Noţiuni introductive

Întreprinderea constituie un sistem organizat care, produce bunuri şi servicii destinate satisfacerii nevoilor de
consum ale persoanelor fizice (populaţie) sau juridice (alte unităţi de producţie sau întreprinderi) prin utilizarea
resurselor materiale, umane, financiare şi informaţionale.

În toate reglementările, statisticile şi alte documente oficiale emise de către autorităţi sau alte instituţii publice prin
întreprindere se înţelege:

„Orice formă de organizare a unei activităţi economice, autonomă patrimonial şi autorizată potrivit legilor în
vigoare să facă acte şi fapte de comerţ, în scopul de a obţine profit prin realizarea de bunuri materiale, respectiv
prestări de servicii, din vânzarea acestora pe piaţă, în condiţii de concurenţă”.

CAPITOLUL I – FENOMENE ŞI PROCESE ECONOMICE

Descrierea fenomenelor, proceselor şi operaţiilor economice

Fenomenul economic reprezintă o amplă manifestare a unor activități și procese economice. Aceste activităţi
pot fi astfel cunoscute şi chiar resimţite de oameni, prin impactul lor care poate fi unul drastic sau de durată (de ex.
devalorizarea monedei naţionale, fenomenul privatizării).
Fenomenul economic se naşte şi evoluează diferit de la o ţară la alta, de la o regiune geografică la alta şi de la o
perioadă la alta. Astfel, impactul resimţit de populație va fi diferit în funcție de perioada sa de manifestare, durata
sau nivelul de aşteptare al populaţiei (de ex., fenomenul inflaţionist, criză economică, etc).

Procesul economic se referă la ansamblul de acţiuni și activităţi specifice vieții economice normale: procesul
de producţie, de distribuţie a mărfurilor, procese de consum, de muncă, de investiții, etc. Pentru realizarea şi
desfăşurarea unui proces economic se consumă (se cheltuiesc) resurse economice cum sunt (materii prime,
combustibil) sau resurse neeconomice (timp, energie fizică).

Operațiile economice descriu activităţile desfăşurate într-o succesiune logică şi evidentă pentru realizarea unui
anumit proces economic.
Succesiunea operaţiilor în producerea de bunuri este:
- operaţia de achiziţionare de materii prime
- operaţia de transformare a materiei prime
- operaţia de stocare a produselor
- operaţia de vânzare a produselor

Influenţa evenimentelor contemporane în economia de piaţă

Orice proces economic se află mai mult sau mai puțin sub influenţa fenomenelor economice interne şi chiar
internaţionale.
Spre exemplu, orice criză economică va afecta in mod direct toate activită țile economice interne, dar şi
activităţile economice din statele vecine sau cu care există relații economice.
Astfel, evenimentele în desfăşurare, pot influenţa în mod direct sau indirect, pozitiv sau negativ activitatea
economică din zonă. Aceasta poate fi incurajată sau dimpotrivă descurajată.

Tipuri de unități economice

 Unitatea economică este o componentă a sistemului economic national care contribuie la producţia socială și
care funcţionează sub formă de întreprindere, companie, institut de cercetare de profil, etc.
Intr-o economie națională, producția, consumul şi schimburile au loc la nivelul a două unităţi economice de
bază: firma sau întreprinderea şi gospodăria.

Firma este unitatea care ia decizii legate de producţie. Aceste decizii includ bunurile ce se vor produce, cum se
va realiza procesul de producţie şi care vor fi preţurile la care vor fi comercializate acestea pe piaţă.

Întreprinderea este o organizaţie umană în care se combină factori de producţie în vederea obţinerii de bunuri
şi servicii. Ea reprezintă un agent economic, persoană juridică, în care elementele de natură materială, financiară şi
umană se combină în scopul realizării unor obiective precise.

Gospodăria este unitatea responsabilă pentru deciziile legate de consum. Ea este deţinătoare de factori de
producţie şi servicii necesare producţiei, cumpărând în final produse finite realizate de firme în vederea consumului
privat.

Noțiunea de firmă este folosită în teoria şi practica economică cu două accepțiuni: pe de o parte, reprezintă un
nume sub care apare o persoană fizică sau juridică ce exercită o activitate economică şi sub care trebuie să se înscrie
în registrul comerțului, iar, pe de altă parte, desemnează un agent economic care produce bunuri și servicii destinate
pieței, indiferent de forma de proprietate şi de organizare.

