Notiuni de baza la economie

Notiuni de baza

nevoi (trebuinte) umane: rep. un sir nesfarsit de cerinte obiectiv

necesare vietii umane, ale existentei si dezvoltarii purtatorilor lor –
oamenii, grupuri sociale si societatea in ansamblul ei.
42976ckg91fir7g

interese economice: apar ca nevoi intelese de oameni

(constientizate) si care se manifesta in procesul cooperarii si
confruntarii dintre acestea, in vederea dobandirii bunurilor
necesare satisfacerii lor.

resurse economice: sunt rep. de toate elementele pe care omul le

poate folosi in activitatea sa pentru a obtine bunuri si servicii
necesare satisfacerii nevoilor sale.

raritatea resurselor: caracteristica esentiala a resurselor este

raritatea, in sensul ca ele nu sunt disponibile decat in anumite
cantitati, in timp ce nevoile umane tind a fi nelimitate.

activitatea economica: consta in efortul constient al oamenilor de

a atrage si utiliza resursele economice rare in vederea producerii,
repartitiei, circulatiei si consumului de bunuri si servicii,
corespunzator nevoilor si intereselor acestora. ki976c2491fiir

diviziunea muncii: este un proces obiectiv si permanent de

desprindere, diferentiere si separare a diferitelor categorii de
munca din ansamblul muncii sociale si fixarea acestora ca
activitati specializate, de sine statatoare.

economia societatii: activitatile din societate ce vizeaza productia,

repartitia, schimbul si consumul de bunuri si servicii, in
interdependenta lor, formeaza economia societatii.

economia nationala: rep. ansamblul de activitati economice care s-

au constituit in sectoare de activitati, ramuri, subramuri etc., la
nivelul unei tari, intre care se stabilesc legaturi reciproce, pe baza
carora se infaptuieste miscarea bunurilor si serviciilor, se asigura
functionarea si dezvoltarea economica a societatii.

1
costul de oportunitate: rep. ceea ce pierde individul, colectivitatile,
societatea, in urma alegerii facute. El este costul alegerii (al sansei
sacrificate), un concept relativ exprimat in termeni reali.

rationalitate: capacitatea oamenilor de a-si stabili obiectivele si de

a actiona intr-o astfel de maniera incat sa realizeze aceste
obiective in conditii de eficienta maxima. Ea reflecta procesul de
maximizare a efectelor actiunii umane in contextul cheltuirii unui
anumit efort, deci obtinerea unui rezultat maxim din alegerea pe
care omul sau oamenii au facut-o.

problema economica fundamentala: in toate deciziile economice

oamenii se opresc la acele alternative prin care cred si spera ca
obtin castigul net maxim.

sistemul stiintelor economice: ansamblu de stiinte independente

care studiaza diferite laturi ale vietii economice la nivel micro- si
macrosocial etc.

fenomen economic: reprezinta forme de manifestare la suprafata

societatii a activitatilor economice, care sunt si pot fi cunoscute de
oameni, in mod direct (ex. productia , vanzarea, cumpararea etc.).

proces economic: proces care pune in evidenta transformarile de

natura cantitativa, calitativa si structurala, care au loc in starea
fenomenelor economice si care reflecta desfasurarea acestora in
spatiu si timp (ex. cresterea preturilor, modificarea cererii si
ofertei, cresterea productivitatii muncii etc.).

mercantilism: curentul apare in sec. XV-XVI, a carui idee centrala

reprezenta abordarea problemelor economice din punctul de
vedere al imbogatirii comerciantilor si statului. Mercantilistii
vedeau izvorul bogatiei in schimb, aurul si argintul fiind
considerate sursele cele mai importante ale bogatiei.

liberalism economic: noninterventia statului in economie, in

relatiile dintre indivizi, grupuri sociale sau natiuni; promoveaza
ideea libertatii economice, a liberului schimb, a liberei concurente.

gandire neoclasica: a mers pe ideea liberalismului economic, dar

cu un demers total diferit. Conceptul esential al teoriei neoclasice
este cel de raritate a resurselor si de alegeri rationale efectuate de
indivizi cu scopul de a obtine maximul de satisfactie.

gandire dirijista: curent care sustine implicarea statului in

economie;

2
neokeynesism: curent care se concentreaza pe punerea in valoare
a noi instrumente de interventie statala (investitiile de stat,
imprumuturile de stat, controlul preturilor si salariilor).

sinteza neoclasica: un mare curent rezultat din imbinarea analizei

microeconomice neoclasiciste cu analiza macroeconomica
keynesista. Ea a baza teoretica pe care au fost concepute modelele
econometrice de crestere macroeconomica.

microeconomie: cea care studiaza comportamentele individuale

ale subiectilor economici(gospodarii, firme de afaceri, agenti
economici individuali etc.), relatiile acestora cu piata, relatiile
dintre ei, in procesul producerii, schimbului, distributiei si
consumului bunurilor si serviciilor.

macroeconomie: cea care cerceteaza economia nationala in

ansamblul ei, vizand agregarea comportamentelor individuale ale
agentilor economici la nivelul intregii economii, ca si efectele
globale care rezulta (somaj, inflatie etc.).

economie naturala: rep. acel sistem economic care bunurile

produse au ca destinatie consumul propriu al producatorilor, iar
nevoile oamenilor sunt satisfacute in mod direct prin autoconsum.

autoconsum: utilizarea de catre producator a bunurilor pentru

satisfacerea propriilor nevoi9sau al familiei sale);

economia de schimb: este forma de organizare si desfasurare a

activitatii economice in care agentii economici produc bunuri in
vederea vanzarii, obtinand in schimb altele, necesare satisfacerii
trebuintei lor. Astazi forma universala de organizare a activitatii
economice.

economia de piata: economie de schimb evoluata in care piata rep.

componenta centrala a economiei, regland prin mecanismele
sale( cerere si oferta, pret).

economie contemporana: economie de piata aflata intr-un diferit

stadiu de dezvoltare.

economie monetara: economia care se ocupa cu studiul pretului

de schimbare al unei monede intr-o alta moneda .

marfa: produs al muncii destinat schimbului prin intermediul

vanzarii-cumpararii.

economie de comanda: economie care are la baza proprietatea

statului, economie centralizata.

3
tranzitie: amplu proces de schimbari economice prin care se
incearca trecerea de la economia bazata pe proprietatea statului la
o economie bazata pe proprietatea privata.

reforma economica: adoptarea si implementarea unui set de

masuri care vizeaza in principal:

trecerea de la proprietatea statului la cea privata ;

promovarea concurentei si a liberului schimb;

productie: activitate depusa de oameni cu scopul de a transforma

resursele disponibile din societate corespunzator lor, urmarind
crearea de bunuri si servicii menite a intra in consum, in vederea
satisfacerii diferitelor categorii de trebuinte.

factorii de productie: rep. totalitatea elementelor care participa,

intr-un fel sau altul, la producerea de bunuri si servicii.

neofactorii: factori noi de productie cum ar fi: intreprinderea,

intreprinzatorul, informatia, tehnologiile etc.

munca: este rep. de totalitatea resurselor umane (fizice si

intelectuale) care sunt efectiv antrenate in activitati economice.

resursele de munca: resursele de munca ale unei tari sunt:

populatia adulta: se det. scazand din populatia totala a unei tari

populatia tanara si populatia in varsta;

populatia activa: populatia activa din care se sacade adultii inapti

de munca;

populatia activa disponibila;

populatia ocupata;

populatia ocupata salariata;

pamantul (natura): rep. totalitatea resurselor naturale (suprafete

agricole, paduri, pasuni, aer etc.) pe care omul le poate utiliza,
adapta si transforma conform intereselor lor de consum.

capital: totalitatea bunurilor care ajuta la realizarea procesului de

productie.

4
capital tehnic (real): este constituit de consrtuctii, masini, utilaje,
materii prime etc.

capital financiar (fictiv): proprietarii capitalului real poseda hartii

de valoare care arata dreptul lor de proprietate.

capital fix: acea parte a capitalului care se concretizeaza in masini,

instalatii care isi transmite treptat valoarea in noul produs.

capital circulant: acea parte a capitalului care se concretizeaza in

materii prime, energie si care isi transmite dintr-o data valoarea in
noul produs.

uzura: consta in pierderea (deprecierea) capitalului.

amortizare: procesul de recuperare a pretului de cumparare a

capitalului fix.

bunuri economice: rezultatul combinarii factorilor de productie

este productia, care ofera spre consum bunuri (bunuri economice).

agent economic: rep. persoane fizice si/sau juridice, care

indeplinesc functii bine determinate in economie.

intreprindere (firma): agenti economici a caror functie principala

consta in producerea de bunuri economice si prestarea de servicii
in scopul vanzarii lor.

proprietate: -in sens economic: rep. totalitatea raporturilor dintre

oameni in legatura cu bunurile economice ;

in sens juridic: dreptul de posesiune, de utilizare, de uzfruct;

societate anonima: societatea care permite reunirea de actionari si

capitaluri numeroase.

societate comerciala: intreprindere asociata organizata sub

urmatoarele forme: societate in nume colectiv, societate in
comandita pe actiuni, societate pe actiuni si societate cu
raspundere limitata.

regie autonoma: intreprinderi aflate in proprietatea statului care au

ca obiectiv obtinerea de profit.

cifra de afaceri : rep. volumul incasarilor obtinut de un agent

economic prin vanzarea bunurilor si serviciilor la pretul pietei.

valoare adaugata: rep. contributia factorului munca si a factorului

capital (capital fix) in procesul utilizarii lor de catre intreprindere.

5
flux economic: rep. operatiile si tranzactiile care au loc intre
agentii economici dau nastere unui transfer de bunuri si servicii
sau a unei cantitati de moneda de la un agent la altul.

circuit economic: este alcatuit din fluxurile de marfuri si servicii,

fluxurile monetare si cele de venituri.

utilitatea marginala: exprima utilitatea aditionala, obtinuta prin

consumul unei unitati suplimentare de marfa, cand cantitatile de
celorlante marfuri sunt neschimbate.

utilitate totala: exprima satisfactia totala resimtita de consumator

ca urmare a consumului sau utilizarii unei cantitati totale dintr-un
bun.

utilitatea individuala: exprima satisfactia generata consumatorului

de fiecare unitate consumata dintr-un bun.

utilitate ordinala: arata numai ordinea preferintelor

consumatorului.

utilitate cardinala: arata atat ordine cat si intensitatea preferintelor

consumatorului.

62.echilibrul consumatorului: se realizeaza la nivelul egalitatii

raportului dintre utilitatea marginala si pret pentru fiecare bun
consumat, cand venitul pentru bun este cheltuit in totalitate sau
ramane insuficient pentru achizitionarea unei unitati suplimentare
dintr-un bun.

63.curbe de indiferenta: rep. totalitatea nivelurilor de satisfactie

resimtite de un consumator la alegerea inter doua bunuri
substituibile cantitativ.

64.efect de substitutie: rep. inlocuirea unui bun cu altul datorita

variatiei pretului unuia dintre ele.

65. efect de venit: rep. variatia dintr-un bun ca urmare a modificarii

venitului sau real.

