Factorii de productie in economia de piata

In aceasta tema sunt prezentate conceptele de economie de piata si facori de productie si se pune in evidenta relatia dintre acestea.

Factorii de productie in economia de piata

Aceasta tema este importanta intrucat aici sunt prezentate, in amanunt, lucruri uzuale, cu care toti indivizii se intalnesc zilnic. Economia, in sine, studiaza comportamentul uman ca o relatie intre teluri si resursele rare cu intrebuintari alternative. In societate umana, de-a lungul timpului, s-au manifestat diferite forme de organizare a activitatii economice, avand la baza mecanisme proprii de alocare si utilizare a resurselor, in vederea satisfacerii trebuintelor (nevoilor). Economia de schimb desemneaza o forma de organizare si desfasurare a activitatii economice in care agentii economici produc bunuri in vederea vanzarii, obtinand in schimbul lor alte bunuri, necesare trebuintelor. Economia de schimb reprezinta forma universala de organizare si functionare a activitatii economice in lumea contemporana. Agentii economici sunt reprezentati de persoane fizice sau juridice care presteaza sau gestioneaza o activitate comerciala. Conceptul de concurenta exprima raporturile dintre agentii economici, in cadrul carora fiecare actioneaza pentru satisfacerea propriilor interese, respectand formele juridice in vigoare. Locul in care se desfasoara concurenta dintre agentii economici, spatiul economic in care are loc schimbul, este piata.

ECONOMIA DE PIATA reprezinta un mod de organizare si functionare a activitatii economice, in care raportul dintre cerere si oferta determina principiile de prioritate in producerea diferitelor bunuri si servicii, precum si a metodelor de organizare si combinare a factorilor de productie.

FACTORII DE PRODUCTIE

Factorii de productie in economia de piata

Factorii de productie reprezinta totalitatea elementelor care participa la producerea bunurilor economice. Factorii de productie se impart in: I. Factori traditionali: a) munca b) natura c) capital tehnic II. Neofactori: d) stiinta (informatie) e) management f) intreprindere Munca este factorul primar si determinant, activ si constient. Implica consum de forta de munca (energia fizica si intelectuala pe care o poseda organismul uman). Natura (pamantul) este cea mai importanta resursa naturala care include si bogatiile solului si bogatiile subsolului (factor primar originar, baza desfasurarii tuturor activitatilor economico-sociale, limitat, regenerabil, principalul factor de productie pentru agricultura - fond funciar). Capitalul tehnic (bunuri intermediare, mijloace de productie) reprezinta bunurile materiale si serviciile produse in scopul producerii de noi bunuri economice. Capitalul tehnic fix este parte a capitalului tehnic concretizata in mijloace de munca, mijloace de transport, mijloace de depozitare, cladirile intreprinderilor, licentele. Capitalul tehnic circulant este parte a capitalului tehnic concretizata in materie prima, materiale auxiliare, energie, combustibil, apa tehnologica.

Factorii de productie in economia de piata

Economia de piata este cea in care domina fortele pietei. Aceasta inseamna ca aplicarea comportamentului individual auto-interesat, prin fortele ofertei si ale cererii, hotaraste pretul si alocarea resurselor. In economie, resursele (uneori numite si factori de productie) sunt considerate forta de munca (lucratorii), capitalul (masini, fabrici si asa mai departe) si pamantul (care include de asemenea resurse naturale precum lana, petrolul si carbunele). Intr-o piata libera acestea, si toate bunurile si serviciile pe care le produc, sunt alocate prin cerere si oferta. Economia de piata complet libera este adesea vazuta ca fiind opusul unei economii complet de comanda sau socialiste - adica, una in care toate resursele, bunurile si serviciile sunt alocate de o autoritate centrala, de obicei guvernul sau statul. Economia de piata este uneori denumita economie capitalista sau economie de libera intreprindere.

