EFECTELE DIVIZIUNII MUNCII ASUPRA BOGĂŢIEI NAŢIONALE

Deşi, în mod general, se crede că diviziunea muncii este rezultatul diversificării

nevoilor umane şi al dezvoltării forţelor productive, Adam Smith afirmă
contrariul. „Cea mai mare perfecţionare a forţelor productive ale muncii şi în mare parte
priceperea, îndemânarea şi chibzuinţa cu care se conduce sau se execută munca de pretutindeni
par a fi efectele diviziunii muncii”.
Trăind în epoca manufacturieră, clasicul englez analizează diviziunea muncii din
manufactură şi efectele sale asupra bogăţiei naţionale. Diviziunea muncii, apreciază Adam
Smith, este factorul principal care măreşte cantitatea de muncă a societăţii (în special
productivă), îi sporeşte productivitatea şi – prin urmare – asigură creşterea bogăţiei naţionale.
Diviziunea muncii asigură:
1. „Creşterea îndemânării fiecărui lucrător în parte”.
„În primul rând,îndemânarea sporită a lucrătorului face să crească neapărat cantitatea de muncă
pe care el opoate realiza; iar diviziunea muncii, reducând activitatea fiecărui om la o oarecare
operaţiune simplă şi făcând din această operaţiune singura ocupaţie din viaţa sa, măreşte, fără
doar şi poate, foarte mult, îndemânarea lucrătorului”.
2. „Economisirea timpului, care de obicei se pierde prin trecerea de la un fel de
muncă la altul”.
„În al doilea rând, folosul dobândit prin economisirea timpului pierdut cu trecerea de la un fel de
muncă la altul este mult mai mare, decât ne-am putea închipui la prima vedere”. Conţinutul
diferit al activităţilor diverse, durata lor, uneltele specifice întrebuinţate, raportul între efortul
fizic şi cel intelectual, mediul în care se desfăşoară sau alte împrejurări determină pierderi
însemnate de timp la schimbarea genurilor de muncă. Trecerea de la un tip de muncă la altul
generează pierderi de timp, din cauza „lenevirii”, lipsei de „atenţie şi tragere de inimă” şi
faptului că omul „câtva timp, mai mult se amuză decât lucrează serios”.
3. „Inventarea unui număr mare de maşini, care uşurează şi reduc munca,
făcând un singur om capabil de a produce cât producţia mai multor oameni”.
„În al treilea rând şi ultimul, oricine e desigur impresionat de enorma înlesnire şi reducere a
muncii prin aplicarea maşinilor potrivite unei anumite munci”. Invenţia maşinilor, apreciază
Adam Smith, „pare să fi fost datorită, la origine, tot diviziunii muncii”, întrucât „oamenii
descoperă cele mai uşoare şi sigure metode de a atinge un ţel oarecare mai degrabă când întreaga
atenţie a creierului lor este îndreptată spre un singur scop”.
Efectul direct al diviziunii muncii este creşterea productivităţii lucrătorului specializat. „De
aici, enorma înmulţire a produselor tuturor variatelor meserii, ca o consecinţă a diviziunii
muncii, care pricinuieşte, într-o societate bine condusă, acel belşug general care se răspândeşte la
cele mai de jos categorii ale populaţiei. Fiecare muncitor are o mare cantitate din produsele
muncii sale proprii de care poate dispune, peste cea de care are nevoie pentru sine; şi oricare alt
muncitor, fiind exact în aceeaşi situaţie, poate schimba o mare cantitate din propriile sale bunuri
tot cu o mare cantitate sau, ceea ce revine la acelaşi lucru, pe preţul unei mari cantităţi din
bunurile celorlalţi muncitori. Acel muncitor le acoperă cu prisosinţă nevoile, aceia la rândul lor i
le satisfac pe ale lui; şi astfel o abundenţă generală se răspândeşte în toate clasele sociale”.