66.cost de productie: exprima totalitatea cheltuielilor efectuate de

un agent economic pentru realizarea unui bun sau a unui serviciu.

67. adaptabilitatea : rep. proprietatea factorului de productie de a

se asocia cu un anumit numar de unitati dintr-un alt factor de
productie.

6
68.divizibilitatea: rep. proprietatea unui factor de productie de a fi
impatrit in subunitati omogene, fara a fi afectata calitatea factorului
respectiv.

69. complementaritatea: factorilor de productie exprima

necesitatea asocierii unei anumite cantitati dintr-un factor cu o
cantitate determinata din alt factor de productie.

70.substituirea factorilor de productie: rep procesul de inlocuire a

unei cantitati dintr-un factor de productie cu o cantitate din alt
factor de productie in conditiile care se obtine cel putin aceeasi
productie.

71.costul fix: rep. costul de productie care este indepedent de

volumul productiei.

72. costul variabil: exprima totalitatea cheltuielilor care depind de

volumul productiei.

73. costul total: exprima totalitatea cheltuielilor suportate de un

agent economic cu ocazia producerii si desfacerii unui bun.

74.costul fix mediu: rep. nivelul costului fix pe o unitate de

productie realizata.

75.costul variabil mediu: rep. nivelul costului variabil pe o unitate

de productie.

76.costul total mediu: rep. nivelul costului total pe o unitate de

productie.

77.costul marginal: rep. variatia cheltuielilor totale (sau variabile)

antrenate de modificarea productiei, de cele mai multe ori fiind
sporul de cost (total sau variabil) generat de cresterea productiei
cu o unitate.

78.schimbul: se realizeaza atunci cand sunt asigurate premisele

sale: exista doua parti vanzator si cumparator.

79.piata: este spatiul economic unde se formeaza cererea si oferta

de bunuri si servicii, locul unde se intalneste vanzatorul cu
cumparatorul, locul unde se formeaza preturile, locul unde se
manifesta concurenta.

80.bunuri de consum: rep. bunurile economice cu existenta

corporala, fizica, pe care indivizii sau menajele (familiile) le
achizitioneaza pentru folosul sau consumul personal (alimente,
imbracaminte, mobila etc.).

7
81.servicii: rep. bunurile economice cu existenta necorporala,
intangibila la care indivizii pentru satisfacerea unor nevoi.

82.segment de piata: rep. grupul consumatorilor care au cel putin

o trasatura comuna in functie de care se exprima cererea pe piata.

83.productivitate marginala: a unui factor de productie variatia

productiei totale ce rezulta din cresterea cu o unitate a unui factor
cand ceilalti factori nu se modifica.

84.productivitate medie: a unui factor de productie, productia

totala ce rezultata in medie ac urmare a folosirii unui factor de
productie.

85.concurenta: rep. confruntarea dintre agentii economici de

acelasi fel (dintre producatori sau dintre consumatori) care
actioneaza pe piata pentru obtinerea de cat mai multe avantaje.

86.strategii concurentiale: au ca obiectiv atragerea unui numar cat

mai mare de cumparatori si cresterea profitului. Exista trei tipuri
principale de strategii:

a)strategia efortului concentrat;

b)strategia elitei;

c)strategia costurilor;

87.cerere: rep. cantitatea de bunuri sau servicii pe care

consumatorii o pot cumpara la un anumit pret, intr-o perioada de
timp.

88.oferta: rep. cantitatea maxima dintr-un anumit bun sau serviciu

pe care un producator este dispus sa o vanda intr-o perioada de
timp determinata la un pret dat.

89.elasticitatea cererii: este proprietatea cererii de a-si modific

marimea in functie de factori care o determina.

90.elasticitatea ofertei: exprima gradul in care se modifica oferta in

functie de schimbarea pretului sau a oricarei alte cerinte.

91.coeficient de elasticitate al cererii si al ofertei: rep. gradul de

elasticitate al acestora.

92.pret de echilibru: este pretul la care cererea este egala cu

oferta.

8
93.pretul: rep. cantitatea de moneda cedata de cumparator
vanzatorului in schimbul unui bun sau serviciu.

94.pretul posibil de piata: pretul acceptat de piata.

95.pret administrat: se formeaza sub influenta actiunii statului sau

a unor firme cu pozitie dominanta pe piata.

96.pret diferentiat: in functie de negocierea vanzator cumparator.

97.pret de produse noi: sunt preturi ridicate sau scazute in functie

de strategia urmarita de producator.

98.preturile fara TVA: rep. preturile la un nivel suficient pentru

recuperarea costului si obtinerea de profit. TVA adica impozitul
asupra vanzatorilor.

99.preturile fara TVA: rep. pretul la care se cumpara un bun sau

serviciu.

100.pretul pietei: rep. pretul posibil de piata in conditiile concrete

ale cererii si ofertei, pateu fi mai mare decat pretul de
echilibru( cand exisa surplus de oferta) si mai mic cand exista
surplus de cerere.

101.preturile medii, inalte, joase: rep. acele preturi percepute de

cumparator sau de vanzator prin nivelul lor fata de posibilitatile de
cumparare respectiv vanzare.

102.banii: mij. de schimb, mij. de plata, mij. de circulatie, de

rezerva, de troc.

103.moneda metalica: o moneda a carei valoare era valoarea

greutatii metalului din care era realizata.

104.moneda fiduciara: valoarea acesteia se baza pe credibilitatea

acordata de emitent.

105.sistem monetar: totalitatea formelor de moneda, a principiilor,

a normelor economice si juridice care reglementeaza circulatia
monetara intr-o tara formeaza sist. monetar.

106.masa monetara: totalitatea mij. banesti aflate in circulatie intr-

o anumita perioada.

107.banca comerciala: ea organizeaza intregul sistem monetar.

108.puterea de cumparare a monedei: depind de numerosi factori

interni si internationali.

9
109.convertibilitate: posibilitatea creata de autoritatile economice
de a schimba moneda nationala, pe devize straine.

110.piata valutara: este o componenta a pietei monetare

internationale si are drept obiect efectuarea de tranzactii cu valute
si cu titluri de credit exprimate in monede straine, ca expresie a
intalnirii a cererii si ofertei.

111.piata financiara primara: care asigura emisiunea si prima

tranzactionare a titlurilor noi.

112. piata financiara secundara: care rep. locul de schimb al

titlurilor deja emise si aflate in circulatie.

113.credit comercial: se acorda intre producat0ori si comercianti.

114.credit bancar: a carui sursa o rep. mij banesti disponibile

temporar in economie.

115.cambia: este un instrument de plata sau un titlu prin care o

persoana denumita tragator, da ordin unei alte persoane denumita
tras, sa plateasca la vedere sau la termen, o suma de bani unei
terte persoane(beneficiar).

116.cecul: este un inscris prin care o persoana (tragator), da ordin

bancii sale (tras) sa plateasca o suma de bani unei alte persoane
(beneficiar), disponibila in contul tragatorului.

117.bon de tezaur: un instrument de credit emis in principal de

administratia bugetului de stat in scopul acoperirii cheltuielilor
bugetare curente.

118.depunere le vedere: deponentul nu conditioneaza retragerea

lor in timp.

119.depunere le termen: restituirea banilor dupa intervalul stabilit.

120.lichiditate: capacitatea pe care o are o banca de a onora la

termen , obligatiile de plata.

121.bursa de valori: rep. o componenta esentiala a functionarii

economiei de piata.

122.piata muncii: este formata din totalitatea relatiilor de vanzare-

cumparare a factorului munca, in interactiunea lor si stransa
legatura cu spatiul economic in care au loc.

10
123.cererea de munca: este o reflectare a acelei nevoi de munca,
generata de ansamblul activitatilor econmico - sociale din
societate, ce se satisface prin munca salariata.

124.oferta de munca: rep. totalul resurselor de munca disponibile

intr-o perioada data de timp, care opteaza pentru munca salariata.

125.salariul: este venitul ce revine celor ce isi inchiriaza (vand)

munca, pentru activitatea depusa in folosul angajatorilor.

126.sistemul de salarizare: ansamblul normelor economice si

juridice, principiile ,formele de salarizare care constituie baza de
calcul a salariilor individuale, precum si metodele de determinare
si acordare a salariilor.

127.salariul in regie: este forma de salariul prin care plata muncii

se face dupa timpul lucrat: o ora, zi, saptamana.

128.salariul in acord: este forma de plata pe individ sau in grup in

functie de cantitatea de obiective realizate de individ sau grup, ori
de operatii executate.

129.salariul mixt: este forma de plata care combina elemente din

cele doua forme de plata salariul in acord si salariul in regie.

130.salariul nominal: rep. suma de bani pe care salariatul o

primeste pentru munca prestata intr-o anumita perioada.

131.salariul real: rep. cantitatea de bunuri si servicii pe care o

poate cumpara salariatul cu salariul nominal.

132.profit: este un concept complex, a carui explicare aduce in

discutie aspecte legate de cost, capital, legea randamentelor
descrescatoare, eficienta, venit, rentabilitate si poate multe altele.

133.profit absolut: sau masa profitului(Pr), se calculeaza prin

diferenta dintre venituri si cheltuieli, si se mai numeste supraprofit.

134.profit relativ: cunoscut sub denumirea de rata profitului(Rpr),

se determina ca raport procentual intre masa profitului si cheltuieli
sau venituri ori capitalul folosit.

135.profit normal: rep. suma minima de bani care il motiveaza pe

intreprinzator pentru continuarea activitatii.

136.profit economic: sau supraprofitul care se obtine prin

vanzarea bunurilor la un pret mai mare decat cel de productie.

11
137.profit brut: este suma de bani care se obtine din venituri dupa
acoperirea cheltuielilor de productie si se supune impozitarii.

138.profit net: reprezinta suma de bani care ramane dupa scaderea

impozitului pe profit(Ipr) din profitul brut.

139.profit legitim: se obtine in conditiile respectarii prevederilor

legale cu privire nu numai al realizarea si insusirea profitului, dar
la toate aspectele domeniului economic respectiv.

140.profit nelegitim: se obtine cand agentul economic incalca

reglementarile in vigoare.

141.eficienta: obtinerea de profit.

142.prag minim de rentabilitate: nivelul productiei cand profitul

este zero.

143.dobanda: este pretul platit de catre debitor creditorului, pentru

dreptul de a folosire a capitalului imprumutat pana la scadenta.

144.dobanda simpla: dobanda primita de catre deponent la

termenul stabilit.

145.dobanda compusa: dobanda primita de deponent fiind

rezultata prin cumularea dobanzii simple plus dobanda calculata
pe perioada care a depasit termenul stabilit.

146.dobanda incasata: dobanda primita de banca de la debitorii

sai.

147.dobanda platita: dobanda platita de banca catre deponenti.

148.rata dobanzii: este raportul procentual dintre marimea

dobanzii totale si capitalul imprumutat. Ea exprima nivelul pretului
cerut de creditor si acceptat de debitor pentru acesta din urma sa
dispuna pe timp de u an de 100 unitati monetare.