Firma poate fi un nume care defineşte domeniul de activitate al înţeleg să pună în comun întreprinderii (ex: SC
Rom-Gaz SRL) sau un nume aleatoriu, care să servească la identificarea ei (Ex: SC.Orion SRL).
Firmele, ca şi agenti economici, se organizează în toate domeniile de activitate: industrie, psihologice,
agricultură, construcţii, transporturi, comerţ, telecomunicații, cercetare, ştiinţă, proiectare, învăţământ, cultură,
ocrotirea sănătăţii etc.

Caracteristicile întreprinderii în economia de piaţă

Trăsăturile întreprinderii sunt:

 este un organism social, deoarece cuprinde activități umane cu finalitate bine determinată. Indiferent de
baza tehnico-materială de care dispune, orice întreprindere funcţionează prin implicarea resursei umane;
 este un organism tehnico-productiv, deoarece foloseşte mijloace materiale, tehnici și tehnologii de
producţie potrivit profilului activităţii;
 este un organism economic, deoarece urmărește gestionarea eficientă a resurselor de care dispune în
vederea satisfacerii obiectivelor urmărite;
 este un organism dinamic, care dincolo de tehnicile şi metodele constante de acţiune utilizează instrumente
noi, aplică strategii de rezervă, metode de lucru adecvate schimbărilor de mediu;
 este un sistem deschis, aceasta interacţionând constant cu mediul extern;
 este un sistem autoreglabil, întreprinderea având capacitatea de a-şi modifica activitatea în scopul realizării
obiectivelor propuse;
 este un sistem organizatoric-administrativ. Atunci când întreprinderea obţine statutul de persoană juridică,
are o denumire, un sediu şi un obiect de activitate bine definit. Dispune de asemenea de un regulament
propriu de organizare şi funcţionare.

Pe scurt, întreprinderea are trei caracteristici principale:

1. este o unitate economică și de producţie, ea având ca funcție principal producerea de bunuri şi servicii
destinate vânzării;
2. este o celulă a societăţii, având o importantă funcţie socială, prin angajarea de personal, satisfăcându-le
astfel nevoile.
3. este un centru de decizie economică, ea hotărând ce bunuri şi servicii va realiza, ce resurse va consuma, ce
preţuri va practica, etc.

Rolul unităților economice/intreprinderilor

 Rolul unităților economice în general, al întreprinderii in special, este unul dublu: economic şi social.
Rolul economic al întreprinderii se concretizează în:
 întreprinderile atrag factorii de producţie (munca, capitalurile, elemente din natură) și îi combină în
mod eficient;
 realizarea de bunuri și servicii la costuri minime pentru satisfacerea nevoilor pieţei;
 distribuirea veniturilor realizate către cei care au pus la dispoziția sa factorii de producţie, şi anume:
Intreprinderea are un rol hotărâtor în dezvoltarea economic a oricărei ţări, în determinarea potenţialului acesteia.
De costurile cu care se obţin bunuri şi servicii, de calitatea acestora şi de capacitatea întreprinderii de a le
comercializa profitabil, depind în realitate puterea economică și nivelul de trai al unei ţări.

Mediul întreprinderii
Ca agent economic, întreprinderea își desfăşoară activitatea sub influenţa multor factori din mediul său. Aceşti
factori sunt fie de natură economic, fie socială, politică, juridică, demografică, tehnică, etc. ace știa vor influența
puternic de multe ori deciziile firmei şi relaţiile sale cu ceilalţi agenţi economici.
În funcție de intensitatea cu care sunt percepute sau simţite aceste influenţe, factorii din mediul extern al firmei se
pot grupa în două categorii: micromediul firmei şi macromediul firmei.
1. Micromediul întreprinderii cuprinde acei agenţi cu care firma are relaţii directe şi care o influențează în mod
direct şi anume:
a) Clienții, care pot fi consumatori, utilizatori industriali, firme de comerţ, etc, cărora le sunt destinate produsele
sau serviciile întreprinderii;
b) Concurenţii, reprezentaţi de alte firme sau persoane care oferă produse sau servicii similar pentru aceeaşi
categorie de clienţi;
c) Furnizorii de mărfuri - sunt acei agenţi economici care pun la dispoziția întreprinderii materiile prime,
materialele sau echipamentele necesare desfăşurării activității.
d) Prestatorii de servicii, reprezentați de acei agenți economici care oferă o varietate de servicii necesare
desfăşurării activității întreprinderii (exemple: firme de transport, agenţi de comerț, agențiile de publicitate, agenți
de asigurări, prestatori de servicii bancare şi financiare, etc.)
e) Furnizorii de forţă de muncă - în această categorie intra: şcolile și instituţiile de învăţământ, oficiile de forţă de
muncă.
f) Alte organisme publice: asociaţiile profesionale, organisme publice locale, organizaţii cetăţeneşti, mass-media,
organe de stat cu atribuţii financiare, de justiție, vamale, etc.

