum) de tip bobina (cuplata cu un
element de circuit de tip bobina)
regiuni nemagnetice
MIEZ este regiune magnetic neliniar
(M33035A), neconductoare, ce include
miezul magnetic al transformatorului
(coloanele si jugurile);
AER este regiune nemagnetica si
neconductoare.
AER

B
J1
B
I1
B
J2
B
I2
B
I3
B
J3
B
I4
B
J4
MIEZ

4.9.6. Definirea retelei de discretizare
Campul magnetic inductor (transformator in gol)
Harta induciei magnetice si liniile de cmp (echi-flux lines)

4.9.7. Analiza rezultatelor numerice
Campul magnetic rezultant (transformator in sarcina)
Harta induciei magnetice si liniile de cmp (echi-flux lines)
4.9.7. Analiza rezultatelor numerice
Caracteristica externa pentru diverse tipuri de sarcini (R, L, C)
4.9.7. Analiza rezultatelor numerice
Caracteristica randamentului pentru sarcina R
4.9.7. Analiza rezultatelor numerice
Evaluarea altor marimi caracteristice transformatorului:

- Curentul de mers in gol
- Factorul de putere la mers in gol
- Tensiunea de scurtcircuit nominala si componentele sale
activa si reactiva (uk, ukr, uka)
- Factorul de putere la scurtcircuit
- Pierderile in fier nominale din incercarea de mers in gol (sau
la functionare in sarcina nominala)
- Pierderile Joule nominale din incercarea de scc. (sau la
functionare in sarcina nominala)
- Cuplarea transformatorului in gol la retea (variatia curentului
de mers in gol)
- Studiul regimului de scurtcircuit brusc (regim de avarie)
- etc.


4.9.7. Analiza rezultatelor numerice
5. MASINA ASINCRONA
5.1. Introducere
Masina asincrona clasica este o masina rotativa, trifazata, de curent
alternativ, care poate functiona ca motor sau ca generator (in cele mai
multe cazuri functioneaza ca motor)

Motoarele asincrone trifazate sunt cele mai utilizate motoare electrice
din industrie.

Masinile asincrone sunt caracterizate de:
o Constructie simpla, robusta, ieftina, cu mentenanta redusa
o Gama larga de puteri, de la sute de W la zeci de MW
o Turatia usor variabila de la gol la sarcina nominala (pt. f = ct.)
o Necesita in general echipamente speciale pentru controlul vitezei
(convertizoare de frecventa, variatoare de tensiune, reostate de
reglaj etc.)
o etc.
5.2. Elemente constructive
O masina asincrona este alcatuita din doua parti principale:
O parte fixa numita stator ce contine:
o Miezul feromagnetic statoric construit (de regula) din tole din otel
electrotehnic, izolate, (de ce?) cu cristale neorientate, de grosime
0.5 mm, crestate uniform spre intrefier (prin stantare);
o Sistemul trifazat de infasurari statorice realizate din conductoare
rotunde sau profilate din cupru, izolate, asezate in crestaturi,
o Carcasa realizata din tabla
de otel sau aluminiu sau
din fonta turnata prevazuta
cu nervuri longitudinale
pentru racire
o Talpi de fixare, inel de
prindere, scuturi laterale,
cutie de borne, placuta
indicatoare, eventual perii
si sistem portperii etc.
rotor stator
Sursa: http://commons.wikimedia.org
O parte mobila numita rotor (statorul si rotorul sunt separate de intrefier)
ce include:
o Miezul rotoric realizat de regula din tole izolate sau nu, crestate
spre intrefier, in crestaturi fiind plasate infasurarile
o Sistemul rotoric de infasurari plasat in crestaturi, care poate fi:
- conventional trifazat, realizat din conductor izolat din cupru
- polifazat de tip colivie alcatuita din bare din aluminiu (sau cupru
sau aliaje) scurtcircuitate la capete prin intermediul a doua inele
frontale,
o Arbore, lagare, eventual inele colectoare, etc.

