Avuia naiunilor - opera fundamental a lui Adam Smith

Adam Smith a fost un ganditor scotian, profesor, care a predate literatura, morala si economia
politica la Universitatile din Edinburgsi Glasgow.
Lucrarea sa esentiala este Avutia natiunilor. Cercetare asupra naturii si cauzelor ei, aparuta in anul
1776. Aceasta este impartita in cinci carti, dintre care primele doua pun accentul pe teoria
economica, iar ultimele trei pe aspectele normative implicate de aceasta, inclusive comparatii de
istorie economica.
Ideea principala a Avutiei natiunilor reiese din titlul ei. Aceasta se refera la definirea notiunii de
bogatie a natiunilor si la analiza factorilor care permit sporirea ei. Legile pietei dau nastere
concurentei care asigura bunurile de care societatea are nevoie, in cantitatile dorite si la preturi
acceptabile. In acelasi mod, piata reglementeaza veniturile producatorilor de bunuri. Astfel, piata
apare ca fiind cel mai inteligent planificator, ceea ce reprezinta o culme a libertatilor economice
individuale. Mecanismul economic imaginat de autor reprezinta un sistem de lagaturi de tipul cauza-
efect, desfasurat pe termen lung, care dispune de capacitatea de autoreglare, asigurand in acest
mod progresul. Pentru Adam Smith, punctul de plecare il constituie, la fel ca si la fiziocrati, ordinea
naturala. In conceptia sa, aceasta reprezinta mai mult decat o ordine sociala si se realizeaza in mod
firesc si continuu, atunci cand oamenii actioneaza in conformitate cu natura lor, care este de ordine
divina. O mana invizibila, celebra expresie apartinamdu-I lui A.Smith, vegheaza si dirijeaza
destinele individuale, integrandu-le, cu actiunile si comportamentele lor, intr-o ordine sociala, ca
reflex al armoniei cosmice. Aceasta mana nevazuta pune fiecare element la locul potrivit, astfel
incat economia poate functiona fara intrerupere, iar interesele generale sunt sincronizate cu cele
individuale. Fiind de acord cu fiziocratii si criticandu-i pe mercantilisti, Adam Smith considera ca
avutia natiunii consta in totalitatea bunurilor de care dispune aceasta pentru satisfacerea nevoilor si
in munca anuala a fiecarei natiuni. El generalizeaza obtinerea si sporirea avutiei la toate ramurile
productiei, nu numai la agricultura dupa cum se rezumau fiziocratii. Analizand rolul hotarator al
muncii omenesti in crearea avutie inationale, Adam Smith evidentiaza doua aspecte esentiale, si
anume: importanta diviziunii muncii pentru cresterea indemanarii lucratorilor, deci implicit a
productivitatii muncii si importanta cresterii numarului de lucratori productivi, comparativ cu
muncitorii neproductivi. Adam Smith analizeaza de asemenea rolul capitalului ca factor de productie
si importanta acumularii de capital, prin transformarea unei parti din profit in capital suplimentar.
Din aceasta perspectiva, el face distinctia intre rolurile diferite indeplinite de componentele
capitalului (capital fix si capital circulant) in procesul crearii si sporirii avutiei natiunilor. Pe langa
problemele economice de care s-a ocupat pe larg, respective diviziunea muncii, originea si
intrebuintarea banilor, valoarea si pretul marfurilor, capitalul si utilizarea acestuia, crearea si
repartitia venitului national, mecanismul de ansamblu al functionarii economiei de piata, Adam
Smith face si unele referiri tangentiale la multe alte probleme, printre care: comertul international,
venitul national brut si net, politica economica a statului etc. Intreaga filosofie economica a lui Adam
Smith izvoraste din credinta sa in miraculoasa capacitate a pietei de a conduce sistemul economiei
de piata la randamentul sau maxim. Daca a partinit totusi pe cineva, acesta este consumatorul, care
devine consumatorul rege si ale carui interese sunt intotdeauna plasate deasupra celor ale
producatorului.
Explicarea valorii i a preului
Adam Smith consacra analizei valorii trei capitole din lucrarea sa, Avutia natiunilor, avansand o
conceptie bine conturata privitor la delimitarea notiunilor legate de marfa, izvorul valorii, marimea si
masura ei. In ceea ce priveste conceptul de valoare, el se refera uneori la utilitatea bunurilor, care
este astfel echivalata termenului de valoare de intrebuintare, iar alteori la puterea de cumparare a
altor bunuri prin bunul respectiv (puterea de schimb), pe care o asimileaza notiunii de valoare de
schimb
Valoarea este deci, punctul de gravitatie determinat de conditiile de productie, in timp ce pretul
reprezinta expresia oscilanta a aces torconditii, fiind influentat de factori conjuncturali, in special de
raportul dintre cerere si oferta. Adam Smith confirma ca orice marfa poate avea un pret natural sau
pret real exprimat in munca, termen pentru care el prefera sinonimul de valoare si un pret curent,
denumit si pret nominal sau pret al pietei, exprimat in bani. Referindu-se la relatia dintre productie si
schimb, Adam Smith ofera un raspuns clar privind problemele relatiei dintre pret si valoarea
marfurilor, respectiv, izvorul, marimea si masura marimii acestora. Conform traditiei primilor liberali
clasici, Adam Smith sustine ca izvorul valorii marfurilor este munca omeneasca, marimea valorii este
data de cantitatea de munca incorporata in marfa respectiva, iar masura marimii acesteia este
timpul de munca obisnuit, sau cheltuit de majoritatea producatorilor specializati in productia
respectiva. Generalizand, el apreciaza ca banii constituie pretul nominal al marfurilor, iar munca este
pretul real al acestora. Citand, Adam Smith sustine ca numai munca este singurul etalon adevarat si
definitiv, dupa care valoarea tuturor marfurilor poate fi, intotdeauna si oriunde, apreciata si
cumparata.
