Componentele și obiectivele formal –educative ale predării și însușiirii

cunoștințelor proprii disciplinelor economice

Rezumat :
Abordată ca o didactică specială, didactica predării disciplinelor economice se orientează
spre acţiunile instructiv - educative aplicate în scopul dobândirii de competenţe în domeniul acestor
discipline. Disciplinele economice, poate mai mult decât celelalte discipline, au suferit reale
transformări în însuşi conţinutul lor, în strictă corespondenţă cu etapele de dezvoltare economico-
socială din ţara noastră.
Componentele esenţiale ale predării-învăţării disciplinelor economice sunt deprinderile
(intelectuale şi de participare), valorile şi atitudinile.
Obiectivele formativ-educative ale predării-învăţării disciplinelor economice vizează
domeniul cognitiv, afectiv-atitudinal şi volitiv - acţional.
Cuvinte cheie : componente, competențe, obiective, cunoștințe, deprinderi ,formare ,
informare,educație.

Structura sistemului de cunoştinţe şi deprinderi economico-sociale trebuie să ţină seama de

marea configuraţie a activităţii economice, care poate fi considerată pe ramuri (industrie,
agricultură, construcţii, transporturi, comerţ, finanţe-bănci) sau pe o verticală organizatorică
(microeconomie, mezoeconomie, macroeconomie, economie sau activitate economică la nivel
central şi în plan local, administrativ). Mecanismele economico-sociale există şi în cadrul diferitelor
organisme internaţionale (monetare, bancare, comerciale, agricole etc.) iar înţelegerea modului de
funcţionare a acestora devine o prioritate pentru învăţământul românesc, cu atât mai mult cu cât în
istoria economiei naţionale au existat disfuncţionalităţi majore în administrarea eficientă a
mecanismelor economico-sociale.
Deprinderile vizate prin studierea disciplinelor economice pot fi: intelectuale şi de
participare. Deprinderile intelectuale (deprinderi şi gândire critică) sunt: identificarea, descrierea;
explicarea şi analiza; evaluarea unei poziţii; luarea unei poziţii; apărarea unei poziţii.În procesul
transmiterii şi însuşirii disciplinelor economice se urmăresc a fi realizate o serie de obiective
formativ-educative care pot fi circumscrise următoarelor domenii:
1. Domeniul cunoaşterii economice vizează formarea de cunoştinţe, capacităţi şi deprinderi
după cum urmează:
a) cunoştinţe privitoare la fenomene şi procese economice şi la relaţiile de intercondiţionare dintre
acestea;
b) capacităţi intelectuale privind:
- analizarea fenomenelor economice;
- evaluarea, pe baza informaţiilor economice deţinute, a tendinţei unui proces economic complex;
- compararea proceselor economice;
- transpunerea în expresii matematice sau formule contabile a legităţilor şi faptelor economice;
- interpretarea conţinutului unor texte economice.
c) deprinderi şi priceperi referitoare la:
- utilizarea de tehnici şi modalităţi de prelucrare a informaţiei economice şi de prezentare a
informaţiei sau a rezultatelor obţinute sub formă de referate, portofolii de lucrări etc.;
- utilizarea ansamblului de surse şi mijloace specifice de cunoaştere pentru obţinerea informaţiilor
economice necesare: anuare statistice, colecţii de ziare şi reviste, colecţii de legi, planul de conturi,
reprezentări grafice etc.
2. Domeniul afectiv atitudinal vizează formarea interesului pentru studiu ca şi cultivarea de
atitudini, comportamente şi convingeri. Presupune:
- cultivarea interesului faţă de relaţiile economice şi sociale;
- dezvoltarea responsabilităţii faţă de acţiunile întreprinse în afaceri.
3. Domeniul volitiv-acţional vizează formarea spiritului antreprenorial al elevilor folosind
din ce în ce mai mult metodele bazate pe acţiunea elevilor.
Didactica participă la realizarea obiectivelor celor trei domenii prin următoarele curriculum-uri:
- curriculum-ul scris - sub forma planurilor de învăţământ, a programelor şi a manualelor;
- curriculum-ul efectiv - rezultat al interacţiunii dintre profesori şi elevi;
- curriculum-ul ascuns - sub forma valorilor şi convingerilor pe care le împărtăşesc elevii şi
profesorii.
În ce priveşte predarea şi învăţarea , disciplinelor economice putem distinge următoarele
categorii de obiective generale:

 obiective centrate pe cunoaştere, care vizează însuşirea conceptelor specifice disciplinei şi a

informaţiei factuale;
 obiective cognitiv-formative, care vizează formarea unor capacităţi intelectuale, cum ar
fi: analiza, sinteza, generalizarea, abstractizarea, definirea, clasificarea, extrapolarea, predicţia,
aplicarea, elaborarea, evaluarea etc. ;
 obiective de natură acţională: dezvoltarea unor deprinderi intelectuale (studiu independent,
investigaţia, calcul, aplicare), a competenţelor de comunicare(dialog, dezbatere, negociere,
rezolvarea unor conflicte), și abilităţilor de operare cu instrumente de cercetare socială;
 obiective de natura afectivă: dezvoltarea intereselor, modelarea atitudinilor, formarea sau
întărirea convingerilor etc. , prin care se influenţează comportamentele elevilor.

Realizarea lor se urmăreşte pe tot parcursul predării-învăţării disciplinelor economice, pe

baza rezultatelor curente obţinute în cadrul mai multor lecţii (activităţi) desfăşurate. Dezvoltarea
unei competenţe, de exemplu, nu este posibilă într-o singură lecţie; ea se datorează cumulării
efectelor obţinute în timp, pe parcursul mai multor lecţii. Numai parţial şi prin efecte cumulative pe
termen lung lecţiile contribuie le dobândirea unor competenţe.

Putem vorbi astfel despre:

Competenţe generale
Competenţe de obţinere a informaţiilor(receptare, lectura, studiu activ). Aceasta categorie de
competenţe presupune:

 identificarea şi însuşirea conceptelor de baza în domeniul ştiinţelor socio-umane;

 identificarea şi perceperea corecta a unor fapte, fenomene, procese, precum şi a conexiunilor
dintre acestea;
 abilităţi de informare: orientarea în studiu, identificarea surselor adecvate de informare,
căutarea şi alegerea informaţiilor din surse variate;
 stil de muncă investigativ(cercetare, explorare, descoperire) riguros, eficient, ritmic,
continuu;
Competenţe de prelucrare/tratare şi organizare a informaţiilor. Aceasta categorie de
competenţe vizează:

 capacităţi de ordin cognitiv: analiza, sinteza, clasificarea, definirea, rezumarea,

interpretarea, discriminarea, corelarea, compararea, evaluarea;
 efectuarea unor raţionamente corecte;
 elaborarea unor strategii de rezolvare a problemelor;
Competenţe de utilizare a informaţiilor. Aceasta categorie de competenţe presupune:

 operarea unor transferuri de cunoştinţe în scopul formarii unei gândiri asociative, flexibile,
creatoare;
 gândirea productiva şi creativă: generarea de concepte, idei, soluţii;
 aplicarea şi integrarea cunoştinţelor;
 rezolvarea efectivă de probleme;

Competenţe de relaţionare şi participare la activitatea de grup şi la viaţa socială. Aceasta

categorie de competenţe presupune:
 îndeplinirea responsabilă a sarcinilor în cadrul activităţilor de grup;
 decizii adecvate privind acţiunea în diverse situaţii;
 participarea la dezbateri, negocieri, rezolvarea unor conflicte;
 consolidarea atitudinilor de înţelegere şi toleranţă în perspectiva vieţii sociale active;
 realizarea climatului afectiv pozitiv în cadrul grupului;
 dezvoltarea capacităţii de adaptare la schimbările mediului social;

Competenţele specifice urmărite prin predarea şi învăţarea disciplinelor economice în liceu.:

 Sunt derivate din competenţele generale definite pe modulul disciplinelor socio-umane şi se
formează pe durata unui an şcolar.
 Competenţele finale se formează pe baza celor specifice, acestea de pe urmă fiind considerate
etape sau trepte în realizarea primelor.