In functie de constructia rotorului masina asincrona poate fi cu:
o rotor bobinat: circuitul electric rotoric este alcatuit dintr-un set de trei
infasurari, asemanator celui statoric, uzual conectate in stea (Y),
capetele infasurarilor fiind conectate la 3 inele colectoare montate pe
arbore, circuitul rotoric fiind astfel accesibil din exterior.
o rotor in colivie (in scurtcircuit): circuitul electric rotoric este alcatuit
din mai multe bare asezate in crestaturi si scurtcircuitate la cele doua
capete cu inele de scurtcircuitare.
Variante constructive ale rotorului masinii asincrone
Rotor in colivie (rotor in scurtcircuit )
(colivie din aluminiu)
Rotor bobinat
(infasurari din cupru si inele colectoare)
Sursa: http://commons.wikimedia.org
Sectiune printr-o masina asincrona cu rotor in colivie
Parti principale:

1. Miez stator
2. Miez rotor
3. Cutie de borne
4. Colivie rotor
5. Infasurari stator
6. Lagare
7. Ventilator
8. Carcasa &
nervuri racire
Sursa: http://commons.wikimedia.org
1
2
3
4 5
6
7
7
5.3. Domenii de utilizare a masinii asincrone
Ca motor:
- Pompe centrifuge, ventilatoare, masini unelte, sisteme de aer
conditionat,
- Sisteme de actionare electrica cu viteza variabila (tractiune
electrica a trenurilor, tramvaielor, troleelor, metrourilor, lifturilor),
- Macarale, conveioare, compresoare, prese pentru stantare etc.

Ca generator:
- Turbine eoliene,
- Turbine microhidro etc.
Sursa: http://commons.wikimedia.org
5.4. Campuri magnetice invartitoare. Turatia de sincronism
-Daca un sistem trifazat simetric de infasurari (infasurarile de faza sunt
decalate spatial la 120 electrice) este alimentat de la un sistem trifazat
echilibrat de tensiuni, sistemul trifazat de curenti ce parcurg
infasurarile vor produce un camp magnetic invartitor cu amplitudine
constanta, care se roteste cu turatia de sincronism:




unde :
f
1
este frecventa tensiunii de alimentare,
p este nr. de perechi de poli, iar
n
1
este viteza de sincronism in rpm (rotatii pe minut)
[rpm]
p
60f
n
1
1
=
Campuri magnetice invartitoare
Turatii de sincronism
2p
Frecventa tensiunii
de alimentare
p 50 Hz 60 Hz
1 3000 3600
2 1500 1800
3 1000 1200
4 750 900
5 600 720
6 500 600
Producerea campului magnetic invartitor intr-
un stator de masina asincrona trifazata simpla;
a) Bobinele sunt alimentate cu un sistem
trifazat simetric de curenti;
b) Liniile campului magnetic inductor diferite
momente de timp
e
e
e
5.5. Infasurarile masinilor asincrone trifazate

Sistemul de infasurari la masina asincrona trifazata este alcatuit din trei
infasurari monofazate conectate in stea sau triunghi, decalate spatial la 120
electrice si alimentate cu un sistem de tensiuni simetric si echilibrat.
O infasurare monofazata este alcatuita dintr-una sau mai multe bobine
conectate in serie si/sau paralel.
Bobinele sunt alcatuite dintr-una sau mai multe spire si sunt dispuse uzual in
crestaturile statorice (si eventual rotorice) ale masinii.
O bobina este alcatuita din doua laturi de bobina, una de ducere si alta de
intoarcere; bobina contine doua zone principale: zona activa situata in
crestaturi si zona de capat care nu contribuie la generarea campului
electromagnetic util.
Deseori infasurarile de faza sunt repartizate fiind alcatuite din mai multe
bobine pe pol (q) dispuse in crestaturi


Relaii de calcul a unei infasurari trifazate:

Nr. crestaturi: Z = 2mpq
Nr. faze: m = 3
Nr. perechi de poli: p
Nr. crestaturi pe pol si faza: q = Z/(2mp)
Pas bobina (diametral): Y
d
= Z/(2p)
Nr. total de bobine:
N
b
= Z/2 pt. infasurari simplu strat
N
b
= Z pt. infasurari dublu strat
Nr. bobine pe faza:
N
bf
= Z/(2m) pt. infasurari simplu strat
N
bf
= Z/m pt. infasurari dublu strat
Pasul inceputurilor de faza: y
f
= 2q + 6kq (k este nr. intreg)
Exemplu: Sa se proiecteze o infasurare trifazata, m = 3, simplu strat, pas
diametral, pentru o masina asincrona cu Z = 24 de crestaturi, si 2p = 4 poli

Relaii de calcul:

Pas bobina (diametral): Y
d
= Z/(2p) = 24/4 = 6 crestaturi
Nr. crestaturi pe pol si faza: q = Z/(2mp) = 24/(2
.
3
.
2) = 2
Nr. bobine pe faza: N
b
= Z/(2m) = 24/6 = 4 bobine pe faza
Pasul inceputurilor de faza: y
f
= 2q = 4 crestaturi
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 13 14 15 16 17 18 20 21 22 19 12 23 24
U
1 U
2
V
1 V
2
W
1
W
2
N N S S
163
Exemplu: Sa se proiecteze o infasurare trifazata, m = 3, dublu strat,
pas scurtat 2/3, bobine egale, pentru o masina asincrona cu Z = 24
de crestaturi si 2p = 2 poli

Relaii de calcul:

Pas diametral: Y
d
= Z/(2p) = 24/2 = 12 crestaturi
Pas bobina: Y
b
= 2/3Y
d
= 9 crestaturi
Nr. crestaturi pe pol si faza: q = Z/(2mp) = 24/(2
.
3
.
1) = 4
Nr. bobine pe faza: N
b
= Z/m = 24/3 = 8 bobine pe faza
Pasul inceputurilor de faza: y
f
= 2q = 2
.
4 = 8 crestaturi
5.6. Alunecarea motorului asincron
Viteza relativa a rotorului raportata la viteza campului invartitor
se numeste alunecare, notata cu s:



unde n
1
este viteza de sincronism, iar n
2
este viteza rotorului.
Alunecarea poate fi exprimata si in procente:



Uzual alunecarea nominala a motorului asincron: s
n
{0,01 0,1}
La pornire n
2
= 0, deci s = 1.
La mers in gol ideal (sincronism) n
2
= n
1
, deci s = 0
Pentru alunecari : s
n
(0 1) masina asincrona lucreaza in regim
de motor
1
2 1
n
n n
s

=
100[%]
n
n n
s
1
2 1

=
Atat motorul asincron cat si transformatorul functioneaza pe
principiul legii inductiei electromagnetice

Transformator: tensiunea aplicata infasurarii primare
produce o tensiune indusa in infasurarea secundara
(tensiune indusa prin transformare)
Motorul asincron: tensiunea aplicata infasurarii statorice
produce o tensiune indusa in infasurarea rotorica (tensiune
indusa prin miscare)

Diferente. In cazul motorului asincron:
Infasurarea secundara (rotorica) se poate deplasa,
Intre infasurarea primara (statorica) si secundara (rotorica)
exista un intrefier net, deci curentul de magnetizare la
masina asincrona este mai mare decat la transformator
Datorita rotatiei rotorului (a infasurarii secundare a masinii
asincrone), tensiunea indusa nu are aceeasi frecventa
precum a tensiunii statorice (din infasurarea primara)
5.7. Analogia cu transformatorul electric
Se poate demonstra ca frecventa f
2
a tensiunii induse in infasurarea
rotorica este:

f
2
= sf
1


unde: f
2
= frecventa tensiunii induse in circuitul rotoric [Hz];
f
1
= frecventa tensiunii statorice [Hz]
p = numarul de perechi de poli statorici
n
1
= viteza de sincronism [rpm]
n
2
= viteza rotorului [rpm]
s = alunecarea

La pornire (s = 1) frecventa tensiunii rotorice este egala cu cea a
tensiunii statorice: f
2
= f
1
La mers in gol ideal (s = 0) frecventa tensiunii rotorice este nula: f
2
= 0
5.8. Frecventa tensiunii induse
Cand rotorul este blocat sau la pornire (s =1), se obtin valori
maxime ale amplitudinii si frecventei tensiunii induse in rotor
(f
2
= f
1
). Vom nota tensiunea indusa cu E
2
.