149.profit bancar: se obtine ca diferenta intre dobanzile incasate

pentru creditele acordate si dobanzile platite deponentilor pentru
sumele depuse la banca.

150.renta: este un venit fara munca, sau o plata pentru folosirea

unui bun aflat in proprietatea altei persoane.

12
151.arenda: nu coincide cu renta, poate include pe langa aceasta
si alte elemente, precum: dobanda la capitalul celui care la dat in
arenda, diferite impozite platite de proprietar, chirii pentru
constructii etc.

152.renta funciara: este obtinuta ca urmare a utilizarii pamantului

in productia agricola sub forma venitului ce revine proprietarului
unui factor de productie rar, in conditiile unei cereri mai mari decat
oferta de produse agricole.

153.renta diferentiala: este rep. de un spor de venit pentru

detinatorii de terenuri mai fertile, asezate in pozitii geografice mult
mai bune sau care au sporit randamentul prin investitii succesive.

154.renta absoluta: renta obtinuta ca urmare a utilizarii pamantului

in productia agricola sub forma venitului ce revine proprietarului
unui factor de productie rar, in conditiile unei cereri mai mari decat
oferta de productie agricole, se numeste renta funciara.

155.pretul pamantului: este suma incasa la vanzarea unei unitati

de teren (hectar).

156.indicatori macroeconomici: evidentiaza sintetic volumul

bunurilor si serviciilor produse pentru uz final si vandute pe piata
intr-o perioada determinata (de obicei un an) in intreaga economie
si se calculeaza numai in expresie valorica.

157.consum: rep. o parte din venit necesara pentru cumpararea de

bunuri de consum si servicii, necesare conditiilor de trai.

158.economii: partea din venit ce depaseste consumul reprezinta

economiile.

159. investitii: economiile care sunt folosit pentru investitii.

160.multiplicatorul investitiilor: raportul dintre variatia venitului si

variatia investitiilor care ne arata ca atunci cand are loc o sporire a
investitiilor fata de situatia initiala, venitul va creste cu o marime
de K ori mai mare decat sporul investitiilor.

161.rata consumului: este raportul dintre consum si totalul

venitului.

162. rata economisirii: este raportul dintre economii si totalul

venitului

163.acceleratorul: este cel care releva influenta consumului asupra

investitiilor.

13
164.inclinatia marginala spre consum: odata cu reducerea
venitului se micsoreaza si consumul, dar cu o marime mai mica
datorita comportamentului agentilor economici, dar si politicii
generale

165. inclinatia marginala spre economii: odata cu cresterea

venitului, exista tendinta oamenilor de a-si

majora consumul, dar nu cu atat cu cat sporeste venitul

166.fluctuatii economice: sunt rep. de cresterea, scaderea sau

stagnarea activitatilor economice.

167.ciclitatea economica: este forma normala de miscare a

activitatii economice in cadrul economiei nationale, in care se
succed, cu o anumita regularitate si amplitudine, fazele de
expansiune cu cele de descrestere (contractie).

168.ciclu economic: perioada de timp in care are loc cele

alternanta celor doua faze, contractia si ascensiunea.

169.criza: momentul esential a oricarui ciclu, este denumita si

contractie deoarece dupa acest moment incepe declinul.

170.depresiune: este caracterizata de cresterea somajului,

scaderea productiei , a cererii , a veniturilor.

171.recesiune: cand contractia nu are amplitudine mare si nu estre

de lunga durata faza se numeste recesiune.

172.boom: o faza de criza economica in care se urmareste franarea

cererii de bunuri de consum si investitii, a activitatii economice in
general.

173.crestere economica: un proces macroeconomic complex de

sporire a productiei reale totale si pe locuitor dintr-o tara intr-o
perioada de timp.

174.dezvoltare economica: exprima ansamblul transformarilor

cantitative si calitative ce apar in diferite domenii ce insotesc
cresterea economica.

175.dezvoltare durabila: urmareste amortizarea dintre stabilitatea

economica, progresul uman, ambiental si tehnologic, astfel incat
sa asigure satisfacerea nevoilor prezente fara a pune in pericol
generatiile viitoare.

14
176.echilibru economic: este starea spre care tinde piata nationala
in ansamblul ei precum si pietele specifice (piata bunurilor
economice, piata monetara, piata capitalurilor si piata muncii) si se
caracterizeaza prin egalitatea dintre cerere si oferta sau diferenta
nesemnificativa dintre ele astfel incat economia functioneaza
normal.

177.echilibru general: rep. starea spre care tind toate sferele

sistemului economic si consta intr-un echilibru pe toate pietele.

178.echilibru partial: rep. starea spre care tind doua aspecte ale
economiei prin corelarea unor parametrii specifici fie unei
aceleiasi piete, fie unor piete distincte.

179.echilibru static: starea spre care tind cererea si oferta sau

segmente ale unei piete pe termen scurt.

180.echilibru dinamic: starea spre care tinde piata in ansamblul ei,

si pietele specifice sau unii parametrii ai acestora pe termen mediu
sau lung.

181.cerere agregata: rep. cantitatea ceruta din toate bunurile si

serviciile exprimate in PIB intr-o economie in functie de nivelul
general al preturilor.

182.oferta agregata: rep. cantitatea oferita din toate bunurile si

serviciile exprimata in nivelul produsului intern brut, intr-o
economie in functie de nivelul general al pretului.

183.oferta agregata pe termen scurt: exprima relatia dintre PIB real

si nivelul general de pret intr-o perioada imediat ulterioara cresterii
nivelului general al pretului si pana in momentul in care se
majoreaza pretul factorilor de productie in aceeasi proportie ca
nivelul general al pretului.

184.oferta agregata pe termen lung: exprima relatia dintre PIB real

si nivelul general de pret ce se manifesta din momentul in care
preturile factorilor de productie s-au modificat in aceeasi masura
ca nivelul general al pretului.

185.produs intern brut real: cantitatea de bunuri din economie.

186.presiune: excesul de oferta.

187.absorbtie: surplus de cerere.

15
188.inflatie: rep. un dezechilibru structural al mecanismului
economic, monetar si financiar ce reflecta existenta in circulatie a
unei mase monetare ce depaseste nevoile economiei.

189.rata a inflatiei: cu ajutorul ei se masoara intensitatea inflatiei

ri=Ip-100; Ip-indicele preturilor;

190.indicele general al preturilor: se calculeaza ca raportul dintre

P1*Q1/P0*Q0 totul inmultit cu 100, unde P1, P0 este pretul actual,
respectiv cel initial iar Q1, Q0 este cantitatea actuala, respectiv
initiala.

191.stagflatie: perioada caracterizata prin inflatie mare si lipsa

cresterii economice (crestere economica 0).

192.slumpflatie: caracterizata prin rata mare a inflatiei si scadere

economica.

193.somaj: fenomen economico-social negativ, rezultat al

puternicelor dezechilibre de pe piata muncii, care reflecta
devansarea cererii de munca de catre oferta de munca.

194.somer: o persoana care nu are un loc de munca.

195.rata a somajului: raportul procentual dintre someri si populatia

activa.

196.ajutor (indemnizatie) de somaj: suma de bani pe care o

primeste de la stat o persoana cer nu beneficiaza de loc de un
munca.

197.politica economica: desemneaza un ansamblu de decizii ale

puterilor publice menite sa atinga, prin utilizarea unor instrumente
diverse, obiective sigure privind situatia economica.

198.politici conjuncturale: au ca obiectiv mentinerea sau

restabilirea marilor echilibre in economie.

politic structurale: au ca obiectiv ameliorarea structurilor si

bazelor economiei si cuprind: politica agricola, industriala, sociala
s.a.

199.mix fiscal-monetar: instrumente specifice politicilor bugetar-

financiare si monetare.

200.impozite directe: se incaseaza nominal de la persoanele fizice

si juridice pe baza veniturilor realizate (impozitul pe profit, pe
salariu, pe cladiri etc.).

16
201.impozite indirecte: platitorii nu sunt dinainte cunoscuti datorita
faptului ca ele sunt incluse in pretul marfurilor si se incaseaza
odata cu vanzarea acestora.

202.venituri fiscale : reprezinta incasarile care provin din impozite

directe si indirecte percepute de organele fiscale la termenele si in
conditiile prevazute de lege.

203.venituri nefiscale: revin bugetului ca urmare a faptului ca se

obtin de unitati de stat sau institutii publice pentru care bugetul
asigura finantarea cheltuielilor.

204.cheltuieli bugetare: se clasifica in ordinare si extraordinare,

cheltuieli curente si de capital. Principalele lor destinatii sunt:
cheltuieli pentru actiuni socio-culturale; cheltuieli pentru actiuni
economice (investitii).

205.buget: reprezinta documentul financiar cu ajutorul caruia se

realizeaza formarea si cheltuirea resurselor banesti in vederea
indeplinirii obiectivelor politicii economice.

206.exercitiu bugetar: este reprezentat de intervalul de timp

necesar incasari veniturilor si realizarii obiectivelor.

207.deficit bugetar: cheltuielile sunt mai mari decat veniturile.

208.datorie publica: reprezinta totalitatea imprumuturilor interne si

externe efectuate atat de guvern, cat si de administratiile
teritoriale, ca si alte entitati publice.

209.globalizare: poate fi definita ca o crestere a interdependentelor

si interconexiunilor economiilor internationale si este caracterizata
prin: deplasarea sporita a bunurilor, serviciilor, capitalului de-a
lungul frontierelor nationale, dezvoltarea blocurilor comerciale
regionale, expansiunea deosebita a corporatiilor transnationale,
cresterea problematicii social-economice si ambientale care
reclama cooperarea intre diferite tari.

210.flux economic international: se refera la schimbul de materiale

banesti intre diferite tari si se caracterizeaza printr-un proces
continuu de diversificare.

211.comert international: forma principala a relatiilor economice

dintre state.

212.politici comerciale: contrastul dintre ele fac apologia liberului

schimb si recrudescenta protectionismului in comertul
international.

17
213.protectionism: politica comerciala care urmareste protejarea
ramurilor sui sectoarelor economice nationale de concurenta
straina.

214.liber schimbism: politica comerciala care promoveaza un

comert fara obstacole, fara a tine cont de decalajele economice
dintre tari.

215.taxe vamale: reprezinta un impozit direct prelevat asupra unei

marfi la trecerea frontierei.

216.curs de revenire la export: se calculeaza dupa formula:

Cre=(Pi+Cc)/Pe

unde: Pi-pretul produsului pe piata interna (lei);

Cc-cheltuieli de circulatie pana la frontiera (lei);

Pe-pretul in valuta al marfii exportate la frontiera.

217.curs de revenire la import: se calculeaza dupa formula: Cri

=(Pi-Ti)/Pe

unde: Pi-pretul produsului pe piata interna (lei);

Ti-taxele de import platite pentru marfa importata (lei);

Pe-pretul de import, in valuta, al marfii la frontiera.

218.balanta de plati: reprezinta un document statistico economic

care inregistreaza ansamblul fluxurilor de active reale, financiare si
monetare intre rezidenti, pentru o anumita perioada de timp.

219.balanta comerciala: reflecta volumul tranzactiilor de export-

import.

