Conceptia lui Adam Smith despre avantajul absolut in

comertul exterior si foloasele politicii economice a liberului

schimb

Conceptia lui Adam Smith despre avantajul absolut in

comertul exterior
Adam Smith este adeptul unei politici economice liberale atat in comertul interior cat si in cel
international.

Teoria comertului international a lui Adam Smith este extinderea conceptiei sale despre
diviziunea muncii. În virtutea ei fiecare tarp trebuie sp se specializeze in producerea acelor bunuri pentru
care are cele mai abundente si ieftine resurse „Daca o tara straina ne poate furniza bunuri mai ieftine
decat le-am putea pruduce noi, e mai bine sa le cumparam de la ea, cu o parte din produsele activitatii
noastre, utilizate intr-un mod in care putem trage oarecare folose”[1]

În acest fel, fiecare natiune va utiliza cu maxim de eficienta resursele proprii si prin schimb isi
va procura bunurile care ar costa mai mult sa le produca decat sa le cumpere.

Ideile lui A. Smith despre comertul dintre tari si avantajele lui sunt cunoscute sub denumirea de
„teoria avantajelor absolute”. Adam Smith recunoaste ca utilitatea practicarii comertului exterior pentru
fiecare tara si considera ca la baza operatiunilor sale comerciale sta “principiul avantajului absolut”.

În viziunea lui Adam Smith, avantajul absolut din comertul international este inteles ca
diferenta intre costul de productie national mai mare si pretul de import mai mic. Prin comertul
international fiecare tara va urmari specializarea in producerea acelor marfuri pentru care dispune de
avantaje absolute si va importa acele marfuri care costa mai mult in interior decat in strainatate.

Smith pune avantajul absolut numai pe baza productivitatii muncii – teoria valorii – care nu mai
este acceptata acum. Adam Smith descopera una din cauzele majore care determina specializarea
natiunilor in comertul international: diferentele in ce priveste costurile de productie. Teoria clasica
considera munca ca fiind singurul factor de productie si diferentele de productivitate a muncii
dintre economiile nationale ca fiind sursa generatoare a comertului exterior. În capitolul V din 'Avutia
natiunilor', Smith descrie astfel relatia dintre valoarea marfurilor si cantitatea de munca cheltuita:
« Astfel, valoarea oricarei marfi, pentru orice persoana care o poseda si care intelege sa nu o
intrebuinteze sau sa o consume personal, ci sa o schimbe cu alte marfuri, este egala cu cantitatea de
munca ce-i da posibilitatea sa le cumpere sau sa dispuna de ele. Munca, prin urmare, este masura reala
a valorii de schimb a tuturor marfurilor Munca a fost primul pret, prima moneda de cumparare cu care
erau platite toate lucrurile. »[2]

Exemplu:

Teoria avantajului absolut cu urmatorul exemplu: consideram doua tari partenere, una
apartinand Nordului si cealalta Sudului, si doua grupe de produse, specifice celor doua tari, autoturisme
si textile.

Costurile sunt masurate prin numar de ore munca (M) pentru o unitate produs (Q), iar raportul
c=M/Q poarta numele de coeficient input–output. Acest coeficient reprezinta inversul productivitatii
muncii, care, la randul ei, se exprima ca numar de produse fabricate (Q) intr-o unitate de timp (M),
respectiv W = Q/M.
 Teoria avantajului absolut (ore necesare pentru o unitate de produs, raportul c =M/Q)

Sud
Nord
Autoturisme 3 12

Textile 6 4

Datele din tabelul 8 sunt exprimate prin intermediul coeficientilor input-output si indica faptul
ca lucratorii din Nord pot produce autoturismele intr-un timp mai scurt decat cei din Sud, in vreme ce
acestia sunt mai eficienti in productia de textile. Astfel, fiecare tara are un avantaj absolut in producerea
unui anumit bun.

Adam Smith aplica principiul diviziunii muncii in context international. Daca fiecare tara se va
specializa in producerea acelui bun pentru care are un avantaj absolut, se va obtine un castig in plan
mondial. Într-adevar, daca tarile din Nord vor transfera munca din domeniul textilelor in cel al
autoturismelor, domeniu in care sunt mai eficiente, vor obtine unitati suplimentare de autoturisme
pentru o unitate de textile. De asemenea, daca tarile din Sud vor transfera munca din domeniul
automobilelor in cel al textilelor, vor obtine trei unitati suplimentare de textile pentru o unitate de
autoturisme. Astfel, in plan mondial, cu un consum de munca identic, productia de textile va creste cu
2 unitati, iar cea de autoturisme cu o unitate, in raport cu situatia anterioara, caracteristica autarhiei.

Totusi inegalitatea avantajelor va spori pe masura accentuarii diferentierilor de nivel si

structura ale economiilor lumii. Adam Smith s-a straduit sa demonstrand inegalitatea avantajelor nu
poate conduce decat la fenomene negative in practicarea comertului international si, implicit, la
saracirea sau ramanerea in urma a unor tari fata de celelalte tari mai prospere. Prin urmare, fiind adeptul
liber-schimbului si oponent al protectionismului vamal.

Pentru Smith a constituit o problema importanta si studierea avantajelor si dezavantajelor

schimburilor dintre metropole si colonii, stiindu-se faptul ca Anglia timpului sau era o mare putere
coloniala. El considera ca teritoriile colonizate au de castigat de la natiunile civilizate deoarece, 'colonistii
aduc cu ei pricepere in agricultura si in alte indeletniciri. Ei aduc obisnuinta unei discipline, o conceptie
de guvernare organizata un sistem de legi pe care sa se sprijine guvernarea si principiile unei bune
administrari a justitiei…”, iar societatea progreseaza mai rapid spre avutie si putere.