Pe de alta parte daca rotorul se roteste cu viteza de
sincronism (s = 0), amplitudinea si frecventa tensiunii induse
in circuitul rotoric sunt nule (f
2
= 0).

Pentru o alunecare s oarecare tensiunea indusa in rotor notata
cu E
2s
depinde de alunecare si de E
2
prin relatia:


unde E
2
este tensiunea indusa in infasurarea rotorica in cazul
in care rotorul este blocat sau la pornire (s = 1).
E
2s
= sE
2
5.9. Tensiunea indusa functie de alunecare
Deoarece frecventa tensiunii induse in infasurarea rotorica depinde
de alunecare, reactana de scapari a circuitului rotoric va depinde de
asemenea de alunecare:





unde X
o2
este reactanta de scapari (L
o2
inductivitatea de scapari) a
infasurarii rotorice la frecventa de alimentare f
1
(de pilda la pornirea
motorului sau in cazul rotorului blocat)
2 2 1 2 1 2 2 2 2 s 2
sX L s L sf 2 L f 2 L X
o o o o o o
= e = t = t = e =
5.10. Parametrii dependenti de alunecare

Curentul prin infasurarea rotorica are expresia:









Deci motorul se comporta ca un transformator n care rezistenta
rotoric R
2
se nlocuiete cu o rezisten variabil cu alunecarea R
2
/s

5.11. Parametrii dependeni de alunecare
( ) ( )
( )
2
2 1
2
2
2
2
2 2
2
2
2
2
2 2
2
2
s 2
2
L f 2
s
R
E
L f 2 R
sE
L f 2 R
E
I
o
o o
t +
|
|
.
|

\
|
=
t +
=
t +
=
2
2
2
2
2
2
X
s
R
E
I
o
+
|
|
.
|

\
|
=
Motorul asincron primeste putere electrica pe la bornele statorice si
furnizeaza putere mecanica pe la arbore
Relatia de legatura dintre puterea mecanica la arbore, cuplul mecanic si
viteza unghiulara rotorica este:


P
2
= M
2
O
2
=> M
2
= P
2
/O
2
[Nm]


Relatia dintre viteza unghiulara si turatia masinii este:


O = 2tn/60 [rad/sec]
5.12. Cuplul mecanic
5.13. Schema echivalenta
Schema electrica echivalenta pe faza a masinii asincrone este
similara cu cea a transformatorului electric cu exceptia ca
infasurarea secundara (rotorica) este libera sa se roteasca







U
1
U
1
Conditiile de inlocuire a infasurarii rotorice reale cu cea
raportata la stator au la baza conservarea solenatiei, a
puterii active si a constantei de timp:

Aceleasi solenatii:
m
2
w
2
k
w2
I
2
= m
1
w
1
k
w1
I
2
=> I
2


Aceleasi puteri active:
m
2
R
2
I
2
2
= m
1
R
2
I
2

2
=> R
2


Aceleasi constante de timp:
X
o2
/R
2
= X
o2
/R
2
=> X
o2



In cazul rotorului bobinat nr. de faze m
1
= m
2
= 3
In cazul rotorului in colivie nr. de faze m
2
= Z
2


5.14. Raportarea marimilor rotorice la stator
U
1
5.15. Ecuatiile masinii asincrone in forma complexa
U
1
= R
1
I
1
+ jX
o1
I
1
E
1
0 = R
2
I
2
/s + jX
o2
I
2
E
1
I
1
+ I
2
= I
10
E
1
= E
2
= - Z
M
I
10
= -je
1
w
1
k
w1
u
m
/2

Z
M
= jX

R
W
/(R
W
+jX

)