220.balanta conturilor curente: cuprind operatiunile legate direct

sau indirect de schimbul international de bunuri si servicii.
Echilibrul acestei balante evidentiaza faptul ca tara respectiva isi
poate plati importurile de bunuri cu resurse valutare procurate din
export.

221.lichiditate internationala: desemneaza totalitatea mijloacelor

de acoperire a soldului operatiunilor comerciale si financiare si
exprima masura in care o anumita tara are capacitatea de a face
fata in orice moment angajamentelor externe.

18
222.integrare globala: poate fi definita ca globalizarea, in cadrul
careia liberalizarea fluxului de marfuri si servicii este insotita de
liberalizarea, intr-o masura, a fluxului de capital.

223.integrare regionala: reprezinta o forma specifica a cooperarii

regionale care implica luarea unor decizii politice vizand
diminuarea sau reducerea completa a obstacolelor din calea
schimburilor comerciale, a bunurilor, serviciilor si factorilor de
productie in cadrul unui spatiu geografic determinat.

224.uniune vamala: caracterizata prin liber schimb intre parteneri

si adoptarea unui tarif vamal comun in relatiile cu celelalte tari.

225.piata comuna: piata in cadrul careia se asigura deschiderea

pietelor, prin libera circulatie a marfurilor, persoanelor si
capitalurilor.

226.comunitete economica europeana: are ca scop eliminarea

taxelor vamale intre statele membre si restrictiilor cantitative in
domeniul importului si exportului de marfuri; instituirea unui tarif
vamal comun si a unei politici comerciale comune fata de tarile
terti; abolirea intre statele membre a obstacolelor privind libera
circulatie a persoanelor.

227.uniune economica si monetara: un element cheie in procesul

de integrare, la realizarea caruia contribuie institutiile noi create:
Institutul Monetar International si Sistemul Bancilor Centrale
Europene.

228.criterii de convergenta: criterii ce trebuie respectate pentru

aderarea la UE.

229.sistem monetar european: creat in 1979 , cu scopul asigurarii

stabilitatii monetare.

230.EURO: moneda unica europeana.

231.Banca Centrala Europeana: reuniunea de la Madrid din

decembrie 1995 stabileste intrarea in functiune a BANCII
CENTRALE EUROPENE, cu rolul de a emite si administra EURO.

232.zona EURO: va deveni cel mai mare producator mondial.

233.agenda 2000: in iunie 1997, Comisia Europeana a adoptat

AGENDA 2000, in care, pe baza criteriilor stabilite, a desemnat cele
6 tari pentru primul val de aderare la UE ( Polonia, Ungaria, Cehia,
Slovenia, Estonia si Cipru.

19
SUA in cadrul sistemului comercial international
Locul S.U.A. in cadrul sistemului comercial international

Istoria ne demonstreaza ca initiativa crearii si mentinerii sistemului

comercial international apartine natiunii care se gaseste in pozitia
de lider mondial. Asa cum spunea Lester Turow „regulile
comertului sunt scrise de cei care controleaza accesul la cea mai
mare piata a lumii - piata internationala. Marea Britanie a scris
regulile comertului in secolul XIX, Statele Unite pe cele ale
secolului XX, iar Europa le va scrie pe cele ale secolului XXI.”
Lucrarea de fata isi propune in prima parte sa prezinte disputele
teoretice in jurul acestei legaturi evidentiate empiric, urmand in
cea de-a doua parte sa prezentam rolul jucat de Marea Britanie si
Statele Unite ale Americii, ca puteri dominante, in cadrul sistemul
comercial international.

1. Perspective teoretice

Sistemului comercial international este definit „ca un ansamblu de

principii, reguli si discipline cu caracter contractual, convenit
multilateral care, prin interconexiunea lor reglementeaza
schimburile comerciale dintre state”. Asadar crearea unui sistemul
comercial international presupune existenta unui consens intre
mai multe state cu privire la principiile si regulile pe care le impun
un astfel de sistem.

Desi numeroase, teoriile comertului international nu reusesc sa

explice pe deplin legatura, constatata istoric, care exista intre
aparitia unui stat dominant si nasterea si evolutia sistemului
comercial international. Putem clasifica aceste teorii in trei
categorii: teorii care neaga avantajele economice ale liberului
schimb pentru o supraputere, teorii care evidentiaza avantajele
unei astfel de decizii si, in sfarsit, teoriile care explica o astfel de
decizie exclusiv pe baza considerentelor politice. hu142l4555muuy

Primele incercari in acest domeniu apartin lui S.D.Krasner care, in

lucrarea sa „State Power and the Structure of International Trade”,
prezinta trei motive pentru care o tara lider ar prefera o politica
protectionista in locul unei politici a liberului schimb.

20
Primul argument este cunoscut sub denumirea de „teoria taxei
vamale optime”. O tara puternica are o pondere importanta in
cererea mondiala de bunuri si poate beneficia de pozitia sa prin
aplicarea taxelor vamale. Ca urmare ea va importa o cantitate mai
mica de produse ceea ce diminueaza cererea mondiala si duce la
scaderea preturilor bunurilor respective. Castigul astfel obtinut
depinde de gradul de protectie si de pasivitatea celorlalte tari care
pot, sau nu, sa ia masuri de represalii.

Al doilea motiv, bazat pe noua teorie a economiei internationale

elaborata de P.R. Krugman, E. Helman si L.F. Richardson , se
bazeaza pe diferentele care exista intre structura economica a
tarilor in functie de marimea lor. Concentrarea activitatii
economice in intreprinderi de talie mare care realizeaza
randamente crescatoare si alcatuiesc o structura de tip oligopol
este specifica tarilor de dimensiuni mari, in timp ce celelalte tari au
o structura mai aproape de concurenta perfecta, activitatea
economica aflandu-se sub influenta legii randamentelor
descrescatoare. In aceste conditii, tara dominanta va alege sa-si
protejeze prin taxe vamale produsele din sectoarele in care se
obtin randamente crescatoare (cele mai numeroase) si nu va aplica
taxe vamale pentru celelalte.

Al treilea motiv tine cont de castigurile relative obtinute din

comertul international. In cazul a doua tari de talii diferite care nu
isi restrictioneaza comertul reciproc, cea care castiga mai mult
este tara mai mica pentru ca are acces liber pe o piata de
dimensiuni foarte mari, in timp ce tara de talie mare nu beneficiaza
de cat de acces pe o piata mica. Generalizand relatia la n tari
putem spune ca o tara dominanta obtine prea putin dintr-o politica
de liber-schimb si va opta pentru protectionism.

Problema alegerii intre protectionism si liber schimb se poate

pune insa si altfel, luand in considerare alte aspecte economice ale
comertului international.

Natiunea dominanta are avantajul detinerii in majoritatea ramurilor

economice de tehnologii avansate si de aceea pe plan mondial,
produsele sale sunt practic fara concurenta. Optand pentru o
politica de reducere a taxelor vamale, aceasta se va aplica
produselor care incorporeaza tehnologie avansata si produselor
din sectoarele rentiere (adica acele sectoare care utilizeaza factori
de productie relativ rari) cu scopul scaderii pretului lor.

21
O alta teorie care explica din punct de vedere economic alegerea
liberului schimb ca politica comerciala este teoria grupurilor de
influenta care cunoaste trei abordari: modelul Stolper-Samuelson,
modelul lui M.R. Brawley si modelul apartinand lui Frieden J.A si
R. Rogowski.

Prima abordare pleaca de la ipotezele modelului H.O.S. si

construieste o analiza factoriala luand in considerare doi factori de
productie: munca si capitalul. Tara in care capitalul este abundent
va exporta, conform H.O.S., bunuri care necesita relativ mai mult
capital. In situatia in care celalalt factor este mai abundent,
exporturile se vor constitui din produsele care au nevoie de mai
multa munca decat capital. Detinatorii resurselor rare vor face
presiuni pentru adoptarea unei politici protectioniste, in timp ce
detinatorii resurselor abundente vor dori o deschidere spre
exterior pentru a gasi noi piete. In cazul unei natiuni puternice,
grupul de presiune dominant este cel al detinatorilor de capital si
de aceea politica aleasa va fi una a liberului schimb.

A doua abordare se bazeaza pe un model teoretic in care se

presupune ca factorii de productie au doar doua destinatii: fie
sectoarele manufacturiere care sunt in cautarea profitului si care
au interes in dezvoltarea comertului international, fie sectoarelor
rentiere legate de exploatarea avantajelor naturale si a caror
activitati sunt orientate spre interior si care se opun diminuarii
barierelor vamale. Dezvoltarea mai puternica a primului sector face
ca influenta sa asupra guvernului, sa fie mai puternica si in
consecinta, puterea hegemonica va opta pentru o politica de liber
schimb.

Cea de-a treia abordare porneste de la doua ipoteze verificate

experimental. Prima este ca o putere hegemonica se gaseste, de
regula, in pozitie de creditor net fata de celelalte tari si cea de-a
doua: influenta capitalismului financiar (adica a detinatorilor de
capitaluri financiare) este mai puternica decat cea a capitalismului
industrial (propietarii industriali). Interesul grupurilor financiare
este ca tarile debitoare sa isi poata plati datoriile, in acest sens,
grupurile vor actiona pentru deschiderea pietei tarii dominante
pentru exporturile tarilor datoare.

22
Teoriile care explica implicarea unei super-puterii in crearea
sistemului comercial international de baza argumentelor politice,
apartin in marea lor majoritate unui nou curent in economia
politica internationala care poarta denumirea de „realism”.
Actiunile economice internationale ale statului organizat conform
modelului propus de „realisti” nu vizeaza numai maximizarea
castigului (asa cum sustineau liberalii), ele fiind influentate de
obiectivele politice ale statului. In optica realistilor, statele
plaseaza in fruntea ierarhiei lor, obiective ce tin de asigurarea
securitatii ceea ce presupune si actiuni de slabire a puterii
adversarilor. O politica comerciala de liber-schimb a statului
hegemon, conduce la o deschidere spre exterior mai mare a
celorlalte state si la o diminuare suveranitatii fata de statul lider.

2. Sistemului comercial international si Statele Unite ale Americii

Primul sistem comercial international este situat in timp in cea de-

a doua jumatate a secolului XIX si inceputul secolului XX, perioada
dominata de Marea Britanie. Iesita victorioasa din razboaiele
napoleoniene, detinatoare unica a unor tehnici de fabricatie, cu un
intins imperiu colonial, Marea Britanie se situa in pozitia de putere
mondiala, avand forta necesara pentru a impulsiona organizarea
comertului international.

La inceput mercantilista, mai apoi protectionista, politica

comerciala britanica va inregistra o cotitura deosebita in momentul
deciderii reducerii unilaterale a tarifelor vamale. Existau cel putin
trei motive care au determinat aceasta decizie:

dorinta de a diminua pretul bunurilor importate si a ameliora

competitivitatea economiei prin intermediul scaderii preturilor la
produsele de subzistenta;

presiunile din partea aristocratiei industriale de a micsora puterea

aristocratiei funciare(care ar fi avut de suferit in urma importului
de produse agricole mai ieftine);

orientarea impozitelor dinspre exterior (taxe vamale) spre interior

(prin aplicarea impozitului pe venit);

Decizia luata poate fi interpretata atat ca o decizie bazata pe

considerente economice, dar avand si motivatii politice, datorate
luptei care se ducea intre doua clase sociale ( aristocratii si
industriasii ), victoria apartinand celor din urma.