B. Macromediul întreprinderii, care cuprinde factori cu influență generală, indirect asupra întreprinderii. Aceasta
va fi influenţată în aceeaşi măsură în care sunt influenţate şi celelate societăți concurente.
Elementele macromediului întreprinderii sunt:
a) Mediul economic: nivelul de dezvoltare pe fiecare ramură a economiei, nivelul preţurilor, posibilităţile de
ocupare a fortei de muncă;
b) Mediul demografic: numărul populaţiei, structura pe sexe şi vârste, împărțirea pe medii urban-rural, mărimea
medie a unei familii, etc. Cunoaşterea acestora e importantă pentru orientarea ofertelor diferitelor întreprinderi;
c) Mediul tehnologic: invențiile și inovațiile cunoscute, nivelul de cercetare şi dezvoltare tehnologică, importanta
tehnologiilor de reducere a poluării, etc.
d) Mediul socio-cultural: obiceiuri, tradiții, tot ce poate influența comportamentul de consum al oamenilor la un
moment dat;
e) Mediul politic diferit în fiecare ţară. În unele țări, statul se implică mai mult în economie, în altele activitatea
economic este mai puţin supravegheată şi dirijată;
g) Mediul natural sau ecologic: clima, relieful, agresivitatea uneor factori de mediu pot influenţa activitatea
economic a multor întreprinderi.
h) Mediul internațional de afaceri, poate influența decisiv relațiile de afaceri interne ale întreprinderilor.
Exemplu: fluctuaţiile cursului monedei europene poate influenţa pozitiv sau negativ profitul firmelor, falimentul
unor mari companii poate avea o influenţă nefastă asupra partenerilor de afaceri din multe state, etc.

Organizarea structurala a intreprinderii

Conceptul de structura organizatorica a intreprinderii

 Organizarea reprezintă un proces esențial al oricărei activitati si evident al oricarei
organizatii. Aceasta depinde in primul rand de capacitatea managerului de a grupa
procesele de muncă similare, de a alcătui birouri sau compartimente pentru creşterea
eficientei
A organiza presupune în primul rând a recunoaşte nevoile întreprinderii prin prisma
obiectivelor sale, a le măsura și a pune la dispoziția activităților în desfăşurare, resursele
materiale, financiare şi umane necesare.
Organizarea întreprinderii se poate lua două forme: procesuală şi structurală.
Organizarea procesuală are la bază gruparea activităților și proceselor de muncă după
criteriul omogenităţii şi complementarităţii, în funcţiuni.
Organizarea structurală preia rezultatele organizării procesuale (gruparea pe funcțiuni,
activități, atribuţii şi sarcini), incadrandu-le in structuri organizatorice adecvate fiecarei unitati
economice in parte.
Ca urmare organizarea structurala a unei intreprinderi se concretizeaza in structura sa
organizatorica.
Structura organizatorică (configuraţia internă a unei entităţi) ansamblul persoanelor, al
subdiviziunilor organizatorice şi al relaţiilor dintre acestea astfel constituite încât să asigure
realizarea obiectivelor prestabilite.

Structura organizatorică reprezintă un ansamblu de funcţii şi de relaţii care asigură

dirijarea sistemului către obiectivele propuse.

Structura organizatorică poate fi considerată drept scheletul firmei şi cuprinde două părţi:
1. structura de conducere sau funcţională;
2. structura de producţie sau operaţională.
Structura organizatorică are rolul de a asigura desfăşurarea normală a activităţilor, atât la
nivelul angajatilor cât şi în relaţiile acestora cu conducerea.