Avantaje vor obtine si statele colonizatoare ca urmare a largirii pietei pentru produsele proprii
excedentare. Totodata, din colonii puteau fi obtinute mari cantitati de materii prime, care au dus la
impulsionarea productiei masiniste. În aceste conditii s-au accentuat interdependentele de tip colonial,
iar decalajul intre avantajele absolute ale unor grupuri de tari au crescut pana la a se transforma pentru
unele, in dezavantaje relative

Foloasele politicii economice a liberului schimb

Comertul mondial a crescut foarte rapid in perioada postbelica, atat in mod absolut cat si relativ
la veniturile nationale.

Comertul international incurajeaza specializarea, iar aceasta sporeste productivitatea. Pe

termen lung, cresterea volumului schimburilor comerciale si a productivitatii duce la ridicarea nivelului
de trai al fiecarui cetatean. Treptat, economiile nationale si-au dat seama de faptul ca schimburile
comerciale internationale reprezinta una din caile cele mai sigure care duc la bunastarea materiala.

Adam Smith se delimiteaza net de mercantilisti fiind adeptul liber-schimbului si oponent al

protectionismului vamal. În acest sens el scrie: 'comertul intre doua tari, facut fara restrictii si cu
regularitate, este intotdeauna avantajos, desi nu intotdeauna egal de avantajos pentru ambele. Prin
avantaj sau castig nu inteleg marimea cantitatii de aur sau argint, ci aceea a valorii de schimb a
productiei anuale a pamantului si muncii tarii sau sporirea venitului anual al locuitorilor sai (). Daca
balanta va fi echilibrata, iar comertul intre cele doua tari va consta in intregime in schimburi de produse
indigene, ele nu numai ca vor castiga ambele, in cele mai multe cazuri, dar ambele vor castiga egal sau
aproape egal”.

Adam Smith considera ca factorii determinanti pentru o economie de liber schimb sunt cei
nevazuti, denumiti si 'Mana Invizibila'.

Adam Smith readuce in discutie o vasta problematica economica la a carei solutionare si-a adus
o contributie substantiala. În acest context a facut pasi importanti in definirea mai clara a obiectului si
metodei de studiu ale economiei politice determinand consacrarea ei drept una din cele mai importante
stiinte moderne. A creat un fundament teoretic mai solid liberei concurente si politicii liber-schimbiste,
bazandu-se atat pe studierea materiei si comportamentuluiuman, cat si pe studiul comparativ al
diferitelor sisteme de organizare a economiei, ca si al diferitelor curente economice dinaintea lui –
mercantilismul si fiziocratia

În “Avutia natiunilor”, Smith priveste “universul economic ca un vast atelier creat de diviziunea
muncii, mobilul psihologic al producatorilor reprezentandu-l dorinta de a-si imbunatati situatia
economica. Politica economica este interpretata de Smith nu ca expresie a unui interes, al unei clase
sau alteia ci ca pe expresia interesului cel mai general al comunitatii”. Astfel el ofera o analiza
intercorelata a agriculturii, industriei si comertului.

Ceea ce il preocupa pe Smith este valoarea de schimb si eforturile sale sunt indreptate spre
aflarea regulii care determina proportiile in care o marfa se schimba pe o alta marfa.

Avand in vedere problema oscilatiilor preturilor pe piata in jurul pretului natural, toate luate la
nivelul mediu al domeniului sau al regiunii, Smith evidentiaza faptul ca aceste oscilatii sunt datorate
raportului cerere-oferta de marfuri. Pretul natural, adica aproximativ valoarea marfii apare drept o
categorie determinata social, care se modeleaza pe piata, in procesul vanzarii-cumpararii, realizandu-
se sub forma pretului de piata, ca urmare a influentelor modelatoare ale ofertei si cererii concurentei
manifestate intre vanzatori si cumparatori ca si intre membrii fiecarei categorii in parte.

Dupa parerea lui Smith, mecanismul “impersonal” al pietei va purta cel mai bine de grija
societatii, „daca este lasata sa functioneze nestigherit, altfel incat legile evolutiei sa duca societatea la
rasplata fagaduita”. Teoria “mana invizibila” regleaza, cu ajutorul concurentei preturile reale si aloca
prin intermediul lor resursele si asigura distribuirea factorilor de productie pe produse, clase si categorii
de produse, precum si pe domenii de activitate. Prin intermediul “mainii invizibile” a pietei se tinde spre
realizarea armonizarii intereselor particulare cu interesul general al societatii, deci are loc punerea in
practica a doctrinei “laissez-faire-ului”. În ochii sai, un guvern este cu atat mai bun, cu cat se implica
mai putin in viata economica. Totusi, Adam Smith nu se opune in mod absolut oricarei actiuni, din partea
guvernului, ci este adeptul interventiei acestuia atunci cand spune el, “are drept scop si promovarea
bunastarii generale”.

[1] Adam Smith, Avutia natiunilor, Cercetare asupra naturii si cauzelor ei, vol. I si II,
Ed.Academiei, Bucuresti, 1962

[2] Toader Ionescu, Istoria gandirii economice universale si romanesti, Editura Sarmis, Cluj-
Napoca, 1999 pag 55