23
Raspunzand la actiunea Marii Britanii, Franta admite si ea sa
reduca taxele vamale si sa incheie un acord comercial foarte
important cu aceasta, tratatul de la Cobden-Chevalier din 1860.
Schimbarea de orientare a Frantei se poate explica tot pe baza
teoriei grupurilor de presiune, pentru ca decizia a fost influentata
de lobby-ul producatorilor de vin si tesaturi care doreau sa
patrunda pe piata britanica. Tratatul prezinta o dubla importanta: el
constituie pentru Franta momentul trecerii de la mercantilism la
protectionism si in acelasi timp tratatul este primul dintr-un lung
sir de tratate care vor redefini relatiile comerciale internationale si
vor favoriza crearea in jurul unui nucleu central, a sistemului
comercial international.

Sub impulsul Prusiei, va intra in vigoare in 1834, o uniune vamala

(„Zollverein”) care va include toate statele germane si care
presupunea eliminarea taxelor vamale intre participanti si un tarif
exterior comun moderat protectionist. In 1868, Spania v-a adopta
la randul ei un tarif vamal liberal numit „Base Quinta”.

Criza pe care o va traversa lumea capitalista in perioada 1874-1986

va determina adoptarea unor masuri protectioniste, mai intai de
catre Germania si mai apoi de catre celelalte tari europene (Italia,
Rusia, Spania, Franta), Japonia si S.U.A. Vor ramane in afara
acestei tendinte doar Marea Britanie, Danemarca si Olanda. Desi
dezvoltarea sa va fi franata incepand cu mijlocul anilor 1870, aria
sistemului comercial international s-a extins continuu cuprinzand
Europa Apuseana , o parte a Americii latine, Rusia , Japonia si
China.

Perioada razboiului si apoi criza din 1923 vor avea ca efect

renuntarea aproape completa la principiile liberului schimb.
Declinul Marii Britanii si ascensiunea Statelor Unite vor determina
prabusirea sistemului urmata de declansarea razboiului „tarifelor
vamale” ceea ce va face ca in perioada de pana la reinstaurarea
unui nou sistem, scaderea schimburilor comerciale internationale
sa fie foarte puternica. Statistica este edificatoare pentru aceasta
situatie: schimburile comerciale internationale ale anului 1933 au
reprezentat doar 27% din volumul inregistrat in 1929, perioada
1913-1950 fiind singura perioada din ultimii patru sute de ani in
care rata de crestere a exporturilor a fost inferioara ratei de
crestere a PIB.

24
Dupa al doilea razboi mondial, locul liderului este preluat de
Statele Unite ale Americii care isi vor mentine aceasta pozitie pana
in prezent. Dupa prabusirea U.R.S.S. si indepartarea pericolului
japonez care ameninta serios, intr-o perioada, suprematia
americana, S.U.A. este considerata singura mare putere mondiala,
atat din punct de vedere politic cat si economic. Intinderea
geografica foarte mare (9.363.520 km2 ), o populatie de aproape 300
de milioane de locuitori a caror durata medie de viata este de 76 de
ani, performantele economice deosebite care fac ca PIB pe cap de
locuitor de sa fie 26.000$, sunt doar cateva din atuu-rile americane.
La aceasta mai trebuie adaugat faptul ca S.U.A. detine o pondere
de 13% in totalul exporturilor si 15% in totalul importurilor
mondiale si ca mai mult de jumatate din profitul companiilor
transnationale este obtinut de firmele americane.

Politica comerciala americana poate fi caracterizata printr-o

alternanta a perioadelor protectioniste cu cele favorabile liberului
schimb. In perioada anterioara razboiului de secesiune, Nordul
American ducea o politica protectionista in timp ce Sudul incerca
sa intre in cadrul sistemului multilateral de comert. Dupa
castigarea razboiului de catre Nord, politica noului stat a continuat
sa fie protectionista, fie pentru ca, asa cum sustin unii analisti se
dorea o slabire a puterii proprietarilor de plantatiilor din sud (teza
conflictului intre industriasi si proprietarii agricoli) fie pentru ca se
dorea protejarea industrie nationale, care era in perioada de
formare.

Din punct de vedere institutional, stabilirea politicii comerciale

americane cade in sarcina puterii legislative care s-a dovedit de-a
lungul timpului promotoarea politicii protectioniste. In 1934, o
parte din atributiunile in acest domeniu sunt predate guvernului si
presedintelui, marcand un moment de cotitura pentru ca Casa Alba
va deveni pionierul luptei pentru promovarea liberului schimb.

25
In calitate sa de putere dominanta, S.U.A. va incepe construirea
celui de-al doilea sistem comercial, primul pas constituindu-l
acordul de la Bretton Woods (1944) in care se prevedea crearea
unei Organizatii Internationale a Comertului, care trebuia sa fie cea
de-a treia institutie internationala alaturi de F.M.I. si B.I.R.D.. Peste
numai doi ani, in cadrul Consiliului Economic si Social s-a
convenit convocarea O.I.C. a carui scop principal organizarea de
negocieri multilaterale, in scopul reducerii taxelor vamale si
ridicarii barierelor netarifare, in relatiile intre parti. In cadrul celei
de-a trei intruniri, desfasurata la Havana in martie 1948, a fost
adoptata Carta Constitutiva a O.I.C., document care stabilea
principiile referitoare la cooperarea multilaterala, folosirea fortei de
munca, stabilitatea pietelor materiilor prime, eliminarea restrictiilor
cantitative, pe baza carora urma sa se organizeze sistemul
comercial mondial. Considerata prea liberala, Carta nu a fost
adoptata de Congresul American si nu a mai intrat in vigoare.

La initiativa S.U.A. se va elabora in cadrul Conferintei de la Geneva

din octombrie 1947, la care au participat 23 de state, un acord
comercial multilateral cunoscut sub denumirea de G.A.T.T.
(General Agreement of Tariffs and Trade). Chiar daca scopul sau
era sa stabileasca noile reguli ale comertului liber, acordul este de
inspiratie protectionista. Spre deosebire de acordurile celuilalt
sistem comercial international care erau bazate pe logica liberului
schimb, G.A.T.T. accepta existenta zonelor de liber-schimb, a
uniunilor vamale, a politicilor industriale nationale, sustine
intaietatea politicilor macroeconomice nationale si lasa in afara
reglementarii unele activitati considerate strategice din domeniul
agriculturii sau sectorului energetic. In fapt, G.A.T.T. face trecerea
de la un regim comercial mercantilist care a existat dupa
prabusirea primul sistem la unul protectionist.

Pozitia sa dominanta permite Americii sa impuna chiar de la prima

runda de negocieri desfasurata la Geneva, reduceri importante de
taxe vamale la o serie de produse cu o pondere mare in exportul
american (grau, bumbac, carbune, automobile). Pe de alta parte in
cadrul aceleiasi runde s-au acordat concesii tarifare importului de
produse care prezentau un interes deosebit pentru economia
americana (materii prime deficitare) sau care nu faceau concurenta
produselor americane.

26
Pe langa influenta pe care o exercita in cadrul G.A.T.T., S.U.A. isi
manifesta puterea si prin adoptarea unor decizii de politica
comerciala care nu sunt in concordanta cu principiile acordului.
Clauza natiunii celei mai favorizate se acorda de catre America
prin negocieri bilaterale si nu prin negocieri multilaterala asa cum
prevede articolul I al acordului GATT. O alta forma de incalcare a
regulilor internationale ale comertului, o reprezinta legea
americana a dumpingului. Aceasta lege nu utilizeaza definitia
G.A.T.T. pentru dumping –„a vinde mai ieftin pe piete externe
comparativ cu cele interne”, ci o alta- „a vinde la un pret inferior
costului de productie total”, permitandu-se astfel o mai mare
protectie a pietei interne.

Dupa aproape douazeci de ani de la semnarea acordului G.A.T.T.,

primul exercitiu de liberalizare de mare amploare al celui de-al
doilea sistem comercial international se va petrece o data cu cea
de-a sasea runda de negocieri- runda Kennedy (mai 1966 -iunie
1967), a carei importanta pentru S.C.I. este egala cu cea a tratatului
de la Cobden-Chevalier. Pentru prima data au fost abordate in
cadrul G.A.T.T. problema obstacolelor netarifare, a liberalizarii
comertului cu produse agricole si problema tarilor in curs de
dezvoltare. Un alt pas important a fost acordul asupra reducerii
subsantiale a taxelor vamale. Pe baza mandatului primit din partea
congresului american, presedintele S.U.A. putea negocia in cadrul
rundei G.A.T.T. o scadere a taxelor vamale de pana la 50% intr-o
perioada de 5 ani. Opozitia celorlalte tari a facut ca runda sa se
incheie cu un acord de reducere cu doar 35% a taxelor vamale.

Datorita primelor sase runde de negocieri G.A.T.T., taxele vamale

si alte bariere in calea comertului au fost diminuate, ceea ce
contribuit la accelerarea schimburilor comerciale internationale si
la adoptarea, pentru prima data, de catre guvernele tarilor a
strategiilor de crestere economica in conditiile unei economii
deschise.

Criza economica din anii saptezeci si anii care i-au urmat ,au pus
la incercare in mod serios viabilitatea S.C.I., aplicarea unor masuri
restrictive („reduceri voluntare”) cu caracter puternic protectionist,
in dezacord cu prevederile G.A.T.T., ducand la distorsionarea
schimburilor internationale. Tensiunile s-au manifestat in principal
intre S.U.A., Europa si Japonia, fortele cele mai importante ale
comertului international.

27
Vazandu-si interesele amenintate in trei dintre sectoare importante
ale economiei, S.U.A. au recurs la masuri care aveau, indirect,
caracter protectionist. Aceste masuri au fost indreptate impotriva
producatorii europeni de otel care erau acuzati ca practica preturi
de dumping ,impotriva importurilor de autoturisme din Japonia si
impotriva consortiului european Airbus Industrie (acuzat ca
beneficiaza de subventii din partea puterii publice care ii permit sa
scada preturile de vanzare). Conflictul comercial intre Europa si
Japonia isi avea originea in politica comerciala nipona,
considerata prea protectionista de catre europeni pentru ca limita
foarte mult accesul pe piata interna a produsele straine.

O alta masura cu caracter unilateral o constituie adoptarea

sectiunii 301 din „Trade Act” care permite aplicarea de sactiunii
impotriva tarilor care nu respecta, din punct de vedere american,
acordurile comerciale sau care sunt vinovate de „practici
discriminatorii sau care pun in dificultate comertul american”.
Aceste sanctiuni sunt hotarate de catre un judecator american fara
sa se apeleze la mecanismele GATT de reglementare a conflictelor
comerciale. In 1999, Uniunea Europeana, care a fost sanctionata
de 28 de ori prin intermediul acestei legi, a cerut crearea unui grup
special care sa verifice conformitatea sectiunii 301 cu
reglementarile internationale. Concluzia grupului a fost ca legea
este in conformitate cu obligatiile pe care si le-a asumat SUA in
cadrul OMC.