U
1
este tensiunea de alimentare de faza
R
1
este rezistenta de faza statorica
I
1
este curentul de faza statoric

jX
o1
este reactanta de dispersie statorica
E
1
= E
2
este t.e.m. indusa in infasurarea de faza statorica si rotorica raportata
R
2
este rezistenta de faza rotorica raportata
I
2
este curentul de faza rotoric raportat

jX
o2
este reactanta de dispersie a infasurarii rotorice raportate
I
10
este curentul de magnetizare
X

este reactanta de magnetizare


R
W
este rezistenta corespunzatoare pierderilor in fier
X este marime complexa
X este marime scalara
5.16. Diagrama de fazori
U
1
= R
1
I
1
+ jX
o1
I
1
E
1
0 = R
2
I
2
/s + jX
o2
I
2
E
1
I
1
+ I
2
= I
10
E
1
= E
2
= -je
1
w
1
k
w1
u
m
/2


u

-I
2


I
2


I
w
I

I
10
I
1
-E
1
R
1
I
1
jX
o1
I
1
jX
o2

I
2

E
2
=E
1
U
1

1
I
2

R
2

/s

5.17. Bilantul de puteri active al motorului asincron
100
P
P

1
2
=
P
1
= P
2
+ EP
P
1
= 3 U
1
I
1
cos - puterea activa absorbita de masina,
P =M
2
O
2
- puterea mecanica utila,

Tipuri de pierderi
P
Fe
- pierderile in fier in stator,
P
J1
- pierderile Joule statorice,
P
J2
- pierderile Joule in inf. rotorica,
P
mfv
- pierderi mecanice de frecare si ventilatie,
P
s
- pierderi suplimentare,

P
e
- puterea electromagnetica
la nivelul intrefierului.
EP = P
Fe
+ P
J1
+ P
J2
+ P
mfv
+ P
s

P
e
= P
J2
+ P
mfv
+ P
s
+ P
2

P
M

Pierderile Joule statorice
P
J1
= 3
.
R
1
.
I
1
2

R
1
este rezistenta de faza statorica,
I
1
este curentul de faza statoric.

Pierderile in fier
P
Fe
= 3
.
E
1
2
/

R
W
= 3
.
R
W
I
w
2

E
1
este t.e.m. in infasurarea statorica,
R
W
este rezistenta corespunzatoare pierderilor in fier.

Puterea electromagnetica
P
e
= M
e

.
O
1
M
e
este cuplu electromagnetic,
O
1
este viteza unghiulara de sincronism.


177

Pierderile Joule rotorice
P
J2
= s
.
P
e
= 3R
2
I
2

2

s este alunecarea,
P
e
este puterea electromagnetica.

Pierderile mecanice de frecare si ventilatie
P
mfv
= P
fv
+ P
v

P
fv
sunt pierderile de frecare si ventilatie,
P
v
sunt pierderile din ventilator.

Pierderi suplimentare
P
s
= 0,005
.
P
2n
P
2n
este puterea nominala a masinii.

Puterea mecanica P
M
dezvoltata de motor (pierderile Joule in
rezistenta de sarcina (1-s)/sR
2
)
P
M
= P
2
+ P
mfv
= 3(1 - s)/s
.
R
2
I
2

2
= (1 - s)
.
P
J2
/s

= (1 - s)P
e
P
J2
= 3R
2
I
2

2

P
M
= M
e
O
2

O
2
este viteza unghiulara rotorica.
Rezistenta
infasurarii rotorice
raportate
Rezistenta echivalenta de sarcina
P
M
= 3(1 - s)/s
.
R
2
I
2

2

U
1
Caracteristica randamentului (motor 4 kW)
q =f(P
2
) | f =f
n
=ct.; U
1
=U
1n
=ct.
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
0,0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0
P2/P2n
r
a
n
d

[
%
]
Sursa: [3]
5.18. Cuplul electromagnetic

M
e
= P
e
/O
1
= P
J2
/(sO
1
) = 3
.
R
2
I
2

2
/(sO
1
)

Inlocuind mai sus expresia curentului I
2
se ajunge la formula
cuplului elmg.