Caracteristici Prin definitie, economia de piata complet libera are cateva caracteristici principale: In primul rand, toti consumatorii si proprietarii factorilor de productie (adica detinatorii de pamant, forta de munca si capital) sunt motivati exclusiv prin auto-interes. De exemplu, in momentul in care iau decizii, consumatorii cauta ca nevoile lor sa fie satisfacute la maximum. Producatorii, in acelasi timp, cauta sa isi mareasca profiturile, iar proprietarii de pamanturi, forta de munca si capital (detinatorii de terenuri, lucratorii, oamenii de afaceri etc.) cauta sa isi mareasca chiriile, salariile, dobanzile si profiturile. In al doilea rand, factorii de productie se afla in proprietatea unor indivizi, firme si organizatii particulare, si nu sunt detinute de catre guvern sau de catre stat (asa cum se intampla in economia cu planificare centrala).

Factorii de productie in economia de piata

In al treilea rand, indivizii sunt liberi sa isi infiinteze propriile afaceri, sa vanda orice doresc sa vanda. In acelasi timp, consumatorii sunt liberi sa isi foloseasca banii pentru a cumpara orice doresc. Cea de-a patra caracteristica este ca pe piata exista concurenta. Aceasta inseamna ca producatorii trebuie sa concureze pentru cheltuielile pe care le fac consumatorii cu bunurile si serviciile. Lucratorii trebuie sa concureze pentru cheltuielile producatorilor cu salariile. Ultima caracteristica este aceea ca nu exista un corp central care aloca resursele; luarea deciziilor este descentralizata si resursele sunt alocate prin mecanismul pietei. Polonia s-a numarat printre primele tari din Europa de Est care au lansat un program radical de reforma economica in 1990. Multe dintre reformele economice intreprinse in Polonia si Ungaria, in Republica Ceha si mai recent, in fosta Uniune Sovietica, arata tendinta de departare de planificarea centrala, spre conditiile de piata libera. Mai exact, a avut loc restructurarea industriei, firmele detinute in trecut de stat fiind privatizate. In plus, concurenta, intreprinderea privata si antreprenoriatul sunt incurajate mai mult ca niciodata. Bunurile si serviciile produse si oferite intr-o economie de piata sunt hotarate de ceea ce este cel mai profitabil de produs sau de oferit. Aceasta contrasteaza cu economia socialista sau planificata central, in care guverul decide ce trebuie sa produca economia pentru a satisface nevoile tarii; apoi el aloca resursele necesare pentru productia produsului economic respectiv.

Sa luam, spre exemplu, cazul unui producator de bunuri X, care opereaza intr-o economie de piata. Sa presupunem ca firma produce 10.000 de bucati pe an. Daca acestea nu sunt suficiente pentru ca firma sa isi acopere toate costurile, producatorul va decide ori sa vanda mai multi pantofi, ori sa vanda acelasi numar de pantofi, dar la un pret mai mare.

Factorii de productie in economia de piata

Cei care si-au investit banii in firma isi vor pierde increderea in afacere in cazul in care ea va continua sa inregistreze pierderi. Ei ar putea sa decida sa isi mute banii in firme sau industrii mai profitabile. Daca firma in cauza nu poate sa isi mareasca eficenta si/sau vanzarile, ea va iesi in cele din urma de pe piata. De aceea, intr-o economie de piata bunurile X sunt oferite doar in cazul in care este profitabil ca o firma sa ii ofere. Spre deosebire de aceasta, intr-o economie socialista, agentia de planificare poate sa hotarasca ca firma in cauza trebuie sa produca 10.000 de bucati pe an. Resursele necesare (forta de munca, aparatura) ar fi stabilite si alocate firmei. In acest caz bunurile X sunt oferite pe piata indifferent daca vanzarile acopera costurile sau nu. Intr-o economie de piata, mecanisul pietei incurajeaza firmele sa produca bunuri utilizand cele mai eficiente metode disponibile. Eficienta/ rationalitatea economica presupune ca mijloacele limitate sa fie in asa fel utilizate incat satisfactia obtinuta sa fie maxima. Productivitatea exprima eficienta cu care sunt consumati sau cheltuiti factorii de productie.