Deceniul opt a insemnat o restructurare intensa a economiei

americane care a avut ca rezultat dezvoltarea exponentiala a
sectorului serviciilor, care a ajuns sa detina ponderea cea
importanta in P.I.B. Odata cu dezvoltare acestui sector a crescut si
influenta sa pe langa puterea politica si ceea ce a determinat si o
noua orientare in politica comerciala. Grupurile de presiune ale
oamenilor de afaceri din domeniul tehnologiei inalte si serviciilor,
au interes largirea activitatiilor lor prin patrunderea pe alte piete.
„Coalition of Service Industrie” este o grupare de mai multe firme
americane renumite, American Express, ATT, CB, Chase
Manhattan, IBM, McDonald’s, Meril Lynch, Young and Rubicom,
care convinsa de avantajele competitive ale S.U.A. in productia de
servicii a exercitat presiuni foarte puternice in favoarea liberalizarii
comertului cu servicii pentru a putea intra pe pietele europene si
japoneze.

28
Aceasta schimbare de optica s-a vazut in cadrul celei de-a opta
runde de negocieri-runda Uruguay (1986-1994). In ciuda opozitiei
statelor in curs de dezvoltare si a Uniunii Europene, S.U.A. a reusit
sa isi impuna punctul de vedere in domeniul liberalizarii
schimburilor cu servicii. SUA a triumfat si in cazul dosarului
produselor agricole, obtinand accesul pe piata europeana (cu toate
ca exista pericolul invaziei pe piata americana a produselor
australiene si neo-zeelandeze).

Organizarea unor altor negocieri, sub auspiciile Organizatiei

Mondiale a Comertului, institutie care a inlocuit G.A.T.T. dupa
1994, la Seatle, a insemnat o noua confruntare intre interese
americane si cele ale celorlalte tari. Blocarea negocierilor este
pusa pe seama divergentelor foarte puternice intre SUA si UE in
legatura cu comertul cu produse agricole si intre SUA si tarile in
curs de dezvoltare.

Pe de o parte SUA cere eliminare subventiilor europene asupra

produselor agricole, apreciind ca acestea distorsioneaza puternic
comertului international. Pe de alta parte UE acuza SUA ca
subventioneaza indirect productia agricola prin acordarea de
credite ieftine tarilor sarace pentru cumpararea de produse agro-
alimentare americane. Un alt punct de divergenta il reprezinta
produsele modificate genetic produse in SUA si considerate
daunatoare sanatatii de catre europeni. Tarile in curs de dezvoltare
sunt acuzate de „dumping social”, altfel spus sunt acuzate ca
acupa parti importante din piata mondiala datorita costurilor
salariale deosebit de reduse.

Sistemul comercial international creat dupa cel de-al doilea razboi

mondial pare sa se indrepte inevitabil spre o ordine a liberului
schimb sub influenta puternica a Statelor Unite ale Americii. Chiar
avantajele liberului schimb sunt mai putin evidente pentru
majoritatea tarilor lumii, cale de intoarcere nu mai exista pentru ca
gradul de interconectare al economiilor nationale este prea mare,
izolarea fiind imposibila.

BIBLIOGRAFIE

Gerarl Kebabdjian - Teoriile economiei politice internationale

Marrie - Annick Barthe - Intre multilateralism si regionalism

Michel Rainelli - Comertul international

29
Nicolae Suta- Comert international si politici contemporane

MOTIVATIA INVESTITIILOR IN PANURI SOLARE SI POMPE DE

CALDURA

In continuare va prezentam o suita de articole despre epuizarea

relativ rapida a rezervelor mondiale de petrol. Unele tari si-au
propus deja investitii masive in sursele energetice alternative:  in
SUA si Canada credite cu dobanda 0 (zero) pentru cei care isi trec
consumul casnic pe pompe de caldura, in Franta se fac investitii
nationale in generatoare eoliene si instalatii solare astfel ca pana
in 2010, 20% din consumul energetic sa fie acoperit din surse
alternative. De altfel in  Europa de Vest se produc eolian 25000 MW
din care Germania 12000 MW, Spania 5000 MW, Danemarca 3000
MW.

CONSIDERAM CA ACESTEA SUNT ARGUMENTE PUTERNICE

PENTRU DEZVOLTAREA SI IN ROMANIA A SURSELOR
ENERGETICE ALTERNATIVE. NE GANDIM IN SPECIAL LA
INSTALATIILE DE PANOURI SOLARE SI LA POMPELE DE
CALDURA.   ACESTEA REPREZINTA O INVESTITIE RELATIV
IEFTINA SI MAI ALES NU NECESITA AVIZE MULTE, SCUMPE SI
LABORIOASE.

FACILITATI PENTRU ENERGIE ECOLOGICA

MOARTEA PETROLULUI

PIATA ENERGETICA PE TERMEN LUNG

RAZBOAIE, INFLATIE GALOPANTA, CONCURENTA SI UN

NOU MOD DE PRODUCTIE

MAREA FAZA A TRANZITIEI: ERA POST-PETROL

NEGATIVISTII CRIZEI PETROLULUI

RAZBOAIE PENTRU ULTIMELE MARI RESURSE MONDIALE

MARELE MONOPOL AL PETROLULUI (FR)

A PATRA REVOLUTIE INDUSTRIALA ? (FR)

30
CAND PETROSTRATEGIA DEVINE MILITARA (FR)

CICLONUL CATRINA A DECLANSAT INCENDIUL (FR)

TARIFE NOI IN CELE MAI NEASTEPTATE DOMENII (FR)

BARBATII PETROLULUI (FR)

DACA CRIZA SE VA INSTALA CU ADEVARAT (FR)

AFACERE EOLIANA DE 100 DE MILIOANE DE DOLARI

FRANŢA IA MĂSURI PENTRU DEZVOLTAREA ENERGIEI SOLARE

Facilitati pentru energie ecologica

31
Agentia Romana pentru Conservarea Energiei (ARCE) a elaborat
un proiect de lege, care va fi discutat in sesiunea din toamna a
Parlamentului, care prevede acordarea unor stimulente fiscale si
subventii companiilor si persoanelor fizice care utilizeaza surse
regenerabile pentru obtinerea energiei termice, a declarat ieri
presedintele ARCE, Ioan Silviu Lefter. Acordarea stimulentelor se
va face pe baza unor proiecte care urmaresc obtinerea de energie
termica din surse regenerabile de energie, cum ar fi biomasa si
energia geotermala, si reducerea costurilor energiei la
consumatorul final. Astfel, statul ar urma sa finanteze 30% din
costurile de achizitie a instalatiilor pentru producerea energiei
termice din biomasa sau biocombustibili si intre 15% si 25% din
costurile aferente achizitionarii acestor instalatii. De asemenea, in
cazul utilizarii panourilor solare pentru producerea energiei
termice, destinata consumatorilor casnici si cladirilor publice,
jumatate din costul investitiei va fi acoperit de la bugetul de stat.
IMM-urile, societatile comerciale cu activitate de productie si cele
de turism ar putea beneficia de subventionarea a pana la 30% din
investitia pentru producerea energiei termice pe baza de panouri
solare. Pentru proiectele care utilizeaza energia geotermala in
sistemele de incalzire centralizate, proiectul prevede subventii de
30% pentru achizitionarea instalatiilor necesare. De asemenea,
studiile de fezabilitate destinate investitiilor pentru producerea de
energie termica din surse regenerabile si care sunt aprobate de
ARCE ar putea fi subventionate in proportie de 30% de la bugetul
de stat. Prevederile proiectului merg de la reducerea TVA la 9,5%
pentru echipamentele ce utilizeaza sursele regenerabile si
exceptarea de la plata taxelor de mediu pentru firmele care produc
energie termica din astfel de surse, pana la acordarea de credite,
pentru o perioada cuprinsa intre 5 si10 ani, persoanelor fizice si
juridice care achizitioneaza echipamente ce utilizeaza sursele
regenerabile.

32
FRANŢA IA MĂSURI PENTRU DEZVOLTAREA ENERGIEI SOLARE
Jun 5 2006 12:21PM
Chambery, 3 iun(Rompres) - Franţa este decisă să adopte toate
măsurile necesare asigurării dezvoltării energiei solare şi de a
limita întârzierea în acest domeniu în raport cu vecinii săi
europeni, informează AFP.
'Fraţa a dat mijloacele de a crea o adevărată filieră de energie
solară', a estimat Nelly Olin, ministrul Ecologiei, la inaugurarea
'Şcolii Prietenilor Soarelui din Chambéry' (centru-est), unică în
Franţa pentru formarea profesională calificată în instalarea
sistemelor solare.
Piaţa energiei solare a început în anul 2000 în Franţa odată cu
lansarea 'planului solar', susţinut de subvenţionarea instalaţiilor.
Dar adevăratul avânt al acestei pieţe de energie nu s-a făcut simţit
decât în 2005.
'Am cunoscut o adevărată explozie a producerii energiei solare
termice în 2005', a subliniat Michele Papparlado, preşedintele
Agenţiei de dezvoltare şi de cercetare a energiei (Ademe).
Stimulată de diverse ajutoare guvernamentale, piaţa franceză a
înregistrat în 2005 o creştere de 134 la sută, cea mai puternică din
toate ţările europene, cu 121.000 mp de captatoare solare instalate
în 2005, faţă de
55.000 mp în 2004.
Această creştere este explicată în egală măsură prin fiabilitatea
parcului instalat: 274.000 mp de instalaţii captatoare în Franţa faţă
de 5,6 milioane în Germania, 2,8 milioane în Grecia şi 2 milioane în
Austria.
Ca volum, creşterea pieţei franceze nu ajunge decât pe locul patru
în Europa, în urma Germaniei, campioana sectorului, cu 950.000
mp de captatori instalaţi în 2005, Austria (233.000mp) şi Grecia
(220.000mp).
'Avem zece ani întârziere faţă de Germania', recunoaşte Jean-Louis
Bal, directorul pentru energii regenerabile la Ademe. Dar 'putem
să-i recuperăm până în 2010, prin instalarea 1-2 milioane de mp de
captatori pe an', a adăugat el.
Alte ţări fac de asemenea investiţii în sectorul energiei solare:
China a instalat între 18 şi 20 milioane de metri pătraţi de captatori
solari termici în 2005.
 

33
Cresterea pretului carburantilor este primul simptom al unei crize
foarte putin mediatizate, de care guvernele se feresc sa vorbeasca,
dar care va marca in mod decisiv civilizatia actuala: sfarsitul "erei
petrolului". Despre acest imens colaps - in jurul caruia s-a instituit
un veritabil "zid al tacerii" - vorbesc lucrarile unor reputati
specialisti, cum ar fi Collin Campbell sau Jean Laherrerre, ca si
marele geofizician american King Hubbert. Conform "Curbei lui
Hubbert" catre 2008-2010 se va atinge varful exploatarii petroliere,
dupa care "Curba lui Hubbert" marcheaza descresterea progresiva
a resurselor pana in anul 2050.