( )
(
(

+ + |
.
|

\
|
+
=
2
2 1
2
2
1 1
2
1 2
e
' X X
s
' R
R s
U 3R'
M
Frana
M
m
M

M
p
M
n
5.19. Caracteristica mecanica n = f(M) si M = f(s)
M
m
M

M
p
M
n
M
m
M

M
p
M
n
Punctul de
functionare nominal

Punctul de
functionare
nominal

5.20. Pornirea motorului asincron
I
p
M
p
M
n
I
n
I

M

Curent statoric
Cupul elmg.
Curentul absorbit de MA la pornire, cand masina este alimentata la
tensiune nominala este mult mai mare decat curentul nominal
(I
p
= 3I
n
7I
n
).

Pentru a limita curentul de pornire se folosesc diverse metode:
-Metoda alimentarii cu tensiune redusa (autotransformator,
invertor, reactante de pornire etc.);
-Metoda stea-triunghi (cand MA
functioneaza normal in conex.A);
-Metoda reostatica (pentru MA
cu rotor bobinat);
-Etc.
5.21. Modelarea masinii asincrone utilizand modele de tip
cuplaj camp-circuit

5.21.1. Etape principale

-Definirea datelor tehnice principale ale masinii (electrice, magnetice,
geometrice etc.);
-Definirea regimului de camp specific studiului efectuat (regim
magnetic cvazistationar, magnetic tranzitoriu etc.);
-Definirea modelului de circuit asociat modelului de camp;
-Descrierea geometriei domeniului de calcul 2D; definirea conditiilor
la limita (initiale si pe frontiere, considerarea simetriilor);
-Definirea retelei de discretizare tinand cont de aspectele fizice ale
problemei;
-Definirea materialelor si a proprietatilor asociate care intervin in
problema de analiza numerica;
-Definirea regiunilor domeniului de calcul si a surselor de camp
(densitati de curent, curent, solentatie etc.); asocierea proprietatilor
de material si a componentelor de circuit (unde e cazul) regiunilor
domeniului de calcul;
-Asamblarea matricelor si rezolvarea sistemului de ecuatii algebrice;
-Analiza rezultatelor numerice (calculul marimilor locale si integrale
necesare).
5.21.2. Definirea datelor tehnice principale ale masinii asincrone
(electrice, magnetice, geometrice etc.). Exemplu de calcul
Date principale ale masinii studiate. Exemplu de calcul

Putere nominal, P
n
= 4 kW;
Tensiune nominal de faz, U
1n
= 220 V;
Curent nominal de faz, I
1n
= 9.77 A;
Frecventa nominala: f
n
= 50 Hz;
Turaie nominal: n
n
= 2894 rpm;
Z1 = 24; Z2 = 20
F
1
F
2
5.21.3. Definirea regimului de camp. Definirea modelului de circuit asociat
Regimul de camp
Regimul de camp aferent analizei numerice a regimurilor permanente ale
masinii asincrone folosind modele cuplate de tip camp-circuit este
regimul cvazistationar de tip magnetic. Ecuatia diferentiala specifica
acestui regim exprimata in potential magnetic vector A complex este:

rot [(1/)
.
rot A] = J
s
- jeoA


unde este permeabilitatea magnetica, J
s
reprezinta densitatea de curent
in regiuni de tip bobina (infasurarea statorica si rotorica la masina cu
rotor bobinat), este conductivitatea electrica, = 2tf, este pulsatia
campului electromagnetic.

Modelul de circuit
Intrucat masina asincrona este uzual alimentata de la o sursa de
tensiune alternativa, valorile curentilor (sau densitatilor de curent J
s
) ce
strabat infasurarile masinii sunt apriori necunoscute, acestea rezultand in
functie de valoarea cuplului de sarcina.
Un model 2D nu poate lua in calcul efectele de capat (ex. capetele de
bobina statorice, inelele de scurtcircuitare rotorice).
Pentru considerarea aspectelor de mai sus modelul de camp trebuie
cuplat cu un model de circuit => cuplaj camp circuit.
Model de tip cuplaj camp-circuit
186
R_Fe_UW = 3
.
E
2
/ P
fe
modeleaza
pierderile in fier (pag. 140-141)
187
Curba de magnetizare pentru tabla silicioasa de tip M600 50 A
utilizata pentru constructia miezurilor statoric/rotoric ale masinii
asincrone.
188
Evaluarea parametrilor infasurarii statorice si ai coliviei
Rezistentele de faza ale infasurarii statorice se exprima prin:

R
f_U
= R
f_V
= R
f_W
= R
cr
+ R
f


unde: R
cr
reprezinta rezistenta corespunzatoare portiunilor din
infasurare situate in crestaturi, iar R
f
, reprezinta rezistenta capetelor
frontale:





Se fac notatiile:
L
capat
- lungimea capetelor frontale ale bobinelor statorului,
r - rezistivitatea cuprului la temperatura de functionare,
L
Fe
- lungimea axiala a miezului statoric,
w
1
- numarul de spire pe faza,
a
1
- numarul de conductoare in paralel pentru o faza a statorului,
d
neiz
- diametrul conductorului neizolat.

4

2
nei z
1
1 Fe
cr
d
a
w L 2
R
t

=
4
d
a
w L 2
R
2
nei z
1
1 capat
f
t

=

189
Lungimea medie a unei spire se calculeaza cu relatia:

L
medsp
= 2
.
(L
Fe
+ L
capat
)

Prin urmare rezistenta pe faza se calculeaza cu relatia:




4

2
nei z
1
1
2
nei z
1
1 capat Fe
f_U,V,W
d
a
w L
d
a
w L L 2
R
t

=
t
+
=
medsp
) (

Inductivitatea de dispersie a capetelor frontale se determina cu
relatia [2]:



Se fac notatiile:
D - diametrul interior al statorului exprimat in [mm],
p - numarul de perechi de poli,

0
= 4t10
-7
H/m permeabilitatea magnetica a vidului,
w
1
- numarul de spire pe faza.
3
capat
2
1
0
f_U,V,W
10
p
D
0,64 L w 0,67
p
6
L

=
2

190
Lungimea frontala a bobinei statorice L
capat
este marcata cu rosu
in figura si se poate estima folosind relatia de calcul [3]:

L
capat
= K
f
.
t
y1
+ 2
.
L




unde t
y1
este pasul diametral
al planului mediu in care sunt
dispuse capetele de bobine:


t
y1
= [t
.
(D + h
c
) / (2
.
p)]
.
[ y
1
/ y
t
]


L este distanta de la miez la capatul bobinei in directie axiala
K
f
este coeficient geometric dat in tabelul alaturat

Nr. poli K
f
L [mm]
2 1,1 - 1,3 5
4 1,2 - 1,4 5
6 1,3 - 1,5 5
2
.
p > 8 1,4 - 1,6 5 Sursa: [3]
191
Parametrii inelului de scurtcircuitare se determina cu relatia [2]:







Se fac notatiile:
D
i
- diametrul mediu al inelului de scurtcircuitare in [mm],
s
i
- aria sectiunii transversale a inelului in [mm
2
].

D
i
si s
i
se calculeaza cu relatiile:





unde:
D
2
este diametrul exterior al rotorului,
D
crestatura
este diametrul cercului tangent la capatul inferior al
crestaturilor, iar a si b inaltimea, respectiv grosimea inelului.
2 i
i

Z s
D
R
i k

=
( ) ( )
3
i i
10
b 2a
b 2 D 4.7
p
b 2 D Z 0,058
L

+
o

o
= log
2
2
0 ik
2
2
i
crestatura
D D
D
+
=
b a s =
i
Harta induciei magnetice si liniile de cmp (echi-flux lines)
in sarcina nominala

5.21.4. Analiza rezultatelor numerice
Harta induciei magnetice si liniile de cmp (echi-flux lines)
la pornire
5.21.4. Analiza rezultatelor numerice
Harta densitatii de curent in sarcina nominala si la pornire
5.21.4. Analiza rezultatelor numerice
195
Solicitari magnetice la masina asincrona. Valorile recomandate ale
inductiilor magnetice in diferite portiuni ale circuitului magnetic
sunt [2]:


-In jugul statoric: B
j1
= 1.35 1.55 T

-In jugul rotoric: B
j2
= 1.2 1.6 T

-In dintii statorului:
-crestaturi cu pereti paraleli:
-In sectiunea minima a dintelui: B
d1max
= 1.7 2.1 T
-In sectiunea medie a dintelui: B
d1med
= 1.5 1.7 T
-dinti cu pereti paraleli: B
d1
= 1.4 1.7 T

-In dintii rotorului:
-crestaturi cu pereti paraleli:
-In sectiunea minima a dintelui: B
d2max
= 1.7 2.2 T
-In sectiunea medie a dintelui: B
d2med
= 1.5 1.8 T
-dinti cu pereti paraleli: B
d2
= 1.5 1.8 T
196
-Caracteristica mecanica (motor 4 kW)
M = f(s) | f = f
n
= ct.; U
1
= U
1n
= ct.

0
10
20
30
40
50
60
0,0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0
s [u.r.]
M

[
N
m
]
5.21.4. Analiza rezultatelor numerice
Sursa: [3]
197
-Caracteristica mecanica (motor 4 kW)
n = f(M) | f = f
n
= ct.; U
1
= U
1n
= ct.

5.21.4. Analiza rezultatelor numerice
0
500
1000
1500
2000
2500
3000
3500
0 1 2 3 4 5 6 7 8
M [Nm]
n

[
r
p
m
]
Sursa: [3]
198
-Caracteristica factorului de putere (motor 4 kW)
cos = f(P
2
) | f = f
n
= ct.; U
1
= U
1n
= ct.

5.21.4. Analiza rezultatelor numerice
0.0
0.1
0.2
0.3
0.4
0.5
0.6
0.7
0.8
0.9
1.0
0.0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0
P2/P2n
c
o
s

f
i
Sursa: [3]
199
-Caracteristica alunecarii (motor 4 kW)
s = f(P
2
) | f = f
n
= ct.; U
1
= U
1n
= ct.
0,00
0,01
0,02
0,03
0,04
0,0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0
P2/P2n
s
Sursa: [3]
200
- Caracteristica curentului (motor 4 kW)
I
1
= f(P
2
) | f = f
n
= ct.; U
1
= U
1n
= ct.
0,0
2,0
4,0
6,0
8,0
10,0
0,00 0,20 0,40 0,60 0,80 1,00
P2/P2n
I
1

[
A
]
Sursa: [3]
201
- Caracteristica cuplului (motor 4 kW)
M = f(P
2
) | f = f
n
= ct.; U
1
= U
1n
= ct.
0,00
2,00
4,00
6,00
8,00
10,00
12,00
14,00
0,0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0
P2/P2n
M

[
N
m
]
Sursa: [3]
202
- Caracteristica randamentului (motor 4 kW)
q = f(P
2
) | f = f
n
= ct.; U
1
= U
1n
= ct.
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
0,0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0
P2/P2n
r
a
n
d

[
%
]
Sursa: [3]
203
Evaluarea altor marimi caracteristice masinii asincrone:

- Curentul de mers in gol
- Factorul de putere in diferite regimuri de functionare
- Puterea activa si reactiva absorbite de la retea
- Pierderile in fier si pierderile Joule
- Determinarea altor marimi specifice prin simularea
incercarilor de mers in gol si scc.
- Determinarea altor marimi specifice prin simularea
regimurilor tranzitorii ale masinii
- etc.


204
Bibliografie

[1] Tudorache T.: Proiectarea optimala a masinilor electrice, suport curs
[2] Cioc I, Nica C: Proiectarea masinilor electrice, EDP, Bucuresti, 1994.
[3] Parlog RC, Galan N, Vasile N, Soran IF, Mihalache M, Melcescu L.
Tudorache T, Gheorghe S, Serban D: Serie de motoare asincrone cu
rotorul n scurtcircuit n construcie capsulare antideflagrant cu turaie
reglabil n limite largi, Proiect cercetare, Contract nr. 4/18.09.2007/
MAEXTR, Program Inovare.
[4] ***: Flux Users Guide.
[5] http://commons.wikimedia.org