Prin constructia sa, Adam Smith realizeaza una dintre cele mai coerente formulari ale teoriei
obiective a valorii si a preturilor, numita si teoria valorii bazata pe munca, din istoria gandirii
economice.
Teoria repartiiei venitului naional
In elaborarea teoriei repartitiei venitului national, Adam Smith porneste de la structura de clasa a
societatii capitaliste: muncitori, capitalisti si proprietari funciari, carora le revin trei categorii de
venituri primare, respective salariul, profitul si renta. Fata de predecesorii sai liberali, care au
abordat fragmentar problema repartitiei, Adam Smith prezinta o viziune de ansamblu, incercand sa
identifice specificul fiecarei categorii de venit.
Pe ansamblu, venitul national este definit ca fiind partea cu care sporeste anual avutia unei tari, iar
acesta este creat in toate sectoarele productiei sociale de catre muncitorii salariati. Natura si
marimea celor trei venituri sunt guvernate de factori diferiti, dar toate au ca unica sursa valoarea
nou creata (de munca prestata de muncitori in toate ramurile productiei sociale). Drept urmare,
salariul este singurul venit care izvoraste din munca proprie, in timp ce profitul si renta au ca sursa
munca straina. Adam Smith considera ca toate categoriile de venituri sunt justificate. Profitul si
renta, desi reprezinta scazaminte din valoarea nou creata de muncitori, se cuvin totusi in mod firesc
capitalistilor si proprietarilor funciari pentru eforturile facute si riscurile asumate pentru capitalul si
respectiv terenul utilizat.

Salariul este considerat a fi rasplata cuvenita producatorilor pentru marfa numita munca. Adam
Smith face distinctie intre salariul nominal si salariul real, si arata ca acesta nu are o marime
constanta ci este variabil, depinzand de nivelul productivitatii muncii, de nivelul dezvoltarii
economice a tarii respective, de dinamica preturilor, etc. Marimea efectiva a salariului se stabileste
in functie de cererea si oferta de munca si raportul de forte dintre muncitori si capitalisti. Pe termen
lung, Adam Smith considera ca salariul are tendinta de a se reduce pana la minimul vital pentru
muncitori, avand in vedere si tendinta de reducere a ratei profitului, deci a cresterii economice.
Deasemenea, sunt luate in consideratie o serie de criterii de diferentiere a salariilor, printre care:
dificultatea muncii, gradul de instruire, increderea, caracterul permanent al activitatii, etc.
Profitul este pentru prima data analizat ca o categorie independenta, fiind considerat principala
expresie a plusprodusului si ca fiind principalul mobil al productiei capitaliste. Originea sa se
regaseste in productie, fiind creat de muncitori, dar el rasplateste pe capitalist pentru riscul asumat
prin investirea capitalului. Marimea sa depinde de cantitatea capitalului utilizat. Notiunea de profit
existenta in toate sferele muncii sociale, are la Adam Smith o dubla semnificatie: uneori ea indica
intregul surplus de valoare nou creata peste salariile muncitorilor, identificandu-se cu plusvaloarea,
iar alteori cuprinde numai partea ce revine capitalistului.
Renta funciara reprezinta o categorie economica distincta, parte constitutiva a plusprodusului creat,
ce se plateste pentru folosirea pamantului aflat in proprietatea privata. Desi renta este inteleasa tot
ca un scazamant din valoarea nou creata de muncitori, ea este considerata ca un venit firesc al
proprietarilor. Marimea acestui venit este considerata ca rezultat al raportului de forte dintre
proprietar si arendas, raport in care hotaratoare sunt posibilitatile celui de-al doilea de a-si desface
produsele, fapt care reflecta conditiile productiei agricole. Adam Smith considera, deci, ca spre
deosebire de salariu sau profit, a caror marime determina pretul, cu renta se intampla invers: desi se
include in pret, marimea sa este determinata de nivelul acestuia.
Adam Smith a fost un mare reformator pe taram economic, politic si social, care despartindu-se de
marcantilisti si fiziocrati, a creat prin opera sa vasta o sinteza a gandirii economice liberale, ce
reflecta evolutia epocii sale, si constituie pana in prezent un reper de mare actualitate care a
influentat pe parcursul timpului multe generatii de economisti.