In jurul anului 2050 se va putea vorbi despre "moartea petrolului"

ca principala resursa (rezerva) energetica a civilizatiei noastre.
Pana atunci, scaderea dramatica a resurselor ne va marca in mod
decisiv. Prima revolutie industriala - care a avut loc in Marea
Britanie, in jurul anului 1800 - s-a bazat pe forta aburului generat
de carbune. Dupa primul razboi mondial, a doua sursa de energie
industriala a avut la baza, in cea mai mare masura, petrolul. Asa
cum se stie, acest fapt a schimbat din temelii civilizatia, pe plan
politic, economic, militar si ca impact asupra vietii de fiecare zi.
Petrolul a devenit "hrana civilizatiei". Acum - la inceputul secolului
XXI - cei mai mari specialisti vorbesc despre epuizarea acestei
resurse vitale si incearca sa periodizeze moartea petrolului,
precum si sa anticipeze consecintele uriase asupra civilizatiei
umane. Pentru omenire este imposibil - sustin expertii - sa
continue sa exploateze la infinit si irational circa 100 de milioane
de barili pe zi, fara ca petrolul, ca resursa energetica, sa "moara".

Implicatiile geopolitice, strategice si economice ale interventiilor

militare ale SUA in Orientul Apropiat si Asia Centrala sunt generate
- dincolo de pretextele propagandistice binecunoscute (razboiul cu
terorismul, democratie, libertate etc.) - tocmai de importanta
resurselor de petrol si gaze naturale din cele doua zone, pe care
Statele Unite incearca sa le monitorizeze, in conditiile crizei
petrolului.

sus
PETER ODELL: PIATA ENERGETICA PE TERMEN LUNG

34
Conform profesorului Peter Odell de la "Royal Swedish Academy
of War Sciences", in tarile care au apartinut fortei Uniunii
Sovietice, ca si in Orientul Mijlociu, sunt concentrate circa 74% din
resursele cunoscute de petrol si gaze naturale. De unde si
prezenta americana in aceste doua zone vitale. Companiile
petroliere gigant anglo-americane, sustinute de coalitia militara
pusa la punct de Washington, incearca sa-si instituie controlul nu
numai asupra tarilor cu resurse petroliere, dar si asupra acelor tari
prin care trec - sau vor trece - oleoductele si gazoductele
companiilor.

In acest context, "Chevron-Texaco", "Exxon-Mosil" sau "Shell" -

unele din cele mai mari companii anglo-americane de petrol - au
ajuns intr-o dura concurenta cu gigantii europeni: "Total-Fina-Elf"
(franceza) sau ENI (italiana), ori companiile petroliere rusesti.

Concurenta acerba de pe piata petrolului se reflecta in mare

masura in concurenta politica dintre state, nefiind straina de multe
dintre conflictele, revolutiile, schimbarile de regim care au loc in
lume.

De aceea, discutiile despre criza petrolului sau moartea petrolului

sunt inconjurate de un veritabil "zid al tacerii". Cetateanul obisnuit
nu are acces la datele de referinta ale acestui domeniu vital, care
se indreapta spre o criza finala. Si nici la literatura consacrata
crizei petrolului si impactului sau asupra civilizatiei.

Guvernele considera ca acesta este unul dintre cele mai delicate

secrete, date fiind consecintele enorme asupra omenirii. Printre
cele cateva organizatii care abordeaza totusi marea tema a
inceputului de mileniu se numara "Association for the Study of
Peak Oil" (ASPO) sau "Oil Depletion Analysis Centre" (ODAC).

La Serpa, in Portugalia, s-a desfasurat intre 23-25 septembrie 2004

conferinta internationala "Civilizatie sau barbarie". La un an de la
aceasta conferinta, unele din pronosticurile facute de specialistii
de la Serpa s-au adeverit, confirmand un anumit curs, tinut insa in
mare secret de guverne.

sus
"MOARTEA PETROLULUI": RAZBOAIE, INFLATIE GALOPANTA,
CONCURENTA SI UN NOU MOD DE PRODUCTIE

Multi specialisti considera "Curba lui Hubbert" - care stabileste

inceputul sfarsitului erei petrolului intre anii 2008-2010 - drept
realista.

35
Plafonul maxim este fixat in 2008. Iar primul simptom - cresterea
pretului barilului de petrol - este elocventa. Daca, pentru 2006,
pretul barilului de petrol este estimat in jurul a 125 de dolari,
prognoza pentru 2008 este de trei ori mai mare, cel putin. Aceste
estimari ii apartin lui Ali Bakhtiar (un iranian), creatorul lui "World
Oil Production Capacity", si sunt impartasite de majoritatea
specialistilor. Asadar, daca in 2006 vom plati in jur de 125 de dolari
barilul, in 2008 pretul va urca la aproape 180-200 de dolari pe baril.
Un pret absolut astronomic!

Pe langa cresterea spectaculoasa a pretului la barilul de petrol,

exista si consecinte la nivel geopolitic asupra carora guvernele nu
sufla, de asemenea, nici un cuvant. In conditiile diminuarii
progresive a resurselor de petrol, confruntarea America - Europa
se va accentua.

Pe langa razboaiele din Afganistan si Irak, Statele Unite - obligate

de criza resurselor petroliere - se vor angaja in noi conflicte (Iran,
Columbia, Asia Centrala) cu tarile care mai detin inca rezerve
semnificative de combustibili fosili. Este asadar logic ca, in locul
"razboiului cu terorismul", sa vorbim mai degraba despre "razboiul
global pentru resurse".

Milioane de oameni insa nu inteleg aceste procese profunde, iar

mass-media nu le ofera datele exacte ale problemei pentru a nu
starni o panica generalizata. Exista si un alt aspect care va marca
in viitor civilizatia umana: schimbarea modului de productie.

In deceniile care au urmat celui de-al doilea razboi mondial,

"Banca Mondiala" si FMI-ul au impus o anumita "diviziune
internationala a muncii", care a obligat statele subdezvoltate sa se
specializeze in exportul anumitor materii prime, de pe urma carora
primeau fonduri pentru achizitionarea alimentelor (a hranei).

Acest mod de productie la scara globala a determinat statele

subdezvoltate sa abandoneze orice activitate alimentara si sa
devina dependente alimentar total de statele bogate, carora le
livrau materii prime. S-a afirmat de nenumarate ori ca pentru
statele subdezvoltate importul de hrana ar fi mult mai ieftin decat
producerea alimentelor in tarile respective. Iar tarile subdezvoltate
au urmat aceasta linie. Ca urmare, numeroase tari din Africa,
America Latina ori Asia s-au specializat in exportul de materie
prima (uneori a unui singur produs): petrol brut, cereale, diverse
minerale si metale, carne, cafea, fructe etc. Astfel, ele si-au pierdut
capacitatea de a-si hrani propria populatie.

36
O intrebare se pune: ce se va intampla cu aceste tari subdezvoltate
atunci cand pretul de transport - datorita cresterii pretului la petrol
- va atinge praguri imposibile pentru ele? Rezulta ca multe state
sarace - care nu poseda resurse petroliere - vor fi aduse in stare de
colaps economic si - ca un corolar - de haos politic.

Din cauza cresterii exorbitante a pretului petrolului, tarile sarace

ale lumii vor trebui sa adopte alt mod de productie. Probabil mult
mai primitiv, indepartandu-se astfel astronomic de grupul restrans
al statelor dezvoltate.

Altfel spus, criza petrolului nu numai ca va accentua dramatic

diferentele dintre grupul statelor bogate si restul tarilor non-
petroliere sarace, dar va genera pe glob doua lumi, cu moduri de
productie antagonice. Doua tipuri de civilizatie, complet diferite.
Tarile bogate si cele sarace nu se vor mai apropia cat de cat, ci se
vor indeparta tot mai mult.

sus
MAREA FAZA A TRANZITIEI: ERA POST-PETROL

Printre cei care au luat parte la conferinta "Civilizatie sau barbarie"

de la Serpa (Portugalia) s-a numarat si Jorge Figueiredo, un
reputat specialist in domeniul energiei, editorul publicatiei de stiri
si analize on-line "resistir.info". Cunoscut mai ales prin lucrarea
"The Change into a New Energetic Paradigm", Figueiredo si-a
intitulat contributia la conferinta "The Great Phase of Transition:
The Post-oil Era". Jorge Figueiredo considera ca o criza a
petrolului se va declansa cu siguranta in urmatorii trei ani, si va
avea efecte dintre cele mai profunde asupra civilizatiei umane.
Epuizarea petrolului ca resursa, lipsa unei alternative energetice
comerciale, vor antrena civilizatia noastra spre o "epoca de
tranzitie" post-petroliera. Dincolo de acutizarea conflictelor politice
si economice pe care le va genera inevitabil epuizarea mondiala a
resurselor de combustibili fosili, Jorge Figueiredo face unele
aprecieri asupra modificarilor pe care le va impune criza petrolului
pe termen mediu si lung.

"Moartea petrolului" - tinuta in secret de guverne si mass-media -

va avea ca efect sigur distrugerea agriculturii intensive sustine
Figueiredo, care sta la baza alimentatiei globale. Fertilizatorii,
pesticidele, fungicidele, agro-masinile - tot ceea ce are la baza
petrolul - vor disparea treptat. Disparitia agriculturii intensive va
antrena o criza alimentara globala.

37
Criza petrolului va determina, potrivit Figueiredo, o treptata
reducere a productivitatii solului si a profitabilitatii agrare. Mai ales
pamanturile "obosite", care au dat recolte generatii la rand - si care
nu pot fi intretinute pentru agricultura decat cu fertilizatori - se vor
resimti in urma absentei chimizarii solului. Pentru refacerea
naturala a terenurilor secatuite vor fi necesare decenii. Timp in
care foametea va face ravagii. "Foamea globala" va transforma
alimentele intr-o noua si neasteptata arma in mainile statelor
supradezvoltate, considera Figueiredo.

Pe plan demografic vom asista la un control mult mai ferm al

populatiei, dublat de o "dezurbanizare" si o reintoarcere a omenirii
spre mediul rural. Proportia actuala, in care 10% din populatie
hraneste celelalte 90%, nu va mai putea fi mentinuta in conditiile
"mortii petrolului". Aceasta va determina o mare parte din
populatie sa lucreze in agricultura, procurandu-si singura hrana.

Jorge Figueiredo considera ca si industria - mai ales ramurile

energofage - va fi afectata de moartea petrolului. Industria
automobilelor, a transporturilor aeriene, rafinariile etc. vor fi
printre primele sectoare afectate.