Studiul disciplinelor economice contribuie la dezvoltarea competenţelor necesare integrării

socio-profesionale a individului. Obiectivele predării-învăţării acestei discipline se corelează cu
obiectivele educaţiei pentru carieră, doar în măsura în care, prin realizarea lor, li se asigură elevilor:
  identificarea principalelor teme şi concepte specifice economiei;
 definirea corecta a conceptelor economiei;
 distingerea elementelor generale şi a abstracţiilor;
 recunoaşterea elementelor specifice şi izolabile de informaţii, date particulare de la care se
porneşte în construirea unor forme complexe şi abstracte de cunoaştere;
 recunoaşterea şi analizarea fenomenelor şi proceselor sociale;
 interpretarea, adică explicarea şi rezumarea unui mesaj, cea ce implica o reorganizare şi o
noua perspectiva comprehensiva asupra lui;
 abordarea problematizantă a fenomenelor şi proceselor sociale;
 raportarea critică la situaţii sociale cunoscute;
 utilizarea corectă şi flexibilă a conceptelor şi informaţiei factuale;
 capacitatea de a distinge între enunţurile de fapt şi enunţurile de valoare;
 elaborarea unor puncte de vedere proprii cu privire la o problema, un fenomen sau un proces
social;
 analiza şi interpretarea unui text economic;
 aplicarea metodelor de cercetare economică, analiza datelor şi evaluarea rezultatelor;
 percepţie adecvată a profesiunilor şi a schimbărilor ce au loc în societate, inclusiv sub
aspectul mobilităţii profesionale;
 un plus de flexibilitate şi deschidere, în perspectiva încadrării pe piaţa muncii;
 formarea capacităţii de anticipare a dezvoltării societăţii;
 dezvoltarea capacităţii de înţelegere şi interpretare corectă a fenomenelor sociale;
 exersarea aptitudinilor şi atitudinilor general umane;
 dezvoltarea capacităţii de proiectare şi realizare a acţiunilor în vederea atingerii unui scop;
 dezvoltarea competenţelor relaţionale: participarea la negocierea drepturilor şi
responsabilităţilor, realizarea unor corelaţii raţionale între decizie, acţiune şi consecinţele
acestora;
 dezvoltarea intereselor de cunoaştere;
 dezvoltarea competenţelor de obţinere, prelucrare şi utilizare a informaţiilor;
 cultivarea unor norme, precepte şi reguli morale;
Toate aceste aspecte contribuie la dezvoltarea personalităţii elevilor la niveluri superioare de
competenţă şi de performanţă, relevante în plan profesional.
În cadrul procesului de învăţământ, activităţile de predare, învăţare şi evaluare constituie
elemente importante care se află într-o strânsă legătură. Orice schimbare produsă la nivelul uneia
dintre aceste activităţi influenţează modalităţile de realizare a celorlalte, generând o adevărată
reacţie în lanţ, care impune revenirile şi revizuirile necesare. Însuşirea cunoştinţelor economice este
esenţială atât pentru studenţi cât şi pentru absolvenţii învăţământului liceal. Economia de piaţă este
o formă superioară a economiei de schimb în cadrul căreia se produc mutaţii esenţiale la care sunt
solicitaţi să participe practic toţi cei angajaţi în activităţi economice. De aceea, însuşirea
disciplinelor economice trebuie să se realizeze în mod activ. Aceasta înseamnă că în procesul
învăţării, elevii şi studenţii vor putea să pună probleme, să formuleze întrebări cu privire la
problemele studiate, să caute răspunsuri şi soluţii la problematica studiată, fie bazându-se pe
cunoştinţe deja acumulate, fie însuşindu-şi noi cunoştinţe.
BIBLIOGRAFIE :

Albulescu Ion, Albulescu Mirela, Predarea şi învăţarea disciplinelor socio-umane. Elemente de

didactică aplicată, Editura Polirom, Iaşi, 2000

Badea, E., „Particularităţi psihopedagogice ale învăţării disciplinei Economie” , în Tribuna

Învăţământului, nr. 611/2001

Cristea, S., Dicţionar de termeni pedagogici, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1998

Ionescu, M., Radu, I., (coordonatori), „Didactica modernă” , Cluj- Napoca, Editura Dacia, 1995

Jinga, I., Istrate, E.,” Manual de pedagogie” , Bucureşti, Editura ALL, 1998

Roatiş, Fl., Economie, „Sinteze şi comentarii de texte”, Iaşi, Editura Polirom, 1998

Sălăvăstru, D.,” Didactica , perspective teoretice şi metodice”, Iaşi, Editura Polirom, 1999