"Moartea petrolului" va impune alte forme de energie, care din

pacate acum sunt fie in stadiul cercetarii, fie sunt foarte putin
folosite, fie au preturi exorbitante: energia solara, foto-voltaica,
eoliana, energia valurilor, energia hidroelectrica, biogazul,
biomasa etc. Ori se va apela la energia nucleara, mult mai riscanta.
Ramane hidrogenul, care ar putea fi obtinut din apa. Dar
tehnologiile sunt, deocamdata, ne-economice.

sus
"NEGATIVISTII" CRIZEI PETROLULUI

O caracteristica a "erei post-petrol" este caracterul sau "sincron":

criza va afecta, in acelasi timp, pe toata lumea, sustine Figueiredo.
In primul rand prin pretul exorbitant al barilului de petrol, incepand
din jurul anului 2008. Ceea ce va determina scumpirea excesiva a
carburantilor. Apoi a tuturor produselor. In al doilea rand, prin
scaderea dramatica a resurselor de petrol, ceea ce va conduce la
razboaie si alte actiuni politice violente.

38
Tocmai de aceea guvernele, marile companii petroliere si
organizatiile internationale (ca "US Geological Survey", "World
Bank", OECD, AIEA) s-au ferit cu obstinatie sa vorbeasca despre
acest subiect tabu: moartea, in cateva decenii, a petrolului ca
resursa energetica, si absenta unei alternative comerciale la
acesta; pentru a nu starni "marea panica mondiala", generata de
schimbarea civilizatiei noastre, cu tot ceea ce implica aceasta.
Desi exista un munte de dovezi in ceea ce priveste epuizarea, in
cateva decenii, a petrolului ca resursa energetica. Guvernele,
marile companii petroliere si organizatii internationale au produs,
totusi, cateva categorii de "negativisti", dupa cum ii numeste
Jorge Figueiredo.

In general, "negativistii" sunt economisti cu conceptii dogmatice

care sustin ca mecanismele de piata ("mana invizibila") vor
reglementa si aceasta problema, care este totusi una de criza
globala. Anume prin simpla reajustare a preturilor, conform
teoriilor neo-liberale.

Nu se tine seama ce se va intampla cand continente intregi (Africa,

American Latina, alte zone) nu vor mai fi, pur si simplu, capabile sa
achite, in doar cativa ani, pretul exorbitant al carburantilor.

Un alt tip de "negativisti" ai crizei petrolului si epuizarii sale ca

resursa energetica sunt cei care cred, cu multa naivitate, ca
progresul tehnologiei va putea suplini rapid dispartia acestei
resurse energetice. "Sunt personaje care nu cunosc cu adevarat
nimic despre stiinta, dar cred in ea ca intr-o noua religie", afirma
Figueiredo.

Mai exista un tip de "negativisti" ai "mortii petrolului" din randul

statisticienilor, care vin cu cifre ale rezervelor de petrol existente,
"probabile" si "posibile". Multe din aceste statistici sunt
confectionate in functie de interesele marilor companii petroliere
care le comanda. Acestea au tot interesul, de pilda, sa ascunda
faptul ca cel mai mare rezervor petrolier din lume - cel de la
Ghawar, din Arabia Saudita - este in declin de cativa ani de zile.
Sau ca al doilea put petrolier al lumii - de la Cantarell (Mexico) - se
afla, de asemenea, intr-un declin evident al productiei, desi este
exploatat abia din 1979.

39
Jorge Figueiredo previzioneaza mari razboaie pentru rezervele
existente de petrol, spectaculoase reorientari politice, precum si
"revolutii" in serie - determinate de faza de tranzitie in care va intra
civilizatia umana in urmatorii cinci ani. Primul semn sigur al
acestei schimbari majore pentru omenire va fi cresterea
considerabila a pretului la barilul de petrol, incepand din 2006-
2008. Petrolul ieftin nu va mai exista.

RAZBOAIE PENTRU ULTIMELE MARI RESURSE MONDIALE

Eric Waddell este profesor de geografie la "Laval University". In

numarul 3 din "Global Outlook", publicat in noiembrie 2002 - chiar
in perioada care a precedat invazia americana in Irak -, Waddell a
facut o serie de precizari, care au starnit senzatie in lumea
specialistilor, privind adevaratele ratiuni ale razboiului cu Irakul.
Precum si punctele de pe glob in care se vor desfasura viitoare
conflicte. Potrivit lui Eric Waddell, Administratia Bush a decis sa
intervina militar impotriva regimului de la Bagdad exclusiv din
ratiuni de "criza a petrolului" si de acaparare a ultimelor mari
resurse mondiale.

Principalele beneficiare ale invaziei in Irak nu erau nici democratia,

nici libertatea, ci "BP", "Exxon-Mobil", "Chevron-Texaco" si
"Shell". Primul obiectiv al Coalitiei anglo-americane era
"securizarea controlului SUA si Marii Britanii asupra marilor
resurse din Irak", in perspectiva crizei mondiale a petrolului.

In articolul sau - devenit, intre timp, celebru - Eric Waddell

dezvaluie ca in Statele Unite consumul intern excede cu 20 de
milioane de barili de petrol pe zi consumul mondial.

SUA sunt cel mai mare importator de petrol: 56% din consumul
mondial este directionat catre America. Pentru a se mentine la
acelasi nivel, SUA trebuie sa-si asigure accesul la noi rezerve de
combustibil fosil. Se estimeaza ca, in jurul anului 2020, importul de
petrol al SUA va atinge 66% din productia globala. Asta in
conditiile in care rezervele sale interne abia ating 2,8% din
resursele mondiale cunoscute.

Doua treimi din resursele mondiale de petrol si gaze naturale se

gasesc in estul Orientului Mijlociu (Arabia Saudita, emiratele din
zona Golfului Persic, Irak). Perspectiva "mortii petrolului" a
aruncat tarile din aceasta regiune in prim-planul interesului politic
si militar al Statelor Unite.

40
A doua zona de pe glob bogata in resurse petroliere si de gaze
naturale este Asia Centrala. Mai exact, tarile ex-sovietice din
regiunea bazinului Marii Caspice (Azerbaidjan, Kazahstan, Rusia,
Turkmenistan) si Iran, care fac obiectul unei masive infiltrari
americane inca din anii '90. Odata cu tarile din jurul lor, pe unde
trec sau vor trece oleoductele companiilor americane. A se vedea,
in acest sens, "revolutiile portocalii" (finantate de George Soros si
"Open Society"), care schimba regimurile in functie de interesele
pentru oleoducte ale SUA: exemplul cel mai recent, oleoductul
Baku-Tbilisi-Ceyhan.

Pentru aceste resurse se poarta si se vor purta razboaie crancene,

vor avea loc spectaculoase lovituri de stat, asasinate imunde si
"revolutii" de diferite culori. Totul se rezuma insa la doua notiuni:
"criza petrolului" si, ulterior, "moartea petrolului".

sus
"AGENDA SECRETA" A ADMINISTRATIEI BUSH

Estimarile facute de "Energy Information Administration" plaseaza

rezervele mondiale de petrol (existente si posibile) la cifra de 243
de miliarde de barili. Adica cu 25% mai mult decat rezervele care
sunt astazi exploatate. Ceea ce da un sens interventiilor SUA cum
este cea din Irak, din perspectiva urmatoarelor decenii: "foamea de
petrol"!

Irakul poate produce, in mod curent, 11% din totalul productiei

mondiale de petrol. Iar, ca rezerve, Irakul se situeaza pe locul doi
in lume, dupa Arabia Saudita (112 miliarde de barili). Companiile
anglo-americane (BP, Chevron-Texaco, Exxon, Shell) erau insa
total absente, pana in 2003, din Irak. Si pana in prezent din Iran.
Atat Irakul, cat si Iranul au in schimb contracte avantajoase cu
Franta, Rusia si China. Ceea ce explica opozitia acestor tari la
agresiunea americana, agresiune nascuta de "agenda secreta" a
presedintelui Bush. "Washington Post" comenta, la 15 septembrie
2002: "Eliminarea presedintelui Saddam Hussein ar putea sa
readuca companiile de petrol americane in Irak, in dauna celor
franceze sau rusesti. O intelegere de 40 de miliarde de dolari,
incheiata de Irak cu Rusia, include oportunitati pentru companiile
rusesti de a explora petrol in desertul din vestul Irakului.
Compania franceza "Total-Fina-Elf" a negociat cu Bagdadul
drepturile de a explora si exploata petrolul din regiunea Majnoon,
langa granita cu Iranul, care se estimeaza ca ar putea contine circa
30 de miliarde de barili de petrol."

41
In mod similar, compania franceza "Total Fina Elf" si cea italiana
ENI au facut investigatii importante in Iran. Pe de alta parte, "Total
Fina Elf", impreuna cu compania rusa "Gazprom" si cea
malaeziana "Petronas", a stabilit un "joint-venture" cu "National
Iranian Oil Company" (NIOC). Administratia Bush a incercat in
repetate randuri sa "torpileze" intelegerile Frantei cu Iranul, sub
pretextul ca ele ar incalca "Iran-Libya Sanctions Act".

Rezervele de petrol ale SUA sunt estimate la circa 22 de miliarde

de barili. Cele din regiunile Orientului Mijlociu (Irak, Iran) si bazinul
Marii Caspice sunt de circa 30 de ori mai mari decat cele
americane, reprezentand 70% din rezervele mondiale de petrol.

Controlul militar si politic de catre SUA al Orientului Mijlociu si

bazinul Marii Caspice inseamna - in realitate - controlul si
dominatia companiilor de petrol anglo-americane asupra a circa
trei sferturi din rezervele mondiale de combustibili fosili. In
contextul prognozatei secatuiri a rezervelor mondiale, in circa 50
de ani, controlul a trei sferturi din rezervele mondiale de petrol,
considera Eric Waddell, inseamna controlul economiei mondiale.
Strategia politico-militara a Administratiei Bush incearca sa
mentina America in "poll position" in acerba competitie pentru
resurse care va marca urmatoarele decenii.

42
AFACERE EOLIANA DE 100 DE MILIOANE DE DOLARI

Morile de vant au o origine foarte veche. Primele instalatii eoliene

rudimentare au fost construite in Persia, in secolul al VII-lea.
Primele mori erau folosite pentru irigarea terenurilor cultivate si
pentru morarit. Acestea au cunoscut o dezvoltare intensa in
Europa in cursul secolului al XIV-lea, cu precadere in Olanda. Pe
linga morarit si irigarea suprafetelor agricole, acestea erau folosite
si in alte scopuri, precum pomparea apelor din mare, fabricarea
cherestelei sau fabricarea hirtiei si a uleiului.

25.000 megawati pentru Europa

La ora actuala, majoritatea instalatiilor eoliene sint dotate cu doua

sau trei elice dispuse pe axa orizontala. Capacitatea de productie a
energiei eoliene in Europa, care este cea mai mare piata in
domeniu, atinge la ora actuala aproape 25.000 de megawati, din
care Germania dispune de 12.000, Spania de peste 5.000 si
Danemarca de aproape 3.000. Pe continentul european se gasesc
aproximativ 20 de mari centre eoliene cu venituri anuale de 100 de
milioane de dolari. In Danemarca, industria eoliana genereaza
venituri superioare industriei piscicole si chiar agriculturii. Energia
eoliana pe care o produce la ora actuala Europa poate raspunde
nevoilor industriale, comerciale si rezidentiale in materie de
electricitate ale unui oras cu o populatie de aproximativ 16
milioane de locuitori.

43